Necesitatea educaţiei morale şi estetice a şcolarului mic prin lectură

Educaţia morală în situaţia actuală, ar trebui să se impună cu preponderenţă deoarece în

societatea românească, are loc o degradare morală pe arii largi ale populaţiei şi în profunzime,
valorile morale sunt deteriorate, deteriorate sau eludate, încălcate.
În aceste condiţii mai mult ca oricând e nevoie de educaţie. Învăţătorul ori profesorul fac
o bună educaţie morală atunci când în exemplul lor servesc moralitatea. Pe acest suport elvii
învaţă să distingă binele de rău, în fapt să distingă ceea ce întreţine sănătatea socială prin
practicarea de relaţii interumane integrabile într-o societate specifică secolului al XXI-lea.
Şcoala, instutuţia în care educaţia morală este componentă esenţială, pe care o
organizează şi o înfăptuieşte, poate acţiona direct prin influenţă exercitată de educatori sau
indirect prin conţinutul învăţării.
În cazul acesta, numit în mod obişnuit instrucţie morală, (clasificarea noţiunilor morale,
explicarea principiilor şi normelor morale), sau punere în valoare, la toate vârstele, a elementelor
morale pe care le deţine conşinutul diferitelor obiecte de învăţământ, realizează ceea ce în
pedagogie se cheamă moralizarea învăţământului.
Educaţia presupune fără îndoială şi cunoştinţe despre fenomenul moral în cauză, adică o
prealabilă explicaţie.
Între etic şi estetic se evidenţiază o legătură inseparabilă generatoare de îmbogăţire a
patrimoniului spiritual al omenirii.
ETICA sintetizează regulile şi reglementează raporturi umane, comportamentul şi
eleborează norme valabile pentru o colectivitate sau societate. Accentul cade pe laturile de ordin
formativ, fără ca prin acestea să aibă un rol mai puţin important aspectele cognitive, afective,
apreciative, proiective.
ARTA are ca obiect de reflectare tot omul, şi raporturile umane în primul rând, dar apare
în prim plan funcţia emoţional afectivă în procesul de elaborare şi receptare.
Relaţia etic estetic, bine şi frumos, s-a evidenţiat în istoria artei şi moralei deoarece este
implicată permanent în viaţa reală a omului.
 Titu Maiorescu, care a lansat în circulaţie formula” artă pentru artă”, nu a negat influenţa
artei asupra moralei şi cerea ca arta să-şi exercite această influenţă”ca pe o proprie virtute, ca pe
o legitate”1.
În linii esenţiale etica reflectă în plan teoretic raporturile dintre bine şi rău în vreme ce
estetica are în nucleu legile frumosului. Binele nu numai că generează frumosul, dar el însuşi
este frumos cu toată încărcătura de sentimente umane, satisfacţii imediate sau de lungă durată.
Pedagogii insistă aupra formării deprinderilor de la cea mai fragedă vârstă, considerând
pe bună dreptate că omul învaţă să facă ceea ce este necesar şi să nu-şi permită ceea ce dăunează
celorlalţi. Modul în care normele de convieţuire sunt respectate, arată gradul de educaţie,
atitudinea faţă de bine şi faţă de ceilalţi.
Educaţia înseamnă un echilibru în sfera raţională şi cea afectivă sau sentimentală. De
aceea în procesul de dezvoltare a ideilor, atitudinilor şi comportamentelor, normele etice şi
estetice pot corija educaţia omului.

Norme etice însuşite de şcolarul mic

Având ca scop educaţional formarea şi dezvoltarea continuă a personalităţii elevilor vom

avea în vedere şi latura morală a acestora. Vom urmări astfel evoluţia atitudinii elevilor noştri
faţă de muncă, relaţiile cu adulţii, cu alţi copii precum şi atitudinea faţă de ei înşişi.
Aceste aspecte ale educării elevilor impun însuşirea unor valori morale la care ne vom
referi în continuare şi pe care le definim succint.
 Cinstea este o calitate morală, dar şi una dintre cele mai importante cerinţe ale moralei.
Ea se întemeiază pe sinceritate şi apărarea devărului, pe îndeplinirea obligaţiilor asumate
şi a promisiunilor făcute. Ea trebuie să se manifeste mai întâi faţă de sine.
 Binele concept fundamnetal în orice morală, a fost socotit mai întotdeauna ţinta supremă
a tuturor virtuţilor şi săvârşirea lui recomandată de toate modelele de înţelepciune.
 Hărnicia este o însuşire morală care caracterizează atitudinea şi comportarea omului faţă
de muncă oglindind eforturile sale de a fi folositor societăţii şi lui însuşi prin rezultatele
obţinute.
 Adevărul este privit ca pe o concordanţă între vorbă şi faptă.

1
Maiorescu Titu, Critice, E.T., Bucureşti, 1967, p.341
  Modestia este o calitate morală ce caracterizează individual din punct de vedere al
atitudinii faţă de sine şi faţă de cei din jur concretizată printr-o atitudine critică faţă de
propriile merite şi liupsuri.
 Patriotismul exprimă atituidinea individului faţă de ţara natală şi se manifestă prin
atitudini şi sentimente faţă de patrie, popor, valori culturale, limbă maternă.
 Politeţea este o atitudine specifică omului civilizat care îşi însuşeşte reguli de comportare
frumoasă şi acţionează în conformitate cu acestea fără efort.
 Prietenia este o formă a raporturile personale care apare în relaţiile dintre oameni şi se
bazează pe cunoaşterea reciprocă, stimă, devotament.
 Respectul este p atitudine de consideraţie, stimă, cinste, politeţe faţă de o persoană sau
idee, incluzând şi sentimentul de preţuire.
 Recunoştinţa este acea simţire nobilă lipsită de egoism de care este pătruns omul faţă de
acela sau aceea care i-au făcut un bine. Recunoştinţa este o simţire a inimii nu o judecată
a minţii.
 Perseverenţa este străduinţa în muncă, efortul adiduu, inventiv şi consistent pe temeiul
înfătuirilor folositoare. Vrednicia îl caracterizează pe omul perseverent.
 Generozitatea este însuşirea unor persoane de a contribui la crearea bunurilor materiale
sau spirituale fără scop interesat şi fără să aştepte recunoştinţă sau întoarcerea gestului.2
Acestea sunt numai câteva din calităţile morale pe care omul de mâine, elevul nostru de azi ar
trebui să la aibă şi care ne-au stat în atenţie în lucrarea de faţă.

2
Dicţionar de etică pentru tineret, Ed. Politică, Bucureşti, 1969, p.299