EDUCATIA ESTETICA

"Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe alţii să vadă."

(Edgar Degas)

Educaţia estetică reprezintă acea dimensiune a educaţiei care îşi propune să dezvolte

personalitatea umană din perspectiva promovării frumosului estetic, social şi natural. Conceptul
de estetică îşi are originea în limba greacă: aisthesis, aisthetikos ceea ce se refera la sensibil,
placut, frumos.  Aşadar, activităţile educaţionale specifice educaţiei estetice se realizează prin
receptarea, evaluarea şi crearea frumosului existent în natură, în societate şi în artă.

Promovarea educaţiei estetice în şcoală urmăreşte:

- conştientizarea şi motivarea elevilor pentru a recepta şi cunoaşte frumosul din

artă, din societate şi din natură;

- formarea la elevi a capacităţii de a evalua frumosul din artă, societate şi natură,

adică formarea „discernământului estetic”

- crearea şi promovarea de către elevi a frumosului în artă, în societate şi în natură,

la nivel de proces şi de produs;

- motivarea elevilor pentru a păstra şi promova frumosul.

În şcoală, educaţia estetică se realizează atât în mod direct, prin intermediul

disciplinelor de specialitate (educaţie muzicală, educaţie plastică, desen, filosofie, literatură)

sau prin activităţi nonformale specifice (vizite la muzee, expoziţii de artă, teatru, operă etc.),

dar şi indirect prin intermediul celorlalte discipline de învăţământ (matematica, chimia, fizica

etc.).

Obiectivele educaţiei estetice

Atitudinea estetică se exprimă printr-un ansamblu de reacţii spirituale ale fiinţei umane
faţă de valorile estetice (ale naturii, societăţii şi artei). Spre deosebire de alte atitudini specific
umane determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economic etc., în cazul atitudinii
estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinţe spirituale, al unor aspiraţii şi nevoi
umane. La baza atitudinii estetice se află un interes specific şi anume “interesul estetic” ..
 Pascadi –1972). Efectele acestui interes vizează subiectivitatea fiinţei umane, sensibilizând-o
prin manifestări, cum sunt cele de plăcere, desfătare, dăruire, curiozitate, uitare de sine etc.
Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetică,
idealul estetic, sentimentele şi convingerile estetice.

Metode si forme de realizare a educaţiei estetice

Metodele folosite în educaţia estetică sunt metode comune cu cele folosite în întregul

proces educativ. Un loc cu totul aparte revine în educaţia
estetică metodei exerciţiului,  însoţită de explicaţii şi demonstraţii. 
 Exerciţiul contribuie la dezvoltarea sensibilitaţii şi receptivitaţii estetice. De asemenea,
exerciţiul stă la baza capacitaţii de a folosi, a reproduce sau a crea valori estetice. El
poate îmbraca mai multe forme: exersarea unor capacitaţi perceptive, exerciţii de traducere
reciprocă a limbajelor artistice sau exerciţii tehnice.
   Explicaţia intervine ca moment introductiv în achiziţionarea de cunoştinţe teoretice sau în
dobandirea de deprinderi artistice specifice. 
  Demonstraţia stă mai mult la indemana cadrului didactic specializat intr-un domeniu al artei.
Şi în educaţia estetică este nevoie de un sistem metodologic care, folosit conform
obiectivelor propuse, specificului conţinutului valorilor estetice incluse în procesul educaţiei, al
particularitaţilor individuale pe care le manifestă, să poată asigura  nivelul de eficienţă necesar
unei educaţii estetice de valoare.
Antrenarea elevilor în exerciţii sistematice, specifice domeniului artistic pentru care ei
dovedesc aptitudini şi conducerea lor cu tact reprezintă o dovadă a măiestriei pedagogice.
Descoperirea şi cultivarea talentelor de la cea mai fragedă vârstă prezintă nu numai o
importanţă pedagogică, ci şi una socială şi naţională.Cadrele didactice care indruma cu
bunavointa si profesionalism elevii cu aptitudini artistice,contribuie astfel la afirmarea naţiunii
noastre pe plan internaţional, la îmbogăţirea patrimoniului cultural – ştiinţific al omenirii.

Principiile educaţiei estetice

Educaţia estetica are la baza urmatoarele principii specifice:

- principiul educarii estetice prin valori autentice,
- principiul perceperii profunde și creatoare a operelor de arta și a valorilor estetice în
general,
- principiul perceperii unitare a conţinutului și formei,
- principiul inţelegerii și situarii contextuale a fenomenului estetic.