Înv.

ELENA ŢARĂLUNGĂ

MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE
A CAPACITĂŢILOR CREATOARE
ALE ŞCOLARULUI MIC
PRIN CONŢINUTURILE ARIILOR
,,ARTE'' ŞI ,,TEHNOLOGII''
Lucrare ştiinţifică

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2010
ISBN 978-606-577-128-4
Îndrumător ştiinţific: ing. Nechita Manuela
Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi

2
 CUPRINS

Capitolul I Consideraţii teoretice

I.1. Argument

I.2. Creativitatea - dimensiune psihologică a creativităţii umane

I.3. Caracterizarea psihologică a vârstei şcolare mici .

I.4. Educaţia plastică şi Educaţia tehnologică în învăţământul primar

I.4.a. Elemente de limbaj plastic

I.4.b. Conţinuturi şi materiale în cadrul disciplinei ,, Abilităţi practice''

Capitolul II Metodologia cercetării

II .1. Ipoteza cercetării . Obiective . Metode de cercetare

II.2. Investigaţii făcute în faza de pretestare

Capitolul III Învăţarea creativă a conţinuturilor ariilor Arte şi Tehnologii

III.1. Metode de dezvoltare a creativităţii

III.2. Conţinuturile ariilor Arte şi Tehnologii - cadru favorabil dezvoltării creativităţii

III.3. Aspecte concrete ale aplicării experimentului

Capitolul IV Probe finale . Rezultatele şi interpretarea lor

Concluzii

Bibliografie

Proiecte de lecţii
„ Ori de câte ori un copil pus în faţa unei probleme restructurează datele
problemei sau imaginează procedeul ce conduce la soluţie independent
de faptul că este o sarcină şcolară , a vieţii curente sau un test, el
înfăptuieşte o invenţie”

( P. Oleron)
 I.1. CARACTERIZAREA PSIHOLOGICÃ A VÂRSTEI ŞCOLARE MICI

Vârsta şcolară se distinge prin orientare obiectivă a intereselor , diminuarea egocentrismului,

sociabilitate crescută dar încă diferenţiată. Mica şcolaritate este perioada când se modifică
substanţial regimul de muncă şi de viaţă , caracteristicile tensionale generate de evenimente care
domină şi marchează tabela de valori ale şcolarului mic.

a) Dezvoltarea proceselor şi a reprezentărilor senzoriale .

Deşi maturitatea organelor de simţ ( ochiul , urechea , corpusculii tactili)se termină relativ de
timpuriu ( către vârsta de doi ani şi jumătate ) , dezvoltarea senzaţiilor este un proces în deplină
desfăşurare . La vârsta de 6-7 ani are loc o lărgire a câmpului vizual , precum şi o creştere a
preciziei în diferenţierea nuanţelor cromatice. De asemenea , se înregistrează progrese ale
capacităţii de recepţionare a sunetelor înalte şi ale capacităţii de autocontrol a propriei emisii
vocale . Senzaţiile lui se subordonează noului tip de activitate – învăţarea. Cum acestea se
desfăşoară sub forma unor acţiuni distincte ( de aritmetică , de scris , citit, de muncă , de desen ,
de observare a mediului înconjurător ) senzaţiile şcolarului mic se vor modela în funcţie de
solicitările specifice acestor a acţiuni.
La intrarea în şcoală , copilul posedă numeroase reprezentări despre obiectele de uz casnic ,
despre fructe , pomi , animale , despre oamenii care îl înconjoară şi despre acţiunile şi activităţile
lor. Cu toate acestea , reprezentările lor sunt încă contopite , confuze , puţin sistematizate. Sub
acţiunea învăţării însă, reprezentările suportă modificări esenţiale , atât în ceea ce priveşte sfera
şi conţinutul , cât şi în ceea ce priveşte modul de a se produce şi de a funcţiona. In reproducerea
imaginii obiectului este posibilă folosirea liberă, voluntară (în desene , lecturi , povestiri) a
fondului de reprezentări existent , iar pe o treaptă mai înaltă copilul reuşeşte să descompună
reprezentarea în părţi componente , în elemente şi caracteristici cu care poate opera. El le include
în noi combinaţii , creând noi imagini . Reprezentarea va servi astfel la realizarea proceselor
imaginaţiei , gândirii şi a diferitelor forme de activitate creatoare.

b) Dezvoltarea gândirii şi limbajului

Procesele gândirii realizează progrese importante de-a lungul micii şcolarităţi, constând în
apariţia şi consolidarea construcţiilor logice care înlocuiesc procedeele imirice , intuitive , naive
ale etapei precedente.
Elemente ale gândirii intuitive , concrete , cu caracter practic , specifice preşcolarului, mai apar
încă în gândirea şcolarului mic , mai ales în faţa unor sarcini noi , neobişnuite , dificile. In
procesul de învăţământ se dezvoltă operaţiile gândirii absolut indispensabile oricărei activităţi
intelectuale : analiza şi sinteza , comparaţia , abstractizarea şi generalizarea , clasificarea şi
concretizarea logică . Gândirea devine mai productivă , ca rezultat al creşterii gradului de
flexibilitate şi mobilitate , al utilizării diferitelor procedee de activitate mintală.
La intrarea în şcoală, copilul dispune de un vocabular relativ bogat ( aproximativ 2500 de
cuvinte) şi stăpâneşte la modul practic regulile de folosire corectă a cuvintelor în vorbire. In
cursul micii şcolarităţi se formează capacitatea de citit-scris şi acesta impulsionează procesele
limbajului. Se însuşeşte fondul principal de cuvinte al limbii materne, care ajunge să numere spre
sfârşitul micii şcolarităţi, aproape 5000 de cuvinte, dintre care tot mai multe pătrund în
vocabularul activ al copilului .
5
 Dezvoltarea limbajului se face şi în contextul altor activităţi şcolare de muncă (desen , istorie ,
observarea naturii etc.).

c) Dezvoltarea funcţiilor mnezică şi imaginativ -creativă

Specific vârstei şcolare mici este creşterea considerabilă a volumului memoriei. În fondul
memoriei pătrunde un mare volum de informaţie. Elevul memorează şi reţine date despre uneltele
cu care lucrează , despre semnele şi simbolurile cu care operează , despre termenii noi pe care îi
utilizează, despre regulile şi legile pe care le învaţă. Comparativ cu clasa I , în clasa a IV a se
memorează de 2-3 ori mai multe cuvinte.
La vârsta şcolară mică se accentuează caracterul voluntar, conştient al memoriei, al
proceselor ei. Îndeosebi , în partea a doua a micii şcolarităţi(clasele a III a şi a IV a) copilul este
capabil sa-şi fixeze sarcina de a memora , sa-şi planifice din timp memorarea unui material
oarecare.
Cercetările arată că din memorie dispar cel mai repede datele întipărite mecanic. Cu timpul ,
nu mai rămân din ele decât elemente dezordonate , disparate.
Intrarea în şcolaritate creează şi funcţiei imaginative noi solicitări şi condiţii. Descrierile,
tablourile , schemele utilizate în procesul transmiterii cunoştinţelor solicită participarea activă a
proceselor imaginative. Este foarte mult solicitată imaginaţia reproductivă, se dezvoltă imaginaţia
creatoare. Ascultând o povestire , şcolarul mic este capabil să şi-o reprezinte transformator ,
introducând modificări în desfăşurarea subiectului .
Formele creative ale imaginaţiei şcolarului mic sunt stimulate de joc şi fabulaţie, de povestire şi
compunere , de activităţile practice şi muzicale, de contactul cu natura şi de activităţile de muncă.
Comparativ cu vârsta preşcolară , imaginaţia devine mai „critică” , se apropie mai mult de
realitate, copilul însuşi adoptând faţă de propria imaginaţie o atitudine de autocontrol.

d) Caracteristici ale formării deprinderilor , priceperilor şi obişnuinţelor la şcolarul mic

În cursul micii şcolarităţi continuă să se întărească deprinderile de autoservire , conturate la
vârsta preşcolară , şi începe formarea unor categorii de deprinderi şi priceperi legate de nevoile
tipului de activităţi şi relaţii în care este încadrat copilul .În procesul însuşirii scrierii şi citirii , se
formează deprinderea de a folosi corect componentele grafice şi sonore ale cuvintelor ;
deprinderea de măsurat , deprinderea de calcul numeric , iar în cursul familiarizării cu alte
cunoştinţe , (geografie , istorie , geometrie), se formează deprinderea de mânuire a unor
instrumente cum sunt: linia , echerul , compasul.
Studierea disciplinelor şcolare desen , muzică , abilităţi practice va sta la baza formării unor
deprinderi şi priceperi tehnice .i artistice , cum ar fi cele de mânuire corectă şi expresivă a culorii,
a pensulei sau a cuvântului.

e) Specificul aptitudinilor la vârsta şcolară mică

Aptitudinile şcolarului mic se dezvoltă în legătură cu principala activitate pe care o desfăşoară el
, învăţătura.
Una din aptitudinile generale care se dezvoltă la această vârstă este aptitudinea de a învăţa. Din
aceasta se desprind şi se dezvoltă , la micul şcolar , elementele unor aptitudini specializate , cum
sunt cele matematice, literare, plastice , muzicale .Cele plastice şi muzicale nu se dobândesc
exclusiv prin învăţare,ele presupunând şi anumite premise native : o anumită dotare a ochiului, a
urechii , a mâinii.
Deosebit de important este mecanismul prin care se ajunge la înclinaţii şi aptitudini. Din
nucleul unor atitudini şi relaţii interpersonale favorabile se dezvoltă înclinaţia copilului către
activitatea de învăţare şi către obiectele de învăţământ . În procesul devenirii aptitudinilor ,

6
 contează nu numai reuşitele copilului , ci şi modul cum reacţionează cei din jur la aceste reuşite.
De aici , necesitatea ca în educarea aptitudinilor să se îmbine aprecierea externă pozitivă cu
stimularea atitudinii exigente a copilului faţă de propria activitate.

f) Atenţia – procesul psihic de orientare şi concentrare a componentelor psiho-fiziologice,

trece treptat de la forma involuntară spre cea voluntară , de la cea puţin stabilă , la cea
stabilă.
Desenarea cere coordonarea simultană a mai multor activităţi şi ţinerea în evidenţă a mai multor
repere perceptive, diverse cerinţe care duc la concentrarea , stabilirea atenţiei.

I.2. EDUCAŢIA PLASTICĂ ŞI EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

I.4.a. ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC .

Educaţia plastică are un loc bine conturat în planul de învăţământ, cu obiective generale şi
specifice în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor .
Educaţia plastică intră în sfera cunoaşterii şi creativităţii realizând educaţia acelor simţuri pe
care se bazează inteligenţa şi gândirea creatoare a elevilor. Atingerea unor perspective în
domeniul creativităţii plastice implică o cunoaştere temeinică a elevului , al universului spiritual
al acestuia, a particularităţilor şi a dinamicii vieţii lui sufleteşti. Obiectivele generale, tematica
plastică şi obiectivele de referinţă permit şi încurajează în acelaşi timp, stimularea resurselor
proprii fiecărui elev, lăsându-le sentimentul unei depline libertăţi. Crearea unui climat afectiv
pozitiv, precum şi folosirea unor metode şi procedee menite să le dezvolte personalitatea creativă
vor permite realizarea acestor obiective.
La sfârşitul clasei a IV a, elevul trebuie să fie capabil:
 să folosească materiale (tuburi, pastile, carioca, pastel , plastilină, lut, hârtie) şi tehnicile
de lucru(acuarelă, tempera, guaşe, colaj , mixtă , modelaj) ;
 să recunoască grupele de culori, componentele fiecăreia , precum şi semnificaţiile
acestora;
 să folosească amestecurile dintre culoare şi nonculoare şi dintre culorile vecine în steaua
culorilor;
 să obţină o dominantă de culoare;
 să intuiască punctul ca element de limbaj plastic, cu rol constructiv şi decorativ;
 să folosească rolul de semnificant al liniei şi al punctului;
 să organizeze echilibrat o suprafaţă folosind toate elementele de limbaj plastic studiate.
Analizând obiectivele predării Educaţiei plastice la clasele I- IV , putem spune că se urmăreşte
iniţierea elevilor în convenţiile gramaticii formelor şi culorilor, componente specifice ale
limbajului plastic.
Cunoaşterea elementelor de limbaj plastic nu determină talentul , dar ignorarea acestora îl poate
compromite.

7
 CULOAREA – ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Deosebim şi recunoaştem obiectele înconjurătoare după formele şi după culorile lor. Copiii se
simt atraşi de culori care prin strălucirea lor încântă privirea, creează o stare sufletească agreabilă
şi o bună stare fizică în acelaşi timp, ca rezultat al influenţei lor asupra circulaţiei sângelui.
Culoarea dezvoltă primele forme ale personalităţii şi emotivităţii omului, îi stimulează spiritul
creator şi exercită o deosebită influenţă asupra sa.
În pictură, grafică, arte decorative se utilizează culorile pigmentare (prafuri de culoare
provenite din minerale sau substanţe chimice în amestec cu lianţi). Studiul culorilor nu se poate
face fără un material imagistic corespunzător (albume de artă cu reproduceri color, planşe
didactice, desene ale copiilor).

a) Culori fundamentale (primare)

Armoniile cromatice se constituie din culori numeroase şi diferite. Între acestea, roşu , albastru
şi galben sunt culori fundamentale (se mai numesc şi primare). Denumirea de culori
fundamentale sau primare rezultă din faptul că fiecare culoare din cele trei are sursă proprie de
provenienţă, deci nu pot fi obţinute din amestecul altor culori.

b) Culori binare (secundare)

Fiecare dintre culori poate fi combinată cu o altă culoare primară , obţinându-se astfel alte
culori. De exemplu, amestecând roşu cu galben obţinem portocaliu; din amestecul culorilor roşu
şi albastru rezultă culoarea violet, iar din albastru şi galben obţinem culoarea verde. Astfel
constatăm că din două culori primare rezultă o altă culoare pe care o numim binară sau
secundară.

c) Culori semene – sunt cele care transmit senzaţia de cald sau rece şi au un element comun :
roşu. Culorile care nu îndeplinesc ambele condiţii menţionate anterior , nu sunt culori
semene. Exemplu : roşu şi galben sunt culori calde , dar nu au un element comun.

d) Culori complementare

Anumite culori aflate într-un raport de vecinătate se completează reciproc. Astfel, în raportul
de culori roşu-verde, roşu este culoarea primară ,(ca sursă proprie de provenienţă), iar verde este
culoarea secundară compusă din albastru şi galben. Tocmai din această cauză, culorile roşu şi
verde se completează reciproc, pentru că fiecare conţine ceea ce-i lipseşte celeilalte, întregind
împreună trinomul culorilor fundamentale : roşu, albastru , galben.
Alte exemple de culori complementare :albastru-orange (albastru +roşu+galben); galben-
violet( galben+roşu+albastru).

e) Culori calde şi reci

Culorile roşu, galben, orange sunt numite culori calde pentru că evocă senzaţia de căldură ,
spre deosebire de alte culori care nu au acest atribut şi de aceea se numesc culori reci (
 albastru, verde, violet). Ele dau senzaţia de temperatură scăzută şi ,,depărtează” obiectul de
ochiul privitorului.

f) Valori. Gri valoric.

Alb şi negru nu sunt culori, ele sunt nonculori şi se mai numesc şi valori. Din amestecul alb-
negru rezultă gri valoric. Rolul nonculorilor este acela de a mări sau de a micşora luminozitatea
unei culori , determinând astfel valoarea culorii. Luminozitatea culorilor este mărită prin
amestecul cu alb şi este micşorată prin amestecul cu negru. Gradul de luminozitate al unei culori
reprezintă valoarea acesteia.
Exemple: în amestec cu alb, roşu îşi măreşte luminozitatea, dar se răceşte .Din culoare caldă
roşu devine culoare rece (roz). Galben în stare pură este o culoare vie, dar în amestec cu alb
devine o culoare pală . Galben în amestec cu albastru devine verde.
Din amestecul alb-negru rezultă gri. Cu cât se foloseşte mai mult alb, cu atât griul este mai
deschis şi cu cât se foloseşte mai mult negru , griul devine mai închis. Griurile alăturate unei
culori care se află în contrast (culorile primare) atenuează contrastul dintre astfel de culori , care
în acest mod se armonizează.
Albul şi negrul alăturate culorilor măresc sau micşorează luminozitatea culorilor (roşu lângă
alb pare mai închis decât roşu lângă negru)

MODIFICÃRI CALITATIVE ALE CULORILOR

ÎN FUNCŢIE DE PROCEDEELE FOLOSITE
Puritatea culorii . O culoare este pură când apare fără nici un fel de adaos. Prin puritate se
înţelege luminozitatea şi strălucirea culorii.
Puritatea unei culori se poate modifica prin procedee diferite şi anume:
a) Fuzionarea : se obţine o modificare reflectată din întrepătrunderea culorilor direct pe
suportul de hârtie. Când culorile sunt diluate cu ajutorul apei observăm că , dacă lângă o
pată de galben aşezăm o pată de albastru ,, ele vor fuziona, mijlocul petei devenind verde ,
iar spre margini suprafaţa rămâne colorată galben pur.
b) Tonul : este gradul de luminozitate al unei culori . Tonul se modifică („se rupe”) prin
amestecul culorii cu alb sau negru , ori alb + negru (gri valoric). O culoare pură
amestecată cu alb îşi măreşte luminozitatea ( se deschide), iar amestecată cu negru îşi
pierde luminozitatea ( se închide). Folosirea tonurilor unei singure culori se numeşte
monocromie.

NUANŢE. GAME CROMATICE. DOMINANTA CROMATICĂ

Nuanţa este amestecul dintre două culori (steaua culorilor) fără a pierde din intensitatea de
lumină şi de culoare. De exemplu, din roşu amestecat cu orange rezultă roşu-orange, sau din
verde amestecat cu albastru , rezultă verdee spre albastru.
Gama cromatică este o gradaţie continuă de nuanţe şi tonuri ale unei culori care conduce la
armonia cromatică a întregii lucrări.
Dominanta cromatică este culoarea care predomină în lucrare .
9
 SEMNIFICAŢIA CULORILOR ŞI NONCULORILOR

Culorile au însuşiri care ne influenţează psiho-fizic.

Culorile luminoase (roşu, galben, orange) influenţează psihicul prin transmiterea unei stări
sufleteşti de bucurie , optimism , iar fizic degajă o senzaţie de căldură. Senzaţia de rece este
transmisă de culorile reci ( albastru , verde, violet).
Imagini artistice în gama caldă de culori(„Zi de vară însorită”, „Lanul de grâu”, „Focul”etc) şi
imagini artistice în gamă rece de culori vor ajuta elevii să înţeleagă aceste însuşiri ale culorilor.
Alte semnificaţii psiho - fizice ale culorilor: roşu creează efecte de energie, de iritare, verdele
este odihnitor, galbenul creează vioiciune, portocaliul transmite bucurie iar violetul degajă tristeţe
, nostalgie.
Albul , negrul şi toate tonurile de gri între alb şi negru sunt nonculori. Nonculorile se pot folosi
în amestec cu alte culori pentru a le deschide sau pentru a le deschide . Ele se mai numesc şi
valori.
Albul semnifică puritate, pace, nevinovăţie, curăţenie, cinste. Negrul creează impresia de
adâncime, tristeţe, greutate. În amestec cu negru , culorile dau impresia de greutate.
Griul atenuează contrastul ce apare între culori . Contraste cum sunt roşu-verde , galben-violet,
orange - albastru pot fi atenuate prin juxtapunere a unor zone de gri.

PUNCTUL – ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Punctul reprezintă cea mai mică suprafaţă din ansamblul elementelor de limbaj plastic. Cu
ajutorul punctului se poate realiza o linie , o suprafaţă.
Folosirea punctului în exerciţii conferă elevilor:
a) Deprinderea de a folosi vârful pensulei;
b) Concretizarea relaţiilor mare-mic, aglomerat – aerat, ordonat – dezordonat;
c) Priceperea de a organiza o suprafaţă cu ajutorul punctului ;
d) Dezvoltarea viziunii spaţiale, prin folosirea punctului de diferite mărimi şi culori. Se
creează astfel impresia de „aproape” prin marcarea unor puncte mari în culori calde şi
impresia de „departe” prin marcarea unor puncte mici în culori reci.

Metode de obţinere a diferitelor puncte:

- Pulverizarea – împrăştierea pe suport a culorii în stare lichidă cu ajutorul pulverizatorului;
- Stropirea – poate fi efectuată cu diferite instrumente : stilou ,pensulă, periuţă de dinţi etc.(
pe suport umed sau uscat);
- Colajul – oferă posibilitatea obţinerii unor puncte diverse ca formă şi mărime prin rupere
în mod spontan sau prin tăiere;
- Amprenta – urma lăsată de un obiect prin apăsare pe o suprafaţă.

Expresivităţi şi semnificaţii
Punctul poate avea semnificaţii diverse : început , sfârşit, limită , germinaţii, concentrare etc.
Ca element independent, în lucrările de artă plastică, punctul are o prezenţă diversă:
- element singular, formă a unor obiecte mici: gâze, fluturi , frunze, flori sau obiecte care
par mici datorită depărtării, element ornamental al unor obiecte folosite în compoziţie sau
al unor forme create de artist , de autor;
- element de construcţie , rezultat din tehnica folosită de autor: pointilism(pictură
impresionistă), mozaic, colaj tip mozaic etc.;
- element constructiv care , prin modul în care este dispus, sugerează mişcarea sau volumul.
După modul în care sunt dispuse pe suport, punctele pot să exprime : ordine – dezordine,

1
aglomerat – aerat , static - dinamic etc.

Punctul semnificant
Pentru ca formele din jur să fie reprezentate prin puncte , ele trebuie reduse foarte mult . Astfel
se vor alege subiecte care să poată fi sugerate prin punct ca element artistico – plastic , necesitând
micşorări ale suprafeţelor foarte mari: „Tribună la un meci de fotbal”, „Oraşul văzut din balon” ,
„Câmp cu flori”. „Cer înstelat” etc.
Este important ca atunci când copilul aşterne pe foaie un punct de o anumită mărime şi culoare
sa-l aştearnă conştient , să înţeleagă că acel punct înseamnă ceva anume. În imaginaţia lui ,
punctul poate însemna orice lucru sau trăire. Trebuie doar ajutat să aleagă forma , culoarea , locul
în compoziţie, toate cât mai sugestiv.

Rolul constructiv al punctului

Pentru a fi punct, suprafaţa colorată trebuie să fie minusculă în raport cu celelalte elemente
plastice şi cu suprafaţa, pentru a nu deveni el însuşi o suprafaţă. Astfel , o casă poate deveni un
punct când ea apare redusă ca mărime în raport cu alte elemente din spaţiul plastic, când este
departe.. La fel , devin puncte păsările pe cer , florile pe câmpie, fluturii sau gâzele.
Pentru efectul de spaţialitate al punctului se asociază punctele mici cu cromatică rece, iar cele
mari şi foarte mari cu tuşele calde de culoare , pentru a păstra echilibrul. Pentru utilizarea
punctului în construirea spaţialităţii,în realizarea efectului de depărtare , se pot sugera compoziţii
ca:
 ,,Livada cu pomi” ,
 „Pomi pe marginea şoselei”,
 „Câmpie înflorită”,
 „Peisaj” .
Pentru efectul de uşor-greu al punctului se vor asocia punctele cu culorile închise pentru greu ,
în partea de jos a suprafeţei, generând o compoziţie statică,iar punctele mici cu culorile deschise
pentru uşor, în partea superioară a planşei. Sugestii de compoziţii :
 „Spre înălţimi”;
 „Roiuri de fluturi şi albine”;
 „Sărbătoare cu baloane colorate”
Învăţând să stăpânească semnificaţia punctului , copilul va putea ,în clasa a IV a, să pună acest
element în relaţie cu el însuşi, grupând în mod voit puncte de diferite mărimi şi culori , pentru a
comunica într-un mod original idei , trăiri , impresii.

LINIA- ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Linia, definită ca punct în mişcare, posedă , ca şi punctul plastic, aceleaşi stări potenţiale şi
dinamice. Ea este mijloc de materializare a simţurilor, mijloc de comunicare a inteligenţei şi
afectivităţii. Când un desen este redat liber, spontan, linia reflectă starea sufletească ,
sentimentele. Implicarea fiind personală, semnul , linia vor fi unice.
Linia plastică ia naştere din încercarea de a împăca tensiunea dintre observarea realului şi
efortul de explorare şi recreare imaginativ - artistică. Ea accentuează caracteristicile obiectelor
desenate şi poate căpăta diferite expresivităţi şi semnificaţii.

Clasificarea liniilor – semnificaţii, expresivităţi

a) după formă :
i. linii drepte – sugerează liniştea , siguranţa , împlinirea;

1
 - creează impresia de spaţiu deschis , cald;
- corelată cu gândirea şi logica .
ii. linii curbe oarecare sau arc de cerc, exprimă căutare , nelinişte , tensiune. Când curbele
sunt închise dau naştere formei , volumului , spaţiului tridimensional. Atunci sunt corelate cu
introspecţia , cochilia în care subiectul caută să se refugieze. Ea creează sensibilitate şi
emotivitate, având un caracter feminin, delicat,cald, lipsit de asprime.
iii linii frânte - atât de dinamice încât uneori de4vin agresive , exprimând caractere dure ,
puternice , dar şi nelinişte şi zbucium sufletesc.

b) după orientare :
i. linii orizontale – sugerează liniştea, siguranţa;
ii. linii verticale – sunt ascendente, caută înălţimile;
iii. linii oblice – exprimă dezorientarea şi nesiguranţa , agitaţia şi confruntarea de forţe.
Ele rup echilibrul care poate fi restabilit prin folosirea altor linii oblice în sens
opus.
c) după grosime :
i. linii subţiri – se obţin cu creionul , peniţa şi carioca şi lasă o senzaţie de gingăşie,
şi sensibilitate; Desenul cu linii subţiri capătă caracter decorativ.
ii. Linii groase – obţinute cu pensula dau impresia de spontan şi brut . Ele redau
forţă şi vigoare.

Linia mai poate fi continuă ( duct continuu) – conturează forma dintr-o singură mişcare , fără a
ridica instrumentul de lucru de pe hârtie – şi discontinuă ( rezultată din fragmentarea conturului
desenat , creează forma din mai multe linii).
În compoziţia decorativă , gruparea liniilor în diferite poziţii dă expresivităţi diverse: liniile
orizontale, scurte şi subţiri exprimă liniştea; liniile orizontale, lungi şi paralele exprimă
amploarea măreţia; liniile paralele verticale , oblice sau orizontale exprimă armonia, ordinea.
În construcţia chenarelor, linia se foloseşte în paralelism prin:repetare , simetrie, alternanţă.
De asemenea , linia poate susţine două elemente decorative . Prin modul în care se grupează
liniile se pot crea diverse armonii liniare.

Capitolul II
METODOLOGIA CERCETĂRII

II. 1. Ipoteza cercetării . Obiective. Metode de cercetare.

Lucrarea va prezenta cercetarea întreprinsă asupra unei clase de elevi , cu ipoteza că folosirea
unei învăţări creative, problematizante – prin aplicarea unor metode şi tehnici de creativitate
individuale şi de grup – a conţinuturilor ariilor Arte şi Tehnologii, duce la dezvoltarea
capacităţilor creatoare ale şcolarului mic.
„Obiectivele propuse se constituie ca „decupaje curriculare” în cadrul ariilor Arte şi
Tehnologii , fiecare dintre ele contribuind prin posibilităţile oferite de specificul său, la
conturarea temei de ansamblu. Aceste obiective sunt:
1. Dezvoltarea capacităţii de exprimare plastică, metaforică a trăirilor sufleteşti , a
influenţelor suferite din exterior, utilizând la maxim valenţele imaginaţiei şi ale
1
 creativităţii;
2. Dezvoltarea imaginaţiei creatoare;
3. Combinarea materialelor îi tehnicilor învăţate pentru obţinerea unor produse noi,
originale;
4. Demonstrarea de iniţiativă în abordarea practică , indiferent de natura acesteia;
5. Descoperirea soluţiilor de valorificare a materialelor refolosibile .
Caracterizez cercetarea ca fiind una de tip experimental , dar şi una de tip practic – aplicativ.
Prima caracteristică se regăseşte în măsurarea parametrilor creativităţii înainte şi după aplicarea
experimentului, cea de – a doua vizează o aplicabilitate practică şi contribuie la îmbogăţirea
modalităţilor concrete de acţiune în studierea conţinuturilor Arte şi Tehnologii.
Metode de cercetare

Capitolul III
ÎNVĂŢAREA CREATIVĂ A
CONŢINUTURILOR ARIILOR ARTE ŞI
TEHNOLOGII

III.1. Metode de dezvoltare a creativităţii

În viziunea principiului didactic al participării conştiente şi active a elevilor la propria lor

instruire , metodele de învăţământ devin instrumente de lucru cu ajutorul cărora elevii dobândesc
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi fie sub îndrumarea directă a învăţătorului, fie în mod
independent, dezvoltându-şi potenţialul creator.
Alegerea metodei sau îmbinarea mai multor metode pentru o lecţie sau un sistem de lecţii
aparţine învăţătorului , această îmbinare făcându-se în funcţie de scopul urmărit şi de nivelul
clasei la care se predă.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, în procesul de predare - învăţare a elementelor de
limbaj plastic , cât şi a conţinuturilor disciplinei Abilităţi practice , am folosit următoarele metode
de dezvoltare a creativităţii, individuale sau de grup : jocul didactic , metoda brainstorming ,
metoda sinectică , exerciţiul , metoda Chindogu.
Unele dintre ele parcurg , într-un fel sau altul, aceeaşi succesiune de paşi, şi anume:
1. Prelucrarea problemei sau a cerinţei într-un sens foarte larg, pornind de la definirea
acesteia, continuând cu identificarea aspectelor critice pe care le conţine şi terminând
cu obiectivele urmărite;
2. Culegerea de informaţii cu privire la elementele necunoscute, elementele noi, toate
informaţiile formând ulterior conţinutul unui material scris;
3. Ordonarea informaţiilor culese prin punerea lor , într-o formă inteligibilă, uşor
detectabilă , de tipul : sortare , grupare , notare;
4. Rafinarea informaţiilor – stabilirea de relaţii dintre acestea , similitudini, analogii,
diferenţe, raporturi cauze – efect;
5. „digerarea” informaţiilor ca fază de incubare deliberată, prin renunţarea la abordarea
conştientă şi „punerea la lucru” a subconştientului , relaxare voită , discutarea altor
probleme.

Folosirea metodelor de creativitate în grup stimulează creaţia de idei; ideile unora sunt
1
generate sau îmbogăţite de ideile celorlalţi, obţinându-se mai mult decât atunci când se lucrează
individual .
Prin metodele şi procedeele pe care le-am folosit , am urmărit să antrenez acele potenţe
creative ale elevilor , potenţe care duc la realizări artistice productive ( şi nu reproductive) ,
conştiente, personale şi imediate. În acelaşi timp, ele asigură şi realizarea sarcinilor specifice
instructiv – formative ale procesului de educaţie plastică la clasele I – IV , fiind legate mai ales de
dezvoltarea sensibilităţii şi creativităţii artistice.

CLASA a IV a
TEMA PLASTICĂ: Compoziţia plastică
SUBIECT: Ouă încondeiate

SCOPUL LECŢIEI: aplicarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor despre desenul decorativ

şi de a crea şi a combina motive decorative

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. Să exprime criteriile după care sunt recunoscute compoziţiile decorative;
2. Să definească o compoziţie decorativă;
3. Să organizeze echilibrat elemente de limbaj plastic şi amestecurile de culori;
4. Să realizeze o compoziţie decorativă respectând principiile de bază ale acesteia.

TIPUL LECŢIEI : de creaţie plastică

STRATEGIA DIDACTICĂ:
 Metode şi procedee: exerciţiul , demonstraţia, explicaţia
 Forme de organizare: frontal , individual
 Material didactic: ouă fierte, ouă încondeiate din diferite zone ale ţării, pensoane , carioci,
acuarele;

DESFĂŞURARE :
Fiind în preajma zilelor de Pa□ti, se vor folosi ouă vopsite special pentru această sărbătoare .
Elevii vor imagina diferite motive decorative pe care le vor aplica pe suprafaţa oului colorat.
Friza decorativă se construieşte pe circumferinţa mare a oului , trasând două linii cu o distanţă de
1,5 cm între ele.

1
 PROIECT DE LECŢIE

CLASA : a IV- a
ARIA CURRICULARĂ : Arte

DISCIPLINA : Educaţie plastică

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE : Armonie in lumea semnelor

TEMA PLASTICĂ : Compoziţia echilibrată a suprafeţei decorative

SUBIECTUL : Încondeierea ouălor

DEMERS DIDACTIC

MOTIVAŢIA : Tema plastică îi determină pe elevi să gândească artistico-plas-tic , valorificându-

şi cunoştinţele despre linie şi punct cu roluri decorative , dar şi calităţile intelectuale , afective şi
voliţionale . Subiectul lecţiei este valoros , deoarece încondeierea ouălor este şi a fost
dintotdeauna un obicei străvechi la poporul român , elevii văzându- şi bunicile , mamele
înroşind şi încondeind ouă în fiecare an , o dată cu sosirea Sfintelor sărbători de Paşti .

Lecţia este utilă pentru că îi activează pe elevi în aplicarea principiilor artei

decorative , organizând echilibrat pe o suprafaţă decorativă toate elemen-tele de limbaj plastic
.

OBIECTIVE CADRU

1. Cunoaşterea şi utilizarea materialelor , a instrumentelor de lucru şi a unor

tehnici specifice artelor plastice ;
2. Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic ;
3. Realizarea unor compoziţii libere şi a unora după model .

1
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ :
– Să folosească materialele ( tuburi , pastile , carioca , pastel , plastilină , lut , hârtie ) şi
tehnicile de lucru ( acuarelă , tempera , guaşă , colaj , mixtă , modelaj ) .
3.1. – Să intuiască punctul şi linia ca elemente de limbaj plastic cu rol decorativ.
4.1. – Să organizeze echilibrat o suprafaţă folosind toate elementele de limbaj artistico –
plastic ( forma , pata , linia , punctul ) .

OBIECTIVE OPERAŢIONALE :

a) cognitive
O1 – să recunoască pe imagini elementele de limbaj artistico – plastice studiate
O2 – să exprime criteriile după care sunt recunoscute compoziţiile decorative ;
O3 – să definească o compoziţie decorativă ;
O4 – să organizeze echilibrat elementele de limbaj artistico–plastic şi ames-tecurile de
culori şi nonculori , în diferite tehnici de lucru ;
O5 – să realizeze o compoziţie decorativă respectând principiile de bază ale acesteia ,
în una din formele sale .
b) afective
O6 – să participe cu interes la desfăşurarea lecţiei ;
O7 – dezvoltarea gustului pentru frumos şi a sensibilităţii artistice ;
O8 – dezvoltarea simţului critic şi autocritic ;
O9 – cunoaşterea , înţelegerea şi preţuirea artei populare .

CONDIŢII PREALABILE :

- clasă de nivel mediu;

- elevii provin din medii diferite;
- elevii posedă minimum de informaţii despre compoziţia echilibrată a spa-ţiului
decorativ.

EVALUARE :
- elevii vor organiza echilibrat elementele de limbaj plastic studiate respectând principiile
de bază ale artei decorative ( repetiţia , alternanţa , simetrii , asimetria)

RESURSE ŞI MANAGEMENTUL TIMPULUI :

a) metode şi procedee : observaţia , conversaţia , explicaţia , descoperirea , instruc-

tajul verbal , exerciţiul , brainstorming-ul , ,,spargerea
gheţii” , jocul didactic .
b) forme de organizare : frontal , individual .
c) mijloace didactice pentru învăţător : planşe didactice , figurine , marker-e ;
 pentru elevi : planşe , ouă fierte sau golite de conţinut ,
acuarele , pahare cu apă .
d) metode de evaluare : aprecierea verbală asupra lucrărilor elevilor , observarea
sistematică
e) timp de lucru : 50 minute

MATERIAL BIBLIOGRAFIC :

1. *** ,,Curriculum naţional” – Programe şcolare pentru învăţământul primar, Bucureşti ,

1998 .
2. Victor Dima - ,,Educaţie plastică” – manual pentru clasa a IV-a , Teora
OB. ACTIVITATEA ACTIVITATEA DO RESURSE EVALUARE
OP. -
ÎNVĂŢĂTORULUI ELEVILOR
ZA
RE
I. Faza pregătitoare Pregătesc materialele necesare . 1'

a) . Moment organizatoric . ¾,,spargerea gheţii”

Organizez momentul de Aleg câte un cartonaş 2"
¾ individual
,,Spargerea colorat
gheţii” , cer să noteze cuvântul care să corespunzător stărilor sufleteşti şi
¾ brainstorming
răspundă la întrebarea ,,Ce notează răspunsul întrebării date .
doresc ¾ cartonaşe
astăzi de la ora de desen?” colorate
b) .Verificarea lucrărilor şi a
Prezintă lucrările . - ecuson
cu- noştinţelor
realizate ora trecută . 4'
Liniile orizontale degajă
liniştea,
Ce semnificaţii au liniile orizontale ?
calmul , odihna . Liniile
Dar verticale ? Dar înclinate?
verticale
sugerează aspiraţia , înălţarea
,
perfecţiunea . Liniile
înclinate
exprimă viaţă , mişcare , agitaţie .
c) . Discuţii pregătitoare .

d) . Anunţarea obiectivelor şi a temei

plastice .

Dacă ora trecută aţi reuşit să redaţi 1

'
6
cu ajutorul liniei şi punctului
stări
sufleteşti , astăzi veţi realiza o com-
poziţie echilibrată a suprafeţei
deco-
rative . Notez tema plastică .

6
 II. Faza incubaţiei .

Prezint mai multe planşe în

care
punctul şi linia sunt elemente deco- Compoziţia echilibrată se caracte-
O rizează prin aşezarea echilibrată a 10'
1 rative în chenare , freză , joc de fond.
punctelor , liniilor , formelor prin
Cer elevilor să intuiască organizarea armonizarea culorilor , prin rapor-tul
elementelor într-o compoziţie decora-
dintre spaţiul plin şi spaţiul gol.
tivă ( după principiile simetrie ,
¾observaţia
alter- Sunt atenţi la planşele prezentate ,
nanţă,repetiţie).În compoziţia urmărind organizarea elementelor
decora-
componente .
tivă se folosesc petele cromatice late , ¾individual
unitare ca ton şi nuanţă .
Un copil îmbrăcat în iepuraş intră în ¾planşe didactice
O Capacitatea
Creatorii populari au folosit punctul şi clasă , amintindu-le copiilor că se
2 de intuire a
apropie sărbătoarea Paştelui . Dia- orga- nizării
linia pentru a înfrumuseţa obiecte-le
făcute de ei . Au combinat linii loghează cu copiii despre pregăti-rile elemen- telor
creştinilor pentru Paşti . El prezintă ¾instructaj verbal compo-
drepte
, frânte , curbe între ele sau cu mai multe ouă încondeiate. Copiii nente într-un
puncte observă şi recunosc princi-piile artei spaţiu decora-
şi au creat motive populare . tiv .
decorative .
-observarea
- Prezint şerveţelul popular , o ie , o sistematica
ulcică .
O
6
 III. Faza de iluminare .
- Iepuraşul v-a adus în coşul lui ouă ¾exerciţiul
pentru a le încondeia , acum când
25' individual
ştiţi ce reguli au avut creatorii
popu-lari când au realizat crearea
¾explicaţia
diferite-lor obiecte făcute de ei
sau când au încondeiat ouă .

Cer construirea cu ajutorul creionu-

lui a unui model decorativ pe ou , Capacitatea
folosind punctul şi linia . Amintesc că de organizare
echilibrată a
pentru a obţine efecte deosebite, linia
punctului şi a
trebuie supusă diferitelor procedee de liniei .
grupare , multiplicare, armonizare .
Succesiunea este mai uşor de realizat ¾descoperirea
îmbinând două sau trei elemente . Capacitatea
de înţelegere
şi aplicare .

Capacitatea de
organizare
echilibrată a
¾exerciţiul
Creez o atmosferă plăcută cu ajuto-rul formelor .
O
unui cântec . Urmăresc lucrul în clasă Lucrează liber . individual
-observarea
4 oferind eventualele sugestii sau
¾casetă sistematica
indicaţii .
O
audio
5 ¾casetofon
7
 ¾aprecierea verbală Capacitatea
IV. Faza de verificare . de apreciereşi
Fac aprecieri asupra 7' ¾frontal
Criterii de evaluare : autoapreciere
●s-a obţinut o compoziţie lucrărilor personale şi a
¾individual .
echilibrată a elementelor de limbaj elevilor ( colegilor ) .
plastic pe suprafaţa ouălor ; -coevaluarea
●s-au obţinut modele decorative
originale ;
●lucrarea este frumoasă ;
●s-a aplicat unul din principiile artei
decorative ( repetiţia ) .

Fac aprecieri generale şi notez .

 PRINCIPIILE ARTEI DECORATIVE

a) alternanţa – reprezintă succesiunea la intervale regulate a unui element

- poate fi de mărime , de poziţie , de culoare , de formă .

b) simetria – reprezintă echilibrul dintre două forme care corespund prin

suprapunere , aşezate de o parte şi de alta a unei axe imaginare .

c) repetiţia – procedeu care constă în întrebuinţarea de mai multe ori a acelu- iaşi

element .

d) suprapunerea – constă în aşezarea a două motive decorative asemănătoare

sau diferite , unul peste altul .

De ce se încondeiază oul ?

¾ Pentru că oul este un simbol al creaţiei , al renaşterii , al fertilităţii . El are această

semnificaţie la mai multe popoare care-l venerau şi-l considerau şi apărător de
primejdii , pază împotriva geniului rău .

¾ La ora de religie au aflat că , odată cu apariţia creştinismului , oul capătă şi alte

semnificaţii . Însă romanii , egiptenii , perşii , evreii sacrificau ouă în temple şi le
dăruiau unul altuia la anumite sărbători de primăvară , chiar şi până la creştinism .

¾ Poporul nostru transpune cu înţelepciune şi pricepere tradiţia evlavioasă în alte

dimensiuni , acelea ale artei populare . Ca şi alte genuri ale artei populare, ouăle
încondeiate , ca şi cele roşii , cuceresc prin valoarea lor estetică , prin conţinutul bogat
al motivelor şi prin documentarea istorică ce cuprinde o serie de tradiţii , obiceiuri ,
credinţe .