INTRODUCERE
Preocupările tehnice, cât şi activităţile
practice ale educaţiei estetice au luat amploare în
societatea contemporană dominată de tehnică şi
tehnologie. Aceasta ca o tendinţă de compensare
a ceea ce tehnica nu poate realiza în plan
spiritual şi ca răspuns a aspiraţiilor omului către
frumos.
Cu cât educaţia estetică începe de
timpuriu, de la o vârstă fragedă, cu atât efectele
ei formative vor fi mai vizibile. Având în vedere
particularităţile şi potenţele vârstei preşcolare
(imaginaţie bogată, capacitate de achiziţie rapidă,
emotivitate, afectivitate), precum şi faptul că la
această vârstă se pun bazele dezvoltării ulterioare
a copilului,este necesar ca în anii preşcolarităţii,
în mod deosebit în grădiniţă sub îndrumarea
cadrelor didactice specializate, să se înceapă
1
educaţia estetică într-un cadru organizat. Fiind
un proces de cunoaştere nemijlocit al realităţii
obiective, imaginaţia se manifestă având la bază
forme simple de combinare a reprezentărilor în
produşi finişi, legaţi de datele realităţii.
Semnificaţia pe care copilul o dă obiectelor şi
fenomenelor din jurul său, în funcţie de felul în
care ele se leagă de experienţa sa nemijlocită, de
trebuinţele şi trăirile proprii în plan afectiv,
motivaţional, nu corespunde întocmai cu cea
reală.
Formarea reprezentărilor complete şi
precise este esenţială în procesul educaţional.
Aceste reprezentări se formează în cadrul
activităţilor artistico-plastice, dezvoltând într-o
măsură mai mică sau mai mare, într-o direcţie
sau alta, creativitatea şi deschiderea copilului
preşcolar spre artă şi în ale valori artistice.
2
1. OBIECTIVE
Pentru ca activităţile artistico-plastice să se
realizeze cu succes, trebuie mai întâi stabilite
obiectivele cadru (scopurile) şi obiectivele
operaţionale. Obiectivele stabilite de programa
preşcolară pentru activităţile artistico-plastice de
desen,pictură,modelaj:
►OBIECTIV CADRU - FORMAREA UNOR
DEPRINDERI DE LUCRU PENTRU
REALIZAREA UNOR, DESENE, PICTURI .
*Obiective operaţionale:
-să redea liber teme plastice specifice desenului;
-să obţină efecte plastice,forme spontane şi
elaborate prin tehnici specifice picturii;
-să exerseze deprinderi tehnice specifice
modelajului şi redarea unor teme plastice.
3
►OBIECTIV CADRU-REALIZAREA UNOR
CORESPONDENŢE INTRE DIFERITELE
ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC, OBIECTE
DIN MEDIUL INCONJURĂTOR (natură, artă,
viaţa socială)
*Obiective operaţionale:
-să recunoască elemente ale limbajului plastic şi
să diferenţieze forme şi culori în mediul
înconjurător;
-să cunoască şi să diferenţieze materialele şi
instrumentele de lucru,să cunoască şi să aplice
reguli de utilizare a acestora;
-să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la
diferitele activităţi plastice concrete.
►OBIECTIV CADRU - STIMULAREA
EXPRESIVITĂŢII ŞI CREATIVITĂŢII PRIN
DESEN, PICTURĂ, MODELAJ
*Obiective operaţionale:
4
-să compună în mod original şi personal spaţiul
plastic;
-să interpreteze liber,creativ lucrări plastice
exprimând sentimente estetice.
Obiectivele cadru(scopurile) sunt planificate să
se realizeze pe parcursul unui ciclu de
învăţare(semestru,an şcolar),iar obiectivele
operaţionale trebuie să se realizeze de către copil
pe parcursul activităţii comune(de la începutul
acivităţii,până la sfârşitul acesteia).
[Link] ŞI TEHNICI DE
REALIZARE A DESENULUI ŞI
PICTURII ÎN GRĂDINIŢA DE COPII
Activităţile artistico-plastice din grădiniţă
cuprind o paletă atractivă de tehnici de lucru care
duc la realizarea obiectivelor propuse. Libertatea
de exprimare este ceva de dorit în munca
5
artistică. Pentru a le uşura copiilor învăţarea şi a
le trezi puternice emoţii estetice,elementele de
limbaj plastic trebuie introduse eşalonat de la
cele mai simple la cele mai complexe.
Elementele care compun limbajul plastic
sunt:punctul,linia,pata de culoare, forma,
valoarea (combinaţia culorilor). Punctul, linia,
forma sunt elemente plastice folosite şi în
activităţile de desen,şi în activităţile de pictură.
Pentru nivelul de vârstă 3-5ani teme recomandate
unde să se regăsească punctul,linia,pata
sunt:”Iarba deasă”,”Plouă”,”Ace”,”Şiragul de
mărgele”,”Nisipul”,”Ninge”,”Flori”,”Buletine pe
batiste”,”Pete de culori”, e.t.c.
Teme propuse pentru nivelul de
vârstă 5-7 ani “Covor ţărănesc”, ”Micii zugravi”,
”Farfurii pentru pitici”, ”Jocul culorilor”,
”Covorul păpuşii”, ”Să ne jucăm cu pensula”,
6
”Struguri cu boabe mari şi mici”, ”Câmp cu grâu
şi maci”,”Ulciorul”, ”Ştergarul” etc.
Pictura se poate executa cu diferite
unelte(materiale variate) pe o diversitate de
fonduri.
PICTURA CU PENSULA
Pensulele groase cu coada lungă,sunt cel mai
uşor de mânuit de către copiii de toate vârstele
(3-7 ani). Hârtia de pictat este bine să aibă
dimensiuni mari,astfel încât copiii să poată mişca
mâna executând trăsături largi. Spaţiul trebuie
aranjat astfel încât copiii să fie independenţi în
lucrul lor. Pentru a se asigura că excesul de
acuarelă nu va pica pe pantofi,pe podea,trebuie
arătat copiilor cum să cureţe pensula pe marginea
cutiuţei ce conţine culoarea. Când se schimbă
culoarea şi nu se vrea a se face combinaţii de
culori,să se spele pensula în apa din cutiuţă sau
pahar şi să se apese uşor pensula pe marginea
7
obiectului în care este apa. Dacă este necesar să
se schimbe apa din când în când cu altă apă
curată.
Copiilor le place să picteze cu toate
culorile ce le au la dispoziţie,chiar înainte de a
cunoaşte numele acestor culori. Totuşi când se
începe predarea conceptelor de culoare la vârsta
de 3 ani este recomandat să se introducă o
singură culoare-şi nu mai mult de una-în aceeaşi
zi. Se începe cu cele trei culori primare-
roşu,albastru şi galben. Mai târziu se prezintă
negrul şi albul. După ce copiii au învăţat culorile
de bază,le pot explora mai departe, amestecându-
le. In timp ce ei pictează lăudaţi-i pentru
realizările lor.
Când copilul şi-a terminat pictura,scrieţi-i
numele. Dacă adăugaţi şi data,va fi interesant
pentru dumneavoastră şi pentru părinţii lor de a
privi pentru lucrările realizate pe parcursul anului
8
şcolar,astfel sesizând schimbările şi progresele ce
au avut loc în timp.
La sfârşitul fiecărei şedinţe de pictură
asigurându-vă că au fost curăţate pe dinafară
cutiuţele cu acuarele,utilizând o cârpă umedă ori
un bureţel. Aceasta va împiedica să se lipească
închizătoarea ori să se usuce culorile. Dacă este
utilizată guaşa,pensulele sunt spălate în apă rece.
Puneţi pensulele într-o cutie deschisă,ca să se
usuce. Cele mai utilizate culori sunt guaşa şi
tempera.
►PICTURA CU BURETELE
Se taie buretele în bucăţi mici pentru a se
manevra uşor. Există mai multe moduri în care
copiii pot să le utilizeze:
*se înmoaie buretele în cutia de culori,apoi se
trece cu el,în trăsături largi,peste hârtie;
9
*se pictează o latură a buretelui cu pensula,apoi
se utilizează această latură pictată,ca o ştampilă;
*se udă hârtia şi se întinde pa masă,utilizând un
beţişor sau o pensulă,se picură pe hârtie mici
băltoace de culoare,se absorb băltoacele cu
bucăţi de burete de diferite forme;va rezulta o
structură interesantă
PICTURA CU PAIUL
Picuraţi mici băltoace de culoare pe
hârtie,cu ajutorul unui bureţel sau a unei pensule.
Ţineţi paiul deasupra hârtiei orientat în direcţia
în care doriţi să meargă pictura. Suflaţi prin
pai,iar culoarea se va întinde pe hârtie. Faceţi
acelaşi lucru din unghiuri diferite,pentru a crea
structuri plastice atractive.
10
PICTURA CU SFOARA
Luaţi o sfoară sau o aţă mai groasă de
aproximativ 30cm lungime. Muiaţi-o în culoare
şi trageţi-o peste hârtie în direcţii diferite. Se
obţine o lucrare plastică.
PICTURA CU AUTORUL PIEPTENULUI
Pe o plăcuţă de faianţă se pregăteşte
tempera nedizolvată. Cu ajutorul periuţei de dinţi
se ung dinţii pieptenului care trage pe suprafaţa
ce urmează a se decora,realizând astfel dungi
(orizontale,verticale,oblice,linii paralele, valuri)
după inspiraţia fiecăruia şi după felul cum este
mânuit pieptenul.
Pentru realizarea unor efecte cu
haşurare,se poate continua prin suprapunerea
liniilor diferit colorate.
11
PICTURA PE UN FOND DAT
Se folosesc foi de hârtie pe care se va aplica
un fond cu ajutorul peninsulei sau cu ajutorul
unui tampon de vată. Nuanţa fondului trebuie să
corespundă cu anotimpul sau cu tema ce urmează
a fi executată.
Exemplu:”Ninge”- Fondul va fi dat cu gri,iar
fulgii cu alb(puncte,pete de culoare).
“Covor de frunze uscate”- Fondul va fi de
culoarea pământului maron,iar frunzele vor fi
pictate cu nuanţe variate:galben,portocaliu,maron
deschis e.t.c.
PICTURA CU PALMA
Se unge palma cu un strat de acuarelă
concentrată,care va fi aplicată,apoi apăsat pe
foaia de hâ[Link] cazul în care se urmăreşte
realizarea unei teme(flori,păsări) copiii sunt
îndrumaţi să mişte palma circular pe toată
12
suprafaţa de hârtie,culoarea dată pe palmă să
reprezinte fondul lucrării. După ce se usucă
fondul,se pictează elementele cerute de tema
dată.
Acest tip de tehnică de lucru se poate
aplica la tema:”Copiii Terrei”. Este una din
temele îndrăgite de copii implicându-i emoţional
prin nuanţa sa morală.
PICTURA CU ACUARELA GROASĂ
Se pliază la mijloc foaia,şi pe una dintre
jumătăţi se lucrează spaţiul plastic folosind
elemente ale limbajului plastic:punctul,pata de
culoare,linii,alte elemente,după care se
suprapune partea pictată peste partea de hârtie
curată. După executarea lucrării, educatoarea
cere copiilor să interpreteze rezultatul obţinut.
Iniţial nu se anunţă o temă strictă de lucru,dar
prin îmbinarea şi combinarea elementelor
13
însuşite de copii, pot apărea:fluturi, ciuperci,
baloane colorate, câmp cu flori.
Această tehnică de lucru motivează copilul
de vârstă preşcolară pentru că apare elementul
surpriză la sfârşitul activităţii.
Pictura cu acuarelă groasă,prin
suprapunere se realizează la grupele mari pentru
că necesită dexteritate şi atenţie mărită. Copiii
trebuie să ajungă la un nivel avansat de
dezvoltare în plan emoţional,cât şi formării de
priceperi şi deprinderi de lucru.
PICTURA CU PASTA DE DINŢI
Această tehnică de lucru se recomandă în
realizarea temelor despre anotimpuri: iarna,
primăvara.
Exemplu: ”Fulgi de nea”, ”Pomii înfloriţi”.
Fondul pe care se aplică pasta de dinţi cu ajutorul
pensulei sau amprentei degetului arătător,poate fi
14
alb,dar poate fi folosită şi hârtie galbenă,albastră
sau portocalie.
Pictura cu pasta de dinţi se realizează la
toate grupele de copii pentru că este o tehnică
uşor de realizat şi în acelaşi timp foarte atractivă.
PICTURA PE STICLĂ
Materialele necesare pentru pictură pe
sticlă sunt variate:pahare de sticlă,ceşcuţe de
sticlă,bucăţi de geam şmirgheluite pe laturi,vaze
pentru flori, acuarele tempera sau guaşe, pensulă,
foarte puţină apă. Sticla trebuie în prealabil
degresată,după care se decorează sticla cu
elemente grafice,motive florale,peisaje e.t.c.
PICTURA PE LEMN
Se realizează un amestec de apă şi
tempera,culoarea ce urmează a fi aplicată trebuie
să aibă consistenţa “smântânii”,un conţinut mai
15
dens,cu mai puţină apă,să nu pătrundă în fibrele
lemnului,deoarece numai astfel se păstrează
calitatea culorii.
PICTURA PE PÂNZĂ
Indiferent de culoarea de fond,se va folosi
numai tempera,care are un conţinut mai vâscos şi
rămâne aplicată pe suprafaţa pânzei fără a
pătrunde în fibrele ei.
TEHNICA ŞTAMPILELOR DE PLUTĂ
Acest tip de ştampile se confecţionează din
dopuri de plută.Este esenţial ca dopul să fie
[Link] ajutorul unui cuţit se crestează diferite
profile în dop(adâncime de 4-5mm) în funcţie de
modelul dorit.
Pentru ştampilare se foloseşte tuşiera,fiind
necesare tuşiere cu mai multe culori.Ştampilele
din plută au mai multă durabilitate decât alte
16
tipuri de ştampile realizate din morcov,gutuie sau
cartof. Cu ajutorul ştampilelor din plută,prin
repetare,alternare şi simetrie se poate crea motive
noi care se dezvoltă orientarea în spaţiul a
copiilor(sus ,jos, deasupra, lângă, aproape,
departe,în spate,în faţă,la stânga,la dreapta).
TEHNICA ŞTAMPILELOR DIN GUME DE
ŞTERS
Gumele de şters sunt eficiente pentru
realizarea unor forme de ştampile. Astfel se
poate realiza motive mai preţioase cum ar
fi:animale şi plante stilizate, figuri geometrice,
cifre, semne grafice.
Pentru realizarea ştampilelor,se crestează
modelul dorit pe gumă cu un cuţit bine
ascuţit,după ce s-a conturat modelul dorit. Se
poate ştampila şi în tuş.
17
Copilul are o viaţă proprie ca mentalitate şi
activitate specifică vârstei lui. Cine nu observă
pulsul mare de energie a copilului,de care trebuie
să se descarce necontenit şi care îl face să se
manifeste prin fel de fel de forme. E o necesitate
incontestabilă,o pornire firească de activitate,care
nu trebuie oprită,stânjenită,ci numai dirijată
sistematic.
Una dintre aceste forme ale activităţii
zilnice ale copilului,este pasiunea pentru desen.
Dragostea copilului imagini,culori,pornirea de a
desena,încep din fragedă vârstă. Toţi copiii
desenează spontan, din pornirea lor firească,chiar
şi aceste mâzgălituri sunt de fapt primele
manifestări plastice ale copilului. Prin aceste
desene naive,ei îşi exprimă părerea despre lumea
înconjurătoare,despre forma pe care o îmbracă în
mintea şi în sufletul lor obiectele, fiinţele,
fenomenele e.t.c.
18
Desenele copiilor reflectă informaţiile pe
care le posedă fiecare,oglindind nivelul de
cunoaştere,priceperi şi deprinderi. Este o formă
de reflectare afectivă şi intelectuală a individului.
In cadrul activităţilor plastice de desen,conţinutul
acestor activităţi este bogat iar modalităţile de
realizare sunt multiple.
Copilul este în legătură permanentă cu
realitatea înconjurătoare de unde îşi ia
informaţiile,datele,noţiunile care-l influenţează
pozitiv sau negativ. Educatoarea are rolul de
mijlocitor al copilului cu mediul de viaţă. Ea
trebuie să orienteze profilul moral al dezvoltării
ulterioare a copilului. Conţinutul activităţilor
artistico-plastice de desen trebuie dozat cu
tehnici şi modalităţi adecvate vârstei şi nivelului
de dezvoltare intelectuală al copilului.
Contactul copilului cu opera de artă este o
modalitate vie,un mijloc cu ajutorul căruia se ia
19
în stăpânire realitatea de către copil. Acest lucru
de realizează prin vizite la muzeele orăşeneşti,la
biserici din localitate şi din afara localităţii prin
excursii având ca obiect vizitarea unor castele
“Castelul Bran”, ”Peleşul”e.t.c., vizite la unităţi
şcolare unde sunt expoziţii ale elevelor. Rolul
educatoarei este acela de a concentra atenţia
copiilor asupra anumitor forme de expresie ale
elementelor plastice.
O altă formă utilă practicată în cadrul
activităţilor de desen şi pictură este activitatea cu
tema “Scenă din poveste”.
Este cunoscut faptul că receptarea
mesajului transmis prin basme şi poveşti este mai
mare la vârsta preşcolară decât mai târziu.
Preşcolarii nu opun rezistenţă mesajului transmis
din basme şi poveşti,ci ei se integrează lumii
imaginare fără să confunde realul cu imaginarul.
Prin însuşirea corectă a conţinutului din basm
20
sau poveste,preşcolarul reuşeşte să transpună în
lucrarea plastică elementele concrete din
conţinut. Astfel în povestea “Turtiţa” ei au în
vedere să prezinte în prim plan măreţia
turtiţei,frumuseţea ei alături de un alt personaj pa
care l-a întâlnit pe traseul parcurs de la casa
bătrânilor până la sfârşitul drumului.
Desenul după o poziţie învăţată
-Lucrările artistice realizate trebuie să
oglindească ceea ce se exprimă în poezie.
Exemplu:”Ghiocelul” de Elena Dragoş
“Ghiocel mititel,alb şi frumuşel,
Ce scoţi capul din zăpadă
Primăvara să te vadă
Soarele să te-ncălzească
Zăpada să te topească.
Tu aşa micuţ cum eşti
Pe copii înveseleşti”.
21
Un copil recită poezia expresiv,nuanţat după care
se poartă un dialog între educatoare şi
copil,punându-se în lumină elementele
dominante ale anotimpului primăvara. Copiii
sunt ajutaţi în acest fel să fixeze mental elemente
ce le vor desena în spaţiul plastic. Desenul după
o poziţie memorată sau desenul după o scenă din
poveste,luate ca o temă de lucru,se poate realiza
şi în cadrul activităţilor artistico-plastice de
pictură.
Desenul şi pictura după diafilm
-Se vizionează povestea “Peştişorul de aur”.Pe
parcursul derulării se accentuează prin
conversaţie momentele principale,suspansul şi
deznodământul lăcomiei. După ce povestea a fost
urmărită în întregime, se cere copiilor să
deseneze sau să picteze scena din poveste care
le-a plăcut cel mai mult.
22
Desenul şi pictura din imaginaţie
-Această modalitate de realizare a desenului şi
picturii dă posibilitatea cultivării
creativităţii(obiectiv cultural al educaţiei estetice)
printr-un exerciţiu continuu,se dezvoltă muşchii
mici ai mâinii,se formează mâna pentru scris,se
dezvoltă imaginativării creativităţii(obiectiv
cultural al educaţiei estetice) printr-un exerciţiu
continuu,se dezvoltă muşchii mici ai mâinii,se
formează mâna pentru scris,se dezvoltă
imaginaţia şi dorinţa de performanţă.
Desenul decorativ
-Constă în executarea unor figuri decorative
aplicate pe suprafeţe plane,pe obiecte de
relief,reprezentând diferite motive populare sau
create de către copii. Teme specifice desenului
decorativ sunt: ,,Ştergarul’’ , ,, Covorul’’
,,Ulciorul’’ e.t.c.
23
Activităţile de desen ajută pe copii să
perceapă în mod activ realitatea înconjurătoare şi
să modeleze ceea ce ei au perceput,gândit şi
imaginat. In acest fel copiii dobândesc nu numai
cunoştinţe,dar şi deprinderi durabile, practice,
productive şi creatoare. Educatoarea organizând
observări asupra unor obiecte,forme din natură,îi
conduce ca ei să discearnă ceea ce este
caracteristic,ajutându-i să descopere şi să simtă
frumosul,să-l reproducă în realizările lor artistice
şi să-l introducă în viaţa zilnică.
Pentru a ajunge aici,educatoarea trebuie să
ţină seama de particularităţile de vârstă şi
individuale ale copiilor,de nivelul lor de
pregătire,precum şi de principiul trecerii de la
uşor la greu.
Modelajul constituie un mod de exprimare
a realităţii în volume plastice,artistice cu material
uşor de prelucrat (plastilina, lutul , pasta , e.t.c.).
24
Problema care se pune la primele contacte ale
copiilor cu materialul şi cu instrumentele pentru
modelare este aceea a cunoaşterii însuşirilor lor.
Aceasta se realizează prin diferite exerciţii,prin
care se urmăreşte formarea unor deprinderi
tehnice elementare de modelare.
De pildă:frământarea plastilinei (lutului)
cu degetele în scopul dezvoltării unor senzaţii
tactile,la care copiii trebuie să răspundă:
Plastilina, (lutul) este tare? Este moale? Este
aspru? Înţeapă sau nu? Se rupe? Este rece sau
cald?
Apoi se trece la modelarea unor bastonaşe
din lut(plastilină),prin mişcarea ritmică(dus-
întors) de translaţie a ambelor palme,faţă de
planşetă. In continuare acestea se pot rupe şi
combina prin lipire în forme noi.
Prin exerciţiile de modelare a bastoanelor
de lut(plastilină) se poate urmări ca preşcolarii să
25
înţeleagă şi unele noţiuni privind contrastele:
mare-mic, gros-subţire, lung-scurt, lat-îngust
e.t.c.. Se trece la modelarea unor sfere (mingi)
mai mici sau mai mari (din lut plastilină,e.t.c.)
prin mişcarea circulară a palmelor faţă de
planşetă. Această mişcare ritmică se poate face
mai întâi cu o mână în sens invers,continuându-
se cu ambele mâini,în aceleaşi sensuri sau în
sensuri inverse. Aceste mişcări ritmice de
translaţie sau circulare ale palmelor pot fi însoţite
şi de diferite melodii care antrenează copiii şi le
susţine interesul pentru această
activitate,Combinarea bastonaşelor obţinute,de
diferite lungimi sau grosimi,precum mărimea
diferitelor sfere (mai mici sau mai mari) se face
de către copii, după imaginea fiecăruia.
Exemple de teme:”Toiagul lui Moş
Crăciun”,”Şiragul de mărgele”,
”Mere”,”Tăieţei”,”Cireşe”e.t.c.
26
Se trece la exerciţii de aplatizare a
plastilinei în scopul realizării unor tăbliţe prin
apăsarea cu palma pe planşetă,care apoi să se
modeleze prin adâncire(amprentă),lovire sau
zgâriere,urmărindu-se redarea unor subiecte date
sau alese de copii: ciupercuţe,floricele,e.t.c. De
asemenea se poate modela din plastilină cu
degetele sau cu palmele unele fructe sau
legume:struguri,pere,morcovi,roşii-
animale:iepurele,puişori e.t.c. sau unele obiecte
familiare copiilor:ceşcuţă cu farfurioare,
linguriţe, e.t.c.
Exerciţiile de modelare se fac prin variate
procedee executate atât cu degetele,cât şi cu
palmele, de rotunjire, alungire, subţiere,
împletire, e.t.c., fără a scoate sau adăuga alt
material la cantitatea iniţială. Materializarea
formei presupune acţiunea tehnicii în care este
27
realizată ea. Tehnica este modul,în care
procedeele folosite fac să trăiască forma.
Totalitatea procedeelor reprezintă tehnici de
lucru specifice modelajului,sunt necesare în
procesul educaţiei artistico-plastice a copiilor.
[Link] ALE MODELAJULUI.
INIŢIEREA IN TEHNICA MODELĂRII-
Cunoaşterea materiei de lucru a materialelor cu
care se lucrează. Primele forme sunt executate
dintr-o bucată de plastilină,fără a adăuga sau
scoate material.
ADĂUGARE UNEI PLĂCI DE
PLASTILINĂ
-Se porneşte la realizarea unei plăci de
plastilină,iar cu ajutorul unei scânduri sau a unei
sârme,se roteşte materialul,creând o suprafaţă
dreaptă de lucru.
28
REALIZAREA PRIN APĂSARE ŞI
DEFORMARE A FORMEI
Realizarea compoziţiilor prin
apăsare,reprezintă una dintre tehnicile cele mai
accesibile şi atractive pentru copii,deoarece
materialele cu care se execută presarea pe forma
de plastilină sunt la îndemâna oricui. Acestea pot
fi:bucăţi de lemn,crengi rupte,frunze de diferite
forme,capete de creioane, e.t.c. Amprentele
lăsate, sunt deosebit de variate, atât ca
dimensiune, cât şi ca adâncime.
REALIZAREA PRIN ELIMINARE DIN
VOLUM BLOC
Această tehnică este mai dificilă,ea fiind folosită
la copiii de vârstă şcolară. Ea constituie una din
modalităţile de bază ale modelării,dar mai ales
pentru tehnica sculpturii în lemn,piatră.
29
TRANSFORMAREA UNUI VOLUM
INIŢIAL PRIN SUGRUMARE
Volumul iniţial construit pe structuri
compoziţionale simple(verticală,
orizontală,oblică) şi în forme geometrice
cunoscute de copii,se modifică prin strangularea
cu mâinile la diferite înălţimi sau
distanţe,căpătând forme şi dimensiuni dintre cele
mai variate. Materialul capătă forme îndrăzneţe
şi rapide.
TRANSFORMAREA PRIN DESPICARE
Ca şi celelalte tehnici prezentate anterior,se
porneşte de la o formă iniţială ca caracterizează
soliditatea organică şi unică a materialului care
concentrează spaţiul în forma sa internă. Prin
despicare şi îndoire,materialul pătrunde în
30
întinderea spaţială măsurând şi calificând spaţiul
cu formele pe care le dobândeşte.
PLIEREA MATERIALULUI
Plecând de la bază care poate constitui o placă
orizontală sau un volum în spaţiu de forme foarte
simple,acestea se despică(se taie) şi apoi se
suprapun formele într-o anumită ordine şi
distanţă. Partea care se suprapune,se presează şi
se lipeşte de materialul de bază,creându-se forme
dinamice sau ornamentale care ţin de domeniul
viziunii fiecărui copil.
VIBRAREA SUPRAFEŢELOR
Se face prin diferite modalităţi,cele mai utilizate
fiind:
-netezirea suprafeţelor cu mâna uscată;
-netezirea cu o bucată de sac sau altă pânză
umedă şi stoarsă;
31
-apăsarea cu o bucată de sac sau altă pânză udată
şi stoarsă;
-presarea cu ciocanul de lemn,cu scândura aspră.
Tehnicile de lucru prezentate sunt specifice
modelajului,iar cunoaşterea şi dobândirea lor de
către copii se face treptat,iar în procesul
cunoaşterii lor trebuie să se ţină seamă de
particularităţile de vârstă şi individuale ale
copiilor.
32
CONCLUZII
Prezentând şi interpretând rezultatele
unor cercetări efectuate în decurs de mai mulţi
ani pe diferite grupe de vârstă, lucrarea
cuprinde modalităţi şi tehnici de realizare a
activităţilor artistico - plastice din grădiniţa de
copii, folosirea acestora fiind eficiente în
realizarea obiectivelor activităţilor artistico-
plastice. Puterea de a înţelege şi de a simţi
frumosul din mediul înconjurător, din viaţa
socială şi artă, de a dezvolta aptitudini de
creaţie artistică, se realizează încă de la
vârsta preşcolară. În cadrul acestei etape din
viaţa individului, educaţia estetică nu se poate
separa de procesul de cunoaştere a realităţii,
33
de contactul direct cu obiectele şi fenomenele
din mediul înconjurător. Axându-mă pe
modalităţile şi tehnicile de realizare a
activităţilor artistico-plastice, am îmbinat
aspectul de cunoaştere cu cel de acţiune. În
felul acesta am prezentat modele utilizate în
această categorie de activităţi instructiv-
educative.
Înglobând elementele de frumos, real, plăcut,
încredere, dragoste
lucrările preşcolarilor sunt începutul drumului
spre artă .
34
ANEXE
Despinoiu Antonia – 4 ani
35
Colea Marian – 6 ani
36
Nicolae Loredana – 6 ani
37
38
Baniceru Ramona – 6 ani
39
Niţu Oana – 6 ani
40
Constantin Alexandru – 3 ani
41
Zărnescu Ana – Maria – 5 ani
42
Colea Marian – 6 ani
43
Drăgănascu Claudiu – 6 ani
44
Iubu Anca – 6 ani
45
46
47
48
Şerb Andrei 5 ani
49
BIBLIOGRAFIE:
-DIDACTICA-E.D.P. –BUC.1995
- [Link]-DESPRE EDUCAŢIA
ESTETICĂ-1989
-REVISTELE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PREŞCOLAR NUMERELE
1-2 / 1990
2-3/ 1991
3-4/ 2005
1-2/ 2006
50
