COMPOZIȚIA DECORATIVĂ CROMATICĂ

Compoziția este un tot unitar, o configurație care ia naștere prin ordonarea și

organizarea relațiilor esențiale ale elementelor de limbaj plastic
Compoziția decorativă este specifică artelor decorative: textilă, ceramică, mobilier, artă
monumentală, artă populară. Aceste domenii merg, mai degrabă către zona de meșteșuguri.
Principiile compoziționale:paginația, ordinea și dezordinea, modularea, unitatea,
echilibrul, contrastul, simetria-asimetria, ritmul, centrul de interes, sectiunea de aur.
Compoziția statică este suma elementelor de limbaj plastic cu semnificație statică: puncte
ordonate pe trasee orizontale, verticale sau perpendiculare, linii orizontale, verticale, intersecția
lor. Ea poate fi atât închisă cât şi deschisă. Staticul sugereaza repausul, lipsa mişcării, echilibrul.
Compoziția dinamică este compusă din puncte de diferite dimensiuni, ordonate pe trasee
curbe, oblice, în zig-zag, circulare, aglomerate sau dispersate.
Compozitia închisă are, de obicei, un singur centru de itneres spre care se îndreaptă toate
liniile de forță. Compozitia închisă este organizată astfel încât toate elementele tabloului (linii,
puncte, forme, culori,personaje) se orientează spre interiorul cadrului acestuia. Toată acțiunea,
elementele de limbaj şi mijloacele de expresie se desfăşoară în interiorul tabloului.
Compoziția deschisă are mai multe centre de interes legate între ele prin diferite linii de
forță, îndreaptă atenția spre exteriorul lucrării. Ea poate da impresia că este un detaliu, un
fragment dintr-o lucrare mai mare. Se bazeaza pe existența mai multor centre de interes. Prin
modul de organizare a elementelor componente, acestea trimit ochiul şi gândul privitorului în
afara cadrului tabloului.
Compoziția decorativă are următoarele caracteristici:
Elementele compoziționale sunt stilizate ( forme geometrice, motive decorative,
ornamente, elemente din natură)
Formele sunt plane (bidimensionale) și sunt reprezentate pe o suprafață fără perspectivă
Ritmul constant: elementele se repetă egal ca formă, dimensiune, interval, culoare, după
anumite legi
Clasificarea compoziției decorative:
Din punct de vedere al organizării elementelor, compoziția poate fi:
Închisă- chenarul, motivul unic
 Parțial închisă- friza, banda decorativă închisă (sus și jos) bordura închisă jos
Deschisă- jocul de fond
Prin repetiția constantă a elementelor, compoziția decorativă are un caracter static
Stilizarea- reproducerea unui obiect din natură în linii simplificate, păstrându-i
elementele originare esențiale în scop ornamental-decorativ. Structurile plastice obținute prin
stilizare se numesc motive decorative.

Elementele plastice sunt dispuse conform principiilor de bază ale compoziției decorative:
 repetiția
 alternanța
 simetria
REPETIȚIA constă în reluarea unui element pe o anumită direcție, la distanțe egale și în poziții
identice. Ea presupune fie repetarea unui element de limbaj plastic (punct, linie, pată, formă) fie
repetarea unui motiv decorativ
ALTERNANȚA este o succesiune de cel puțin două elemente diferite ca formă, mărime, culoare
și poziție care se repetă.
SIMETRIA exprimă echilibrul într-o compoziție plastică; ea presupune existența unei axe ce are
de-o parte și de alta elemente și motive așezate la distanțe egal depărtate de ea.
Formele compoziționale folosite în arta decorativă sunt:
FRIZA este compoziția decorativă în formă de bandă, în care motivele sunt dispuse de
regulă pe orizontală și respectă un sens.
CHENARUL este o bandă decorativă ce decorează o suprafață de jur împrejur
JOCUL DE FOND este compoziția ce se bazează pe o rețea în care motivele decorative
sunt oraganizate în funcție de legile artei decorative.