DAMIAN (SZEKELY) CORNELIA, ANUL III,

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMANTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

ÎNVĂŢĂMANT LA DISTANŢĂ

APLICAŢIA NR.3:”Analizaţi ce atitudine aţi manifesta în faţa comportamentului

unui copil de 4-5 ani, care, la o activitate de desen, cu o temă din natură:desen din
imaginaţie, cu subiect la alegerea copiilor, având ca obiectiv, stimularea creativităţii
copiilor, fiindu-i lene să tot schimbe creioanele colorate, a desenat monocolor (cu
culoarea roşie), un peisaj, denumit de el “de primăvară” (activitatea desfăşurându-se în
luna noiembrie).La întrebarea educatoarei, cu privire la ceea ce a desenat şi la faptul că
pomii, cerul, totul este roşu, copilul a răspuns: “Păi, eu mi-am pus ochelari de soare cu
sticle roşii şi aşa am văzut tot!”

“Cândva, desenam ca Rafael, dar mi-a trebuit o viaţă să învăţ să desenez precum copiii.”
(Pablo Picasso)

Mai mult decât alte activităţi, cele incluse în domeniul “educaţie estetică” (educaţia
plastică şi educaţia muzicală) constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de activare şi
stimulare a potenţialului creativ al preşcolarilor.Limbajul plastic este cel mai apropiat
preşcolarului, echilibrând şi armonizând relaţiile copilului cu ceilalţi, cu natura , cu sine.
Referitor la exemplul prezentat, aş proceda astfel: în etapa finală a activităţii de desen,
de apreciere şi evaluare a rezultatelor, aş expune lucrările tuturor copiilor pe un panou, într-o
miniexpoziţie, fiecare copil prezentând lucrarea proprie celorlaţi, explicând subiectul ales,
argumentând modul de realizare.Notez pe un carton mare toate ideile deosebite,
originale.După ce copilul din exemplu şi-ar prezenta lucrarea, aş remarca: “cred că ţie îţi
place foarte mult primăvara, lumina soarelui, căldura, probabil că vrei să vină mai repede
primăvara!”.Remarc ce idée ingenioasă a avut, apreciez originalitatea lucrării, sugerând că
mi-ar plăcea să văd peisajul respectiv desenat şi altfel:”Ai putea să-l desenezi şi altfel?Cum s-
ar mai putea?”, antrenând şi ceilalţi copii în “producerea” de idei originale, notându-le( după
ce soarele se duce la culcare, văzut de pe un deal, văzut când e înnorat etc.), propunându-le
ca, în zilele următoare, în activităţile alese ”să-l deseneze altfel”.
Fiind un desen din imaginaţie, cu o temă din natură liber aleasă, având drept obiectiv
stimularea creativităţii, cred că nu are relevanţă că a desenat un peisaj de primăvară, când
afară e toamnă;de asemenea, limitând copilul, cerându-i să redea, cât mai fidel, în desen
asemănarea cu înfăţişarea naturii(care, oricum, e în permanentă schimbare) i-aş îngrădi
posibilităţile de exprimare creativă, “blocându-i” drumul spre creaţia artistică, nepermiţându-i
explorarea unor idei originale.Consider că fiecare copil deţine un anumit potenţial creativ,
care se poate manifesta sub diferite forme.În stimularea potenţialului creativ al copiilor,
experienţa didactică mi-a arătat eficacitatea acţiunilor didactice întemeiate pe întărirea
rezultatelor bune, lăsând copiilor posibilitatea de a se exprima “spontan”, descoperind şi
producând noul, dând frâu liber imaginaţiei, fanteziei.Lucrările copilului îl “oglindesc”,
putem afla lucruri importante “citindu-le”, desenul exprimând personalitatea copilului,
interesele, preferinţele lui.În creaţie, se exprimă, în mod deosebit, afectivitatea copilului, felul
în care lumea externă se reverberează în sufletul său, culorile utilizate de copii în desen, fiind
surse de cunoaştere a afectivităţii copilului.Prin desen, copilul reflectă subiectiv şi selectiv
realitatea, receptează într-o formă nouă nouă ceea ce l-a impresionat.El este interesat să
picteze, să deseneze în culori, deşi în redarea obiectelor, culorile nu corespund mereu
realităţii, lucrările sale exprimând, printre altele, nevoile, dorinţele, trăirile sale afective, care
au stat la baza combinărilor creative, dar şi specificul şi nivelul de dezvoltare al potenţialului
creativ.Stimularea şi satisfacerea trebuinţei de cunoaştere a copilului determină dezvoltarea
potenţialului creativ, amplificarea flexibilităţii, fluidităţii, originalităţii
plastice/verbale.Informaţiile, modelele de acţiune, însuşite prin activitatea de învăţare activă
(bazată pe explorare, descoperire, problematizare), declanşată şi susţinută energetic de
trebuinţa de cunoaştere, sunt supuse transformărilor creative şi generează un orizont cu
valoare subiectivă.
Motivaţia pozitivă, afectivă şi cea de ordin relaţional, stimulează nevoia copilului de
a-şi exprima propriile opinii, cunoştinţe, într-o formă inedită.Trăirile afective plăcute,
pozitive, declanşate de aprobările verbale şi nonverbale ale educatoarei, stimulează conduita
creativă a preşcolarilor şi devin motive creative.Numai o educatoare caldă, deschisă, apropiată
şi, mai ales, creativă, poate stimula potenţialul creativ, atitudinea aprobativă , participativă a
educatoarei , amplificând disponibilităţile creative ale copilului.Aprecierile pozitive repetate
contribuie la formarea imaginii de sine pozitive, care va deveni un factor declanşator şi
mobilizator al proceselor de autoexprimare, de autodepăşire, mobilizându-l pe copil în
rezolvarea sarcinilor.Dacă educatoarea apreciază pozitiv originalitatea, spontaneitatea,
conduita participativă, copilul tinde să repete aceste conduite.Dacă însă rămâne indiferentă
sau, mai rău, critică, conduita participativă şi, cu atât mai mult, cea creativă, se inhibă, copilul
se demobilizează, diminuându-se mai ales flexibilitatea şi originalitatea.
Arătând copiilor că ideile lor sunt valoroase, utilizând chiar, în anumite situaţii ideile
copiilor, adaptându-le, apreciind ideile inedite, obişnuindu-i pe copii să respecte ideile
colegilor, familiarizându-i cu procedee şi conduite stimulative, încurajându-le libertatea de
expresie, educatoarea va stimula creativitatea copiilor, dezvoltându-le, în primul rând,
încrederea în ei, în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru frumuseţea şi unicitatea lor.

BIBLIOGRAFIE:

-NICULESCU, R.M.;LUPU, D.-Pedagogia preşcolarităţii şi a şcolarităţii mici, curs

pentru învăţământ la distanţă, anul II, semestrul 1, 2007-2008;

-RAFAILĂ,E.-Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, editura Aramis, 2005;

-DUMITRANA, M.(coordonator)-Psihopedagogia copilului, nr.4, editura Reprograph,

Craiova, 2005.