METODOLOGIA STUDIERII

COMPOZIŢIEI
PLASTICE ȘI DECORATIVE.

Studenta anului II gr.21A Moldovan Ludmila

 Cuprins:
• Ce este compoziție plastică
• Tipuri de compoziție
• Compoziție statică
• Compoziție dinamică
• Compoziție închisă
• Compoziție deschisă
• Ce este compoziție decorativă
• Principiil de bază a compoziției decorative
• Formele compoziționale
• Bibliografie
În general compoziția semnifică organizarea unor
elemente într-un ansamblu unitar.În toate domeniile
creației este folosită organizarea compozițională care are
la bază elemente de limbaj și mijloace de expresie specifice
(literatura, muzica, teatru, film, coregrafie, arte plastice).
Clasificarea compoziției specifice artelor plastice face în
funcție de acesteia, de principiile care stau la baza
organizării, precum și a tehniciilor și materialelor de lucru
utilizate. Din aceste considerente, compoziția poate fi de
două feluri: plastică și decorativă
.
 Compoziția plastică (forma totală)
este spațiul plastic creat pe o
suprafață ca un tot unitar după
principii compoziționale care stabilesc
legătura dintre conținut și formă.
Există mai multe tipuri de compoziție
plastică, în funcție de modul în care
elementele plastice sunt ordonate și
echilibrate.
Astfel avem:
1. Compoziție statică
2. Compoziție dinamică
3. Compoziție închisă
4. Compoziție deschisă
 Cand elementele de limbaj plastic (puncte si
linii) au o semnificatie statica , fiind ordonate pe
trasee orizontale sau verticale, iar culorile
apropiate valoric, raman in acelasi plan, .
compozitia este statica
Compoziția statică se realizează prin organizarea
elementelor plastice într-un echilibru stabil,
elementele componente înscriindu-se într-o
structură compozițională stabilă (pătrat,
dreptunghi, triunghi).
 Compoziția statică
se caracterizeaza prin axe
verticale si orizontale, unghiuri
drepte la intersecția dintre axe
si cromatică necontrastantă.
Paul Klee - "Senecio"
Édouard Manet - "Bar la Folies-Bergère"
 Compoziția dinamică
crează impresia de mișcare,
elementele plastice tulbură și
mobilizeaza spațiul prin trasee
curbe, diagonale, circulare,
aglomerate și culori vii.
Henri Matisse - "Tristetea regelui"
Adrian Ghenie - "Floarea soarelui"
 Forma de ansamblu este obținută prin
structurarea suprafeței după scheme
compoziționale, obținându-se astfel diferite
feluri de compoziții (verticală, orizontală,
oblică, triunghi, patrat, dreptunghi,circulare,
spirale, radiale etc.)
 Aceste scheme copoziționale dau compoziției
plastice anumite semnificații:
- orizontale - liniște, stabilitate, verticalele măreție,
monumentalitate - diagonalele, dinamism –
triunghi –echilibru - dreptunghiul și pătratul –
stabilitate maximă spirală.

În funcție de schemă de organizare se obțin

compoziții închise și deschise cu efecte
statice sau dinamice.
 În compoziția închisa
elementele tabloului tind spre
interior, iar culorile și formele
sunt alcătuite astfel încat
atenția este captata în centrul
de interes.
Wassily Kandinsky - "Cercuri intr-un cerc"
Gustav Klimt - "Sarutul"
 Compozitia inchisa are un singur centru de interes care
indreapta privirea spre interiorul lucrarii, iar principalele
elemente componente sunt dispuse in zona centrala care o
inconjoara. Restul elementelor sunt orientate în aşa fel
încât să conducă privirea către el. Subiecte potrivite pentru
astfel de compoziții sunt:
La gura sobei, În jurul bradului.
În acest caz elementele plastice sunt ordonate pe scheme în
formă de pătrat, triunghi, cerc.
 În compoziția deschisă axle
compoziționale sau privirile
personajului, privitorul este trimis
spre un punct din afara limitelor
lucrării.
Auguste Rodin - "Burghezii din Calais"
Pablo Picasso - "Guernica"
 Compozitia deschisa se caracterizeaza prin
existenta mai multor centre de inters care
indreapta privirea spre exteriorul lucrarii. Aspectul
acesteia poate crea impresia ca este un detaliu
dintr-un ansamblu.
Pentru executarea compoziției deschise, se propune
următoarele subiecte:
Hramul orașului, Orașul copiilor, La patinoar
Compoziția
decorativă
 Compoziția decorativă se deosebește de cea
plastică prin modul de organizare al
compoziției si prin modul in care sunt folosite
elementele de limbaj plastic.
În compozițiile decorative suprafața este plată,
fară a se încerca redarea volumului, iar
elementele de limbaj plastic sunt folosite numai
cu rol ornamental.
Principalele surse de inspirație sunt natura si
geometria.
Elementele compoziției decorative sunt:
•linia (egală si clară, cu rol decorativ)
•punctul (dispus ordonat)
•pata plană (uniformă, fară a sugera volumu)
Motive decorative:
•geometrice
•florale
•zoomorfe
•antropomorfe
•cosmice
Principiile compoziţiei decorative:
•repetitia
•alternanta
•simetria
•compunerea libera
 Repetiția este un procedeu de ornamentare care
constă în repetarea unui element de limbaj plastic
(punct, linie, formă) sau a unui motiv decorativ
obţinut prin stilizare. 
Alternanța este o succesiune de cel puţin două
elemente. Alternanţa poate fi: de culoare, de motiv
sau de poziţie. 
Simetria presupune existenţa unei axe ce are de o
parte şi de alta aceleiaşi motive decorative sau
elemente plastice.
Formele compoziţionale folosite în arta
decorativă sunt:
- friza,
- chenarul,
- jocul de fond etc. 
Friza este compoziţia în formă de bandă în care se
ordonează elementele plastice sau motivele după
principiile artei decorative. 
Chenarul este o bandă decorativă ce decorează o
suprafaţă de jur împrejur. 
Jocul de fond se organizează pe bază de reţea
geometrică sau liber pe toată suprafaţa de lucru
 Bibliografie :
1. Compozitia plastica si compozitia decorativa
https://prezi.com/user/6dgeg7biix9k/
2. Compozitia in Artele Plastice | PDF - Scribd
https://ro.scribd.com › doc › c...
3. Studiul compoziției la lecțiile de Educație plastică
Alexandra Clapatiuc, masterandă, Universitatea de Artă
„George Enescu”, Iași, România
4. Metodologia studiului compoziției de Elena Vinnicenco
Universitatea pedagogică de stat Ion Creangă