Curs ABILITATI PRACTICE ONLINE

LECT.DR.
ELENA MOROŞANU-SEGHEDIN
DIDACTICA ABILITĂŢILOR PRACTICE
CUPRINS
1. ABILITĂŢILE PRACTICE – DIMENSIUNE UTILĂ A

CURRICULUM-ULUI ACTUAL
 Cunoaşterea copilului – condiţii de reuşită a procesului educativ
 Repere curriculare ale activităţilor de abilităţi practice
 Transdisciplinaritatea în act. Aspectele formative ale curriculei de
Abilităţi practice şi Ed. Tehnologică. Aplicaţii ale transdisciplinarităţii în
sistemul românesc de învăţământ: Proiectul tematic în grădiniţele româneşti.
Opţionalul ce implică abilităţile practice şi/sau tehnologiile la învăţământul primar
2. PROIECTAREA LECŢIILOR DE ABILITĂŢI PRACTICE SAU PROVOCAREA DINTRE

METODIC ŞI TEHNOLOGIC
 De la taxonomii la obiective operaţionale bine gândite. Respectarea principiilor
didactice în orele dedicate abilităţilor practice. Procesul tehnologic.
Proiectul de lecţie. Strategia didactică şi proiectarea eficace
3. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR

PRACTICE

Evaluarea abilităţilor practice. Criterii şi indicatori de evaluare. Evaluare de produs şi
evaluare de proces
SCOPUL
Familiarizarea studenţilor cu elementele curriculare fundamentale implicite disciplinelor ce dezvolt
ă
abilităţi practice pentru construirea unei concepţii coerente, sistemice şi argumentate legate de
importanţa acestora.
OBIECTIVE GENERALE ALE CURSULUI:

după parcurgerea unităţilor de curs, studenţii vor putea dovedi:
- dobândirea unei reprezentări corecte asupra proiectării, coordonării şi evaluării activităţilor
formale şi opţionale de dezvoltare a abilităţilor practice în învăţământul primar şi în cel
preşcolar;
- familiarizarea cu algoritmul corect de utilizare a unor tehnici didactice moderne de dezvoltare a
abilităţilor practice;
- abilitarea în fundamentarea dezvoltării dimensiunii nonformale, a parteneriatelor educaţionale
pentru activităţi tip Family learning, cu scopul de a dezvolta abilităţile practice ale copiilor;
- determinarea unei conduite autoreflexiveşi de responsabilizare profesională implicite realizării
unei oferte educaţionale inovative, creativeşi eficace
REPERE PENTRU EVALUAREA FINALĂ
Depunerea portofoliului complet, inclusiv cu temele de curs, precum i rezolvarea

Condiţii itemilor testului docimologic ş
Atingerea criteriilor de calitate in realizarea pieselor de portofoliu; atingerea criteriilor
Criterii
de însuşire a elementelor teoretice – evaluate pe baza testului docimologic.
Forme de Evaluarea pe parcurs ce cuprinde realizarea unui portofoliu (ce devine unul sumativ)
evaluare şi şi a temelor de curs (sau a unui proiect tematic) şi evaluarea tip testare final ă.
procente nota Procentele notei finale se distribuie astfel: (25% + 25% ) + 50% test grilă.
finală
I. ABILITĂŢILE PRACTICE – DIMENSIUNE UTILĂ A CURRICULUM-ULUI ACTUAL
I.1. CUNOAŞTEREA COPILULUI – CONDIŢII DE REUŞITĂ A PROCESULUI EDUCATIV

Cunoaşterea individualităţii copiilor cuprinşi în procesul educaţional contribuie la sporirea
caracterului
gândită astfelştiinţificsăalrăactului
încât spundăpedagogic.
unor necesitNici o acţiune educativ
ăţi individuale, ă nu-
nu poate şi atinge
fi eficient scopul
ă dac dacăadecvat
ă nu este nu esteă
sau accesibilă celui căruia i se adresează, de aceea punctul de pornire în proiectarea, organizarea,
desfăşurarea, evaluarea şi reglarea intervenţiei educaţionale trebuie să fie cât mai profunda cunoaştere
a copilului. În funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor se precizează volumul de deprinderi,
sarcinile concrete în cadrul fiec ărei deprinderi, precum şi metodele şi procedeele pentru realizarea
acestora.
Importanţa cunoaşterii psihologice pentru proiectarea activităţilor de abilităţi practice rămâne
o temă ce corelează cunoştinţele unor topici parcurse deja.
ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE AUTOEVALUARE
Pentru a valorifica activităţile didactice de psihologia educaţiei din anii anteriori vă propunem
următoarele teme de reflecţie:
- Din lecturile dvs. de psihologia educaţiei sintetizaţi caracteristicile vârstei şcolare mici!
- Care ar fi setul de nevoi de formare aleşcolarului mic cărora răspunde această disciplină curriculară?
- De ce propunem activităţi de lucru manual sau de abilităţi practice la vârstă preşcolară? Ce rol au
acestea sau ce ar implicaaspectul formativ invocat adesea în prezentarea acestor activităţi?
- Legat de tema motivaţiei pentru învăţare, ce rol pot avea disciplinele ce dezvoltă abilităţile practice?
- Selectaţi din capitolul Deprinderi, din cursul Fundamente ale psihologiei sau cel dePsihologie şcolară,
condiţiile de reuşită în formarea unor deprinderi corecte.
Cei care pot realiza o evaluare cât mai obiectiv ă a stărilor psihologice pe care copii le
traversează, în condiţiile şi situaţiile cele mai variate, sunt cei care interacţionează zi de zi cu aceştia:
părinţii şi educatorii. Dobândirea de către aceştia a unui anumit grad de competenţă în utilizarea
cunoştinţelor din psihologia dezvoltării şi în cunoaşterea copilului este deci, esenţială. La preşcolarii mai
mici toate deprinderile manuale se află în faza de constituire. Volumul lor este foarte redus, iar sarcinile
foarte simple. Aceasta se datoreşte faptului că la aceştia muşchii mici ai mâinii sunt foarte slab
dezvoltaţi, astfel că mişcările care necesită precizie îi sunt pu ţin accesibile copilului. Dezvoltarea
sistemului nervos din punct de vedere funcţional este încă redusă. Contextul fiind insuficient dezvoltat,
predomină acţiunea sistemului nervos vegetativşi a formaţiunilor subcorticale, ceea ce face ca formele
condiţionate ale inhibiţiei să fie slab dezvoltate. Copilul efectuează mişcări inutile, dezordonate şi
dezorganizate. La această vârstă se manifestă o slabă coordonare a analizatorului vizual cu cel tactilo-
motric.
299
În acelaşi context, este util să ştim că volumul de reprezentări este mic, iar posibilitatea de reactualizare
prin cuvânt (verbală) este redusă. Atenţia voluntară a copiilor de trei şi patru ani este abia în curs de
formare. O schimbare cât de neînsemnată produsă în mediul apropiat îl poate uşor distrage de la
ocupaţia începută.
În funcţie de aceste particularităţi specifice copiilor de trei şi patru ani, programa prevede
sarcini care nu depăşesc nivelul de înţelegere şi posibilităţile de realizare. Acestea sunt în general
simple, cuprind acţiuni uşoare care nu solicită o precizie deosebită şi nici folosirea unui material variatşi
a unor unelte mai complicate ca: foarfecele, acul, etc. Sarcinile stabilite de program ă la grupele mici se
referă la acţiuni simple de apucare şi a şezare a diferitelor materiale mărunte, de lipire, îndoire, înşirare
şi confecţionare de obiecte simple, prin executarea unei singure operaţiuni de asamblare:
întrepătrundere sau lipire. Dacă la preşcolarii mici toate deprinderile sunt în faza de constituire, la cei
mai mari asistăm la un progres în sensul că deprinderile constituite în grupa anterioară trec într-o fază
nouă, anume aceea a consolidării lor. Paralel cu perfecţionarea şi consolidarea acestor deprinderi se
formează şi deprinderi noi, cu un conţinut mai complex.
Stabilirea unor sarcini sporite la grupa de 5-6 ani este condi ţionată de particularităţile
dezvoltării psihice şi fizice a copiilor. La această grupă se dezvoltă funcţia analitico-sintetică a scoarţei
cerebrale, se perfecţionează activitatea celor două sisteme de semnalizare. Procesele inhibiţiei
condiţionate încep să fie elaborate la nivelul sistemului verbal. Cunoştinţele devin mai precise, mai
sistematice şi mai generalizate. La aceasta vârst ă copilul, cu sprijinul activităţilor educaţionale formale,
începe să înţeleagă necesitatea învăţării diferitelor operaţiuni şi procedee de lucru pentru redarea
diverselor obiecte
atenţia devine din mediul
mai stabil înconjur
ă. Copilul tor. Datorit
esteăcapabil ă procesului
la aceast ă vârstă sde dezvoltare
ă urmărească şai sinhibi
ă înţţiei condi
eleag ţionate,
ă explicaţii
mai ample în legătură cu modul de a efectua o lucrareşi să se concentreze un timp mai lung asupra
executării propriu-zise. De asemenea, el execută cu mai multă uşurinţă lucrări mai complexe care cer o
precizie mai mare. Acest lucru este posibil datorită dezvoltării din ce în ce mai complete a muşchilor
mici ai mâinii şi a unei mai bune coordonări între reprezentările vizuale şi mişcările membrului superior.
Aceste caracteristici ale dezvoltării copiilor de 5-6 ani permit introducerea în activitatea practic ă a unor
sarcini mult mai complexe, ca decupajulşi cusutul. De asemenea, se solicită copiilor reproducerea unor
obiecte sau jucării prin două-trei operaţiuni.
De aceea, activităţile desfăşurate în grădiniţă trebuie bine planificate, atât din punctul de
vedere al obiectivelor şi cunoştinţelor, cât şi al strategiilor didactice. O ac ţiune educativă încununată de
succes se întemeiază pe o concepţie coerentă şi pe o strategie acţională care nu pierde din vedere
mulţimea faptelor, aspectelorşi interdependenţele lor care se cer corelate şi controlate în acelaşi timp.
(Ezechil, L., Păi şi Lăzărescu, M., 2002).
Activităţile desfăşurate de educatoare cu copiii care se încadrează în nivelul 3-5 ani se
recomandă a fi gândite şi organizate din perspectiva orientării spre socializare. Activităţile desfăşurate
cu copiii care se încadrează în nivelul 5-7 ani vor fi gândite şi organizate din perspectiva pregătirii
pentru şcoală. Grădiniţa nu urmăreşte numai pregătirea copilului pentru şcoală, ci pregătirea acestuia
pentru viaţa socială viitoare.
300
Aptitudinea de şcolaritate este o capacitate psiho-fiziologică complexă, care facilitează

adaptarea copiilor la sarcinile şcolare. Ea se dezvoltă prin antrenarea copiilor încă din grădiniţă în
diferite activităţi cu caracter instructiv educativ. Adaptarea şcolară presupune, alături de un anumit nivel
de dezvoltare intelectuală, conotativ-motivaţională, şi prezenţa unui anumit grad de evoluţie de tip
social. Acesta se referă la însuşirea şi respectarea unor deprinderi de conduită civilizată în colectiv, la
existenţa unei independenţe relative a copilului în ac ţiuni şi faţă de adult, la posibilitatea de a se adapta
facil la prezenţa persoanelor străine, la prezenţa spiritului de întrajutorare. Perseverenţa în acţiuni,
încrederea în forţele proprii sunt alte obiective luate în considerare în aprecierea maturit ăţii copilului ca
vârstă psihologică.
Atingerea unui nivel de dezvoltare satisfăcător pentru realizarea unui debut eficient al
şcolarizării poate fi redată cu ajutorul unor competenţe vizibile pe care un copil trebuie să le
achiziţioneze încă din preşcolaritate. Le vom reaminti, deoarece ele devin un reper important pentru
proiectarea activităţilor educaţionale; aceste competenţe pot fi grupate astfel:
Cunoştinţe funcţionale din diferite domenii ale cunoaşterii: mediul înconjurător (biologie, fizică , chimie),
matematică , om şi societate, artă, în temeiul obiectivelor de referinţă specificate în Programa
activităţilor instructiv educative din grădiniţă.
Capacităţi de comunicare orală şi premise ale comunicării scrise, exprimate în operarea cu un volum
optim de cuvinte.
Deprinderi şi capacităţi de muncă intelectuală:
 capacitatea de a analiza , a compara, a clasifica, a ordona obiecte şi fenomene;

 capacitatea
capacitatea de
de aa aplica cunoştinţele
utiliza scheme înţionale
opera domenii noi; şi de a găsi noi soluţii
proprii
 capacitatea de a-şi evalua corect propriile performanţe;
 capacitatea de a memora logicşi de a reactualiza cu uşurinţă;
 capacitatea imaginativă (reproductivă şi creatoare);
 capacitatea de concentrareşi stabilitate a atenţiei.
Existenţa unor trăiri afective pozitive şi a unor motivaţii din acelaşi registru ca suport pentru înv ăţarea de
tip şcolar.
Capacitatea de a se supune normelor impuse de activitateaşcolară.
Capacitatea de a interacţiona cu adulţii şi cu ceilalţi copii.
Dezvoltarea fizică normală şi cunoaşterea schemei corporale proprii.
Capacitatea de coordonare motorie, ce include capacitatea de a executa mişcări cu grad crescut de
complexitate; capacitatea de a utiliza limbajul mimico-gesticular; capacitatea de a executa semne
grafice.
TEME DE AUTOEVALUARE:
Realizaţi după acest model descriptiv, un scurt portret alşcolarului mic din perspectiva
rolului formativ al abilităţilor practice în dezvoltarea sa armonioasă. Valorificaţi cursurile anul
I şi II.
301
I.2. REPERE CURRICULARE ALE ACTIVIT ĂŢILOR DE DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR PRACTICE
Scopul esenţial al activităţilor de dezvoltare a abilit ăţilor practice, indiferent de nivelul şcolar la
care se realizează este acela de a menţine trează plăcerea participării copiilor, dând frâu liber
imaginaţiei pentru crearea de obiecte din diferite materiale şi de a obţine satisfacţia realizării unui
produs, individual sau în colectiv.
Învăţământul preşcolar actual, prin noua concepţie curriculară determină abordarea integrala a
copilului şi a educaţiei sale, implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia copilului, dezvoltarea
politicilor educative de responsabilizare. Iată spre argumentare obiectivele cadru Programa

urmărite a fiactivit
atinse ilor
pe
perioada preşcolarităţii (a se vedea Curriculum integrat, pe dimensiunea ăţ
instructiv-educative în grădiniţă, 2008):
 Îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor, şi despre utilizarea de tehnici de
lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;
 Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare motric ă;
 Dezvoltarea simţului practic si estetic;
 Formarea deprinderilor practic-gospodăreşti, folosirea cuvintelor şi expresiilor specifice acestora.
De asemenea, urmăreşte dezvoltarea organismelor societăţii civile care să promoveze alternative
educaţionale specifice vârstei de 0-3 anişi 3-6/7 ani. (în opinia Stana, G., Înv ăţământul preşcolar în
contextul integrării României în Uniunea Europeană în Revista Învăţământului Preşcolar , 2007, p. 9).
Integrarea activităţilor practice în structura curriculum-ului preşcolar nu presupune nicidecum părăsirea
activităţii specifice copilăriei , jocul, în favoarea muncii.
În performarea unor activităţi cu finalitate practică jocul r ămâne la vârsta preşcolară elementul
principal de motivare şi desfăşurare a acţiunii. Copilul este antrenat în jocul – muncă, se joacă,
realizând diferite obiecte cu utilitate practica sau ac ţiuni necesare, se joacă de-a munca (Claparede,
apud. Glava,A., Glava, C., 2002, p.167). Este cea mai eficientă modalitate de inducere a ideii utilităţii
muncii, de creare a unei atitudini pozitive faţă de munca, de dezvoltare a simţului practic, dar şi de
exersare a unor deprinderi practic-gospodăreşti.
Din perspectiva proiectării unor finalităţi la care să ne putem raporta în secvenţa evaluativă a
unei activităţi vom include în acest curs tabelul realizat de doi autori (cf. Glava,A., Glava,C.,2002, p.168)
ce au reuşit să descrie pe larg conţinutul activităţilor practice şi de educaţie casnică, în termenii
comportamentelor de învăţare aşteptate de la copii preşcolari.
Noua viziune asupra disciplinei Abilităţi practice – Educaţie tehnologică are în vedere
valorificarea impulsurilorşi instinctelor naturale ale copiilor, folosindu-le în echiparea cu deprinderi mult
mai eficiente.
Prezent În acest– cadru
ă în planurile fel se de
obţine unmânt
învăţă control sporit
de la al ţăposibilit
grădini ăţilor
şi pân ă ladeliceu,
acţiune înţiadiverse
Educa situaţii.ă
tehnologic
(alături de Matematică şi ştiinţe) reprezintă unul dintre cele 8 domenii de competenţe-cheie care au fost
stabilite la nivelul Comisiei Europene.
Având aplicabilitate în viaţa de zi cu zi, cele trei discipline permit explicarea lumii
înconjurătoare şi oferă copilului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia, în funcţie de
propriile nevoi şi dorinţe. Conţinuturile oferă o paletă largă de activităţi prin care elevul îşi poate acoperi
sfera de interese, adaptându-se la resursele localeşi f ăcând în acelaşi timp corelarea cu obiectele de
302
studiu din celelalte arii curriculare. În opinia noastră, există câteva atu-uri care vin în sprijinul afirmaţiei
că prin acest domeniu se formează competenţe-cheie şi anume:
 copilul intră în contact cu o mare varietate de materiale din natur ă şi prelucrate şi se asigură un
motiv pentru folosirea acestora în moduri reale;
 se face apel la promptitudinea simţurilor şi la ascuţimea observaţiei;
 se cere o imagine precisă a scopurilor ce trebuie atinse şi este nevoie de ingenuitate şi
inventabilitate în planificare;
 este necesară atenţie mărită şi responsabilitatea personală în execuţie;
 rezultatele se prezintă sub o formă atât de palpabilă , încât copilul poate fi orientat s ă-şi aprecieze
munca şi să-şi perfecţioneze etaloanele.
Aceste argumente conduc la concluzia că ar trebui reconsiderată importanţa acestei discipline. Ea e
departe de a fi o Cenuşăreasă, al ături de celelalte aşa-numite „dexterităţi” (Educaţie plastică, Educaţie
muzicală, Educaţie fizică). „Copilul vine la şcoală cu lumea lui cu tot” (Stoicescu, D., 2008, p.3) şi cu
siguranţă că aceasta lume nu este lipsită de mişcare, sunet, culoare sau acţiune şi cu siguranţă că toate
acestea nu sunt pe ultimul loc. Activitatea practică a copiilor preşcolari constituie un mijloc de exprimare
estetică la fel de mare ca şi activităţile de desen şi modelaj, de dezvoltare a vorbirii sau a jocurilor de
construcţie şi creaţie. Aceste activităţi permit copilului să reprezinte, să traducă în fapte ceea ce a v ăzut,
a trăit sau îşi imaginează, constituind astfel o manifestare a vieţii intelectuale a acestuia.
Activităţile practice din grădiniţă – şi apoi, cele din ciclul primar - contribuie la dezvoltarea
psiho-fizică, morală şi estetică a copiilor, îi familiarizează cu anumite forme de activităţi, ceea ce duce la
însu şirea
practic unor priceperi
ă. Activitatea care leşisatisface
deprinderi elementare
unele dorinţe de de munca,
joc cu jucăriadezvoltarea dragostei
preferată este pentru
activitatea munca
practica în
care copilul are posibilitatea să-şi confecţioneze acea jucărie, dacă nu o are. Ei trăiesc intens bucuria de
a crea „ceva” nou pentru a se juca, dar şi din dorinţa de a arăta ceea ce ştiu să facă şi cum ştiu să facă
„ceva”. Materialele puse la îndemână copiilor le pot satisface nevoia de cunoaştere, de activitate şi
exprimare.
Activităţile practice pun în acţiune toate sistemele, toate organeleşi toate funcţiile corpului.
Reuşita copilului în lucrările sale este un succes, cu atât mai preţios cu cât sarcina de lucru este mai
dificilă. Bucuria copilului de a crea o jucărie, un lucru util, este un sentiment de încurajare, care educ ă
voinţa şi cultivă încrederea în forţele proprii. În organizarea şi desfăşurarea activităţilor practice trebuie
respectate particularităţile de vârstă, dar şi posibilităţile fizice şi psihice. La vârsta de 3-4 ani copii
prezintă instabilitate la nivelul motricităţii; sunt neîndemânatici, fac mişcări bruşte, insuficient coordonate
de aceea obiectivele acestei discipline urmărite pentru grupa mică − 3-4 ani – pot fi sintetizate
astfel:
 familiarizarea copiilor cu diferite materiale de lucru; analiza senzorio-motrică a însu şirilor
caracteristice ale materialelor (form ă, mărime, culoare,
consistenţă) în timpul acţiunii copilului cu ele;
 formarea unor priceperi şi deprinderi practice manuale necesare transform ării unor materiale,
confecţionării unor jucării simple, accesibile, precum şi de mânuire a ustensilelor şi accesoriilor
necesare; îmbogăţirea reprezentărilor copiilor cu privire la noile forme pe care le iau materialele în
303
procesul transformării acestora în timpul lucrului; dezvoltarea proceselor gândirii (analiza, sinteza,
comparaţia), îmbogăţirea vorbirii copiilor cu structuri verbale exprimând însu şiri ale materialelor,
uneltelor şi accesoriilor precumşi denumirea acţiunilor efectuate în aceste lucrări;
 dezvoltarea atenţiei voluntare şi a unor trăsături morale, independenţa de acţiune, perseverenţă,
îndrăzneala, încrederea în forţele proprii, răbdarea, spiritul de ordine, acurateţea şi disciplina în
munca, cooperarea cu alţi copii în realizarea unor lucrări colective;
 obişnuirea copiilor de a da destinaţie utilă produselor în activităţile manuale, utilizarea acestora în
jocurile lor;
 educarea gustului esteticşi a spiritului critic în aprecierea lucrărilor proprii sau ale altor copii, având
în vedere forma, culoarea, originalitatea, corectitudinea, acurateţea lucrării;
 dezvoltarea dragostei de muncaşi respectul faţă de produsele muncii.
La vârsta de 4-5 ani (grupa mijlocie) coordonarea mişcărilor mâinii copilului este corectă,
mişcările sunt mai sigure şi mai bune. Ele sunt condiţionate de dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii care
constituie analizatorul tactilo-motric cel mai important în punerea în practic ă a obiectivelor activităţilor
practice desfăşurate în grădiniţă.
La această vârstă (grupa mijlocie) sunt urmărite obiective generale sau referenţiale, precum:
 îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre materiale, însuşirile şi modificările acestora în procesul
prelucrării;
 analiza însuşirilor caracteristice diferitelor materiale cu care lucreaz ă şi coordonarea senzorio-
motrică în acţiunile copiilor cu acestea;

dezvoltarea
componente;capacit ăţii degândirii
dezvoltarea a analiza
şi însustructura obiectelor
şirilor limbajului şi a compune
specific întregul din părţile sale
activităţilor manuale;
 dezvoltarea atenţiei voluntare şi a imaginaţiei creatoare, stimulând capacitatea de a combina
srcinal modele noi, utilizând materiale variate;
 formarea deprinderii de a-şi alege singuri tema şi materialul necesar activităţii; cultivarea spiritului
de colecţionare a unor deşeuri, materiale din natură, utile lucrărilor manuale;
 dezvoltarea capacităţii copilului de a realiza lucrări după modele grafice date, de a crea
independent sau în grupuri mici lucr ări srcinale;
 consolidarea deprinderilor tehnice formate în grupa pre şcolară anterioară (de tăiere, lipire, îndoire,
bobinare, răsucire, înşirare, şnuruire), executate cu materiale variate; formarea unor deprinderi noi
ca: îmbinarea, înnodarea;
 consolidarea deprinderii de a duce la bun sfârşit ceea ce au început şi promovarea spiritului de
ordine în folosirea materialelor;
 dezvoltarea dragostei şi respectului faţă de muncă, a spiritului şi a gustului estetic în toate lucr ările
practice realizate de către copii.
Copilul de 5-6 ani este sigur în mânuirea unor ustensile, coordonarea mişcărilor mâinii se face mai uşor
şi mai repede. Efortul depus nu este greu de suportat şi îşi prelungeşte durata.
304
Obiectivele urmărite la activităţile practice la această vârstă sunt:

 îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre însuşirile caracteristice ale materialelor şi despre
modificările în prelucrarea acestora;
 precizarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre obiecteleşi materialele folosite în activităţi practice,
dezvoltarea gândirii creatoare, îmbogăţirea vocabularului şi activizarea vorbirii;
 consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de lucru manual însuşite în grupele anterioare: tăierea
lipirea, îndoirea, bobinarea, răsucirea, şnuruirea, îmbinarea, prin amplificarea acestora în continut şi
în complexitate; formarea altor deprinderi noi (tratarea suprafeţelor, ţesutul, cusutul);
 dezvoltarea capacităţii de a realiza lucrări srcinale, în condi ţii cât mai variate, valorificând
experienţa acumulată; stimularea creativităţii copiilor în direcţia alegerii subiectelor, a materialelor,
şi modului de executare a unei lucrări;
 dezvoltarea şi coordonarea mişcărilor mâinii în vederea pregătirii copiilor pentru învăţarea scrisului;
 cultivarea unor calităţi de voinţă şi caracter cum sunt: iniţiativa, perseverenţa, curajul, hărnicia,
spiritul de cooperare cu alţi copii în realizarea lucrărilor colective.
Pentru copiii grupei pregătitoare alături de finalităţile implicite expuse mai sus, dar atinse cu mai multă
abilitate, acurateţe, într-un timp mai scurt, cu mai mare precizie, putem adăuga şi obiective mai
complexe sau mai aplicate, cum ar fi: confecţionarea unor jucării simple; realizarea unor lucrări colective
(machete); acţiuni de plantare a unor pomi, răsădire a florilor, îngrijire şi întreţinere a terenului din jurul
grădiniţei; realizarea unor expoziţii în interiorul grădiniţei; alcătuirea unor albume/portofolii pe diferite
teme; realizarea unor colaje.
Ţinând seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilorşi de finalităţile prescrise
prin documentele curriculare oficiale, putem spune ăc activitatea practică în grădiniţă are un rol deosebit
în formarea deprinderilor de muncă în vederea pregătirii acestora pentru a deveni buni gospodari la
locul de muncă şi acasă.
Organizarea conţinuturilor activităţilor practice cu continuitate la grupele de ambele niveluri

În procesul instructiv-educativ copilului i se ofer ă diverse cunoştinţe şi i se formează anumite
deprinderi, aptitudini sau capacităţi. Cunoştinţele sunt acele informaţii esenţiale pe care educatorul i le
oferă educatului într-o modalitate condensată de reflectare a realit ăţii înconjurătoare. Conţinutul
învăţământului poate fi definit ca un ansamblu de date alături de deprinderi de muncă sau de practicare
a unor profesii, reguli, norme sau modele de comportareşi relaţionare socială, cunoştinţe şi atitudini
politice, concepţii despre natură, om, societate, bine, adevăr, frumos. Unul din obiectivele concrete ale
reformei învăţământului românesc determină o re-evaluare a conţinuturilor de predare-învăţare, deci a
programelor şcolare, şi compatibilizarea acestora cu programeleşcolare moderne ale altor ţări. Acest
lucru implică şi convertirea învăţământului dintr-un învăţământ predominant reproductiv într-unul, în
esenţă, creativ.
Activitatea practică atrage în interiorul său şi elemente de activitate casnică, care îl readuc
pe copil mai aproape de mediul iniţial de formare, mai aproape de experienţa unui „cămin” ca spaţiu
afectiv determinant şi eliberator al energiilor pozitive creatoare ale individului. În acest fel se ob ţine şi o
continuitate între mediul familialşi cel al grădiniţei. Aici accentul cade mai mult pe ambianţa şi contextul
305
afectiv, create cu scopul formării unor deprinderi practice. (a se vedeaPrograma activităţilor instructiv-
educative în grădiniţa de copii, 2000, p.28).
Activităţile practice desfăşurate în grădiniţă sunt realizate de copii cu mult interes şi plăcere.
Tocmai de aceea trebuie să profităm de motivaţia lor internă pentru a optimiza atingerea anumitor
obiective de dezvoltare psihomotrică, pe care nu le putem realiza prin alte forme de activitate. Dar
această optimizare trebuie făcută foarte raţional, în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al copiilor, cu
etapa de vârstă la care se află aceştia, cu abilităţile şi deprinderile anterior însuşite, respectând
gradarea impusă de particularităţile constituţionale ale fiecăruia. În realizarea planificărilor, educatorul
are în vedere raportul între conţinut – ca totalitate a sarcinilor progresiv gradate, pe de o parte, şi
succesiunea temelor – ca totalitate a mijloacelor de concretizare a acestor sarcini, de cealalt
ă parte.
TEMĂ DE AUTOEVALUARE
Încercaţi realizarea unei planificări pentru eşalonarea conţinutului tematic al activităţilor

practice la nivelul preşcolarităţii, pornind de la faptul că la nivelul I preşcolarii execută o
singură operaţie, exersând abilităţi de un anumit fel (o singură tehnică de lucru), pe când la
nivelul II, copiii având deja formate abilităţile de bază, pot realiza lucrări prin 2-3 tehnici şi cu materiale
variate. (Orientativ studiaţi articolul elaborat de Tomescu,V., Popescu, F., Planificarea activit ăţilor
practice cu conformitate la grupele de ambele niveluri, în Revista Învăţământului Preşcolar,2007, p.111)
Finalităţile şi conţinuturile activităţilor practice/lecţiilor de abilităţi practice la clasele primare

Dezvoltând din ce în ce mai mult abilitatea manuală a copiilor prin activităţi corespunzătoare,
aceştia sunt eliberaţi de piedicile datorate lipsei lor de experienţă, ajung mai independenţi, le creşte
încrederea în propriile forţe, toate acestea fiind achiziţii care le îmbunătăţesc atitudinea faţă de
învăţătură.
Exersându-şi puterile asupra materialelor de lucru, copilul începe să-şi cunoască direct limitele:
vede ce poate şi ce nu poate realiza, ce anume depăşeşte voinţa sa şi care sunt mijloacele de care
dispune. Îşi dă seama că libertatea de acţiune care i s-a lăsat este relativă: nu ştie şi nu poate face
totul. Aceasta fiind o experienţă de înaltă valoare educativă pentru formarea sa morală. Pe de altă
parte, îşi fixează un obiectiv pe care caută să-l atingă şi vede numaidecât dacă ceea ce realizează
corespunde intenţiei sale. Abilităţile practice implicând autocontrolul, prima condiţie pentru formarea
disciplinei personaleşi sursa unei experienţe de mare preţ: aprecierea valorii unor obiecte realizate prin
contribuţia mâinilor sale, a ochilor săi, a inteligenţei, a sensibilităţii, a imaginaţiei sale.
Prin aceste activităţi copilul pătrunde în lumea muncii şi a transformării materialelor, el învaţă să
creeze, să contribuie cu obiecte realizate de el la înfrumuseţarea clasei, să producă obiecte utile în alte
activităţi, să-şi confecţioneze singur jucării.
Prin contactul cu diverse materiale de lucru, pe care elevii le observ ă, le compară şi le
analizează se dezvoltă spiritul de observaţie. Abilităţile practice obligă şi obişnuiesc copilul să vadă
bine, să-şi îndrepte atenţia asupra amănuntelor, să măsoare şi să analizeze modul de lucru.
Prin aceste activităţi copiii îşi dezvoltă foarte mult imaginaţia, deoarece trebuie să vadă
dinainte cum va fi obiectul pe care se gândesc să-l realizeze; trebuie să realizeze mintal o schi ţă a
obiectului, apoi să-l confecţioneze, adică trebuie să dea gândirii sale o formă precisă.
306
Abilităţile practice activează toate simţurile, toate organele, toate funcţiile corpului şi ale
spiritului inventiv al copilului. Copilul îşi solicită spiritul inventiv atât când creează obiecte din imaginaţia
sa sau reproduce un model real, câtşi atunci când inventează mijloace de a ocoli dificultăţile tehnice pe
care le întâlneşte în realizarea unui obiect.
Faptul că elevii sunt puşi în situaţia să urmărească explicaţiile învăţătorului cu privire la
folosirea instrumentelor pentru lucru, la modul de executare a diverselor obiecte, precum şi să aplice
explicaţiile primite constituie un stimulent spre care se concentreaz ă atenţia elevilor şi contribuie în
bună măsură la dezvoltareamemoriei lor.
Pe lângă activităţile practice obligatorii care au obiectiveşi sarcini precise stabilite, copilul are
posibilitatea să-şi manifeste creativitatea practică în activităţile în completarea orelor sau acasă, când,
la libera lui alegere poate realiza obiecte imaginate de el folosind tehnici de lucru însu şite în activităţile
desfăşurate în clasă şi folosind materialele de care dispune.
Este o gamă largă de materiale din care copiii pot realiza diverse obiecte. Pentru a stârni şi mai
mult interesul copiilor, se cere sprijinul acestora în procurarea acestora şi anume: materiale din natură –
frunze, crenguţe, pietricele, conuri, pene, flori, etc., materiale pentru modelaj – plastilină, argilă, cocă,
materiale sintetice – capace din plastic, fire de lână, polistiren expandat, hârtie creponată, staniol,
globuri sparte, baloane, paste făinoase, mărgele, etc. Cel mai eficient mod de a procura materialele din
natură este organizarea unei drumeţii cu copiii într-o zonă apropiată şcolii de unde se pot aduna
acestea. În timpul drumeţiei se discută despre modul în care pot fi folosite aceste materiale în
activităţile practice, stârnind interesul copiilor. După efectuarea drumeţiei, şcolarii sunt îndrumaţi asupra
modului
muşchiulîndecare se voriasca,
pădure, p ăstra materialele
castanele, din ţnatur
crengu ele seă: frunzele şi florile
întind pentru a seseusca,
pun lacauscat
apoi şsăi lasepresat,
poată
depozita, pietricelele se depozitează în cutii etc.
Folosirea tehnicilor de lucru cât mai variate îi ajută pe copiii să-şi formeze deprinderi de lucru
pe care le vor folosi în viaţă. La nivel şcolar se pun bazele formării deprinderilor de lucru: cu hârtia –
îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile – împletire, înnodare,
şnuruire, tăiere şi lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; în şirare; cu materiale
din natură - decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea.
Diversitatea materialelor pe care le are la dispoziţie copilul şi a tehnicilor adecvate acestora ne
duc cu gândul la modalităţi concrete de aplicare la clasă a unor teorii moderne asupra învăţării (de ex.
Teoria Inteligenţelor Multiple propusă de Howard Gardner, iar activit ăţile de abilităţi practice valorifică
mai mult tipurile de inteligenţă spaţial-vizuală, naturalistă, interpersonală şi intrapersonală). Cel mai
important rol pe care îl au activit ăţile de abilităţi practice în dezvoltarea personalităţii copiilor este
dezvoltarea imaginaţiei şi implicit a creativităţii.
Tehnicile de lucru şi materialele care se folosesc în activităţile practice sunt acelea care
contribuie la dezvoltarea creativităţii copiilor. Cu cât materialele sunt maivariate, cu atât copiii trebuie
să dea frâu liber imaginaţiei pentru crearea de obiecte cu temă dată.
S-ar putea spune că în folosirea tehnicii îndoirii hârtiei copiii nu-şi dezvoltă imaginaţia, dar, după
executarea lucrării, fiecare copil decorează sau poate da o utilizare individuală obiectului realizat.
307
Tehnicile care conduc cel mai mult la dezvoltarea creativit ăţii prin activităţile practice sunt cele
folosite în lucrul cu materiale din natură sau deşeuri. Dacă în tehnicile de lucru în hârtie, fire de lân ă,
materiale textile, copiii parcurg un anumit proces tehnologic demonstrat şi explicat de învăţătoare, în
activităţile cu materiale din natură un rol deosebit îl are imaginaţia fiecăruia, deoarece se anunţă
copiilor tema lăsând la libera lor alegere modul de execuţie.
În mod deosebit în aceste activităţi se foloseşte metoda brainstorming-ului, metodă de
dezvoltare a creativităţii în grup. Această metodă este nelipsită în abilităţile practice. După ce se anunţă
tema, copiii sunt solicitaţi să formuleze idei despre modul în care se poate realiza lucrarea. Învăţătoarea
poate aduce modele de lucrări realizate cu tema respectivă, dar acestea sunt prezentate doar la
începutul activităţii ca o sugestie a modului de realizare a temeişi nu este lăsată lucrarea ca model de
lucru pentru copii. Ei trebuie s ă lucreze după propria imaginaţie. În timpul lucrului, copiilor le pot fi
sugerate unele tehnici de îmbinare a detaliilor şi este mult mai productiv ca şcolarii să fie lăsaţi să se
consulte între ei, în acest fel dezvoltându-se spiritul de cooperare.
Prin aceste activităţi copiii timizi au ocazia să-şi exteriorizeze sentimentele, au ocazia să
comunice cu colegii, să lucreze în echipă cu alţi copii. Sunt copii care la alte activităţi stau foarte tăcuţi şi
nu dau răspunsuri decât atunci când sunt numiţi, dar la activităţile practice unde au posibilitatea să se
exprime prin obiectele realizate, vorbesc în permanenţă; dau soluţii, pun întrebări, apreciază munca lor
şi a colegilor.
Copiii sunt creativi din na ştere, dar este datoria cadrului didactic să dirijeze şi să valorifice
această creativitate prin stimularea lor cu teme cât mai variate în care s ă folosească combinaţii de
tehnici de lucru şi materiale cât mai diversificate.

Care sunt finalităţile ciclului primar, acoperite cel mai bine de disciplinele ce dezvolt ă abilităţile
practice?
Enumeraţi obiectivele cadru ce susţin cel mai bine rolul formativ al acestor discipline?
În literatura pedagogică există diverse moduri de a clasifica lecţiile de abilităţi practice după
criteriul materialelor implicate în activitate. Din perspectiva activit ăţii la clasă, cea mai potrivită
perspectivă (vezi Şerdean, I., Diţuleasa, Fl.,1977) de a taxonomiza aceste lecţii este următoarea:
1. Prelucrarea materialelor flexibile
2. Prelucrarea materialelor maleabile
3. Activităţi gospodăreşti
Această clasificare are la baza categoria materialelor folosite şi implică aceleaşi operaţii de lucru, ceea
ce susţine o mai bună înţelegere şi executare a acestora din urmă. În cadrul fiecărei categorii de
materiale, copilul va fi nevoit să-şi însuşească cunoştinţe, să exerseze deprinderi şi priceperi, dar odată
executate pe o categorie de materiale pot fi şuor transferabile, cu scopul de a le dezvolta.
Fiecare dintre aceste teme (1,2,3) cuprinde mai multe subteme.
Astfel pentru categoria materialelor flexibile, programele şcolare includ subtemele:
a. Lucrări din hârtie, carton şi mase plastice
308
Principalele procedee de lucru utilizate la aceasta subtemă sunt: mototolirea, netezirea, ruperea,
tăierea/decuparea, conturarea, îndoirea, lipirea, împăturirea, întrepătrunderea.
Subiecte/produse: năframa, batista, paharul, coiful, coşuleţul, bărcuţa, solniţa, porumbelul.
b. Lucrări din fire şi materiale textile
Această subtemă cuprinde mai multe forme de activitate:
b.1. cusutul (şerveţelul cu puncte de cusături, cruciuliţe succesive, festonări, drug, lănţişor)
b.2. ţesutul (urzitul firelor pe gherghef şi operaţii de bază – ţesutul propriu-zis.
Subiecte:covoraşul din fire, covoraşul din resturi de fire.
b.3. împletituri (coada păpuşii)
c. Lucrări din lemn
Principalele operaţii de lucru: măsurarea, trasarea, îmbinarea pieselor din lemn, finisarea.
Subiecte: cuţitaşul, scăunelul, căsuţa.
d. Lucrări cu materiale din natur ă şi materiale recuperabile
Sunt recomandate astfel de lucrări deoarece nu sunt costisitoare. Materialele pot fi procurate de
copii, parte din gospodărie, parte din natură. Materiale de lucru: frunzeşi flori presate, seminţe, coji
de nucă, ghinde, coji de ouă, castane, conuri, deşeuri de hârtie, staniol.
Subiecte: compoziţii aplicative – felicitări, tablouri.
Pentru prelucrarea, materialelor maleabile apar următoarele subteme:
a. lucrări din plastilină
b. lucrări din argilă
c.
d. lucr
lucrăăriri din
din ipsos
cocă de hârtie
e. lucrări din sârmă
Operaţia de bază este modelajul.
Activităţile gospodăreşti cuprind ca tematică:
a. Pregătirea şi întreţinerea îmbrăcămintei, încălţămintei, a accesoriilorşcolare, a jucăriilor;
reguli de igienă corporală;
b. Lucrări de menaj: spălarea/curăţarea fructelor şi legumelor; aranjarea unei mese;
pregătirea micului dejun; spălarea veselei; întreţinerea interioarelor şi a locurilor de
joacă;
c. Activităţi de îngrijire a plantelor de interior şi de gradină;
d. Activităţi de îngrijire a păsărilor şi animalelor mici;
e. Activităţi de colectare a plantelor medicinale;
f. Activităţi pentru protecţia consumatorului;
g. Activităţi de îngrijire şi păstrare a mediului înconjurător.
Pentru fiecare tip de activitate este necesar a avea în vedere normele de protec ţie a muncii cu scopul
de a evita accidentele.
După actualele documente curriculare, clasificarea acestui tip de activit ăţi este, însă altfel concepută,
astfel identificăm trei seturi de activităţi obligatorii:
a. Activităţi cu materiale din natură
309
b. Activităţi cu materiale sintetice

c. Activităţi gospodăreşti
Pentru Activităţi cu materiale din natur ă apar ca teme:
 Aranjamente florale. Compoziţie
 Împletituri
 Lucrări din lemn
 Lucrări din lut, argilă, aluat
 Pregătirea materialelor pentru lucru: presarea, uscarea
Activităţi cu materiale sintetice includ temele:

 Lucrări din hârtie: tehnica Origami, tehnica Tangram, conturări, decupări, ansamblări şi
lipiri; plierea şi teşirea benzilor de hârtie, ruperea şi mototolirea.
 Lucrări din fire şi materiale textile: cusutul, confecţii, împletitul, ţesutul.
 Construcţii din mase plastice.
Activităţi gospodăreşti păstrează aceeaşi tematică ca cea impusă prin programele elaborate în anii
dinainte de 1989 (prezentată succint mai devreme).
Câteva precizări pot deveni utile pentru proiectarea acestor activit ăţi didactice. Activităţile cu
materiale din natură presupun activităţi de observare, identificare, clasificare şi colectare a unor
materiale din natură ( frunze, flori, petale de flori, seminţe, coji de nucă, castane, ghinde, conuri, fructe
uscate, legume, crenguţe, etc.). Prelucrarea materialelor colecţionate ( curăţarea, spălarea, presarea,
uscarea
utilizare etc.). Sortarea
ulterioar i gruparea materialelor
ă, etc. şObservarea dupămaterialelor
caracteristicilor diverse caracteristici:
identificate.culoare, formdrume
Excursii, ă, măţrime,
ii în
împrejurimile localităţii sau chiar în alte localităţi.
Activităţile cu materiale sintetice pot fi clasificate în funcţie de materia primă utilizată: plastilina,
hârtia, fire. Vom încerca o succintă descriere.
a. Lucrări de modelaj obţinute din plastilină

Modelajul este una din cele mai plăcute şi accesibile activităţi pentru preşcolari. Urmărind copiii
în diverse ocupaţii, se poate constata că modelajul este una din activităţile lor preferate.
Această categorie de activitate specifică abilităţilor practice presupune: descoperirea însuşirilor
plastilinei: duritate, maleabilitate, observarea dirijată a unor jucării, realizarea în grup a componentelor
unui produs simplu. Subiectele pot fi: Şiragul de mărgele, bile, cuburi, litere, cifre, fructe, legume,
animale, coşuleţe etc.
Unealta principală în modelaj este mâna, iar obiectivul cel mai important care trebuie atins este
coordonarea corectă a mişcărilor mâinii, ale palmei şi ale degetelor. Activităţile de modelaj presupun
acţiuni realizate gradat, ce pornesc de la observarea unor obiecte, realizarea de forme simple: bile,
bastoane, colăcei şi ajungând la produse simpleşi mai complexe ce presupun asamblarea elementelor
componente. Finalitatea activităţilor de modelaj o reprezintă formarea deprinderilor practice şi
deprinderilor artistice.
310
b. Lucrări din hârtie

Acestea presupun tehnici diverse cum ar fi: tehnica Origami, tehnica Tangram, contur ări,
decupări, asamblări şi lipiri; plierea şi ţeserea benzilor de hârtie, ruperea şi mototolirea, colajul.
În cadrul activităţilor ce presupun lucrări din hârtie şi carton, elevii descoperă caracteristicile
diferitelor sortimente de hârtie: hârtie glacé, creponată, şerveţel, hârtie de ambalaj, hârtia de ziar,hârtia
de scris, staniol, carton colorat, carton etc. Folosind hârtia şi cartonul elevii vor reuşi să facă
diferenţierea între aceste materiale în func ţie de rezistenţă, duritate, grosime, culoare, asprimea
suprafeţei. Hârtia şi cartonul permit combinaţii şi înfrumuseţări variate şi complexe şi atrag foarte mult
preşcolarii. Îmbinând utilul cu frumosulşi cu jocul, activităţile de acest tip permit o trecere neobservată
de la joc la muncă.
Decuparea
Se pot decupa orice fel de figuri şi, dacă sunt şi colorate, impresia artistică este alta, realizându-se
caracterul interdisciplinar al activităţii didactice.
Decupând diferite figuri, fructe, legume, frunze, flori, animale, li se dezvolt ă elevilor capacitatea de a
identifica formele şi culorile, li se dezvoltă simţul artistic şi estetic. Subiectele pot fi: Fructe, Flori, Copaci,
Case, Păpuşa etc.
Tehnica mototolirii hârtiei
Este o tehnică uşoară prin care hârtia colorată ( creponată, şerveţel), ruptă în bucăţele este
transformată în sfere (biluţe) mici prin mototolire. Odată realizate, acestea sunt lipite pe planşă conform
propriei imaginaţii sau pe planşe cu tipare ( pomi înfloriţi, iepuraş, clovn, hartă etc.). Culorile şi mărimea
acestora,
Mototolireaprecum
hârtieişiare
combinarea lor pe
şi un efect planşăasupra
benefic depind dezvolt
de imagina ţia şşichilor
ării mu personalitatea fiecărui pre
mici ai degetelor colar.
şişasupra
supleţei mişcărilor mâinii, atât de necesare scrisului. ( Lucian Stan, 2007. p. 64).
Tehnica ruperea hârtiei
Reprezintă o tehnică foarte simplă care presupune ruperea întâmpl ătoare a hârtiei colorate în
bucăţele mici şi lipirea parţială a acestora, conform imaginaţiei fiecărui copil. Această tehnică poate
conduce la realizarea unei lucrări interesante şi estetice.
Tehnica Tangram
Tangram, Jocul celor şape figuri, este o tehnică de lucru de srcine japoneză, care constă în
asamblare a şapte figuri geometrice (tanuri), ele însemnând 2 triunghiuri mari, 1 triunghi mijlociu, 2
triunghiuri mici, un pătrat şi un paralelogram, provenite din împărţirea unui pătrat mare, după reguli
simple, dar stricte. Din combinarea acestor figuri geometrice pot fi realizate imagini stilizate ale unor
obiecte reale.
Prin învăţarea tehnicii tangram, copiii î şi consolidează cunoştinţe legate de figurile geometrice: triunghi,
pătrat; noţiuni de mărime: mare, mic, mijlociu, învaţă s ă le organizeze în compoziţii reprezentând case,
castele din poveşti, forme de relief.
Tehnica plierii hârtiei- Origami
Tehnica plierii hârtiei, tehnica Origami, reprezint ă un element educaţional al disciplinei Abilităţi
practice, foarte atractiv în rândul preşcolarilor. Această tehnică evidenţiază forma spaţială şi pune
accentul pe volum. Astfel, cu o bucată de hârtie, preşcolarii pot crea figuri minunate, fermec ătoare.
311
Micile "opere de artă” create prin tehnica Origami reprezintă un prilej de bucurie pentru privitor dar şi
jucării sau mici obiecte folositoare.
Unicul material necesar pentru această tehnică este hârtia, iar cu puţină răbdare şi concentrare
se pot obţine, prin pliere, figuri perfecte. Toate lucr ările cer o execuţie fără greşeală. De aceea trebuie
să se lucreze curat şi foarte exact, cu grij ă controlând mereu ce s-a făcut. Pornind de la cele mai simple
forme, de bază, se va ajunge, prin plieri repetate, la forme spaţiale complexe. Cele mai simple forme de
bază, după Zulal Ayture- Scheele ( 2000 p.10) sunt: Baticul, Coiful, Racheta, Morişca, Buburuza,
Cortul. Din ele pot rezulta forme complexe: Solniţa, Paharul, Barca, Şoricelul, Broasca, Trifoiul etc.
Acest tip de activităţi stimulează gândirea, memoria, atenţia şi creativitatea preşcolarilor. Prin
jocurile cu hârtie se realizează învăţarea, se promovează cooperarea şi nu competiţia. Ele dezvoltă
îndemânarea şi conduc la studiul naturii. Obiectele din hârtie realizate de pre şcolari sunt perisabile, sunt
efemere, scopul realizării lor fiind atât dezvoltarea deprinderilor şi priceperilor practice, dar mai ales
crearea momentelor de bucurie estetică, de trăire estetică.
Tehnica colajului
Colajul reprezintă un procedeu de organizare a unei forme sau compoziţii plastice cu ajutorul
unor materiale diverse: hârtie colorată, plante, fire, material textil etc. Acesta se realizează prin tăierea
sau ruperea formelor întregi, a unor părţi ale acestora din hârtie, material textil etc. şi lipirea totală sau
parţială pe suportul unei compoziţii.
Activităţile de abilităţi practice care se realizează prin tehnica colajului se pot realiza în manieră
transdisciplinară. Teme precum O zi de toamnă, Iarna, În livadă, primăvara, castelul din poveste, Scenă
din povestea
sufleteşti, să-şîndr ăgită, Ferma de animale etc., dau posibilitatea preşcolarului să-şi exprime trăirile
i cultive talentul literar, s ă observe schimbările petrecute în natură, în viaţa plantelor, a
animalelor, să-şi exprime gândurile, ideile, sentimentele prin desen, s ă-şi dezvolte deprinderile,
priceperile şi capacităţile creatoare.
c. Tehnici de prelucrare a firelor

Diversitatea firelor, fiecare cu proprietăţile lui conduce în mod firesc şi la întrebuinţări diferite,
prin tehnici diferite.
Aceste tipuri de activităţi cu fire presupun: identificarea însuşirilor firelor; învăţarea unor tehnici
de lucru; realizarea unor compoziţii şi jucării simple.
Tăierea şi lipirea evidenţiază operaţiile de realizat dimensionarea (t ăierea) firelor conform
nevoilor obţinerii produsului ( planşei).
Forfecarea este o tehnică uşoară care presupune tăierea mărunt sau foarte mărunt a firelor
textile. Această tehnică este benefică pentru dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, prin mişcarea
repetată şi scurtă a foarfecii. Odată mărunţite, firele se lipesc pe contur.
Teme posibil de realizat pot fi:Omul de zăpadă, Puişoii, Livada, Câmp cu flori, Nori etc.
Şnuruirea reprezintă împletirea prin răsucire uşoară a câte 2,3, 4, 8 fire. Această tehnică se
realizează mai uşor prin lucru în echipe de doi pre şcolari, un preşcolar ţine capătul de început, celălalt
răsucind, împletind. Rolurile se schimbă pe parcurs. Se pot executa din fire diverse lucr ări precum:
Cosiţa păpuşii, Mărţişorul, Franjurii covorului, Brăţara, Coarda, Ciucurele, Ieduţi etc.
312
Activităţi nonformale – de colectare a materialelor din natur ă

Lumea din jur este atât de bogată şi variată, încât multe obiecte, fenomene, fiinţe
nu numai că ne atrag să le admirăm, dar ne trezesc dorinţa de a le repeta, a le înmulţi, atingând
perfecţiunea naturii. Excursiile, drumeţiile şi chiar plimbările în cel mai apropiat loc constituie minunate
prilejuri pentru exerciţii de observare şi contemplare a frumosului natural. Acestea vor îmbogăţi
conţinutul percepţiei copiilor, constituind un izvor pentru creaţiile lor. Prin aceste tipuri de activităţi se
dezvoltă percepţia şi cunoaşterea, capacitatea de concentrare prinutilizarea simţurilor.
Percepţia materialelor de către preşcolari diferă sub raportul de a le interpreta, de aceea
activitatea de învăţare trebuie să se axeze pe caracteristicileşi metodele de organizare a observărilor.
Copiii îşi însuşesc şi îşi consolidează cunoştinţele despre mediul înconjurător, îşi dezvoltă procesele
psihice de cunoaştere (senzaţiile, percepţiile, reprezentările, gândirea, limbajul, imaginaţia, memoria,
atenţia).
Activităţile bazate pe explorare şi pe joc şi orientate spre lucru individual şi pe grupuri
contribuie la încurajarea iniţiativei, cooperării şi stimularea creativităţii copiilor. Cu cât lucrează mai mult
cu materiale din natură, cu atât li se dezvoltă mai mult răbdarea, îndemânarea, atenţia, spiritul de
observaţie, gustul estetic, fantezia şi alte calităţi ce deschid calea spre creaţie. Interesul copiilor pentru
activităţile de abilităţi practice creşte atunci când ei înşişi sunt antrenaţi în procurarea materialelor
necesare realizării diferitelor lucrări. Astfel am început să discut cu preşcolarii de la grupa mare
pregătitoare despre posibilităţile de colecţionare a materialului didactic necesar, pe care au început s ă-l
adune: seminţe, frunze, castane, ghindă, petale de flori presate, m ărgele, sârmă, hârtie glacé, coji de
nuc ă, scoici,
coşule lână, capace
ţe în dulapurile de de
din sala ambalaj, cutiiacest
grupă. Cu goaleprilej
de chibrituri.
copiii le-auAceste materiale
observat, au fost aşezate
le-au comparat, diferen în
ţiat
şi clasat după caracteristicile specifice, descoperind asemănări cu unele obiecte cunoscute: „ochi de
animale”, „aripioare”, „solzi”, „bărcuţe”.
TEMĂ DE AUTOVALUARE
Realizaţi scurte exerciţii de reflecţie legate de postura de profesor, după exemplul de mai jos:
Pentru realizarea temei „Lanţuri şi coroniţe din păpădie” copiii au vizitat
împrejurimile grădiniţei, culegând bucheţele cu tije de la florile de păpădie, fiind entuziasmaţi de
posibilitatea de a-şi putea procura materialul necesar imediat ce le-ar fi trebuit. Introducând codiţă în
codiţă copiii au creat lanţuri pe care le-au aşezat la gât şi coroniţe pe care le-au a şezat pe cap.
Materialul didactic pe care l-au avut copiii, cât şi cadrul în care s-a desf ăşurat activitatea i-a stimulat pe
copii în realizarea unor lucrări frumoase. Copiii au însoţit lucrul cu conversaţia care a scos în relief
procedeele de lucru, clasificând în mintea lor multe întrebări şi răspunsuri. Participând la aceste
activităţi copii încep să aprecieze frumuseţile naturii, să-i înţeleagă diversitatea formelor, a culorilor,
încep să-i vadă bogăţia şi astfel să o iubească şi mai mult.
I.3. TRANSDISCIPLINARITATEA – DIMENSIUNE IMPLICITĂ ACTIVITĂŢILOR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A

ABILITĂŢILOR PRACTICE
Activităţile transdisciplinare sunt activităţi care abordează o temă generală din perspectiva mai
multor arii curriculare, construind o imagine cât mai complet ă a temei respective. Este tipul de activitate
313
unde cunoştinţele şi capacităţile sunt transferate de la o arie curriculară la alta. Prin intermediul acestor
activităţi se urmăreşte atingerea obiectivelor tuturor ariilor curriculare într-un context integrat.
„Transdisciplinaritatea este vizată ca o întrep ătrundere a mai multor discipline, care pot
conduce, în timp,la constituirea de noi discipline sau noi domenii ale cunoa şterii; ea presupune deja
referinţa la un sistem axiomatic generalşi o unificare conceptuală a disciplinelor”. (C. Cuco ş, 2006, p.
221) Într-o altă interpretare, conceptul de transdisciplinaritate desemnează o nouă abordare a învăţării,
şcolare centrată nu pe materii, teme sau subiecte, ci „ dincolo” (trans) de acestea . (C. Creţu,1999, p.
250)
Noua abordare transdisciplinară pune în prim plan demersurile sau procesualitatea învăţării şi
nu conţinuturile sau materia. Această perspectivă nu mai este centrată pe discipline, ea le transcede,
subordonându-le preşcolarului pe care îl formăm. Demersurile intelectuale, afective sau psihomotorii ale
elevului intervin ca o dimensiune care se substituie dimensiunii principiilor organizatoare ale materiei.
Aspectul transdisciplinarităţii în orele de Abilităţi practice conduce la formarea acelor competenţe prin
care elevul va şti pentru ce învaţă şi cum să utilizeze ceea ce învaţă. Valorile însuşite nu se traduc în
cunoştinţe stocate undeva în străfundurile memoriei, ci în atitudini, comportamenteşi ac ţiuni aplicabile
în viaţa cotidiană.
Proiectarea curriculară impune profesorului dimensionarea multiplă a elementelor de conţinut şi

strategie didactică, respectiv: inter-, trans şi crosscurricular. Realizaţi o schiţă a unui proiect
interdisciplinar, pe o temă şi la nivelul de vârstă dorite (ca orientare, utilizaţi exemplul din curs)
Introducerea activităţilor opţionale în planurile învăţământului preşcolar este una din
achizi iile valoroase ale reformei de conţinut. Planul de învăţământ al nivelului preşcolar prevede astfel
ţ
de activităţi în special pentru al doilea nivel de vârst ă (5-7 ani), iar în documentele curriculare sunt
propuse o serie de activităţi op ţionale, organizate la nivelul domeniilor de activitate prevăzute în planul
cadru.
Activităţile opţionale sunt mijloace de destindere, de cunoaştere, de însuşire de noi
cunoştinţe, de socializare. În general, activităţile opţionale au ca simbol jocul,care constituie modalitatea
esenţială de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului. Acţionând asupra obiectelorşi a
fiinţelor din jur (sau asupra substituţilor lui) copilul cunoaşte treptat aceasta lume, îşi satisface nevoia de
mişcare şi înţelegere, dobândeşte încredere în forţele proprii, se defineşte pe sine ca personalitate.
Activităţile opţionale, având la bază jocul ca formă de desfăşurare, permit valorificarea celor mai de
preţ însuşiri ale copilăriei: inventivitatea, fantezia, imaginaţia, căutările pasionale, elanul spre aventură şi
cunoaştere. Ele contribuie la fundamentarea unor comportamente capabile ăs anticipeze intuitiv
descoperiri şi invenţii în diverse domenii ale cunoaşterii umane. Prin varietatea tematică, disciplinele şi
activităţile opţionale solicită mobilitate în folosirea cunoştinţelor dobândite în grădiniţă şi, în afara ei,
oferă copiilor prilejul proiectării unor aspiraţii de viitor, exersarea capacităţii de adaptare la situaţii noi,
formarea unor inteligente flexibileşi a unor reacţii adaptive, impuse de civilizaţia modernă. În cadrul
activităţilor opţionale – preşcolarii sunt dominaţi de spiritul de independenţă, pun în joc o imaginaţie
314
bogată, sunt foarte curioşi – se dezvoltă interesul de cunoaştere şi se trezeşte curiozitatea de a şti cât
mai mult. Activităţile opţionale creează şi premisele necesare procesului de socializare. Ele devin,
pentru copil, cadru în care îl aşteaptă surprize şi bucurii, în care se simte liber; î şi găseşte parteneri de
joacă, îşi satisface setea de cunoa ştere. Aici, printre cei la fel cu el, îşi identifică mai real şi mai clar
locul său în familie, în grădiniţă, şi îşi câştigă autonomia personală. Sistemul relaţiilor care se încheagă
în cadrul activităţilor opţionale îl fac pe copil s ă dobândească încredere în sine, pentru c ă se simte
confirmat în tot ceea ce face, se măsoară cu cei ca el. Copilul găseşte – acum - o lume pe măsura lui,
se simte mai liber şi mai puternic în faţa adultului.
Tematica opţionalelor, conform prevederilor Regulamentului învăţământului preşcolar este
stabilită în funcţie de: nivelul, varietatea şi complexitatea intereselor educaţionale ale elevilor; ritmul
multiplicării permanente a domeniilor cunoaşterii; exigenţa formării personalităţii copilului într-o lume în
schimbare. Se poate aprecia că opţionalul deschide noi perspective stimulării creativităţii la nivelul
practicii şcolare.
Este cunoscut că, actul creaţiei există acolo unde omul îşi imaginează, combină, schimbă şi
făureşte ceva nou. Psihologia denumeşte această capacitate de creaţie – bazată pe capacitatea de
combinare a creierului nostru – imaginaţie sau fantezie şi este dependentă de alte forme de activitate
ale omului şi, în particular, de acumularea experien ţei. Pentru mulţi autori activitatea de creaţie se află
în directă dependenţă de bogăţia şi de varietatea experienţei de cunoaştere.
În cadrul opţionalului se derulează, în general, multiple activităţi şi jocuri didactice, destinate
stimulării şi satisfacerii trebuinţei de cunoaştere, a curiozităţii, a iniţiativei şi a autonomiei copiilor, ca
factori
nivelul noncognitivi ai creativităţii. Iată un exemplu de programă propusă ca opţional transdisciplinar la
grupei pregătitoare.
ARTĂ, FANTEZIE, ÎNDEMANARE

(Activitate opţională pentru grupa mare, pregătitoare)
Arii curriculare implicate: OM ŞI SOCIETATE, ARTE, TEHNOLOGII

Obiectiv transcurricular: Formarea / dezvoltarea capacităţii de a integra deprinderi tehnice şi st ări
afective în actul de exprimare artistică, personalizată a diverselor situaţii de viaţă
Argument
Dezvoltarea creativităţii individuale şi de grup constituie un obiectiv prioritar al înv ăţământului
actual. Având în vedere receptivitatea maximă a vârstei preşcolare, care obligă la preocupări pentru un
proces formativ timpuriu, considerăm eficient că, în cadrul procesului educativ din grădiniţă, stimularea
creativităţii să deţină un loc deosebit. Activităţile opţionale constituie cadrul favorabil cunoaşterii şi
stimulării creativităţii, copiii beneficiind de multă libertate şi încurajare, în ceea ce vor avea de realizat.
Apropierea copiilor de frumosul din art ă şi natură, iniţierea lor în actul de a crea frumosulşi de a-l
integra în viaţa şi activitatea sa, m-a determinat să mă îndrept spre un opţional interdisciplinal.
Obiective-cadru
I. Cunoaşterea şi înţelegerea frumosului din natură, artă şi viaţa socială
II. Formarea si consolidarea deprinderilor tehnice de desen, pictură, modelaj şi a unor abilităţi practice
specifice nivelului de dezvoltare al copiilor
315
III. Dezvoltarea simţului practic şi estetic – stimularea expresivităţii şi imaginaţiei creatoare prin
activităţile artistico-plasticeşi practice
I. Cunoaşterea şi înţelegerea frumosului din natură, artă şi viaţa socială

Obiective de referinţă:
- să diferenţieze materiale, instrumente de lucru şi reguli de utilizare ale acestora prin valorificarea şi
îmbogăţirea propriei experienţe.
- să recunoască elemente ale limbajului plastic în mediul înconjurător şi să descrie tehnici de lucru
folosind un limbaj specific pentru desen, pictură, modelaj, activităţi practice.
Exemple de obiective operaţionale:

1. Să denumească materialele şi instrumentele de lucru necesare (hârtie, carton, aluat, sticl ă, lemn,
pânză, material plastic, guaşe, tempera, acuarele, creioane, pensoane, cretă, aracet, foarfecă);
2. Să indice caracteristicileşi transformările materialelor în timpul lucrului;
3. Să folosească în discuţiile cu educatoarea, colegii din grup, cuvinte şi expresii specifice diferitelor
tehnici şi etape de lucru: şablon, amprentă, colaj, stropire, haşurare, lipire, îmbinare, amestec,
frământare, decorare, fuziune de culoare, etc.;
4. Să exemplifice pe situaţii concrete frumosul din natură, artă şi viaţa socială care se poate reprezenta
folosind materialeleşi tehnicile cunoscute.
II.
practice specişfice
Formarea i consolidarea
nivelului dedeprinderilor copiilorde desen, pictur ă, modelaj şi a unor abilităţi
dezvoltare altehnice
Să redea liber teme plastice specifice desenului şi să obţină efecte plastice, forme spontane sau
elaborate prin tehnici specifice picturii.
Să exerseze deprinderi tehnice specifice modelajului folosind alte materiale în redarea unor teme (aluat,
lut).
Să realizeze lucrări practice inspirate din poveşti, natură şi viaţa cotidiană, valorificând deprinderi de
lucru însuşite, pe care apoi să le completeze prin desen sau pictură.

1. Să utilizeze corect instrumentele de lucru (creion, pensulă, carioca, ceracolor, cretă, acuarele,
tempera, betişoare, etc.) în exprimarea gestului grafic;
2. Să redea srcinal imaginea unor obiecte cunoscute în lucrări individuale sau colective;
3. Să completeze elementele unor tablouri, lucrări practice – aplicând culoarea pe suprafeţe date sau
liber – folosind instrumente specifice;
4. Să folosească combinarea culorilor sau alte tehnici (fuzionare, presare, suprapunere, decolorare,
haşurare, etc.) pentru a obţine efecte plastice;
5. Să coloreze obiectele realizate folosind tehnici alternative (desen, pictură, tamponare, pliere, etc.)
6. Să realizeze temele găsind utilitatea unor materiale din natur ă, deşeuri textile puse la dispoziţie;
316
7. Să folosească corect tehnicile şi operaţiile de lucru, etapizarea lor în funcţie de tema de realizat;
8. Să combine diferite materiale valorificând deprinderile însu şite în vederea realizării unor lucrări cu
valoare estetică şi practică;
9. Să execute individual sau în grup tema dată, manifestând spirit cooperant;
10. Să verbalizeze acţiunile făcute, folosind limbajul specific activităţilor artistico-plastice si practice.
III. Dezvoltarea simţului practic şi estetic – stimularea expresivit ăţii şi imaginaţiei creatoare prin
activităţile artistico-plastice şi practice
Să identifice şi să folosească soluţii de realizare a temei propuse prin combinarea diverselor materialeşi
tehnici de lucru învăţate.
Să redea liber teme specifice activităţilor artistico-plastice prin folosirea unor grupe de culori şi diferite
amestecuri, obţinând efecte plastice deosebite.
Să organizeze în mod srcinal spaţiul de lucru, să se raporteze la mediul ambiental, contribuind la
îmbogăţirea acestuia prin lucrări personale (expoziţie permanentă în spaţiul grădiniţei).

1. Să realizeze lucrări srcinale, manifestând creativitate în alegerea subiectelor;
2. Să creeze forme şi modele noi prin îmbinarea elementelor de limbaj plastic;
3. Să modifice modelul dat prin adăugare sau restructurare;
4.
5. SSăă grealizeze
ăsească crea ţii individuale
utilitate tuturor lucrcuărilor
saurealizate
fără temă(expozi
; ţii, decor, daruri, jucării, măşti, etc.);
6. Să exprime opinia faţă de lucrarea proprie şi/sau faţă de lucrările altora
7. Să participe efectiv la crearea cadrului estetic din mediul ambiental.
Propuneri de teme:
„Bun venit în lumea artei şi a fanteziei”, Amprente florale / vaze cu flori, O floare pentru fiecare, Parcul în
culorile toamnei / Livada în strai de toamnă, Carnavalul roadelor / Bogăţia toamnei, Peisaj pastelat –
evaluare, Micii pictori, Prăjituri năzdrăvane, Mă oglindesc în palma mea – evaluare, Eroii poveştilor
mele, Figurine hazlii / Omuleţi din pufuleţi, Peisaj câmpenesc, Trenuleţul veseliei, E iarnă! – evaluare,
Arlechino, În lumea poveştilor – evaluare, Copaci seculari, Păsări măiastre, Chipul din floare,
Mărţişoare, Măicuţei mele / Daruri pentru cei dragi, Peisaj fantastic – evaluare, Micii pictori, Vase
decorative, Feeria culorilor, Primăvara pe lac, Ţie,Doamne! – evaluare, Obiecte decorative / Juc ării,
Lipeşte, colorează, descoperă! – evaluare, Portrete vegetale – evaluare, Micii artizani – evaluare,
Stampe decorative – evaluare, Cu mânuţele-amândouă! – evaluare.
Prima temă: „Bun venit în lumea artei şi fanteziei”

 Prezentarea unor lucrări (modele).
 Identificarea şi recunoaşterea instrumentelor de lucru.
 Recunoaşterea tehnicilor de lucru folosite în realizarea modelelor prezentate.
 Testarea aptitudinilor şi interesului copiilor pentru activitate.
317
Copii sunt „invitaţi” la o expoziţie , sunt stimulaţi să exprime părerile lor cu privire
la lucrările expuse, chiar să g ăsească titluri pentru fiecare lucrare, să le aleagă pe cele mai frumoase.
Educatoarea le explică cum pot ei realiza astfel de tablouri, juc ării, diferitele obiecte expuse, îi
îndeamnă să „pătrundă” cu îndrăzneală în această lume minunată a ARTEI, FANTEZIEI şi cu
ÎNDEMÂNARE să facă şi ei multe lucrări care vor fi expuse şi admirate de colegi, părinţi sau alţi
vizitatori ai expoziţiei lor.
De felul în care educatoarea reuşeşte să trezească copiilor admiraţia şi interesul pentru
activităţile în care vor realiza lucrări artistice deosebite, depinde de succesul unui astfel de „OPŢIONAL”
pe parcursul anuluişcolar. Toate acestea se desfăşoară în primele săptămâni ale anului şcolar, în etapa
evaluărilor iniţiale; totodată educatoarea poate testa aptitudinile copiilor, punându-le la dispozi ţie
material de lucru, modele, sugerând mai multe posibilităţi de realizare a unei lucr ări, lăsându-le
libertatea de creaţie.
O floare pentru fiecare

Confecţionarea florilor de diferite culori prin tăiere, pliere, lipire.
Materiale: hârtie creponată, glasată, carton moale (colorat), nylon de diferite culori, sârmă pentru cozi,
hârtie verde (sau fire de aţă), foarfece, aracet, foi de desen A4
Sugestii de realizare:
Varianta 1:
 Se taie fâşii de hârtie de cca. 20-30 cm lungimeşi 5-10 cm lăţime; prin plierea fâşiei de hârtie se
face unş„evantai”
Se lipe careflorii
te în mijlocul se desface
formateastfel încâtdinsăcarton
un cerc formeze un cerc.
colorat (de mărimea unei monezi de 100 lei)
care reprezintă centrul florii.
 Din sârma învelita în hârtie verde sau fire de a ţă se face tija florii care se prinde prin înfingere în
mijlocul evantaiului, după care se lipeşte cercul din carton colorat (nu se vede sârma).
Varianta 2:
 Florile se pot realiza prin lipirea pe un disc a petalelor reprezentate de OVALE, TRIUNGHIULARE,
INIMIOARE, decupate din hârtie diferit colorată.
 Se poate interveni cu „jocuri” de culori pe suprafaţa corolei în funcţie de imaginaţia şi preferinţa
fiecăruia. Pe suprafaţa pliată se poate lipi praf sclipitor (mică, glob pisat, beteală tăiată foarte
mărunt).
 Florile astfel confecţionate împreună cu scaieţi coloraţi, alte plante ornamentale se pun într-un vas
de lut, într-un aranjament artistic deosebit de frumos.
 Aceste flori pot fi lipite pe un vas (vaza) pictat pe o foaie A4. Dac ă acest vas este pictat pe un fond
de culoare potrivită cu forma vasului şi contrastând cu nuanţele florilor, atunci aspectul tabloului
este deosebit.
Tema: Carnavalul roadelor

Subtema: Bogăţia toamnei
 Pictura pe legume şi fructe naturale
318
 Pictura pe fructe şi legume modelate din aluat

 Decupare prin înţepare sau scobire (pe fruct)
Materiale: dovleac (bostan turcesc, ăt rtăcuţa), mere, pere – numai galbene sau verzi, gutui, cartofi,
pătlăgele verzi, dovlecel (modelat din aluat)
 Bostanul sau oricare din suportul de lucru propus se spal ă foarte bine şi se usucă.
Se pictează pe suportul astfel pregătit chipuri diverse, lăsând copilului libertatea exprimării
plastice, figurinele să fie vesele, comice precum măştile de carnaval.
 Pasta de culoare trebuie să fie consistentă (apă puţină), pensoanele folosite să aibă diferite
grosimi.
Variante:
 Se modelează fructele (legumele) din aluat şi după uscare se pictează cu acuarelă pe ele
chipuri (măşti de carnaval).
 Figurile se pot realiza prin înţeparea sau scobirea pe fruct sau legumă cu: beţişoare, lopăţele
de la lipici, îngheţată, etc..
 Din seminţe de dovleac, floarea soarelui, mere, pere, gutui sau chiar de ardei se pot realiza:
flori, ciupercuţe, fluturi, buburuze
Aceste seminţe divers colorate se înşiră pe aţă alternativ într-un lanţ ornamental.
Prăjituri năzdrăvane
 Modelaj în aluat (cocă)
 Pictură (fără pictură dacă aluatul este colorat)
Materiale:
- aluat preparat special pentru modelaj
- acuarele (tempera), pensoane, apă, şerveţele
 Aluatul pentru modelaj se prepară după reţeta de mai jos. Din acest aluat copiii modelează
„PRĂJITURI” de diferite forme (hazlii) în funcţie de preferinţele şi imaginaţia fiecăruia, apoi se
pun la uscat.
 Când prăjiturile sunt uscate, copii le pictează dându-le înfăţişările dorite de ei.
Varianta 2: Măşti de carnaval sau figurine hazlii .

Notă: Modelajul se poate face în cadrul activităţilor alese şi se pictează în timpul afectat activităţilor
opţionale sau invers (modelajul opţional). Se mai poate realiza această temă în două activităţi (2
săptămâni).
Aluatul îl prepară educatoarea (pentru 5 ani) sau îl prepară copii (6-7 ani).
Reţeta:
- 3 părţi făina (3 ceşti sau căni)
- 1 parte sare (1 ceaşcă sau cană)
319
- ½ parte ulei vegetal (½ceaşcă sau cană)

- 1 parte apă (cană sau ceaşcă)
Se amestecă foarte bine făina cu sarea, treptat se adaugă apa şi uleiul , se frământă foarte bine pentru
a obţine un aluat de consistenţa plastilinei. Se poate păstra într-o pungă de plastic în frigider. Dacă îl
dorim colorat se adaugă colorant.
Mă oglindesc în palma mea - evaluare

Modelaj în aluat prin amprenta palmei copilului
Pictură pe modelul realizat
Materiale:
- un suport de carton gros sau placaj (pătrat sau rotund)
- aluat pentru modelaj
- acuarele (tempera), pensoane de diferite dimensiuni, ap ă, şervetele
Aluatul preparat se aşează pe suport şi copilul îl presează cu palma pentru a-i rămâne
amprenta cât mai clară şi în relief; se lasă să se usuce.
Când este uscată, palma amprentată este pictată de copil, realizând chipul unei persoane
îndrăgite sau un autoportret.
Eroii poveştilor mele
Păpuşi din linguri de lemn

Materiale: - linguri de lemn, - fire de aţă, lână, melană, de culori diferite, - carton colorat, hârtie
creponată, - resturi de pânză, stofă (pentru îmbrăcăminte), - cariocă sau acuarele, - aracet, - foarfece
Se realizează chipul păpuşii pe partea nescobită a lingurii prin desenarea elementelor feţei.
Părul – din fire lipite cu aracet.
Îmbrăcămintea se prinde pe lingură tot prin lipire sau cu acul, aceasta în funcţie de personajul pe care-l
reprezintă: Albă ca Zăpada, Păcală, Pitici, etc.
Eventuala pălărie sau căciulă se realizează din carton sau resturi de materiale textile.
Notă: Aceste păpuşi (întruchipând personaje din poveşti) pot fi folosite pentru jocul copiilor în diferite
roluri sau chiar mânuite pentru TEATRUL DE P ĂPUŞI.
Figurine hazlii
Realizarea (la alegerea copiilor) diverselor figurine prin îmbinare
Materiale: pufuleţi din comerţ (mari şi mici)
Pentru lipire (îmbinare) trebuie umezite capetele pufuleţilor. Copiii realizează astfel în mod liber,
în funcţie de imaginaţie diferite figurine hazlii; în acelaşi timp îşi satisfac şi plăcerea de a
RONŢĂI câte unul sau doi pufuleţi în timpul lucrului.
320
De ex: roboţei, clowni, pitici, omuleţi, animale sau figurine fantastice, etc.
Variante:
Aceste figurine pot fi apoi pictate : chipul, îmbrăcăminte, etc.
Astfel de figurine hazlii le putem realizaşi din alte materiale:
- seminţe şi scobitori
- bile din plastilină sau aluat şi beţişoare colorate (din material plastic)
Atât seminţele cât şi bilele din aluat sunt apoi pictate cu acuarelă sau tempera pentru a crea
„chipul” fiecărei figurine.
În lumea poveştilor
Realizarea unor figurine (păpuşi, personaje din poveşti) prin tăiere, lipire
Pictură pe aceste figurine (sau desen cu carioca)
Materiale:
- diverse recipiente din material plastic de dimensiuni mici provenite de la diferite produse
nenocive, ambalaje din carton (cutii mici)
- foarfece, cutie colorată, pânză
- aracet
- acuarele, pensoane, cariocă
Recipientele din material plastic sunt uşor de tăiat; prin tăiere în fâşii de diferite grosimişi lăţimi
acestea se pot
Cutiile mici din rcarton
ăsuci după dorin
sunt uşor ţă i necesitate.
deşpictat şi se pot realiza păpuşi foarte frumoase întruchipând
personaje îndrăgite de copii.
Recipientele mai tari pe care nu le pot ăt ia copiii se învelesc în hârtie creponat ă, glasată sau
pânză şi apoi sunt desenate cu carioca sau pictate , din ele realizându-se elemente de decor
pentru „LUMEA POVEŞTILOR”
Notă: La realizarea acestor elemente rolul principal îl are imagina

ţia, creativitatea, îndemanarea şi mai
ales modul în care educatoarea reuşeşte să-i îndrume pe copii în acest sens, realizând ea însăşi câteva
modele în faţa copiilor.
Mărţişoare
Obiecte realizate prin lipire şi apoi pictate
Materiale:
- pene (puf) albe sau colorate
- mărgele, paiete
- carton, panglică
- acuarele, carioca, culori
- foarfece
- lac de unghii (pentru lipire)
321
Dacă se alege varianta cu pene, atunci o pană mai mare, verde reprezint ă frunza; din mărgele
sau paiete se realizează floarea; acestea se lipesc cu lac de unghii.
Pana se poate înlocui cu panglică sau carton tăiate în diferite forme (frunze rotunde, alungite,
trifoi) sau alte forme geometrice pe care se pictează sau se desenează simboluri ale primăverii
şi norocului : fluturi, flori, potcoave, inimioare, etc.
În acelaşi mod se pot face „cadouri” pentru diverse ocazii, ăsrbători.
Peisaj
„Dansulfantastic
norilor” sau „Soseşte primăvara în poveste”
(poate fi şi activitate evalutivă)
Pictura pe suprafaţă tratată
Materiale: foaie de desen A4, aracet, griş, acuarele, penson,şerveţele

Anterior realizării temei se pregăteşte foaia de lucru: se umezeşte foarte uşor cu un strat
subţire de aracet (întins cu pensonul) peste care se presar ă griş (se tapetează prin scuturare
precum tava pentru prăjituri) şi se lasă să se usuce.
Pe foaia astfel pregătită copii pictează prin tamponare cu pensonul după modele date de
educatoare sau după imaginaţia fiecăruia.
Notă: „Peisajul fantastic” trebuie să surprindă prin elemente care se sustrag realului. Ex: plante care
dansează, obiecte (sau plante ) care desfăşoară activităţi umane, nori cu forme de jucării sau oameni
sugerând activităţi specific umane
Micii pictori
Pictură pe sticlă după conturul unei imagini
Materiale:
- placa de sticlă
- tuş în care s-a dizolvat zahăr
- tempera
- penson, apă, şerveţele
Placa de sticlă se curăţă cu spirt , după care este aşezată peste un desen, o imagine din cartea
de colorat, etc. pe care şi-o alege copilul. Apoi copilul va reproduce desenul pe sticla prin
pictarea cu tuş a contururilor şi va colora cu tempera având grijă să nu amestece culorile
(tehnica de folosire a culorilor este deja cunoscută de copii).
322
Vase decorative
Modelaj în lut (argilă, humă, caolin)
Material: - lut argilos (are culoarea galben aurie spre ocru sau galben ro şcat), - humă uscată (are
culoarea cenuşie), - caolin (lut de calitate superioară gri-albăstrui)
Pregătirea lutului. Lutul din care se modelează nu trebuie să fie nisipos. Se înmoaie cu apă, se
omogenizează prin înlăturarea pietrelor sau resturilor vegetale, apoi se frământă astfel încât să devină o
pastă uşor de modelat, de preferat de consistenţă mai tare. Din materialul astfel preparat copiii
modeleaz ă ţvase
atrage aten ia că de
părdiferite forme şi ale
ţile componente dimensiuni
unei lucrăfolosind tehnicile
ri trebuiesc de lucru
foarte bine lipite înv
ăţate.
între ele Educatoarea
prin PRESAREle
şi ÎNTINDERE a lutului ca să nu r ămână fisuri , deoarece după uscare vasul crapă şi se deteriorează.
Uscarea obiectelor modelate din lut se face treptat, acoperindu-le din când în când cu o cârp ă umedă.
Dacă lutul modelat este supus unei uscări rapide (expus la surse de căldură) se poate crăpa. Aceste
vase din lut pot fi pictate chiar dacă nu sunt complet uscate, dar sunt întărite.
Notă: Dacă există posibilitatea arderii (în cuptor) a vaselor modelate din lut, aceasta se face numai dup
ă
ce s-au uscat foarte bine în timp îndelungat.
Primăvara pe lac
Tablou realizat prin lipire completat cu elemente pictate
Materiale: capace din plastic de la cutii de margarină sau iaurt, fire de stuf (natural), carton bleu, praf de
glob (globuri sparte şi pisate ), aracet, praf de cretă albastră (lac) şi galbenă (soarele), acuarele, penson
Pe capacul de plastic se lipeşte un rotund de carton bleu (fondul tabloului) peste care se aplica
aracet acolo unde va fi lacul şi soarele. Se lipesc fire de stuf, apoi se presară praf de cretă
albastră pe lac şi galbenă pentru soare, apoi glob pisat sau betealaătiată foarte mărunt.
Soarele se poate realizaşi numai din glob pisat presărat peste acuarelă udă (culoare galbenă).
Notă: Creta poate fi înlocuită cu praf de creion colorat (albastru sau galben).
Ţie, Doamne!
Realizarea unor lucrări specifice Paştelui prin tehnici de lucru înv ăţate: lipire, pictură (desen)
Materiale: carton colorat, ouă, sârmă învelită în hârtie colorată, aracet, acuarele, pensoane, culori,
carioca, hârtie glasată
- Încondeierea ouălor cu carioca sau tempera.
- Pictura pe jumătăţi de ouă.
Se taie oul fiert în coajă pe lungime, se scoate miezulşi se foloseşte astfel coaja care se lipeşte pe un
suport (floare, cruce, lumânare); suportul se face din carton colorat; pentru rezisten ţă coaja se unge
cu aracet pe interior şi se umple cu vată.
În acest fel se obţin diferite modele care să închipuie:
Scene religioase „COPIL RUGÂNDU-SE”;
Chipuri de copii – ovalul oului reprezintă ovalul feţei
323
Obiceiuri legate de practici religioase: biserică, cruce, lumânări încadrate în flori, porumbei;
„O făclie de Paşti” – sârma galbenă îndoită sub formă de raze, în mijloc o jumătate de ou pictat ă
reprezentând lumânare aprinsă (înlocuim oul cu un carton pe care se pictează);
Benzi decorative – copii sunt stimulaţi să picteze un mesaj de mulţumire lui Dumnezeu pentru
ÎNVIERE.
Legătura între omenire şi Dumnezeu este sugerată în lucrările copiilor de simboluri ca: lumânare,
cruce, curcubeu, porumbei.
Lipe
Picturşătepe
– coloreaz – descoper
colaj din ăcoji de ouă. ă (evaluare)
Materiale:
- coji de ouă (degresate prin spălare şi ştergere cu alcool)
- carton A4 sau foaie de bloc A4
- aracet
- acuarele, pensoane, apă, şerveţele
Cojile de ouă se lipesc pe foaia pregătită (cojile rupte bucăţi) cu conturul foarte uşor al
elementelor tabloului de realizat sau ăf ră desen conturat.
Copilul caută forme cunoscute şi le pictează pe cele descoperite în contururile trasate de el cu
creionul printre cojile lipite (ex: crengi, frunze, flori, copil, etc.). Se picteaz ă cu o pastă groasă
(acuarela cu foarte puţină apă); pentru ca acuarela să nu alunece pe coaja de ou se unge toata
suprafaţa de pictat cu un strat foarte subţire de aracet (diluat).
Notă: Aceste teme solicită copilului gândirea, el trebuie să găsească forme care îmbinate să redea
imaginea unui tablou (ca şi un puzzle); totodată imaginaţia, creativitatea şi simţul estetic sunt în prim
plan. Teme sugerate de copii: „Natură şi viaţă”, „Pământul văzut din avion”
Portrete vegetale. (evaluare)

Colaj-lipire
Pictură, desen (întregirea portretului)
Materiale: foi de desen A4; frunze, petale presate, flori presate; semin ţe diverse (arţar, dovleac, floarea
soarelui); creioane colorate, acuarele, pensoane
Pe foaia de desen se schiţează uşor conturul unui portret.
Se lipesc elementele figurii din petale, frunze, seminţe: părul din fire de iarbă.
Pentru întregirea portretului se poate interveni cu culoare pentru fond sau chipul din tablou.
Notă: Fiecare copil este ăl sat să lucreze după dorinţă, imaginaţie şi capacitate de concentrare.
(după M. Babată, lucrare grad I, 2010)
Activităţile de abilităţi practice au un rol deosebit şi în păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor
naţionale. O naţie trăieşte prin obiceiurile şi tradiţiile sale. Elemente constitutive ale specificului
inconfundabil cu care poporul român se legitimează în faţa lumii, tradiţiile noastre vin de demult şi cer
dreptul de a fi, dacă nu îmbogăţite, măcar preluate şi transmise prin caracteristicile lor de frumuseţe şi
expresivitate. Cert este că tradiţiile şi obiceiurile în ţară au c ăpătat din ce în ce mai puţină importanţă şi
puţini sunt cei care le promovează încă. Capacitatea de redare a obiceiurilor şi tradiţiilor se face prin
324
intermediul multor activităţi artistice: educaţie plastică, abilităţi practice, activităţi extraşcolare (cercuri,
serbări, recitaluri, colinde). Activităţile desfăşurate în acest sens implică în totalitate activitatea
învăţătorului prin familiarizarea elevilor cu arta populară decorativă aplicată. De exemplu :
 însuşirea tehnicii de încondeiere a ouălor, către sărbătoarea Paştelui;
 modelarea vaselor din ceramică asemănătoare cu cele create de meşterii populari, ţinând cont de
formele tradiţionale, destinaţia fiecărui obiect, îmbinarea armonioasă între formă şi ornament;
 aplicarea ornamentelor pe vase din ceramică modelate de copii, respectând specificul de
ornamentare, îmbinând reuşit forma vasului cu ornamentulşi destinaţia ;

modelarea
«Mucenicii».din aluat/cocă de colaci, mucenici, forme ce se practic ă în localitate de 9 Martie -
 cusăturile decorative (“în cruce” sau “mu şte”) ce contribuie la valorificarea tradi ţiilor locale (cum
prevede şi programa de Educaţie tehnologică);
 confecţionarea unor măşti, jucării şi costume atribuite pentru ritualul sărbătorilor calendaristice
(pluguşor, capra, steaua) etc.
Portul popular românesc alcătuit din ie, catrinţă, fotă, casânci (în costumul femeiesc), ori
cămaşă, iţari, căciulă, cingători / bârneţe, sumane (în costumul bărbătesc) prezintă două caracteristici
esenţiale : unitatea şi continuitatea sa. Materia prim ă (lâna, cânepa, inul, bumbacul, borangicul) din care
se confecţionează costumul popular, croiul pieselor, decorul, ornamentarea sunt aspecte ale unicit ăţii
portului românesc. Sursa de inspiraţie pentru ornamentarea costumelor era de cele mai multe ori mediul
înconjurător. Motivele erau diverse: motive geometrice ori florale care ilustreaz ă boboci, bujori,
trandafiri, frunza viei, pomul vie ţii etc. sau oameni, păsări. Echilibrul, ponderea sunt aspecte ale
ornamentării costumului popular. Cromatica portului se caracterizează prin armonie şi prospeţime.
Culorile iei româneşti sunt odihnitoare şi bine combinate. Punctul de cusătură este şi el unul din
elementele unităţii portului nostru . Puncte de bază ca, punctul «înaintea acului», cruci, tighile la un fir
se folosesc în întreaga ţară, deosebirea făcându-se numai în felul cum se combină în alcătuirea
motivului, precum şi în denumirea lor. Modelele se coseau cu aţă muliné de culori diferite, iar altele se
coseau cu mărgele colorate rotunde sauţevisoare şi / sau cu «fluturi» din loc în loc.
La clasele a III-a şi a IV-a conţinuturile învăţării educaţiei tehnologice cuprind şi cusături
decorative (puncte de cusături la alegere în funcţie de tradiţia zonei). Tehnica de lucru pentru
realizarea cusăturilor decorative nu este foarte grea, dar migăloasă, produsele realizându-se după
modele. Pentru învăţarea tehnicii de către elevi se recomandă reţeaua de plastic, care, fiind mai rară şi
mai rigidă, permite elevilor să urmărească realizarea cruciuliţelor. Mai târziu, pot lucra pe etamina
“mare”, apoi pe cea “mică”.
Care ar fi elementele pe care le-aţi identifica drept esenţiale în conceperea unui opţional pe
această direcţie a valorificării tradiţiilor populare româneşti? Porniţi de la mottoul: “Arta noastră
populară, artizanatul în accepţiunea superioară a cuvântului, se găseşte într-o efervescenţă
creatoare deosebit de valoroasă” (Maria Chiţan, 1982, pag.5)
325
II. PROIECTAREA LECŢIILOR DE ABILITĂŢI PRACTICE SAU

PROVOCAREA DINTRE METODIC ŞI TEHNOLOGIC
Proiectarea didactică este o activitate complexă a demersului pedagogic, o stare de pregătire

optimă a acestuia. Termenul de „proiectare” reflect ă anticiparea mentală a operaţiilor de planificare,
organizare şi desfăşurare a instruirii în condiţiile cunoaşterii şi stăpânirii variabilelor implicate în buna
desfăşurare a activităţii.
O bună proiectare facilitează tuturor copiilor, fără diferenţe semnificative, asimilarea
cunoştinţelor încă din timpul activităţilor, respectând ritmul propriu de lucru al fiec ărui copil,
transformându-l pe acesta în coparticipant la propria sa formare.
Proiectarea permite realizarea ritmică, sistematică a evaluării formativ-educative centrate pe
realizarea obiectivelor operaţionale, cu implicaţii imediate în ameliorareaşi perfecţionarea activităţii de
învăţare.
Proiectarea activităţii didactice constituie atât „punct de plecare”, cât şi „punct de sprijin” al
realizării activităţii didactice eficiente (Barbu H., Mateiaş A., 1998, p.77).
Pentru proiectarea unei activităţi de abilităţi practice se disting două etape de pregătire:
- metodică
- tehnică
În cadrul pregătirii metodice sau metodologice intervine un element fundamental pentru
realizarea planificării calendaristice – studierea programei preşcolare.
În întocmirea planificării este absolut necesar să se respecte anumite cerinţe:
 planificarea se realizează pe teme; astfel trebuie avut ă în vedere stabilirea conţinutului activităţii şi
asigurarea unei succesiuni corespunzătoare a acestora - pentru exersarea unui set de opera ţii în
manieră consecutivă;
 trebuie să se menţioneze subiectul ce se va realiza (obiectul final) la fiecare activitate sau a unui şir
de lecţii, dar şi operaţiilor de lucru ce urmează a fi însuşite de către elevi (ex. îndoirea, decuparea
sau lipirea);
 stabilirea unei corelaţii juste între activităţile de abilităţi practice şi celelalte categorii de activitate;
 stabilirea unei corelaţii juste între specificul materialelor utilizate, a ustensilelor şi succesiunea
anotimpurilor, pentru o asamblare plăcută şi eficientă cu informaţiile de la celelalte categorii de

activitate; şi pentru a planifica procurarea din timp a materialelor de lucru.
Pregătirea tehnică pentru activităţile de abilităţi practice presupune respectarea unor etape:
a) confecţionarea lucrării model – pe o planşă, pe suport video, pentru accesul copiilor la
demonstrarea etapelor de lucru;
b) completarea procesului tehnologic;
c) confecţionarea materialului demonstrativ;
d) proiectul didactic.
326
a) Lucrarea model trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic şi estetic. Trebuie să fie
executată din acelaşi material cu care lucrează şi preşcolarii. Dimensiunile pot fi mai mari dacă este
nevoie.
b) Procesul tehnologic
Pentru a înţelege sintagma de proces tehnologic ataşată activităţilor didactice de formare sau
dezvoltare a abilităţilor practice, iată un exemplu simplu:
Subiectul: Lucrări din hârtie. Paharul; Tema: Prelucrarea materialelor flexibile
Materiale: hârtie colorată, creioane colorate
Ustensile: creion, foarfece, riglă
Operaţii de lucru (Etape):
1. obţinerea pătratului;
2. aşezăm pătratul în poziţia romb şi coltul de jos îl suprapunem peste colţul de sus;
3. colţul din dreapta se suprapune pe latura opusă, formând în partea de sus, un triunghi cu
laturile exterioare egale;
4. inversăm poziţia şi repetăm operaţia de îndoire;
5. colţul de sus este îndoit în josşi introdus în aripioară prin deschiderea ei;
6. inversăm poziţia şi repetăm operaţiile.
c) Confecţionarea materialului demonstrativ

Materialul demonstrativ reprezintă planşa cu etapele de lucru sau lucrări oprite în diferite
etape de execu
Cerinţţie,
ele sau
uneischi
planţaşmodului
e corecte:de lucru.
 trebuie să corespundă din punct de vedere tehnicşi estetic;
 etapele de lucru vor fi executate din acelaşi material din care s-a executat lucrarea model;
 etapele de lucru vor fi distribuite pe planşă, pe toata suprafaţa ei, în ordinea prevăzută de
procesul tehnologic;
 etapele de lucru de pe planşă vor avea aceleaşi dimensiuni, iar fondul va fi contrastant.
d) Elaborarea proiectului de lecţie cu specificarea celor două părţi componente impuse din
teoria clasică: partea introductivă şi desfăşurarea lecţiei.
Tipologia lecţiilor/activităţilor de dezvoltare a AP

Activităţile de abilităţi practice reprezintă un domeniu de activitate în care se aplică cunoştinţe
şi se formează deprinderi în scopul transformării, într-un oarecare mod, a realităţii, a stării de existenţă a
lucrurilor şi fenomenelor, în scopuri utile omului şi colectivităţi (Stoicescu, D., 2008, p.14). În
desfăşurarea activităţilor de abilităţi practice şi la nivelul grădiniţei sunt folosite patru trei tipuri de lecţie
(ca şi structură de activităţi), conform cu obiectivele urmărite prin derularea acestora.
Lecţia de comunicare a unor informaţii sau lecţie introductivă apare mai rar în planificările
calendaristice dar este absolut necesară la începutul unei teme sau a abilitării copiilor în folosirea unei
operaţii noi. Obiectivul fundamental urmărit este de a forma elevilor o privire de ansamblu asupra
327
problematicii temei respective. Metodele utilizate mai frecvent sunt: conversa ţia, explicaţia, chiar
dezbaterea cu diferite suporturi, demonstraţia şi exerciţiul de introducere. Specificul acestui tip de lecţie
este o mutare de accent spre informare, nevalorificând elemente de verificare.
Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor şi de consolidare a acestora, tip ce
predomină în planificările calendaristice, fiind esenţiale pentru scopul acestor activităţi educaţionale.
Scopul formativ determină fundamentarea pe exerciţiu; consolidarea unor deprinderi realizându-se doar
prin repetarea aceloraşi operaţii cu subiecte diferite. Metodele utilizate mai frecvent sunt: conversa ţia,
explicaţia, demonstraţia şi exerciţiul prin exersare şi consolidare.
Lecţia de verificare a stadiului de formare a deprinderilor este considerată, în mod eronat,
ca implicite actului de formareşi consolidare a unor deprinderi. Este planificat ă sau ar trebui să fie, la
finalizarea unei teme, după exersarea unei operaţii sau a unui set legat de operaţii cu un anumit tip de
material. Această activitate oferă posibilitatea de a observa stadiul de formare a deprinderilor exersate
în mai multe lecţii de consolidare. Metodele utilizate mai frecvent sunt: conversa ţia, explicaţia,
demonstraţia (numai atunci când se observă repetarea unei erori la majoritatea copiilor sau când
aceştia continuă să întâmpine greutăţi în realizarea unor operaţii). Accentul este translat spre verificare.
În lecţiile de abilităţi practice, elevii vin în contact cu bogăţia de forme şi culori ale obiectelor pe
care le confecţionează, ceea ce face ca ei să nu rămână doar simpli admiratori pasivi, ci să aibă o
atitudine creatoare faţă de frumos. Aceasta contribuie la educarea gustului pentru frumos. Alegerea şi
conceperea modelului, ornarea sau împodobirea lucrărilor realizate, finisarea obiectelor, amenajarea
unei expoziţii etc. contribuie la cultivarea simţului estetic.
învăţământAprecierile
primar şipozitive,
preprimarîncurajatoare ale înv
adică, îi stimuleaz torului sauliber
ă înăţăexprimarea a ăeducatoarei, a profesorilor
a sentimentelor, a emoţiilor,dea
trăirilor prin obiectele realizate. Organizarea expoziţiilor dă copiilor sentimentul de satisfacţie a lucrului
bine făcut şi totodată le oferă posibilitatea să-şi aprecieze mai bine munca lorşi a colegilor.
TEME DE AUTOEVALUARE
Precizaţi structura aproximativă în prezentarea analitică a fiecărui principiu didactic şi găsiţi

exemplificări adecvate pentru fiecare tip de lec ţie practicat la discipline de dezvoltare a
abilităţilor practice.
La nivel preşcolar, activităţile practice obligatorii sunt deosebit de importante, întrucât în cadrul lor
educatoarea poate să realizeze o influenţă sistematică, conştientă şi permanentă asupra formării
deprinderilor de munca practică.
În derularea unei astfel de activităţi se concep trei etape:
a. moment organizatoric sau introductiv
- organizarea sălii de grupă: moduri diferite de a organiza copiii pentru a putea lucra împreună cu
un set de materiale sau pentru a putea observa mai bine operaţiile demonstrate de educator;
- pregătirea materialelor (distribuirea materialelor)
328
b. dirijarea învăţării
b.1. realizarea instructajului tehnic
- captarea atenţiei – introducerea in activitate
- anunţarea subiectului
- prezentarea şi intuirea lucrării model
- demonstrarea de către educator
- explicarea şi demonstrarea fiecărei etape de lucru
- verificarea modului de înţelegere a etapelor de lucru
b.2. aplicarea în practică a instructajului/ exersarea cu preşcolarii a etapelor de lucru legat
c. încheierea activităţii cu sub-etapele:
c.1. încetarea lucrului; curăţenia la locul de muncă
c.2. dezbatere asupra utilităţii lucrării/frumuseţii acesteia
c.3. analiza lucrării
c.4. aprecieri generale şi individuale
La acestea se adaugă activităţile liber alese şi cele introductive, de dimineaţă, cu obiective deja
mai puternic centrate pe dezvoltarea individualizată.
Activităţile de abilităţi practice din etapa jocurilor şi activităţilor alese consolidează,
fixează şi completează cunoştinţele, deprinderile şi priceperile manuale însuşite de copii în activit ăţile
comune. În acelaşi timp, ele constituie un mijloc eficient pentru dezvoltarea aptitudinilor lor. Cea mai
mare parte din programul zilnic al grădiniţei este afectat jocurilor şi activităţilor alese de către copii. În
aceast
aceastăă etap
etapăă ei pot au
copiii modela, desenasăsau
posibilitatea executa
-şi aleag diferiteşi obiecte
ă jocurile de pentru
activităţile care aucare
nevoie în jocurile
manifest lor. În
ă mai mult
interes, care îi atrag în mai mare m ăsură. De asemenea, aceste activităţi oferă copiilor şi posibilitatea
de a-şi dezvolta spiritul de iniţiativă, de independenţă şi aptitudinile creatoare deoarece ei îşi aleg
singuri nu numai felul activităţii, ci şi tema.
Varietatea materialelor, coloritul viu, diversitatea formelor şi mărimilor, prezentarea atractivă a
diferitelor obiecte model sunt factori care contribuie în largă măsură la educarea emoţiilor şi
sentimentelor estetice. Prin natura lor, aceste activit ăţi permit educatoarei să constate înclinaţiile
copiilor, interesele lor şi în funcţie de acestea să-şi orienteze munca de îndrumare individuală.
Având în vedere importanţa pe care aceste activităţi o au pentru întreaga muncă dusă în
activităţile comune respective, apare clar necesitatea ca desfăşurarea lor să nu fie lăsată fără
îndrumare atentă din partea educatoarei. Trăsăturile specifice acestor activităţi impun respectarea unor
cerinţe de ordin pedagogic. Trebuie să aibă un scop precis, să fie în strânsă legătură cu preocupările
copiilor şi cu conţinutul celorlalte activităţi organizate în grădiniţă.
Conţinutul acestor activităţi este mai elastic şi mai variat. Cu toate că el cuprinde cea mai mare
parte din sarcinile activităţilor manuale obligatorii el se poate extinde prin folosirea unui material foarte
variat şi prin stabilirea unei tematici bogate. Caracterul flexibil al acestui con ţinut rezultă şi din faptul că
preşcolarii din grupele mai mari intervin cu experienţa lor proprie în îmbogăţirea temelor depăşind
uneori prevederile programei.
329
La grupele mai mici conţinutul activităţilor de abilităţi practice din etapa jocurilor şi activităţilor
alese este mai puţin variat, pentru că volumul de deprinderi este restrâns şi ele sunt în stadiul de
constituire. Aceasta se referă la reluarea operaţiunilor de lucru ca: aşezare, lipire, îndoire, înşirare,
şnuruire şi întrepătrundere pe material foarte variat. Temele executate de copii sunt simple, de cele mai
multe ori repetându-se temele din activităţile obligatorii. În cazul în care tema se repetă este absolut
necesar ca materialul pus la dispoziţia copiilor să fie nou şi cât mai variat. Se recomandă folosirea
intensă a materialului din natură ca seminţe, frunze, scoici, material prelucrat (mozaicuri,
beţişoare, hârtie colorată, etc.). (Petricică, M., Petre, M., 1977, p.121)
Conţinutul activităţilor de abilităţi practice din etapa activităţilor alese la grupa 5-6 ani este mult
mai bogat şi variat, dată fiind creşterea volumului de deprinderi prevăzut de programă. Aceste activităţi
au la bază procedeele de lucru folosite în activităţile comune, dar conţin elemente noi raportate atât la
materiale cât şi la obiectele noi care urmează să fie confecţionate. Prin operaţiunile de decupaj, lipire,
cusut, predate în activităţile comune, se pot confecţiona măşti pentru dramatizări, jucării pentru jocurile
de creaţie.
Astfel, prin decupare şi simple îndoiri se pot confecţiona: bradul format din patru laturi, săniuţa.
Din cutii de chibrituri, scobitori şi hârtie albă se poate lucra vaporul, leagănul păpuşii, fântâna, etc.
Cu ajutorul materialelor din natur ă: dopuri de plută, ghinde, nuci, coji de ouă, sârmă, pene şi
fulgi, ştiuleţi de porumb, se pot executa teme ca: fetiţa cu şorţ, barza, diferite păsări şi animale.
Activităţile alese de copii sunt activităţi individuale sau de grup. Performanţele atinse în practicare
activităţilor alese depind de particularităţile de dezvoltare ale copiilor şi de condiţiile pe care adultul le
asigură, anume:
rezultatelor mijloace
lor. Activit ăţilemateriale,valorizarea şi încurajarea
de grup alese de copii acestor activit
devin şi ele posibile ăţi, evaluarea,
începând aprecierea
cu grupa mijlocie, deci
trebuie favorizate. După 4 ani copiii se asociază pentru scurt timp câte doi, uneori chiar câte trei şi în
desfăşurarea unor activităţi: „citesc” imagini, modelează, mototolesc, lipesc, decupează împreună
pentru redarea unor teme. Conversaţia în grup este interesantă, produsele sunt mai spectaculoase.
Există situaţii când, cu un minim ajutor din partea educatoarei, copiii realizeaz ă lucrări colective la care
contribuie toţi, realizând, în grup sau individual, elementele necesare.
Teoriile privind învăţarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promoveaz ă profesorul în
rol de facilitator, însă orientarea acestuia în elaborarea proiectelor didactice rămâne o problemă de
raportare la taxonomiile pe domenii psihocomportamentale.
Lecturaţi descrierile
psihocomportamentale, modificabile
reţinând prin înv
câte o detaliere ăţare,fiecare
pentru grupate pe cele(eventual,
taxonomie trei domenii
utiliza
ţi
descrierile celor mai cunoscuteşi aplicate dintre acestea, respectiv: pentru domeniul cognitiv,
cea a lui G. Bloom, pe domeniul socio-afectiv, cea aparţinând lui Bloom-Krathwohl, iar pentru domeniul
psihomotor, cea elaborată de Simpson.
Realizaţi o exemplificare a etapelor taxonomiei psihomotorii, utilizând o tem ă concretă din
programa de dezvoltare a abilităţilor practice (nivel preşcolar sau primar).
330
Strategia didactică – mod de combinare şi organizare optimă a metodelor, materialelor şi

mijloacelor didactice
Activităţile practice din grădiniţă şi şcoală au un caracter concret şi atractiv, fiind izvorul unor
bogate trăiri afective: bucurie, dorinţa de a termina obiectul respectiv, satisfacţia muncii împlinite. Au
influenţă puternică în formarea spiritului activ şi în formarea unor comport ări disciplinate a copilului.
Aceste activităţi constituie o premisă valoroasă pentru munca independentă, mobilizând copiii în
vederea realizării obiectului după un plan dat. Dezvoltă la copii capacitatea de a-şi propune un scop, de
a găsi căi şi mijloace pentru realizarea lui şi de a învinge greutăţile care se ivesc în cale. Îndrumarea
acestor activităţi de către educatoare constă în găsirea unor strategii didactice accesibile copiilor
preşcolari pe baza cunoaşterii particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor, a volumului de
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi acumulat.
Într-un sens foarte strict, strategia didactică reprezintă modul în care educatoarea reuşeşte să
aleagă, să combine, să organizeze într-o ordine cronologică, ansamblul de metode, materiale şi
mijloace în vederea atingerii anumitor obiective.
Dezvoltarea gândirii critice/analitice constituie un important obiectiv de tip formativ şi se
realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii activ-participative. Aceste strategii nu trebuie
rupte de cele tradiţionale; ele marchează un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice.
Prin metode activ-participative în ţelegem toate situaţiile (nu numai metodele active propriu-zise) care
îi scot pe copii din ipostaza de obiect al formării şi îi transformă în subiecţi ai formării. Activizarea
predării-învăţării presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe copil în
procesul de învăţare, urmărindu-se: dezvoltarea gândirii sale critice, stimularea creativităţii, dezvoltarea
interesului pentru cunoaştere, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel
preşcolarul este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte şi să aplice în diferite situaţii de viaţă ceea ce
a învăţat.
Metodele didactice constituie elementul esenţial al strategiei didactice, ele reprezentând
latura executorie de punere în acţiune a întregului ansamblu ce caracterizează curriculum şcolar. În
acest context, metoda didactică poate fi considerată ca instrument de realizare cât mai deplină a
obiectivelor prestabilite ale activităţii instructive. De aici şi marea grijă pentru adoptarea unor metode
variate , eficiente şi adecvate nu numai specificului disciplinei, cişi scopului general al învăţământului şi
al cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane. Se accentuează ideea că ţinta educaţiei este
redarea puterii persoanei, a autonomiei, a ini ţiativei, atitudini ce conturează o personalitate creativă.
Realizarea diferitelor sarcini didactice în cadrul activit ăţilor manuale este condiţionată de
alegerea şi folosirea celor mai adecvate metodeşi procedee de învăţământ. Metodele care se folosesc
pentru cunoa
iar exerci tereametoda
ţiul şeste materialelor i a procedeelor
care şduce la formareadedeprinderilor
lucru sunt: explica ţia, demonstra
de lucru. Deoareceţiacopiii
şi conversa ţia,ă
de vârst
preşcolară nu pot urmări un timp îndelungat explicaţiile educatoarei şi obosesc repede când efectuează
independent o lucrare, este necesară alternarea şi varierea metodelor şi folosirea unor mijloace
didactice adecvate. De exemplu, în demonstrarea şi explicarea acţiunilor copiilor pot fi solicitaţi să
anunţe ordinea efectuării lor şi rezultatele obţinute având drept sprijin planşa cu etapele de lucru. În
acest fel atenţia lor va fi îndreptată spre aspectele esenţiale ale procesului de lucru, la o cunoaştere
conştientă şi activă a acestuia, la efectuarea unor lucrări de calitate.
331
În activităţile de abilităţi practice se foloseşte cu precădere metoda demonstraţiei, care

orientează asupra acţiunii pe care preşcolarul o are de executat. Ponderea pe care o are demonstrarea
sincronizată cu explicaţia verbală în diferite etape ale activit ăţii este determinată în funcţie de sarcina
didactică principală. Astfel, în activităţile de comunicare a unor informaţii (introductive) demonstrarea se
foloseşte atât pentru cunoaşterea materialului de lucru şi a instrumentelor, cât şi pentru cunoaşterea
procedeelor de lucru în succesiunea cerută de tehnica executării diferitelor obiecte. În activităţile cu
temă aleasă prin care se verifică stadiul de formare al deprinderilor, demonstraţia are o pondere foarte
mică. Este necesară numai în situaţia în care constatăm că unele operaţii de lucru nu sunt bine
cunoscute de copii.
Explicaţia se foloseşte concomitent cu demonstraţia pentru a orienta copiii asupra aspectelor
esenţiale care determină înţelegerea modalităţilor de efectuare a diferitelor operaţiuni. Precizia,
corectitudinea şi gradul de accesibilitate al explicaţiei contribuie în mare măsură la reuşita activităţii. În
activităţile de consolidare, explicaţia poate căpăta o pondere mai mare faţă de demonstraţie, întrucât
multe din elementele activităţii sunt deja cunoscute de copii. Această pondere diferă de la o grupa la
alta în cadrul acestor activităţi, căpătând un rol predominant la grupele mari.
Metoda explicaţiei are cea mai largă utilizare în activit ăţile în care copiii lucrează în mod cât
mai independent, activităţi de verificare care ofer ă educatoarei posibilitatea să verifice stadiul de
formare al deprinderilor.
Metoda prin care educatoarea stimulează gândirea copiilor în vederea însu şirilor unor
cunoştinţe, a fixării şi sistematizării lor, este conversaţia. Această metodă, în cadrul activităţilor de
abilităţi practice
aperceptiv se folose
pe baza căruiaşte
să mai
poatales după ce
ă discuta. copiii şactivit
În timpul i-au însu it anumite
ăţii,şÎn cunoştinţe,
partea introductivă, au un material
conversaţia se
foloseşte în scopul familiarizării copiilor cu conţinutul activităţii şi pentru stabilirea motivaţiei lucrării. În
momentul intuirii materialului şi a lucrării model, conversaţia are rolul de a reactualiza cunoştinţele
copiilor însuşite fie în activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător, fie în activităţile manuale
precedente. Verbalizarea principalelor elemente ale proceselor de lucru ajut ă copiii în formarea
deprinderii de a-şi organiza acţiunile pe care urmează să le execute.
Utilizarea acestei metode implică pregătirea minuţioasă a întrebărilor după un anumit plan.
Acest plan trebuie să conţină întrebările în alternanţa lor normală şi logică cu răspunsurile posibile ale
copiilor. Întrebările trebuie să fie precise, concise ca formă, exprimate corect şi simplu. Ele trebuie să
stimuleze în mod activ gândirea copiilor. (Pietricică, M., 1977, p.100)
În mod lesne de înţeles, metoda care contribuie în cea mai mare măsură la formarea şi
consolidarea unor abilităţi practice este exerciţiul. Prin exerciţiu copiii aplică practic toate cunoştinţele
însuşite cu privire la materiale, obiecteşi fiinţe din realitatea înconjurătoare. Reuşita exerciţiului ţine de
calitatea modelului oferit, care trebuie s ă fie clar, accesibil, de motivaţia copilului de a repeta pentru a-şi
forma deprinderea respectivă, de dozarea dificultăţilor în cazul deprinderilor complexe, de ajutorul şi
corecturile făcute de adult, de respectarea ritmului individual de lucru. Dup ă automatizare, deprinderea
se va menţine dacă este folosită, aplicată. Dacă este aplicată cu rezultate bune în condiţii variate, ea
devine pricepere. Pe lângă exerciţiul dirijat de adult, copilul trebuie să aibă condiţii să exerseze
independent, cât simte el că este necesar. (Barbu, H., Mateiaş, A.,1998, p.52)
332
Realizaţi o sinteză a metodelor moderne ce accentuează aspectul activ-participativ şi care

pot fi valorificate la activităţile de Abilităţi practice sau educaţie tehnologică, valorificând
lucrarea Psihopedagogie, editată la Ed. Polirom în 2008, sub coordonarea prof.univ.dr. C.
Cucoş
În acest context, putem aminti metoda proiectelor care stimulează, şi în acelaşi timp satisface
curiozitatea firească a copiilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare, în care înv ăţătorul nu este
decât un facilitator atent, o persoan ă – resursă care sprijină ritmul propriu de înv ăţare al acestuia.
Metoda proiectelor este o nu doar o metodă ci o adevărată strategie de învăţare şi evaluare a cărei
caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe ăcutarea şi găsirea răspunsurilor
legate de tema propusă.
Această metodă a fost iniţiată de John Dewey, care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, bazându-se
pe teoria interesului, a elaborat o programă fundamentată pe principiul învăţării prin acţiunea practică,
cu finalitate reală, ceea ce îi confereaşi motivaţia necesară, pe necesităţile şi posibilităţile copilului.
Actualele orientări în învăţământul românesc, dar mai ales schimbarea abordării de la
curriculum centrat pe disciplină la unul centrat pe preşcolar, care este situat în centrul organizării
procesului de predare – învăţare, au atras după sine necesitatea găsirii acelor soluţii didactice care să
stimuleze performanţa elevului cel puţin la nivelul descris de potenţialul său. Un mod de a conferi
deschidere şi viaţă muncii de la catedră este şi acesta al exerciţiului transdisciplinar prin folosirea
proiectului ca metodă didactică interactivă, cu rol instructiv – educativ.
Proiectul oferă preşcolarilor şi elevilor posibilitatea de a se exprima pe ei înşişi, de a se
manifesta plenar în domeniile în care capacit ăţile lor sunt cele mai evidente. Totodată pre şcolarul este
situat în miezul acţiunii, rezervându-i un rol activ şi principal (să imagineze, să investigheze, să creeze,
să ia decizii, să-şi asume responsabilităţi şi, implicit, pe măsură ce câştigă experienţă, să devină mai
stăpân pe puterile lor şi mai încrezător în forţele proprii).
Proiectul tematic este activitatea cel mai pregnant centrată pe preşcolari. Efortul depus de
aceştia se materializează de fiecare dată într-o lucrare cum ar fi: o broşură, un pliant, un poster, o
machetă, revista clasei, a şcolii, monografia şcolii, a localităţii, o piesă de teatru dramatizată, o jucărie
cu instrucţiuni de folosire, un obiect de decor, o expoziţie etc.
Propuneţi un proiect tematic pentru nivelul doi de preşcolaritate sau pentru şcolarii mici,
pornind de la exemplele identificate în bibliografia cursului.
Lucrările colective, pe grupe de lucru, au un rol deosebit de important în dezvoltarea
creativităţii copiilor, deoarece aceştia sunt puşi în situaţia de a face asociaţii de idei, să g ăsească cele
mai adecvate soluţii pentru realizarea temei, să găsească utilitate obiectului realizat şi de asemenea, se
formează spiritul de competi ţie între grupele de lucru. Pentru reuşita unei astfel de activităţi, grupurile
de lucru se compun din copii cu grad diferit de dezvoltare a deprinderilor practice. Nu se vor forma
333
grupe numai din copii foarte pricepuţi şi grupe de copii mai puţin îndemânatici. Într-un grup de lucru
mixt, copiii care stăpânesc mai bine deprinderile de lucru îi vor ajuta pe ceilal ţi pentru îndeplinirea
sarcinilor. Astfel se dezvoltă spiritul de ajutorare, de colegialitate, de încredere în forţele proprii.
Învăţarea prin cooperare este o strategie de succes care presupune organizarea copiilor în
echipe. Fiecare membru al grupului este responsabil nu numai pentru propriul act de înv ăţare, ci şi
pentru ceilalţi, astfel creându-se o atmosfer ă propice lucrului. Cooperarea înseamnă a lucra împreună
pentru a atinge scopuri comune, a obţine rezultate ce sunt benefice, profitabile atât individual cât şi la
nivelul grupului. Elevii lucrează împreună pentru maximizarea efectelor înv ăţării proprii şi a celorlalţi.
Participanţii trebuie să aibă conştiinţa apartenenţei lor la grupul de învăţare; ştiu că performanţa unuia
este cauzată de munca proprie şi de cea a grupului; fiecare participant se str ăduieşte pentru beneficiul
reciproc. Învăţarea prin cooperare promovează dezvoltarea gândirii critice şi creative, a abilităţilor
esenţiale de comunicare, creşterea nivelului motivaţional, creşterea nivelului stimei de sine în
dezvoltarea personalităţii, creşterea gradului de conştientizare socială, creşterea nivelului toleranţei faţă
de diferenţele interindividuale (C.L. Oprea, 2009, pag.146)
334
III. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR

PRACTICE
III.1. EVALUAREA, COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
Secvenmodul
copilul, despre ţa de evaluare oferă cadrelor
ă aceste didactice
în care utilizeaz cunoştinţeinformaţii despresarcinilor
în rezolvarea cunoştinţînelecare
de care dispune
se implic ă şi
despre capacităţile pe care le are. Evaluarea rezultatelor reprezintă un subproces esenţial şi definitoriu
al procesului de învăţământ, constituind punct de plecareşi premisă în autoreglarea şi ameliorarea
continuă a activităţii.
După cum aţi aflat şi în cursul de Teoria şi practica evaluării, formele şi tehnicile de evaluare
se grupează în jurul a trei strategii (din perspectivă temporalităţii). Evaluarea iniţială sau de pornire
stabileşte nivelul de pregătire al subiecţilor la începutul activităţii pentru adoptarea unei tehnologii
didactice corespunzătoare. Evaluarea continuă, de progres sau formativă, relevă progresul copiilor:
rezultatele obţinute, câştigând informaţiile necesare reglării imediate a predării. Îndeplineşte rol de
diagnosticare şi de ameliorare depăşind rolul static, numai ca funcţie constatativă. La activităţile de
abilităţi practice această strategie este des utilizată în orice moment al activităţii. La copiii preşcolari
poate fi folosită cu scop de încurajare, stimulare şi de apreciere admirativă. Evaluarea sumativă sau
finală – realizată pe perioade mai lungi, semestrial sau la sfârşitul anului şcolar, are caracter de sondaj
în rândul preşcolarilor.
În cadrul activităţilor de abilităţi practice copiii – preşcolari sau şcolari mici - au posibilitatea să
se manifeste liber, să fie încurajaţi să-şi exprime iniţiativa şi îndrăzneala în acţiunile lor. Aprecierea
lucrărilor se face împreună cu copiii, în contextul unui climat deschis, tolerant, fiindcă observaţiile critice
stânjenesc spontaneitatea creatoare a copiilor. Integrarea permanentă a copilului evaluativ în activităţi,
îi oferă criterii de autoevaluare, îi educă capacitatea de efort, îi formează calităţi ale voinţei,
independenţa, care îl vor susţine în următoarele demersuri educative.
Analiza şi aprecierea lucrărilor copiilor se realizează în cadrul activităţii de abilităţi practice. De
exemplu: se aşează lucrările pe anumite suporturi în fa ţa lor în aşa fel încât să fie văzute de toată
grupa. La începutul acestei analize se repetă oral tema activităţii aşa cum a fost spusă la începutul
activităţii. Urmează întrebări concrete, la obiect, dar niciodată: „Care lucrare vă place mai mult?” sau
„Care lucrare este cea mai frumoas ?”.
La această dezbatere-analiz ă ă educatoarea trebuie să antreneze toţi copiii şi mai ales pe cei
timizi. Fiecare participare la activitate, teoretică sau practică, trebuie să fie stimulată. Copiii trebuie
ajutaţi să vorbească folosind un vocabular specific adecvatşi încurajaţi să facă aprecieri de valoare
artistică fie asupra lucrărilor proprii, fie asupra lucrărilor colegilor săi. Cercetând lucrările copiilor
preşcolari şi analizându-le cu colectivul grupei se pot vedea şi realizările dar se descoperă şi lipsurile.
În felul acesta educatoarea poate interveni la timp, fie alegând o alta temă asemănătoare, dar mai
335
accesibilă, sau concretizând explicaţiile pentru acele teme care sunt la prima vedere mai greu de înţeles
pentru preşcolari.
Analiza rezultatelor activităţii de abilităţi practice poate deveni foarte instructivă şi pentru
cunoaşterea mai temeinică a personalităţii copiilor. Adeseori, cu prilejul analizei lucrărilor, se pot scoate
la iveală aspecte din viaţa copiilor, aspecte care influenţează în mod negativ muncaşi care adeseori pot
fi îndreptate. Şi sub acest aspect educatoarea trebuie ăs fie un bun observator, cercet ător, psiholog şi
în acelaşi timp şi un bun educator.
Prin modul în care realizăm evaluarea, prin metodele pe care le folosim şi le comunicăm
copiilor, cultivăm capacitatea lor de autoapreciere. Aprecierile pozitive repetate contribuie la formarea
imaginii de sine pozitivă, care va deveni un factor declanşator şi mobilizator al proceselor de
autoexprimare şi de autodepăşire. Modul de apreciere al copilului influenţează conduita lui creativă, dar
şi aspecte emoţionale ale personalităţii sale. Dacă apreciem pozitiv răspunsurile srcinale copilul tinde
să repete aceste conduite, pe când, dacă rămânem indiferenţi la acestea, conduitele participative şi
creative se vor diminua; copilul se demobilizează, îi scade nivelul flexibilităţii şi al srcinalit ăţii. Stările
afective pozitive, trăite pe parcursul activităţilor – prin repetare – se condensează şi devin motive
incitativ creative.
Specificul acţiunii evaluative la activităţile de dezvoltare a abilităţilor practice şi de educaţie

tehnologică se constituie în primul rând prin valorificarea lucrărilor create de copii. Activitatea
practică, fiind o componentă a educaţiei estetice, poartă paşii mici ai copilului preşcolar şi a şcolarului
mic către
simple deperceperea frumosului
muncă. Paralel din natur
cu activitatea , dar
deăînv şi spre
ăţare, care modelarea şi îmbog
prin conţinutul ăţirea luilaprin
ei contribuie unele
cunoa forme
şterea de
către copii a realizărilor obţinute de adulţi, aceştia îşi dau seama de importanţa muncii, de importanţa
producerii sau creării de valori materiale şi spirituale necesare vieţii. Dragostea de muncă trebuie sădită
în sufletul copilului încă din primii ani de via ţă şi începând cu perioada preşcolarităţii să se transforme în
posibilitatea de a înşira, îndoi, înnoda, lipi, decupa şi confecţiona mici obiecte sau jucării, care să le
satisfacă atât nevoia de joacă dar şi pe cea de cunoaştere. Chiar dacă valoarea materialelor create de
copii este modestă, semnificaţia acestora este deosebită.
Programul zilnic al grădiniţei, organizat prin trei forme de activitate, nu se poate desf ăşura
dacă educatoarea nu are suficient material didactic care ăs îl ajute pe copil s ă înţeleagă despre ce se
vorbeşte cu el. Atât jocurile şi activităţile alese de copii, cât şi activităţile comune şi cele recreative îşi
ating scopul propus doar printr-o varietate de materiale didactice. Şi în activităţile desfăşurate cu elevii,
pe lângă materialul didactic confecţionat de profesor pot fi utilizate şi lucrări realizate cu copiii pe tot
parcursul anului şcolar, valorificate astfel ca materiale auxiliare pentru actul de învăţare. Exemplificăm
din sinteza realizată de un profesor din judeţul Iaşi, în cadrul aplicaţiilor pentru lucrarea metodico-
ştiinţifică de gradul I:
 Material didactic în desfăşurarea activităţilor comune în grădiniţă
În activităţile de memorizare „Toamna”, „Cele patru anotimpuri”, „Ce te legeni...”, „Omul de
zăpadă”, „Primăvara”, care au avut ca scop şi dezvoltarea dragostei pentru frumuseţea anotimpurilor,
336
precizarea unor fenomene esenţiale ca: bogăţia toamnei, plecarea păsărilor călătoare, albul zăpezilor,
bucuria pentru reînvierea naturii, am folosit cele patru machete cu anotimpurile.
Aceste materiale intuitive au uşurat înţelegerea unor fenomene dar şi posibilitatea de
memorare. În timpul recitării model, copiii au putut asocia imaginea vizuală – din macheta – cu cea
verbală.
În activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător aceste machete ne-au ajutat în activit ăţile
de sistematizare a cunoştinţelor despre anotimpuri: „Ce ştim despre anotimpul...?” – convorbire; „O
întâmplare din anotimpul...” – povestiri create de copii; „Caută şi potriveşte” - joc didactic. Acest joc a
avut în desfăşurare sarcini deosebite pe care copiii le-au rezolvat corect datorit ă acestor machete care
le sugerau locul unde puteau
fi a şezate jetoanele şi siluetele cu care copiii au realizat con ţinutul jocului (fiind aşezate corespunzător
fiecărui anotimp).
În cadrul unei activităţi de educaţie muzicală, pentru predarea cântecului „P ăsărica-n timpul
iernii”, prezentând copiilor macheta respectivă, am reuşit să trezesc în sufletele lor sentimente de
dragoste şi ocrotire pentru păsările care în anotimpul de iarnă îşi găsesc cu greu hrană şi adăpost.
Aceste machete au fost de un real folos şi la activităţile de desen şi modelaj cu teme ca:
„Peisaj de iarnă, toamnă, primăvară, vară”, „Flori şi insecte”, „Copacul în fiecare anotimp”. În aceste
desene copiii au redat atât elemente din machetă, cât şi pe cele care lipsesc: soare, nori, ploaie, vânt,
fulgi de zăpadă. Modelând flori şi insecte, copiii au păstrat dimensiunile elementelor din macheta şi le-
au îmbogăţit prin varietatea culorilor şi formelor pe care erau liberi s ă le aleagă după imaginaţia
fiecăruia. Pentru uşurarea posibilităţii copiilor în crearea unor probleme matematice am folosit lucrări ca:
„Flori de toamnă” – aplicaţie, „Strugurele” , „Copacul înflorit”, copiii reuşind să adune şi să scadă florile,
petalele, ca şi boabele de struguri.
 Material didactic în jocurile şi activităţile alese

În cadrul acestor activităţi copiii preferau şi unele lucrări realizate de ei, folosindu-le ca jucării.
În cadrul jocurilor de creaţie „De-a mama şi copilul”, „De-a gospodina”, „De-a familia”, copiii au folosit ca
elemente decorative: tabloul, „Lalele”, „Televizorul”, „Batista”. Toate br ăţările, mărgelele din activităţile
de înşirare erau folosite ca accesorii pentru păpuşi.
În cadrul activităţilor de „Ştiinţă” copiii care au întâmpinat greutăţi în recunoaşterea şi
denumirea figurilor geometrice (dreptunghiul, triunghiul) au fost antrena ţi folosind figurile geometrice
decupate de ei într-o activitate practică: „Alege şi denumeşte figurile necesare realizării unei case”.
În cadrul jocurilor de rol ca şi în cel de atenţie şi orientare spaţială, am folosit jucăriile-animale
realizate cu copiii până atunci. Jocurile: „De-a magazinul de jucării” şi „Ghici ce jucării am ascuns” au
fost executate de mai multe ori, copiii dorind s ă mânuiască aceste jucării. Acestea au fost folosite şi în
jocurile de masă, copiii recitând versuri despre ele.
În cadrul activităţilor de la secţiunea „Artă” am folosit lucrare „Flori de toamnă” şi colajul „Să
facem tablouri cu anotimpuri” în realizarea unor lucrări de pictură „Câmp cu flori”, „Culorile toamnei”,
unde copiii au avut libertatea să îmbine orice culoare în orice formă, după fantezia fiecăruia.
337
 Material didactic folosit în activităţile recreative

Aceste activităţi care dau copilului posibilitatea de a se recrea, a se distra, a-şi crea bună-
dispoziţie, sunt realizate prin dramatizări, povestiri, diafilme, memorizări, dans, muzică, jocuri ritmice şi
de mişcare, jocuri distractive şi serbări. În desfăşurarea unora dintre acestea am valorificat lucrări
realizate cu copiii în activităţile de abilităţi practice.
Dintre acestea pot aminti: pentru teatrul de umbre am folosit diferite personaje din basme şi povesti
decupate şi colorate de copii (pitici, căţei, pisici, moşneag, babă, copaci, flori). Pentru scenete am folosit
măştile realizate din pungi, carton cu diferite accesorii. Pentru serb ări am folosit diferite obiecte de
vestimentaţie (guleraşe, coifuri).
 Materiale folosite în organizarea unor expoziţii

În activităţile de abilităţi practice, pentru obţinerea unui rezultat cât mai bun, am insistat asupra
utilizării lucrărilor. După evaluarea acestora am organizat o expozi ţie aşezată pe un flanelograf, care
putea fi văzută de p ărinţi în momentul vizitei la gr ădiniţă. La expoziţie am aşezat cele mai bune lucrări,
mulţi copii dorind să aibă măcar o lucrare aşezată la loc de cinste.
Aprecierile culese din mărturisirile vizitatorilor cultivă încrederea copiilor în forţele proprii, le
sporesc simţul de răspundere şi dorinţa de a executa cât mai bineşi alte lucrări. Aceste aprecieri au dat
un imbold copiilor să-şi perfecţioneze priceperile şi deprinderile de mânuire a materialelor şi uneltelor
folosite în realizarea unor lucrări, să păstreze un echilibru în aranjarea elementelor în lucr ări şi
acurateţea acestora.
Obiecte pentru înfrumuseţarea propriei camere, a pomului de iarn ă sau împodobirea clasei cu
ocazia unei serbări şi zile festive
Atmosfera de vis a iernii cu clinchete de clopoţei, cu fulgi de zăpadă, cu pregătirile
ce se desfăşoară în familie pentru întâmpinarea sărbătorilor de iarnă, le creează copiilor stări de bucurie
şi le trezesc dorinţa de a începe şi ei pregătirile pentru sosirea lui Moş Crăciun.
Lucrările realizate la activităţile de abilităţi practice: „Steluţe”, „Ghirlande”, „Coşuleţe”, „Flori”,
„Globuri”, „Lănţişoare” îşi găsesc cea mai bună utilitate în împodobirea bradului care va fi prezent în
mijlocul copiilor, pregătit pentru cadourile pe care Moş Crăciun le va aşeza sub ramurile sale.
Florile şi fluturii realizaţi din hârtie glacé de nuanţe diferite au împodobit sala de grupă la
sosirea primăverii. Cu ocazia zilei de 1 Decembrieşi 24 Ianuarie steguleţe tricolore lucrate de copii au
înfrumuseţat grădiniţa.
Daruri oferite celor dragi

Pe 8 Martie copiii le-au ăf cut mamelor o surpriză plăcută, oferindu-le în dar felicitările şi
coşuleţele realizate de ei în activităţile de abilităţi practice. De multe ori am oferit copiilor lucrări realizate
de ei atât pentru a le prezenta familiei, dar şi ca stimulent în participarea activă a copiilor la aceste
activităţi.
Valorificarea lucrărilor realizate la activităţile practice este foarte importantă pentru copii
deoarece aceste activităţi de valorificare le dezvolt ă sentimente de dragoste şi admiraţie pentru tot ce-i
338
înconjoară, le educă atenţia şi voinţa de a lucra cu răbdare şi pasiune, de a crea obiecte utile atât lor cât
şi celor apropiaţi.
Misiunea de educator a cadrului didactic nu înceteaz ă o dată cu terminarea activităţii, ci se
manifestă şi dincolo de acţiunile pedagogice de natură să ilustreze acest lucru: cadrele didactice trebuie
să cunoască potenţialul creativ al fiecărui copil, să ştie să vad ă manifestările creative ale acestora, nu
numai în timpul activităţilor obligatorii ci şi în activităţile extraşcolare, să le formeze obişnuinţa
autoaprecierii.
Pentru a diferenţia metodele ce pot fi aplicate pentru a verifica şi măsura reuşita activităţii copiilor,
exemplificăm prin câteva probe concrete de evaluare a nivelului de dezvoltare a abilit
ăţilor practice la
preşcolari şi şcolari mici.
Probă de evaluare finală pentru clasa: I

Subiectul:”Tablou de toamna”
Obiectivul de evaluare: elevii trebuie să execute o compoziţie aplicativa cu elemente obligatorii
folosind procedeele de lucru: măsurare,conturare,decupare,rupere,aranjare,lipire..
Criteriile de evaluare si sarcinile elevilor:
 Să contureze după şablon minim 3 elemente:casa,copac,nori;
 Să decupeze după liniile de contur cele 3 elemente;
 Să aranjeze si apoi să lipească elementele decupate pe foaia de hârtie A4;
 Să rupă bucăţi mici de hârtie creponată;
 Să lipească in mod srcinal frunzele ruginii, personalizând lucrarea.
Criteriile de evaluare din perspective cadrului didactic si punctajele:

 Conturarea corectă a elementelor după şabloane; 2p
 Decuparea optimă a casei, copacului şi norilor dupăliniile de contur; 2p
 Aranjarea şi lipirea corespunzătoare a elementelor pe foaie A4; 2p
 Ruperea hârtiei colorate în bucăţi mici pentru a obţine frunze ruginii; 1p
 Lipirea frunzelor din hârtia colorata în mod srcinal; 2p
 Gradul de acurateţe, curăţenia la locul de muncă; 1p
Descriptori de performanţă:
Foarte bine Bine Suficient
Conturează fără greşeală Contureaza fara greseala Contureaza cu mici erori
casa,copacul şi norii după casa,copacul si norii dupa casa,copacul si norii dupa
şabloane; sabloane; sabloane, dar cu asistenta cadrului
didactic;
Decupează corect după linii de Decupeaza corect dupa linii de Decupeaza dupa linii de contur cu
contur casa,copacul şi norii; ător contur casa,copacul si noriiin unele greseli casa,copacul si norii;
Aranjeaz ă şi lipeşte corespunz Aranjeaza corespunzator Aranjeaza si lipeste elementele
minim 3 elemente fără a mâzgâli plansa dar lipeste elementele doar cu ajutorul cadrului didactic;
planşa; cu asistenta cadrului didactic;
Rupe bucăţi mici de hârtie Rupe bucati mici de hartie Rupe bucati mici de hartie colorata
colorată; colorata; cu ajutorul cadrului didactic
Lipeşte frunzele ruginii în mod Lipeste frunzele ruginii dupa Lipeste frunzele ruginii numai in
srcinal, f ără a deregla echilibrul modelul dat; asistenta cadrului didactic;
lucrării
339
Lucrează curat,îngrijit păstrând Lucreaza curat,ingrijit pastrand Lucreaza mai putin curat,ingrijit
curăţenia la masa de lucru; curatenia la masa de lucru doar pastrand curatenie la masa de lucru
la solicitarea cadrului didactic; doar cu asistenta cadrului didactic.
Dacă încercăm o operaţionalizare a setului de rezultate ale înv ăţării concepute ca punct final al
activităţilor de dezvoltare a abilităţilor practice prin raportare la cele patru trei categorii de lucru pe
acesta linie, putem propune urm ătoarea schemă de lucru. Aceasta poate deveni utilă ca repere în
conceperea probelor de evaluare.
Elemente de activitate
Activităţi practice casnică
Tehnici de lucru pentru Dezvoltarea simţului Formarea deprinderilor
realizarea de produse practic şi estetic practic-gospodăreşti
practice
1.Cunoştinţe -cunoaşterea şi denumirea -cunoaşterea -cunoaşterea activităţilor de
unor ustensile de lucru semnificaţiei curăţenie şi menţinerea igienii
accesibile vârstei; conceptului de şi ordinii casei şi a obiectelor
-selectarea adecvată a „utilitate practică”; personale;
uneltelor, în funcţie de -identificarea şi -mânuirea obiectelor casnice,
activitatea concretă; numirea scopului în cu respectarea normelor
- observarea caracteristicilor care sunt utilizate simple de protecţie şi
unor materiale de lucru anumite elemente. securitate;
naturale şi sintetice (formă, -cunoaşterea unor reguli de
culoare, dimensiuni, îngrijire a plantelor şi
asperităţi) animalelor;
-sesizarea
suferite modificărilorde
de materialele -achiziţiaetapele
privind unor cuno ştinurarii
desfăş ţe
lucru în urma prelucrării lor. unor treburi casnice: spălarea
vaselor, aşezarea mesei,
prepararea unor mâncăruri
simple.
2.Priceperi, -colectarea materialelor din -găsirea utilităţii -respectarea normelor
deprinderi natură, a deşeurilor(materiale practice pentru igienico-sanitare în toate
refolosibile) şi găsirea unei obiectele situaţiile impuse de activităţile
utilităţi practice pentru realizate(decor, gospodăreşti;
acestea; expoziţie, jucărie, -îngrijirea plantelor şi
-efectuarea unor operaţii unealtă etc.); animalelor. Asumarea de
simple de lucru cu materiale -exprimarea opiniei responsabilităţi permanente în
din natură şi sintetice(ruperea faţă de lucrarea legătură cu acestea;
hârtiei după îndoitură, tăierea proprie şi a altora cu -autoservirea în situaţii simple
cu foarfeca, lipirea, colajul, motivarea părerii care impun acest lucru;
plierea, bobinarea, prezentate. -executarea din proprie
înşiruirea,legarea, împletirea, iniţiativă a unor activităţi de
introducerea aţei în ac şi ordonare a jucăriilor şi a
realizarea de cusături simple) obiectelor din casă(ambient),
pentru obţinerea unor jucării de curăţare a casei.
simple, a reprezentării unor
obiecte, fiinţe etc.;
-utilizarea corectă a unor
unelte, ustensile de lucru;
340
-executarea unor lucrări

practice din materiale diferite,
prin combinarea acestora,
inspirate din natură, viaţa
socială, lumea poveştilor etc.
3.Competenţe -identificarea, proiectarea şi -valorificarea -participarea cu interes la
găsirea de soluţii pentru experienţei activităţile gospodăreşti.
realizarea temei practice dobândite în diverse Asumarea de responsabilităţi
propuse de educatoare sau situaţii de lucru; permanete în legătură cu
stabilite de copil/copii; -realizarea de lucrări acestea.
-optarea, în funcţie de srcinale,
materialele puse la dispoziţie, manifestând
pentru o temă adecvată. creativitate în
alegerea
subiectelor,
materialelor de
lucru, uneltelor;
-judecarea asupra
valorii practice, dar
şi estetice a unui
obiect constuit de
sine sau de ceilalţi.
4.Atitudini, -găsirea unor motivaţii pentru -sensibilitate faţă de -spirit de iniţiativă în
valori fiecare din acţiunile practice frumosul artistic, din activităţile casnice;
intreprinse; poveşti, natură, etc.; -nevoia de ordine şi curăţenie;
-pragmatism;
-spirit de cooperare în -îmbinarea
frumosului cu utilul. -tr ăirea adeîndeplinirii
urmare emoţii pozitive ca
sarcinilor
sarcinile de grup. gospodăreşti;
-sentimentul utilităţii.
Căutaţi descrierile celor mai eficiente modalităţi de a forma capacitatea autoevaluativă la

elevii mici!
Identificaţi cele mai adecvate metode de evaluare pentru discipline ce dezvolt ă abilităţi
practice. Realizaţi scurte descrieri pentru patru dintre acestea, pornind de la exemple.
Reamintiţi-vă definiţiile pentru: descriptori de performanţă, criterii de evaluare, norme de apreciere şi
notare, calificative
Redactaţi o jumătate de pagină despre evaluarea activităţilor de învăţare prin cooperare sau de grup;
valorificaţi orice lucrare din bibliografia dată la cursul de Teoria şi practica evaluării.
341
ANEXE ALE CURSULUI

Pentru a facilita mai rapidă aplicabilitate a elementelor de metodică a abilităţilor practice propunem un
set de anexe care să va sprijine în elaborarea corectă a unor proiecte de activitate didactică, precum şi
a altor documente de sprijin utile pentru atingerea finalit
ăţilor pe aceasta dimensiune.
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: pregătitoare
DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Activitate practică
TEMA: Universul copilăriei
SUBIECTUL: Televizorul
TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de priceperi şi deprinderi
MIJLOC DE REALIZARE: decupare, lipire
SCOPUL: formarea priceperilor şi deprinderilor de decupareşi lipire prin realizare lucrării „Televizorul”
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1: să denumească şi să utilizeze materialele primite;
O2: să enumere, în urma explicaţiilor, etapele de lucru ale lucrării propuse;
O3: să decupeze după contur mânuind corect foarfecele;
O4: să lipească învelişul şi ecranul televizorului pentru a realiza corect lucrarea propusă;
O5: să-şi exprime opinia faţă de lucrarea proprie sau faţă de lucrările colegilor;
O6: să dovedească interes faţă de sarcinile de lucru
METODE ŞI PROCEDEE: explicaţia, conversaţia, observaţia dirijată, demonstraţia, exerciţiul
MATERIALE ŞI MIJLOACE DIDACTICE: planşă cu etapele de lucru, lucrare model,cutii de chibrituri,
hârtie glacé pe care este conturat învelişul televizorului, lipici, hârtie albă
MATERIALgrBIBLIOGRAFIC:
ădiniţa de copii”,Maria
1977,Petricic
Edituraă,didactic
Maria ăPetre, „Metodica
şi pedagogic predăriişti.activităţilor manuale în
ă, Bucure
ETAPELE E
CONŢINUTUL INSTRUCTI-EDUCATIV METODE EVA-LUARE
ACTIVITĂŢII V
I ŞI PROCEDEE
T
C
IE
B
O
1.Introducerea în Introducerea în activitate o voi realiza printr- Urmăresc

activitate o mică discuţie referitoare la felul în care î şi corectitudinea
petrec copiii timpul liber. conversaţia răspunsurilor
Când vă uitaţi voi la televizor? Apreciez prin
De ce folosesc oamenii televizorul? calificative
342
2.Anunţarea Astăzi vom realiza tema „Televizorul”, însă

subiectului acest televizor nu va func ţiona ci va fi una
O1 din jucăriile voastre.
3.Prezentarea şi -Ce aveti pe mese în coşuleţe?(cutii de

intuirea lucrării chibrituri, hârtie glacé, hârtie albă, lipici,
model cariocă neagră, creion)
-În urma parcurgerii unor etape de lucru
lucrările voastre vor fi asemănătoare cu
lucrarea aceasta conversaţia
-Ce
-Ce reprezint aceast
materialeăam ă lucrare?
folosit pentru realizarea observa
dirijată ţia Evaluez modul
ei? de înţelegere a
-Ce credeţi că se află sub hârtia glacé? celor
-Ce formă are televizorul? demonstrate
-Cu ce am realizat butoanele?
4.Demonstrarea şi Fixez planşa cu etapele de lucru pe tablă, explicaţia
explicarea temei apoi explic şi demonstrez fiecare etapă de demonstraţia Urmăresc
lucru conform procesului tehnologic. corectitudinea
Fiecare etapă demonstrată se indică pe realizării lucrării.
planşă. Planşa va rămâne în câmpul vizual Apreciez prin
al copiilor până la terminarea activităţii. calificative
5.Verificarea Cer copiilor să explice, ajutându-se de explicaţia
modului de planşă, modul de realizare al lucr ării. Solicit exerciţiul
întelegere a celor câte un copil pentru fiecare etap ă de lucru.
demonstrate
6.Aplicarea în O3 Vom executa câteva exerciţii pentru
practică a O4 încălzirea muşchilor mici ai mâinii: „Ploaia”, exerciţiul
instructajului O5 „Vântul”, „Cântăm la pian”, „Închiderea şi
transmis O6 deschiderea pumnilor”.
Anunţ începerea lucrului. Coordonez
activitatea copiilor având în vedere toată
grupa. Dau explicaţii şi indicaţii acolo unde
este necesar.
7.Încheierea O5 Se înceteaza lucrul şi se face ordine la locul
activităţii de muncă.
Solicit copiilor să prezinte lucrările şi conversaţia
analizez cu ei rezultatul muncii.
Voi face aprecieri generale şi individuale.
Proces tehnologic
SUBIECTUL: „Televizorul”
MATERIALE: hârtie glacé, hârtie albă, lipici, cutii de chibrituri
USTENSILE: şablon, creion, foarfece
OPERAŢII DE LUCRU:
ETAPA I: lipirea cutiilor
ETAPA aIIa: conturarea după şablon
Pe partea albă a hârtiei glacé se fixează şablonul, apoi se conturează cu ajutorul
creionului.
ETAPA aIIIa: decuparea învelişului după contur
Cu ajutorul foarfecelui se decupează după conturul realizat în etapa anterioară.
343
ETAPA aIVa: aplicarea învelişului din hârtie glacé

Cele doua cutii de chibrituri se aşează la intersecţia dintre cele patru părţi ale hârtiei. Se
aplică lipici pe marginile celor doua părţi mai mici ale hârtiei, apoi se lipesc pe cutii. Se
aplică lipici pe marginile părţilor rămase nelipite şi se rulează pe rând (începând cu cea
mai mică) pe cutiile de chibrituri.
ETAPA aVa: lipirea ecranului
Se aplică lipici pe o parte a hârtiei albe şi se lipeşte pe televizor în partea stângă.
ETAPA aVIa: finisarea prin formarea butoanelor şi desenarea ecranului
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
Comportament atins Comportament în dezvoltare Necesită sprijin

A D S
Decupează corect după contur Decupează parţial corect după Decupează cu intermitente
învelişul televizorului. contur învelişul televizorului. după linia de contur.
Aplică corect învelişul din hârtie Aplică cu mici erori învelişul din Aplică învelişul din hârtie glacé
glacé. hârtie glacé. cu ajutorul educatoarei.
Execută corect operaţia de Execută parţial corect operaţia de Realizează operaţia de lipire a
lipire a ecranului. lipire a ecranului. ecranului cu ajutorul
educatoarei.
Lucrează îngrijit la finisarea Lucrează îngrijit la finisarea lucrării. Finisează lucrarea cu mici
lucrării. greşeli.
Apreciaz
finit ă calitatea
având produsului
o exprimare cursivă Apreciaz
cu ajutorăîncalitatea produsului
exprimarea părerilorfinit Apreciaz
finit ă calitateadificult
întâmpinând produsului
ăţi în
şi corectă. proprii. exprimare.
Probă de evaluare iniţială, clasa I

Subiectul:”Coşul toamnei”
Obiectivul de evaluare:
Sa execute o compoziţie aplicativa folosind procedeele de lucru: m ăsurare, conturare, decupare,
aranjare, lipire.
Sarcinile elevilor:
 Sa contureze dupa sablon cosul si cateva fructe si legume la alegere;
 Sa decupeze cosul,fructele si legumele dupa contur;
 Sa lipeasca suportul tip coş încadrându-l central pe o foaie A4;
 Sa aranjeze in cos, prin lipire fructe si legume;
 Sa completeze structura pieselor, desenând cu carioca coditele şi frunzele fructelor si legumelor
(pentru a personaliza lucrarea).
Criteriile de evaluare si punctajele:
 Conturarea corecta a cosului,fructelor si legumelor dupa sablonare; 2p
 Decuparea optima a cosului,fructelor si legumelor dupa liniile de contur; 2p
 Incadrarea corespunzatoare, lipirea corecta a cosului pe mijlocul foii; 2p
 Aranjarea si lipirea corecta a fructelor si legumelor in cos (inclusiv gradul de acuratete) 2p
 Originalitatea elementelor desenate:codite,frunze,alte elemente decorative 1p
 Curatenia la locul de munca; (oficiu)1p
Timp de lucru: 45 minute
344
Descriptori de perfomanţă:
Foarte bine Bine Suficient
-Contureaza fara greseala -Contureaza fara greseala -Contureaza fara greseala
cosul,fructele si legumele cosul,fructele si legumele dupa cosul,fructele si legumele dupa
dupa sablon; sablon; sablon cu asistenta cadrului
didactic;
-Decupeaza correct dupa -Decupeaza correct dupa linii -Decupeaza dupa linii de contur cu
linii de contur cosul,fructele de contur cosul,fructele si unele greseli cosul,fructele si
si legumele; legumele; legumele;
-Incadreaza corespunzator -Incadreaza corespunzator si -Incadreaza si lipeste cosul pe
si lipeste correct cosul pe lipeste cu ajutorul cadrului mijlocul foii dar cu ajutorul cadrului
mijlocul foii; didactic cosul pe mijlocul foii; didactic;
-Aranjeaza si lipeste corect -Aranjeaza si lipeste correct Aranjeaza si lipeste fructe si
fructe si legume la alegere; fructe si legume la sugestia legume doar cu ajutorul cadrului
cadrului didactic; didactic
-Deseneaza codite si -Deseneaza codite si frunze -Deseneaza codite si frunze
frunze fructelor si fructelor si legumelor precum si fructelor si legumelor precum si alte
legumelor precum si alte alte elemente decorative pe cos elemente decorative pe cos numai
elemente decorative pe dupa modelul dat; cu asistenta cadrului didactic;
cos in mod srcinal,fara a
deregla echilibrul lucrarii;
-Lucreaza curat,ingrijit -Lucreaza curat,ingrijit pastrand Lucreaza mai putin curat,ingrijit
pastrand curatenie la masa curatenie la masa de lucru doar pastrand curatenie la masa de
de lucru. la solicitarea cadrului didactic. lucru doar cu asistenta cadrului
didactic.
345
Finalităţile
ABILITĂŢI PRACTICE. CLASELE I-II. OBIECTIVE CADRU
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materialeşi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
4. Dezvoltarea simţului practic - gospodăresc şi estetic
CLASA I
A. Cunoa
1. OBIECTIVE
ştereaDEşi REFERIN unorŞItehnici
utilizareaŢĂ EXEMPLE DE AC
de lucru cuTIVIT ĂŢI materiale
diverse DE ÎNVĂŢ şiARE
ustensile
Obiective de referinţă Exemple de activit ăţi de învăţare
La sfârşitul clasei I elevul va fi Pe parcursul clasei I se recomandă următoarele activităţi:
capabil:
1.1. să observe caracteristici ale unor observaţii dirijate în cadrul excursiilor organizate în

materiale din natură şi ale celor apropierea şcolii, în parcuri, păduri;

sintetice (forme, culori, exerciţii-joc de alegere a plastilinei, a hârtiei dintr-un grup

dimensiuni) de materiale date;

demonstraţii privind caracteristicile diferitelor sortimente

de hârtie etc.;
exerciţii de grupare a materialelor după caracteristicile

dorite de elevi (formă, mărime, culoare, duritate, grosime,

maleabilitate) etc.
1.2. să recunoască şi să utilizeze jocuri didactice organizate în natură sau în clasă;

operaţii simple de lucru cu 
materiale din natură şi sintetice exerciţţii-joc

confec
 ionarededemodelare a plastilinei
obiecte din hârtie; în forme simple;
joc de rol: activităţi specifice dintr-o gospodărie (urbană

sau rurală) etc.;

exerciţii de realizare a unor jucării, machete care au la

bază tehnici de asamblare a unor materiale etc.

1.3. să recunoască instrumente exerciţii de recunoaştere a instrumentelor şi a obiectelor

specifice prelucrării materialelor specifice interiorului unei locuinţe etc.

din natură şi a materialelor
sintetice

capabil:
2.1. să observe caracteristici ale unor observarea unor compoziţii sau jucării;

modele date
2.2. să descopere etapele realizării jocuri de descoperire a etapelor de realizare a unor

unor produse simple din diferite obiecte similare ca tehnică de execuţie şi mod de realizare;
materiale activităţi practice de realizare a unor obiecte noi, care

pornesc de la un obiect realizat anterior;

*2.3. să aplice tehnicile de lucru activităţi practice de realizare a unor compoziţii

învăţate, în realizarea unor combinate.

compoziţii combinate
346

capabil:
3.1. să participe, în grupuri de lucru, activităţi în grup de realizare a componentelor unui

la realizarea componentelor unui produs simplu;

produs simplu
3.2. să verbalizeze acţiunile lucru în grup, jocuri didactice, dramatizări, teatru de

desfăşurate în timpul jocului păpuşi.
4. Dezvoltarea simţului practic – gospodăresc şi estetic

capabil:
4.1. să identifice modalităţi de folosire conversaţii despre posibile utilizări ale produselor

a produselor executate realizate individual sau în grup;

4.2 să dovedească achiziţionarea activităţi de realizare a unor produse gospodăreşti simple

unor competenţe şi atitudini (sandvişuri, salate etc.);

igienice corecte şi a unor exerciţii de îngrijire a plantelor din preajmă;

deprinderi practic-gospodăreşti observarea şi discutarea unor comportamente de igien ă


personală.
B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
1. Activităţi cu materiale din natură: Observare, identificare, clasificare a materialelor. Achizi ţionare
(colectare); Pregătire (presare, uscare, curăţare, spălare); Sortare după diferite criterii (formă, m ărime,
culoare
cele din etc.)
naturăTehnici de lucru: lipire, asamblareşi realizare a unor compoziţii simple, asemănătoare cu
şi decorative.
Subiecte orientative: buchet de ghiocei, coş cu struguri, vază cu flori (petale, frunze, seminţe);
câmp cu flori (petale, frunze, seminţe); insecte (seminţe, coji de seminţe, petale, frunze);
ornamente pentru pomul de iarnă (conuri, crenguţe de brad); felinarul (pepene sau dovleac);
lănţişorul (tulpini de păpădie).
2. Activităţi cu materiale sintetice
2.1. Plastilina: Însuşiri, tehnici de modelare: elemente simple (bastonaşe, sfere, cuburi)
Subiecte orientative: bila şi combinaţii de bile (matematică - numeraţie); şiragul de mărgele;
bastonaşul; cercul (cifra 0 sau litera O); lanţul obişnuit (din mai multe cercuri); zarurile; litere,
cifre; fructe şi legume (mărul, para, ridichea, ciuperca), scara, sold ăţei, săniuţa, covrigul (răsucit,
împletit).
2.2. Hârtia : Îndoirea şi plierea
Subiecte orientative: barca simplă; coiful; racheta; avionul; evantaiul; armonica, batista; paharul;
solniţa; corabia pescarului; vaporaşul.

Îndoirea, plierea, tăierea sau ruperea liberă a hârtiei şi lipirea ei
Subiecte orientative: peisaje-tablou - “Anotimpurile“; coperta de carte, caiet; plicul; cordonul
simplu (pentru Pomul de iarnă).
 Ruperea hârtiei pe contur şi lipirea ei
Subiecte orientative: faţă de masă (milieul) din figuri geometrice; floricica din şerveţele; batistuţa;
frunze din hârtie.
 Colaje şi jucării simple
347
Subiecte orientative: invitaţii; felicitări; tablouri pentru camera copiilor; porumbelul; semnul de
carte; mobila păpuşii (din cutii de chibrituri); figurine pentru Pomul de iarnă.
 *Compoziţii; machete simple
Subiecte orientative: furnicuţele (plastilină sau cocă, seminţe, beţişoare); Modelino (cocă+fire);
piese de şah (plastilină, beţe); Urechilă; Căsuţa; Barza (hârtie, nucă, beţe de chibrituri, paie,
plastilină); Greieraşul (hârtie, ghindă, sârmă, crenguţă, plastilină); Melcul (cochilie de melc,
crenguţă, plastilină, hârtie); porumbelul, purceluşul, puişorul, pisicuţa, şarpele; răţuşte pe lac
(nuci, hârtie, plastilină); în ogradă (hârtie, boabe de fasole, ghindă, dopuri, crenguţă, plastilină); în
pădure (ghindă, sârmă, hârtie, crenguţe, coji de nucă, plastilină); scene din poveşti: Ursul păcălit
de vulpe;plastilin
(carton, Punguă,ţadopuri);
cu doicăbani
suţa(plastilin , hârtie,
din beţeăde crengu
chibrituri ţe, paie,
şi hârtie dopuri,
colorat ă; colajsârm ă); Strada
- scene din povemea
şti;
iepuraşul, pisicuţa, lebedele (coajă de ou, hârtie, carton, aţă); vas pentru flori (coji de ouă, hârtie,
carton); păpuşile (carton, material textil, coji de ou ă); ornamente pentru pomul de iarnă: clopoţelul
înaripat, şiragul de clopoţei, coşuleţul (carton, hârtie colorată, alte materiale).
3. Tehnici specifice gospodăriei: Pregătirea micului dejun: *prepararea sandvişului.
Igiena corporală; igiena locuinţei. Utilizarea cheilor de la apartament (casă), a întrerupătoarelor
electrice, a telefonului.*Îngrijirea animalelor de casă sau de curte.
(din documente curriculare, CNC,2000)
348
CLASA A II-A
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
La sfârşitul clasei a II-a elevul va fi Pe parcursul clasei a II-a se recomandă următoarele
capabil: activităţi:
1.1. să identifice şi să clasifice observaţii privind caracteristicile materialelor identificate;

materiale din natură şi materiale exerciţii de alegere a mostrelor de fire (lână, P.N.A.,

sintetice în funcţie de bumbac, mătase, sfoară) dintr-un grup de materiale date;
1.2. caracteristicile
să aplice tehnicilor de prelucrare a
exerciţii de aranjare a compoziţiilor decorative:

materialelor utilizând instrumente a) simetric, b) asimetric;

şi ustensile adecvate exerciţii de decupare după contur, lipire, rupere;

activităţi practice de realizare a unor compoziţii şi jucării


simple din fire;

1.3. să se familiarizeze cu modalităţi de utilizarea şabloanelor;

îngrijire a animalelor de casă sau activităţi de decupare;


de curte discuţii despre moduri de îngrijire a animalelor domestice.

La sfârşitul clasei a II-a elevul va fi Pe parcursul clasei a II-a se recomandă următoarele
2.1. să sesizeze diferenţele dintre observare dirijată şi explicaţii pe marginea unor

diverse tipuri de compoziţii compoziţii decorative simetrice;
2.2. decorative
să îmbine în mod adecvat tehnicile  activităţi practice de realizare a unor produse simple;
de realizare a unor produse simple  activităţi practice de realizare a unor compoziţii şi jucării,
şi/sau complexe combinând materialeleşi tehnicile învăţate;
2.3. să aprecieze intuitiv calitatea unor  exprimarea orală, în cuvinte simple, a unor opinii
materiale folosite sau a unui relative la produsele proprii sau ale altora.
produs finit
3. Obiective de referinţă Exemple de activit ăţi de învăţare
La sfârşitul clasei a II-a elevul va fi Pe parcursul clasei a II-a se recomand ă următoarele
3.1. să-şi exprime părerile despre  conversaţii, explicaţii vizând aplicarea ideilor personale
modul în care se poate realiza un în realizarea unor compoziţii în grup;
produs dat sau o compoziţie
3.2. să coopereze cu colegii dintr-o  realizarea unor produse în cadrul unei echipe;
echipă la realizarea unor produse  conversaţii referitoare la produsele realizate.
complexe
349
4. Dezvoltarea simţului practic – gospodăresc şi practic

La sfârşitul clasei a II-a elevul va fi Pe parcursul clasei a II-a se recomand ă următoarele
4.1. să descopere posibilităţi de  activităţi practice de realizare a produselor, combinând
utilizare a diverselor materiale materialele şi tehnicile în funcţie de caracteristicile lor;
*4.2. să găsească variante de realizare  analiza mai multor posibilităţi de realizare a aceluiaşi
a aceluiaşi produs, cu tehnici şi produs, comparând avantajele şi dezavantajele diferitelor
materiale diferite şi să găsească opţiuni;
utilitate obiectelor realizate
4.3 să-şi dezvolte comportamente şi  activităţi de îmbogăţire a mediului înconjurător apropiat
atitudini igienice corecte faţă de (clasă, cameră personală) cu lucrările proprii;
propria persoană şi faţă de alte
fiinţe şi obiecte
4.4 să-şi dezvolte deprinderi practic-  exerciţii de ordonare a obiectelor din clasă,
gospodăreşti dezvoltându-şi spiritul de ordineşi de curăţenie;
 exerciţii de îngrijire a plantelor (şi, eventual, a
animalelor) din clasă;
 conversaţii, explicaţii privind respectarea normelor
igienico-sanitare în situaţiile impuse de activităţile rutinei
zilnice.
1. Activităţi cu materiale din natură
Grupare după diferite criterii (formă, mărime, culoare).

Tehnici de lucru: decupare, lipire, vopsire, asamblare.


Subiecte orientative: picături de soare (petale de gălbenele, frunze); garoafe; buchet din grădină
(petale de flori, frunze, seminţe); covor de flori (petale de flori, frunze, semin ţe); iepuraşul; pisica;
mărul etc. (exerciţii de umplere a unor contururi date cu semin ţe, puf de plopi sau papură); fluierul
(trestie sau soc); coroniţa de flori (flori, tulpini subţiri şi rezistente); coliba de lemn (crenguţe
subţiri şi groase); coliba de pietre (pietre de diferite mărimi şi culori).
2.1. Fire
Însuşiri, tehnici de lucru: răsucire, împletire în 3, 4 sau 8, ăt iere, lipire, înnodare, şnuruire.
Subiecte orientative: mărţişorul (aţă albă şi roşie); tabloul (fire de diverse culori); ciucuri; noduri;
cordoane pentru păpuşi; brăţara (fire împletite); bentiţa pentru gât (şnur în 8); coarda; biciul;
frânghia; plasa pentru minge.
2.2. Hârtia
Trasarea după şablon, decuparea după conturul trasat şi lipirea.
Subiecte orientative: cercul şi combinaţii de cercuri; chenare din figuri geometrice; figuri
simetrice; pomii; peştişorul din carton; cadranul de ceas; colaje - scene din poveşti; ochelarii din
carton cu steluţe, fluturi şi flori; copacul "Palmă"; palma cu figuri de animale sau de oameni tri şti
şi veseli; semaforul.
Ruperea şi mototolirea hârtiei creponate.
Subiecte orientative: mărgele din hârtie (colierul păpuşii); flori; ornamente pentru Pomul de
iarnă.
Ţeserea cu benzi de hârtie.
Subiecte orientative: împletituri în două, trei sau patru benzi; plasa sau sacoşa; ţesături din
hârtie cu ajutorul trusei speciale; covoraşul.
350
 Confecţionarea unor jucării.

Subiecte orientative: acordeonul; balaurul; clovnul; medalionul; pălăria; tichia; cutia; ambalarea
unui cadou; clasoare; căsuţa din poveste; moara de vânt; sorcova.
 *Realizarea unor compoziţii combinate (din diverse materiale).
Subiecte orientative: colaje cu scene simple din povestiri, poveşti etc., din frunze, flori, seminţe;
jucării din ghinde, castane, coji de nuci, tala ş, frunze, flori presate, crengi, hârtie: trenul cu
vagoane, lampioane, acvariul etc.; podoabe pentru Crăciun; machete: Livada înflorită (plastilină,
crenguţe uscate, floricele de porumb, sârm ă); masca de carnaval; clovnul pe sticlă (sticlă plastic,
fire pentru păr, mustăţi, barbă, hârtie colorată, acuarele); sticla îmbrăcată (sticlă, şnur împletit în 4
sau
piele,8,materiale
ac, aţă); textile);
Lebădatablouri
fermecat ă (carton,
lucrate staniol,
în mozaic dinacoji
ţă); de
Dansul
ouă; micilor indienitablouri
rame pentru (carton,(carton
pene,
ondulat); Piticul Barbă-Cot (ou, pânză, hârtie).
3.Gospodărie: Pregătirea micului dejun: *prepararea unor sucuri naturale. Igiena îmbrăcămintei şi a
încălţămintei. *Îngrijirea animalelor de casă şi curte
351
EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ. CLASELE A III-A SI A IV-A
I. OBIECTIVE CADRU
Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile

Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
Dezvoltarea simţului practic, estetic şi a responsabilităţii pentru modificarea mediului natural,
ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor
Clasa a III-a
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi Pe parcursul clasei a III-a se recomandă

capabil: următoarele activităţi:
1.1. să stabilească asemănări şi deosebiri între  Colectarea de corpuri / materiale din mediul
corpuri din mediul apropiat, pe baza unor apropiat, după caracteristici comune (aspect,
observaţii proprii elasticitate, duritate, densitate etc.), pentru a fi
folosite în confecţionarea unor produse utile în
activitatea zilnică;
 Observarea caracteristicilor materialelor care fac
parte din hartie
brad etc.; aceeaglasat
şi categorie (lemnă-de
ă –creponat fag, –hârtie
carton stejar,
reciclată etc.)
Compararea însuşirilor corpurilor / materialelor

naturale sau prelucrate (culoare, formă, rigiditate,

greutate, compresibilitate, sunete produse etc.);
Identificarea unor corpuri / materiale care sunt

potrivite / nepotrivite utilizării în activităţile legate de

şcoală, joacă etc.;
1.2. să prelucreze materiale folosind ustensile Observarea ustensilelor / instrumentelor

adecvate şi tehnici variate specifice prelucrării diferitelor materiale, în cadrul

unor vizite organizate la „Fabrica de pâine”,
„Fabrica de confecţii”, „Fabrica de mase plastice”
etc. (în funcţie de specificul zonei şi resursele
locale);

Alcătuireaprelucrat
materialul unor fişei instrumentele
cu coresponden ţe între
folosite pe
etape, pentru a ajunge la rezultatul dorit;
 Folosirea corectă a unor tehnici de lucru:
împletire manuală, *cu croşeta sau andrelele;
cusături utilitare (coaserea nasturilor la haine, a
tivului etc.); înnodare; şnuruire;* tehnici de
cultură a plantelor ( „Grădina cu flori”, „Grădina
de legume”, „Colţul viu al clasei” ) etc.
352
1.3. să utilizeze produse alimentare, în condiţii  Definirea în termeni accesibili a noţiunilor

adecvate de igienă „consumator”, „termen de valabilitate”, „aliment
nealterat / alterat”;
 Identificarea procedeelor folosite pentru
păstrarea igienei în alimentaţie: citirea termenului
de valabilitate de pe produse, p ăstrarea acestora
în condiţii corespunzătoare etc.;
 Respectarea normelor de protecţie şi prevenirea
unor accidente, în cazul folosirii frigiderului;
 Prezentarea importanţei alimentelor.
Obiective de referin ă Exemple de activit ă i de învă are
2.1. să alcătuiască un plan de lucru pentru a Dialog dirijat pe tema necesităţii de a alcătui un

realiza un produs plan înainte de realizarea oricărui produs

(evidenţierea consecinţelor care apar ca urmare a
nerespectării etapelor parcurse pentru obţinerea
unui produs);
 Selectarea celor mai potrivite materiale şi
instrumente, în funcţie de scopul urmărit;
 Descrierea acţiunilor desfăşurate în cadrul
fiecărei etape a realizării unui produs;
 Ordonarea logică a etapelor unei activit ăţi
(scopuri, mijloace, dificultăţi, rezultate, consecinţe
etc.), din perspectiva planificării unei activităţi
proprii (realizarea unui produs necesar în viaţa de
zi cu zi).
2.2. să confecţioneze produse utile, folosind Realizarea unor compoziţii decorative pentru

materiale şi tehnici variate design interior, a unor colaje, accesorii de

vestimentaţie etc., prin tehnicile: împletire
manuală, *cu croşeta sau andrelele, cusături
utilitare, înnodare, şnuruire, *cusături
decorative sau alte tehnici etc.;
Realizarea de jucării muzicale;

Realizarea unor produse adecvate sărbătorilor


specifice (locale), în funcţie de anotimp;

Reprezentarea sub formă de colaj a unor

fragmente sugestive din textele literare studiate;

Completarea portofoliului cu desene, colaje,

scheme, *tabele, grafice despre: schimbări ale

propriului corp de-a lungul unei perioade de timp;
fenomene i procese
lungul unui şinterval naturale
de timp; schimbăobservate
ri observatede-a
în
viaţa unei plante sau a unui animal din mediul
apropiat etc.;
 Reprezentarea prin colaje, mini-machete etc. a
unor fenomene naturale observate în mediu, în
scopul participării la concursuri, expoziţii, întâlniri
cu oameni de ştiinţă etc.;
 *descoperirea de modele (teme) noi prin
2.3. Să aprecieze calitatea produsului finit,
353
raportat la proiectul iniţial combinarea tehnicilor învăţate şi a materialelor

din natură şi sintetice;
 Exprimarea unor opinii privind produsele proprii
sau ale altora, după criterii funcţionale şi estetice.

La sfârşitul clasei a IV-a, elevul va fi Pe parcursul clasei a IV-a, se recomandă
capabil: următoarele activităţi:
3.1 să-şi asume anumite roluri în - jocuri de rol;
proiectarea, executarea şi evaluarea - identificarea conţinutului activităţilor ce urmează
unui produs să se desfăşoare;
- fixarea rolului în echipă în funcţie de interesele
şi aptitudinile individuale;
- analiza critică a produsului obţinut, în funcţie de
efortul individual şi colectiv depus;
3.2 să manifeste iniţiativă în relaţiile - aplicarea ideilor personale în realizarea de
interpersonale, în grupul de lucru în care produse în cadrul unui grup.
îşi desfăşoară activitatea
4. Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii pentru modificarea mediului
natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor.
4.1. să valorifice experienţa pozitivă locală în Exerciţii - joc de analiză a unui produs, după

activităţile de prelucrare a mediului criterii practice şi estetice;


Confecţionarea
valorificând tradiţiiledelocale;
produse utile şi de bun gust,
*Derularea de proiecte integrate, urm ărind educaţia
pentru calitate;
Exerciţii de identificare a cât mai multe


posibilităţi de utilizare pentru obiectele realizate;

*analiza poveştilor de succes din comunitate,

pentru evidenţierea deprinderilor şi atitudinilor de

care ar trebui să dispună un întreprinzător de
succes (educaţia antreprenorială);
4.2. să descopere soluţii de valorificare optimă realizarea schematică sau sub formă de

a materialelor refolosibile în combinaţie cu povestire a drumului pe care un produs natural îl

alte materiale parcurge până devine deşeu;
selectarea în recipiente separate a unor

materiale (hârtie, sticlă, plastic, lemn, fier etc.),

pentru a fi reutilizate / reciclate, asamblate în
construcţii, machete, ornamente etc.;
organizarea unor concursuri , carnavaluri,

expoziţii, cu obiectele realizate din materiale

reciclabile;
*definirea în termeni accesibili a no ţiunii de

„poluare”;
354
*4.3. Să identifice surse de poluare, care pot  *exemplificarea, cu ajutorul mijloacelor mass-
afecta calitatea vieţii, atunci când omul media, a modurilor de poluare şi a măsurilor care
modifică mediul ar trebui întreprinse pentru stoparea acestora;
 *vizitarea localităţii şi identificarea surselor de
poluare;
 *popularizarea în cadrul revistei şcolii sau a
ziarului comunităţii locale a experienţelor pozitive
trăite de elevi privind grija faţă de mediu.
1.Elemente de proiectare a activităţii: planul de lucru pentru realizarea unui produs
2. Activităţi cu materiale din natură
-compoziţii (după natură, decorative); jucării (confecţionate din seminţe de dovleac sau de pepene,
mesteacăn, mărar, măr, pară, ardei, frasin, ierburi, puf de papură etc.) – tehnici combinate: decupare,
rupere, împletire, lipire, vopsire, înnodare, şnuruire, *realizare de aranjamente florale
Subiecte orientative: Cloşca cu pui, O lume sub apă, La baltă, Aricii, Ciocănitoarea, Cer înstelat,
Noaptea pe lac, Vulpea şi strugurii, Mesteacănul, Primăvara, Veveriţa-Riţa.
-*cultura plantelor (pomi fructiferi şi arbuşti decorativi) – tehnici simple de cultivare şi îngrijire
3.1. Hârtia: tehnici combinate: trasarea unui contur, decuparea, lipirea, ruperea,îndoirea
3.2.Materiale plastice: însuşiri ale materialelor plastice
- construcţii din material plastic: cu piese existente în comerţ şi din materiale refolosibile
3.3. Fire şi materiale textile
- însuşiri ale firelor şi materialelor textile
- cusături utilitare (tiv, nasturi)
- tehnici combinate: înnodare, şnuruire, împletire manuală
- *tehnici:* cusături decorative (puncte de cusături la alegere, în funcţie de tradiţia zonei); împletire cu
croşeta sau andrelele
4. Tehnici specifice gospodăriei
4.1. Norme de protecţia consumatorului:
- citirea datelor pe ambalajele produselor( data de fabricaţie şi termenul de valabilitate)
- verificarea integrităţii ambalajului şi a calităţii produsului
- folosirea aparatelor electrocasnice
4.2. Igiena alimentelor şi a alimentaţiei
- alimentele şi rolul lor
-reguli de păstrare a alimentelor
-reguli pentru o alimentaţie sănătoasă
*4.3. Reţete simple
- sucuri din fructe şi legume
- pregătirea unui platou cu aperitive
5. Evaluarea produselor realizate: criterii func ţionale şi estetice
355
CLASA A IV-A
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
La sfârşitul clasei a IV-a, elevul va Pe parcursul clasei a IV-a, se recomandă următoarele
fi capabil: activităţi:
1.1 să observe relaţii între părţile identificarea relaţiilor dintre plantele şi animalele care
componente ale unui sistem trăiesc într-un anumit mediu de viaţă (terestru,
familiar acvatic), pentru a realiza albume, colaje etc., pentru
* a
reproduce condiţiile de viaţă în cazul amenajării unor
acvarii / terarii;
realizarea de colecţii diverse de mostre de roci, soluri
dintr-un anumit areal, de plante şi componente ale
acestora (rădăcini, tulpini, frunze, flori, seminţe), de
esenţe lemnoase etc., din perspectiva investigării
acestora în cadrul unităţilor tematice;
depozitarea colecţiilor în locuri special amenajate,
etichetarea lor etc.;
observarea unor schimbări / transformări în mediile de
viaţă, în funcţie de felul prin care omul acţionează
asupra lor;
1.2 să combine tehnici şi instrumente folosirea corectă a tehnicilor: împletire manuală, cu
variate în vederea îndeplinirii unui croşetă sau andrele; cusut; *croitorie; folosirea
scop propus corectă a tehnicilor legate decultura plantelor * şi de
creşterea animalelor;
reprezentarea
observate înprin
mediu;construcţii etc. a unor fenomene
utilizarea unor instrumente (riglă gradată, ruletă, vase de
capacităţi diverse, *cronometru, *termometre), în
scopul determinării unor proprietăţi ale corpurilor /
fenomenelor investigate şi verificării propriilor estimări
etc.;
exerciţii-joc folosind tehnica TANGRAM (jocul celor şapte
figuri geometrice);
*1.3 să utilizeze tehnicile învăţate în înfrumuseţarea clasei, a şcolii şi a locuinţei personale.
înfrumuseţarea mediului apropiat
Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
2.1 să creeze produse utile în viaţa de obţinerea de obiecte folosind tehnica Origami;
zi cu zi, după un plan stabilit, prezentarea sub formă de produs a observaţiilor
combinând tehnicile învăţate sau experimentale realizate laştiinţe, geografie etc.;
*alte tehnici respectarea
lucrului; regulilor de protecţia muncii în timpul
construirea unor instrumente de m ăsură simple, în
scopul utilizării lor în activităţile obişnuite sau în
investigaţii practice (balanţa, ceasul etc.);
elaborarea de proiecte simple pentru amenajarea unor
spaţii, pentru realizarea unor obiecte de design
vestimentar etc.;
proiectarea unor mijloace de transport pe apă, în urma
356

studiului efectuat asupra condiţiei de plutire pe apă a
unor corpuri din materiale diferite;
ameliorarea condiţiilor de cultivare a anumitor plante / de
creştere a anumitor animale, în urma observa ţiilor
asupra mediului;
construirea unui acvariu, terariu, răsadniţe / sere pentru
studiul modificărilor suferite de un animal / plant ă şi /
sau a influenţei factorilor de mediu;
2.2 să aprecieze calitatea unui produs analiza produsului obţinut, după criterii funcţionale,
finit, în funcţie de criterii date estetice şi economice.
Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
3.1 să-şi asume anumite roluri în jocuri de rol;
proiectarea, executarea şi identificarea conţinutului activităţilor ce urmează să se
evaluarea unui produs desfăşoare;
fixarea rolului în echipă în funcţie de interesele şi
aptitudinile individuale;
analiza critică a produsului obţinut, în funcţie de efortul
individual şi colectiv depus;
3.2 să manifeste iniţiativă în relaţiile aplicarea ideilor personale în realizarea de produse în
interpersonale, în grupul de lucru cadrul unui grup.
în care îşi desfăşoară activitatea
Dezvoltarea
răspuns sim ţului practic,
la nevoile şi dorinestetic şi a responsabilităţii pentru modificarea mediului natural, ca
ţele oamenilor
4.1 să rezolve probleme practice din repararea unor obiecte;
realitatea cotidiană, utilizând întreţinerea rechizitelorşcolare, a mobilierului clasei etc.;
tehnicile învăţate derularea de proiecte integrate, urmărind educaţia pentru
calitate;
*4.2 să folosească în mod economic realizarea de miniproiecte în care elevii să îmbine
resursele (timp, spaţiu, cunoştinţele dobândite;
instrumente de lucru, resurse estimarea costurilor unor produse pe care ar dori să le
umane) pentru realizarea unei realizeze;
sarcini
4.3 să contribuie, prin activităţi realizarea unor albume, postere, colaje, machete etc.
practice, la prevenirea poluării reflectând observaţii proprii, din perspectiva
mediului în care trăiesc investig
apropiat,ăriia unor
risipeisurse de deteriorare
de resurse naturale, aa mediului
colectării
deşeurilor etc.;
*organizarea unor concursuri de colaje având ca subiect
modificările unui areal sub influenţa omului, efectele
nocive ale acţiunilor sale, ale poluării asupra mediului
şi asupra vieţii sale;
adoptarea unor reguli de conduit ă faţă de mediu, prin
amenajarea şi întreţinerea spaţiului verde din curtea
357

şcolii / acasă (balcon, grădiniţă), îngrijirea plantelor şi /
*sau animalelor de la colţul viu al clasei, colectarea şi
depozitarea deşeurilor dintr-un anumit areal etc.;
*organizarea unui concurs de proiecte (compoziţii pe
teme ştiinţifice, postere, planşe, materiale publicitare,
machete etc.) privind efecte nocive ale mediului
asupra propriului organism, din perspectiva
popularizării în colectivitate, informării responsabililor
locali etc.
CONŢINUTURI:
Elemente de proiectare a activităţii
planul de lucru pentru realizarea unui produs;
reguli de protecţia muncii şi de igienă a muncii;
desenul (schiţa) produsului.
Activităţi cu materiale naturale şi / sau prelucrate
tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile;
tehnici de prelucrare a lemnului; t*ehnici de prelucrare a argilei;
cultura plantelor – tehnici simple de cultivareşi îngrijire.
Activităţi cu materiale obţinute prin prelucrare
Hârtia
tehnica TANGRAM (construirea figurilor, folosind pătratul împărţit în şapte figuri geometrice);
tehnica Origami; tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile
Mase plastice
tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile
construcţii din mase plastice.
Fire şi materiale textile
cusături decorative (puncte de cusături la alegere, în funcţie de tradiţia zonei);*noţiuni de croitorie:
aşezarea şi fixarea tiparului pe material; trasarea conturului după tipar/ şablon); decuparea
după contur (croirea după tipar); asamblarea materialelor textile croite prin însăilare.
Gospodărie
Reţete simple: salate de legume, fructe etc.;
*pregătire pentru drumeţie: aranjarea rucsacului, folosirea sacului de dormit, instalarea cortului etc.
îngrijirea animalelor de apartament / casă – tehnici specifice diverselor animale.
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ - la sfârşitul învăţământului primar

OBIECTIV CADRU STANDARD
Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse Aplicarea corectă a tehnicilor de lucru cu materiale
materiale şi ustensile diverse.
Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor Întocmirea unui plan de lucru în vederea obţinerii
produse simple unui produs
Selectarea materialelor şi a ustensilelor în funcţie de
scopul urmărit.
Respectarea etapelor de realizare în confecţionarea
unor produse simple.
Aprecierea unui produs în funcţie de diferite criterii.
Dezvoltarea capacităţii de cooperare în Realizarea unei părţi dintr-un întreg ce urmează a fi
scopul realizării unui produs asamblat în cadrul grupului.
358
Dezvoltarea simţului practic, estetic şi a S7. Confecţionarea de produse utileşi de calitate,

responsabilităţii pentru modificarea mediului ce pot fi valorificate în viaţa de zi cu zi.
natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele S8. Demonstrarea unei conduite responsabile faţă
oamenilor de mediu.
ACTIVITATE INTERDISCIPLINARĂ, CLASA A II-A

Disciplina de bază: ABILITĂŢI PRACTICE
Discipline: Educa ie plastic
☺Abilităţţ i practiceă
☺
☺Cunoaşterea mediului
☺ Limba şi literatura română
Tema: Lucrări din materiale sintetice
Subiectul: Anotimpurile
Tipul de lecţie: formare de priceperi şi deprinderi
Obiective operaţionale:
O1- să prezinte roadele muncii lor din acest anşcolar ( calificativele obţinute);
O2- să identifice semnele specifice fiecărui anotimp în fragmentele citite;
O3- să decupeze figuri reprezentative(simboluri) pentru fiecare anotimp, după şabloane;
O4- să desene petale reprezentând anotimpurile anului cu aspecte specifice;
O5- să lipească corect materialele decupate şi pe cele desenate.
Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, lucrul pe grupe;
Resurse:
umane: învăţătorul şi elevii;
temporale: 45 minute;
materiale:- carton şi hârtie colorată sau alte materiale pregătite de elevi după propria imaginaţie;
- planşe: „ Anotimpurile”, ghicitori;
- foarfece, şabloane;
- CD şi CD-ROM,
- acuarele şi pensoane,
- lipici;
Bibliografie: Abilităţi practice - Ghid metodologic pentru Abilităţi practice- Ed. Aramis, Bucureşti,
2002; Educaţie plastică - Ghid metodic,Ed. Aramis, Bucureşti, 2003
SCENARIUL DIDACTIC
Secvenţele lecţiei Ob. Timp Conţinutul şi strategia didactică Resurse
op. materiale
1. Organizarea clasei 1′ Elevii preg ătesc materialele şi instrumentele
de elevi necesare pentru începerea orei, înv.
pregăteşte planşele şi suportul muzical
pentru lecţie.
2. Captarea atenţiei O1 5′ Se poart ă discuţii despre sfârşitul anului
şcolar: realizarea unui bilanţ; răsplătirea Lucrări ale
elevilor silitori ( strângerea roadelor); se elevilor
realizează analogia cu anotimpurile( roadele realizate la
lor). cunoaşterea
Se prezintă planşe cu anotimpurile. Se mediului
poartă discuţii despre fiecare ,folosindu-se Planşe
informaţiile de la cunoaşterea mediului şi „Anotimpurile”
fiecare elev prezintă o planşă din portofoliul
359
de la această disciplină., ghocitori despre

anotimpuri.
3. Anunţarea lecţiei 2′ Înv. anun ţă titlul lucrării de realizat şi
noi şi a obiectivelor obiectivele ce trebuie atinse, tehnica de
lucru, materiale necesare.
4. Dirijarea învăţării O1 30′ Se prezint ă câte un fragment pentru fiecare
anotimp, iar elevii vor fi antrenaţi în discuţii
O2 pe marginea lor,astfel se face legătura cu
limba şi literatura română.
O3 PRIMĂVARA Lecturi despre
„Rândunele mici/Ciripesc înţară anotimpuri;
O4 Pluguri cu furnici/Au ieşit pe-afară.
Puişori de puf/A clocit găina.
O5 Berzei cuib de stuf/A-ntocmit vecina.
Zmeie pe uluci,/Zbârnâind se-nalţă.
Raţele-n papuci/Galbeni se încalţă.”
Simboluri pe care le vor descoperi:

rândunele, pui, boboci, berze, verdeaţă,
gângănii, etc.
VARA
„E vară,vară,/Soare cald ne împresoară,
Flori de rouă ameţite/Şi răchite
despletite.
Şi-n adâncuri de pădure,/Zmeură,şi
fragi,
Poame şi mure
pline de dulceaţă/Şi legume noi
în piaţă.
Grâul e-nalt şi e de soi/Secerişul e în toi.”
Simboluri pentru vară: fructe de vară,

spice de grâu, flori, soare, vacanţă,etc.
TOAMNA
„Văl de brumă argintie/Mi-a împodobit
grădina,
Firelor de lămâiţă /Li se uscă rădăcina. petale din
Peste creştet de dumbravă/Norii suri îşi carton, hârtie
poartă plumbul colorată,
Cu podoaba zdrenţuită,/Tremură pe foarfece, lipici,
câmp porumbul. acuarele,
De viforniţa păgână/Se-ndoiesc nucii, pensoane,
bătrânii, creioane
Plânge-un pui de ciocârlie/Sus pe colorate, coală
cumpăna fântânii.” mare de
carton, CD,
Simboluri: cârduri de păsări, porumb CD-ROM
zdrenţuit, pomi desfrunziţi, nori, ploaie,
etc.
IARNA
„Ninge peste ţara mea,/Totu-n alb se-
360
mbracă,
Pomii au cojoc de nea/Şi de promoroacă.
Ţanţoş stă-n ogradă/Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune/Parcă-i o minune.
Dintr-un morcov nasul,/Cuşma o tigaie.
Moş Crăciun soseşte/Şi ne-nveseleşte.”
Simboluri: brad împodobit, Moş Crăciun,

colindători, om de zăpadă, săniuţe, etc.
Simbolurile pentru fiecare anotimp vor fi
arătate şi pe planşele cu anotimpurile.
Se explică modalitatea de realizare a
lucrărilor:
se desenează patru petale ale unei flori,
reprezentând fiecare petală câte un
anotimp;
se decupează petalele;
se modelează din sârmă tulpina şi
frunzele florii ce simbolizează anul,
se fixează într-un suport gros din
polistiren;
se lipesc pe petale sau se desenează
simboluri ale anotimpurilor;
se asamblează lucrarea la care participă
întreaga clasă;
Elevii vor fipe
activitatea împcare
ărţiţurmeaz
i pe grupe
ă săînofunc
facăţie: de
- grupa I - prim ăvara şi o frunză;
- grupa a II-a - vara şi o frunză;
- grupa a III-a - toamna şi o frunză;
-grupa a IV-a - iarna şi o frunză;
Produsul finit va reprezenta munca întregii
clase. Se vor stabili simboluri ale
anotimpurilor încă de la discuţiile purtate pe
baza textelor literare. În clasă va fi creată o
atmosferă prielnică dezvoltării imaginaţiei pe
această temă. În cadrul unei echipe, sarcinile
de lucru vor fi împărţite după priceperea
fiecărui copil: colorarea fondului, trasarea
conturului, decupare - lipire, pictură cu
creioane sau acuarele, astfel încât fiecare
copil
pentrusăreu
contribuie cu ce
şita echipei se pricepe mai bine
sale.
Elevii vor audia în timpul lucrului
„Anotimpurile”- Antonio Vivaldi.
5. Retenţia şi 5′ Se prezint ă lucrarea finală, tehnicile de lucru Produsul final;
transferul şi materialele folosite. Se încearcă realizarea
unor versuri scurte despre fiecare anotimp.
Exemplu: Primăvară, dragă/Vino iar în ţară! /
Câmpul e-nverzit / Primavara a sosit.
361
6. Evaluarea 2′ Produsul realizat de fiecare dintre copii va fi

lucrărilor apreciat în funcţie de criteriile: aspect
general;corectitudinea decupării; respectarea
temei; ingeniozitate în combinarea
materialelor de lucru; srcinalitate;
MUNCĂ ŞI CREAŢIE
OPŢIONAL LA NIVELUL ARIEI CURRICULARE: TEHNOLOGII

CLASA : A II-A , DURATA: 1 AN ŞCOLAR
NR. ORE /SĂPTAMÂNĂ: 1 ORĂ
Propunător: înv. Ştefan Florina, Co. Soci, jud. Iaşi.
ARGUMENT
Motto: „Jucăriile obişnuite duc la o proastă dezvoltare a imaginaţiei; copiii trebuie să şi le facă singuri,
în cea mai deplină libertate, cum şi din ce le trece prin minte.” ( Radu Tudoran)
Programa pentru disciplina opţională Muncă şi creaţie, a fost concepută pentru un obiect
opţional derivat dintr-o disciplină studiată, respectiv Abilităţi practice. Conţinuturile şi activităţile de
învăţare sugerate în această programă pot avea o puternică influenţă asupra dezvoltării copiilor
atât prin câştigarea deprinderilor mânuirii obiectelor, cât mai ales pe plan spiritual, cognitiv şi
afectiv. Copilul implicat într-o astfel de activitate va reu şi să-şi sporească încrederea în forţele şi
posibilităţile proprii, să-şi dezvolte aptitudinile practice şi, totodată, simţul estetic, să se manifeste
spontan şi dezinvolt, să se integreze într-un grup.
Opţionalul Muncă şi creaţie reprezintă un mijloc agreabil şi util de petrecere a timpului,
oferă posibilitatea elevului de a-şi dezvolta imaginaţia, stimulează fantezia creatoare (copilul
jucărie, unsăobiect
ajungând vadă în orice material
ornamental, – din natur
un srcinal cadouă, resturi
oferit din
celorgospod ărie,Dedeşasemenea,
dragi). euri etc. – activit
o posibil
ăţileă
desfăşurate iniţiază mobilitatea degetelor, dezvoltă manualitatea, aceasta ducând mai târziu la
lărgirea ariei de orientare profesională.
Un alt argument ce stă la baza alegerii acestui opţional, este faptul că desfăşurarea lui
nu implică o dotare materială specială a spaţiului în care se lucrează, fiind la îndemâna tuturor
învăţătorilor, indiferent de mediul urban sau rural. Aceste ore dau satisfacţie copiilor şi imprimă
seriozitate muncii lor, stabilesc un climat favorabil de conlucrare între eişi colegii lor, între ei şi
învăţător. Munca are un rol educativ deosebit, sub orice forma s-ar desf ăşura ea. În muncă se
conturează trăsături pozitive de caracter: perseverenţa, cinstea, corectitudinea, încrederea în sine.
Raporturile care se stabilesc între copii contribuie la închegarea colectivului, la dezvoltarea
sentimentului de încredere şi prietenie reciprocă. În plus, produsele finale obţinute pot fi divers
valorificate, atât de către elevi (ornarea locuinţelor personale, cadouri, obiecte pentru uz propriu
etc.) cât şi de către cadrul didactic (amenajarea sălii de clasă, realizarea de expoziţii la nivelul
şcolii şi nu numai, utilizarea produselor ca material didactic / de sprijin în înţelegerea diverselor
concepte de la alte discipline etc.).
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1.1.să cunoască şi să utilizeze tehnici simple - exerciţii de construire a unor jucării din
de construcţie şi finisare a unor produse din diverse materiale (hârtie, plastilină, fire etc.)
diverse materiale -tehnica Origami (îndoirea şi plierea hârtiei); -
362
exersarea tehnicilor de lucru dobândite în

cadrul orelor de abilităţi practice;
- tehnica TANGRAM (jocul cu şapte figuri
geometrice)
- tehnica colajului sau decolajului
1.2.să utilizeze tehnicile învăţate în înfrumu- - sortarea şi utilizarea diverselor produse reali-
seţarea mediului apropiat zate, în scopul înfrumuseţării clasei, şcolii,
locuinţei personale;
- -exerci
tehniciţiide
de amenajare
decorare a aspa
unei
ţiilor,expozi
ţii;
cu diverse ocazii
(sărbători religioase, carnavaluri,aniversări )

2.1.să-şi exprime părerile proprii despre modul - exprimarea de opinii proprii privind
în care se pot realiza diferite produse proiectarea şi confecţionarea diferitelor produse
2.2.să identifice etapele de realizare a unui - jocuri dirijate de descoperire a etapelor de
produs finit realizarea a unui produs;
- exerciţii de realizare a unui produs identic
unui model dat;
- exerciţii de realizare a unor modele
premergătoare confecţionării unui produs dat;
2.3.să combine materialele şi tehnicile învăţate - activităţi practice de realizare a unor produse
pentru obţinerea unor produse complexe complexe,
învăţate; combinând materialele şi tehnicile
- exerciţii de descoperire a unor modele noi;
2.4.să aprecieze calitatea unui produs finit - exprimarea de opinii privind produsele pro-
prii sau ale altora;
- compararea produsului cu modelul iniţial sau
cu produsele altora, în funcţie de un criteriu
dat;
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realiz ării unui produs

3.1.să-şi asume diferite roluri în executarea şi - jocuri de rol care să imite diferite activităţi
evaluarea unui produs
3.2.să participe cu interes la activităţi de grup - activităţi în grup (ateliere) de realizare a
pentru realizarea unui produs componentelor
- realizarea unorunui produs;finale în cadrul unei
produse
echipe;
- exerciţii de lucru în echipă; jocuri didactice
3.3.să împărtăşească cu echipa satisfacţia - jocuri şi întreceri pe echipe;
prile- juită de obţinerea unor produse finite - prezentarea lucrărilor în cadrul expoziţiilor
363
4. Dezvoltarea simţului practic

4.1.să rezolve probleme practice din realitatea- confecţionarea unor obiecte utile în gospo-
cotidiană dărie şi viaţa de zi cu zi;
4.2.să folosească în mod economic resursele - analize estimative privind costurile de rea-
(materiale şi umane) pentru realizarea lucrărilor
lizare a lucrărilor;
- analiza mai multor posibilităţi de realizare a
aceluiaşi produs, comparând avantajele şi
dezavantajele diferitelor opţiuni;
4.3.să găsească soluţii de valorificare a mate -găsirea de soluţii de valorificare a materialelor
rialelor refolosibile în combinaţii cu alte refolosibile şi din natură
materiale
4.4.să descopere soluţii de valorificare a pro - conversaţii despre posibile utilizări ale pro-
duselor în situaţii noi duselor confecţionate în alte situaţii;
organizarea de tombole
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
1. Lucrări şi jucării pentru camera copiilor

►Tablouri (din nisip, griş, mălai, mac, diverse seminţe, realizate prin suflat, din fire, colaje)
► Copacul (toamna, iarna, primăvara, vara);
►Morişca de vânt; Clovnul; Hopa-Mitică (din ou ă, minge de ping-pong, bile de lemn, tărtăguţe,
nuci); Titirezul; Jucării realizate prin tehnica Origami; Juc ării din cutii şi cartoane îmbrăcate în hârtie
colorată etc.
2. Aniversarea copiilor
InvitaPlicul
►etc.); ţii (cupentru
materiale
invitadin natură, stropite,cadourilor
ţie; Impachetarea cusute, tehnica colajului sau decolajului
►Fructe deghizate; Ornamente pentru masă; Baloane-surpriză etc.
►Obiecte pentru carnavalul copiilor: măşti vesele şi triste, ochelari, peruci, pălării, papioane
3. Sărbătorile de iarnă
►Confecţionarea lampioanelor; Omul de zăpadă; Norii de zăpadă; Ornamente pentru uşă
►Ornamente pentru Pomul de iarnă: ghirlande şi lanţuri; globuri din hârtie; steluţe; coşuleţe
pentru bomboane; „Moş Crăciun”; clopoţei; diverse jucării; suporturi pentru lumânări; Cadouri-
surpriză etc. Sorcove; Steaua; Măşti şi costume pentru urători; Bice; Toba etc.
4.Obiecte utile în gospodărie
Albumul cu fotografii; Rame pentru fotografii; Pungi şi cutii pentru cadouri; Brelocuri pentru chei;
Suportul pentru creioane, pentru ochelari; Decorarea ghivecelor de flori; Săculeţul pentru
echipamentul de sport ; Pernuţa de ace ; Realizarea unei lucrări colective – „Calendarul naturii” etc.
5.De ziua mamei
►Felicitări (tehnici diverse); Suporturi pentru flori; Aranjamente florale; Mărţişoare etc.
►Mici cadouri pentru mame (semnul de carte, cordoane, bijuterii – m ărgele, brăţări, bentiţa pentru
gât, broşe etc.)
6.Sărbătoarea Paştelui
►Puişori în coji de ouă; Suporturi pentru ouă şi flori; Ouă încondeiate; Ouă deghizate
►Coşuleţe de Paşti; Iepuraşi, Ornamente pentru masa de Paşti
7.Teatrul copiilor
►Păpuşi (din fire, cârpe, mănuşi, ciorapi, lingură de lemn, cu două feţe etc.)
►Marionete (pe degete, pe mână, pe băţ, din dopuri de plută, pe fâşii de hârtie etc.)
►Paravanul pentru teatrul de marionete; Scena păpuşilor.
364
STANDARDE DE PERFORMANŢĂ
S1. Aplicarea tehnicilor simple de construcţie şi finisare a unor produse din diverse materiale;
S2. Respectarea etapelor de realizare în pregătirea şi confecţionarea unor produse;
S3. Aprecierea unui produs în funcţie de proiectul iniţial;
S4. Realizarea unor produse complexe prin asumarea diferitelor roluri în cadrul unei echipe;
S5. Găsirea soluţiilor de realizare şi valorificare a produselor obţinute.
TEME DE EVALUARE SUMATIVĂ
Realizaţi un portofoliu de lucru elaborând teme petru a eviden ţia legăturile dintre teoriile pedagogice
deja studiate (ne referim aici la Teoria instruirii, Teoria curriculum-ului şi Teoria evaluării) şi elementele
precizate pe parcursul acestui curs:
- Amintiţi-vă cursul despre Principii didactice şi răspundeţi temei: Aplicarea principiilor didactice în
predarea abilităţilor practice (eseu)
- Selectaţi elementele semnificative pentru a realiza suportul teoretic (maximum 10 pagini) al unei
prezentări sub titlul: Metodologia specifică în formarea abilităţilor practice sau Transdisciplinaritatea –
dimensiune a activităţilor de dezvoltare a abilităţilor practice (una, la alegere)
- Rolul taxonomiilor în operaţionalizarea obiectivelor unei lecţii de formare şi dezvoltare a abilităţilor
practice. Concepeţi o prezentare personalizată a taxonomiei psihomotorii (Simpson)
- Evaluarea formativă devine cea mai indicată pentru formarea unor deprinderi corecte, dat fiind faptul
ca o pricepere, un automatism se formează prin multă exersare! (temă tip eseu, maximum 4 pagini)
Următoarele două teme vor fi plasate în portofoliul final, alături de celelalte piese.
Tema final
Concepe 1 –proiecte
ţi ătrei Proiectare
de curricular
activitateădidactică, respectând regulile metodicii Abilităţilor practice. Tema
este la alegere. Unul trebuie elaborat pentru copii preşcolari şi alte doua proiecte didactice pentru
ciclurile curriculare surprinse de perioada învăţământului primar. Vă reamintim să studiaţi cu atenţie
structura proiectului pentru o astfel de activitate didactică (cum este reliefată pregătirea metodică şi cea
tehnologică).
Tema finală 2 - Tehnici de împăturire cu dezvoltări deosebite de agreate de copii: Origamişi Tangram
Realizaţi procesul tehnologic pentru următoarea activitate practică tip Origami propusă elevilor de clasa
a doua, specificând sub fiecare imagine etapa în termeni de sarcin ă de lucru. Aveţi grijă să folosiţi
limbajul de specialitate!
Elefantul – produs model
365
366
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Andronache, L., Şorodoc, S., 2005, Caiet de abilităţi practice, cl. a III-a , Ed Optima, Iaşi;
 Aurel Dascălu, 2001, Arte şi tehnologii, Editura Spiru Haret, Iaşi;
 Avasâlcei, N., Butnariu, Şt., Cristea, I., Programa şcolară pentru învăţământul primar, discipline
opţionale, Editura ASS, Iaşi ;
 Barff, Ursula, Bukhardt, Inge, Maier Jutta, 1986, Bastelbuch fur kinder, trad. Carte de construit
pentru copii, Falken Verlag, Stuttgart;
 Bojneag, Maria, 2007, Modelajul, începutul unei pasiuni (ghid metodologic pentru învăţământul
primar), Ed. Tehno-Art, Petroşani;
 Bojneag, Maria, Bărboi, Elena, 2005, Caiet de abilităţi practice cu joc şi distracţie, Editura Tehno-
Art, Petroşani;
 Calistru, Rodica, 1991, Fantezie, dibăcie, creaţie (aplicaţii cu materiale din natură), Ed. Hyperion,
Chişinău;
 Ciolan, L., 2003, Dincolo de discipline. Ghid pentru înv ăţarea integrată/cross-curriculară, Editura
Humanitas Educational, Bucureşti;
 Cosmovici, A., Iacob, Luminiţa, 1998, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi;
 Creţu, Carmen, 1999, Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei, Ed. Univ.Al. I. Cuza, Iaşi;
 Curriculum pentru educatie timpurie, 2008, valabil pe sitewww.edu.ro
 Consiliul Naţional pentru Curriculum, Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar;
 Dascălu, Aurel, 2002, Arte şi tehnologii. Abilităţi practice - ghid metodologic privind proiectarea şi
desfăşurarea activităţilor de predare – învăţare – evaluare, Editura ASS, Iaşi ;

 Delors, JD.B.,
Elkonin, (coord.),
1980,2000, Comoara
Psihologia lăuntric
jocului ă, trad.
, E.D.P., Editura
Bucure şti, Polirom,
1980; Iaşi ;
 Ezechil, Liliana, Păişi Lăzărescu, Mihaela, 2002, Laborator preşcolar, Editura V&I Integral,
Bucureşti;
 Glava, Adina, Glava, C., 2002, Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
 Făt, M.; Porumb, D.; Boje I., 2006, Mâini îndemânatice, Ed. Cd Press, Bucureşti;
 Faliboga, Violeta, 2007, Muncă si creaţie, caiet de abilităţi practice, clasele I-II, Ed.AXA;
 Gârneţ-Roşca, Margareta, 2004, Confecţionarea jucăriilor capitonate, Ed. Ştiinţa, Chişinău;
 Gherasim, B.; Huţupaşu, M.; Nechifor, E., 2004, Abilităţi practice, cl. a II- a , Ed. Euristica, Iaşi;
 Huţupaşu, M.; Nechifor, E.; Chiperi R., 2005, Abilităţi practice, clasa a III-a, Ed. Euristica, Iaşi;
 Ionescu, M., 2003, Managementul clasei. Un pas mai departe...Înv ăţarea bazată pe proiect,
Colecţia Şanse egale, Editura Humanitas Educational, Bucureşti;
 Schonheer, Joachim, 1979, Jucării din hârtie, Ed.Ion Creangă, Bucureşti;
 MEC, CNC, 2001, Ghid metodologic, Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor în procesul
didactic, învăţământ primar, Bucureşti;
 Neagu, Draga, 1979, Fantezii şi îndemânare, Ed.Tineretului, Bucureşti;
 Nicolescu,
2002, EducaBasarab,
ţia preşcolară înTransdisciplinaritatea.
1999, România, Ed Polirom, Manifest
Iasi; , Ed.Polirom, Iaşi; Păun, E., Iucu, R.,
 Peneş Marcela, 2003, Abilităţi practice, caiet pentru cl. I, cl. a II-a, cl. a III-a, cl. a IV-a, Ed. Aramis,
Bucureşti;
 Porof, I. (coord.), 2004, Educaţia tehnologică în gimnaziu, Ed. Porţile Orientului, Iaşi;
 Programă şcolară pentru clasa a III-a, Educaţie tehnologică, aprobată prin OM nr. 5198
/01.11.2004, Bucureşti;
 Programă şcolară pentru clasa aIV-a, Educaţie tehnologică, aprobată prin OM nr. 3919 /20.04.2005,
Bucureşti;
367
 Programe şcolare revizuite, 2003, Abilităţi practice clasele I şi a II-a, aprobate prin OM nr. 4686
/5.08.2003, Bucureşti;
 Roşca, Adriana; Marcu, Vasilica, 2003,Aplicaţii cu materiale din natură, Ed. Aramis, Bucureşti;
 Stan, L. (coord.), 2002, Abilităţi practice – ghid metodologic privind proiectarea şi desfăşurarea
activităţilor de predare-învăţare-evaluare, la clasele I-IV, Ed Aramis, Bucureşti;
 Stan, L., Stoicescu, A.M., Sersea, S, Stan I., Dumitru I., 2007, Abilităţi practice şi educaţie
tehnologică, ghid metodic, clasele I-IV, Ed. Aramis, Bucureşti;
 Şerdean, I., Diţuleasa, Fl., 1964, Îndrumări metodice pentru predarea îndeletnicirilor practice în
clasele I-IV, E.D.P., Bucureşti;
 Şerdean, I., Diţuleasa, Fl.,1977, Metodica activităţilor practice în ciclul primar, E.D.P. Bucureşti;
 Şorodoc, Silvia, Andronache, Lidia, 2005, Caiet de abilităţi practice, Ed. Optima, Iaşi;
 Vidu, Alexandra, 2005, Abilităţi practice, caiet- clasa a III-a, Ed. ERC PRESS, Bucureşti;
 Vodă, Ştefan, 2002, Magazin cu jucării şi alte minunăţii, Ed. Aramis, Bucureşti;
 Tomşa, Gheorghe şi colab., 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ed. Coresi, Bucureşti;
 Tomescu, Victoria, Popescu, Florina, 2007, Planificarea activităţilor practice cu continuitate la
grupele de ambele niveluri, în Revista Învăţământul Preşcolar, nr.1;
 Vraşmas,E., 1999, Educaţia copilului preşcolar, Editura Pro Humanitate, Bucureşti;
 Zülal Aytüre-Scheele, 2001, Hobby ORIGAMI – Construcţii din hârtie pentru cei mici şi cei mari,
Editura M.A.S.T. Bucureşti;
 Zulal Ayture Scheele, 2006, Origami, Minunate figuri din hârtie plisată, Editura M.A.S.T., Bucureşti;
 ***Activităţi practice pentru grădiniţă, 2004, Editura Aramis, Bucureşti;
 ***Programa şcolară pentru clasele I şi a II-a, Editura Didactic Press, Bucureşti, 2004;
 ***Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura Tribuna Învăţământului,
Bucureşti, 1993;
Ca bibliografie electronică putem recomanda diverse site-uri unde pot fi identificate activităţi pentru copii
prin diferite tehnici, de ex. www.ActivityVillage.co.uk - Keeping Kids Busy
368

Curs ABILITATI PRACTICE ONLINE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ABILITATI PRACTICE ONLINE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LECT.DR.

DIDACTICA ABILITĂŢILOR PRACTICE

1. ABILITĂŢILE PRACTICE – DIMENSIUNE UTILĂ A

2. PROIECTAREA LECŢIILOR DE ABILITĂŢI PRACTICE SAU PROVOCAREA DINTRE

3. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR

OBIECTIVE GENERALE ALE CURSULUI:

REPERE PENTRU EVALUAREA FINALĂ

Depunerea portofoliului complet, inclusiv cu temele de curs, precum i rezolvarea

I. ABILITĂŢILE PRACTICE – DIMENSIUNE UTILĂ A CURRICULUM-ULUI ACTUAL

I.1. CUNOAŞTEREA COPILULUI – CONDIŢII DE REUŞITĂ A PROCESULUI EDUCATIV

ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE AUTOEVALUARE

Aptitudinea de şcolaritate este o capacitate psiho-fiziologică complexă, care facilitează

I.2. REPERE CURRICULARE ALE ACTIVIT ĂŢILOR DE DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR PRACTICE

politicilor educative de responsabilizare. Iată spre argumentare obiectivele cadru Programa

Obiectivele urmărite la activităţile practice la această vârstă sunt:

Organizarea conţinuturilor activităţilor practice cu continuitate la grupele de ambele niveluri

Încercaţi realizarea unei planificări pentru eşalonarea conţinutului tematic al activităţilor

Finalităţile şi conţinuturile activităţilor practice/lecţiilor de abilităţi practice la clasele primare

tehnici de lucru şi materiale cât mai diversificate.

b. Activităţi cu materiale sintetice

Activităţi cu materiale sintetice includ temele:

a. Lucrări de modelaj obţinute din plastilină

b. Lucrări din hârtie

c. Tehnici de prelucrare a firelor

Activităţi nonformale – de colectare a materialelor din natur ă

I.3. TRANSDISCIPLINARITATEA – DIMENSIUNE IMPLICITĂ ACTIVITĂŢILOR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A

ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE AUTOEVALUARE

Proiectarea curriculară impune profesorului dimensionarea multiplă a elementelor de conţinut şi

ARTĂ, FANTEZIE, ÎNDEMANARE

Arii curriculare implicate: OM ŞI SOCIETATE, ARTE, TEHNOLOGII

I. Cunoaşterea şi înţelegerea frumosului din natură, artă şi viaţa socială

Exemple de obiective operaţionale:

Exemple de obiective operaţionale:

Exemple de obiective operaţionale:

Prima temă: „Bun venit în lumea artei şi fanteziei”

O floare pentru fiecare

Tema: Carnavalul roadelor

 Pictura pe fructe şi legume modelate din aluat

Varianta 2: Măşti de carnaval sau figurine hazlii .

- ½ parte ulei vegetal (½ceaşcă sau cană)

Mă oglindesc în palma mea - evaluare

Eroii poveştilor mele

Păpuşi din linguri de lemn

Notă: La realizarea acestor elemente rolul principal îl are imagina

Materiale: foaie de desen A4, aracet, griş, acuarele, penson,şerveţele

Portrete vegetale. (evaluare)

II. PROIECTAREA LECŢIILOR DE ABILITĂŢI PRACTICE SAU

Proiectarea didactică este o activitate complexă a demersului pedagogic, o stare de pregătire

anotimpurilor, pentru o asamblare plăcută şi eficientă cu informaţiile de la celelalte categorii de

c) Confecţionarea materialului demonstrativ

Tipologia lecţiilor/activităţilor de dezvoltare a AP

Precizaţi structura aproximativă în prezentarea analitică a fiecărui principiu didactic şi găsiţi

Strategia didactică – mod de combinare şi organizare optimă a metodelor, materialelor şi

În activităţile de abilităţi practice se foloseşte cu precădere metoda demonstraţiei, care

Realizaţi o sinteză a metodelor moderne ce accentuează aspectul activ-participativ şi care

III. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR

Specificul acţiunii evaluative la activităţile de dezvoltare a abilităţilor practice şi de educaţie

 Material didactic în jocurile şi activităţile alese

 Material didactic folosit în activităţile recreative

 Materiale folosite în organizarea unor expoziţii

Daruri oferite celor dragi

Probă de evaluare finală pentru clasa: I

Criteriile de evaluare din perspective cadrului didactic si punctajele: