ROLUL ACTIVITATILOR

ARTISTICO-PLASTICE
IN EDUCAREA GUSTULUI
ESTETIC AL COPILULUI
DE VARSTA SCOLARA
MICA
 “Când credeţi că copilul a obosit să citeasca,
că atenţia i-a slăbit, că procesul de înţelegere
la el s-a întrerupt, puneţi-l pe copil să scrie,să
deseneze, să cânte…(Uşinski)
 Planul lucrarii
Capitolul I
Motivarea alegerii lucrării.

Capitolul II
Obiective şi modalitaţi de realizare
ale activitaţilor artistico-plastice în ciclul
primar.
1- Obiective ale activităţilor
artistico-plastice.
2- Teme şi tehnici de lucru.
Capitolul III
Rolul activitatilor artistico-plastice în
educarea gustului estetic al copilului de
vârsta şcolara mică.
1- Esenţa şi scopul educaţiei estetice.
2- Educaţia estetică şi educaţia artistică.
3- Importanţa activitaţilor artistico-
plastice în educarea gustului estetic.
4- Modalitaţi de realizare a educaţiei
estetice şi a gustului estetic.
Capitolul IV
Concluzii

Capitolul V
Anexe
1. Reproduceri de arta.
2. Lucrari executate de copii.
3. Fotografii
 “Desenul sa fie studiat
pentru dezvoltarea
sentimentului frumosului si
sa nu devina o meserie! “

Aristotel (384-322 i.e.n.)

 Arta lumii va fi patrimoniul
tuturor, în momentul în care orice
om ştie să o preţuiasca.
Importanţa sarcinilor şcolii în
educaţia estetică şi artistico-plastică
nu poate fi neglijată. Ea dă o
educaţie şi o instrucţie de bază
tuturor şcolarilor.
 Desenul este unul din mijloacele
cele mai apropiate şi mai potrivite
pentru educaţia estetică. La rândul ei,
educaţia estetică este o parte
principală a educaţiei multilaterale.
Activitatea artistico-plastică este un
cadru ideal pentru descoperirea
aptitudinilor, este o activitate care
produce placere.
 Prin activitatea artistico-plastica copiii
sunt ajutaţi să vada frumosul.
Elevii trebuie învăţati să nu treacă pe
lângă valorile frumosului din viaţa
înconjurătoare fără să le observe.
Atenţia lor trebuie să fie îndreptată
asupra acestor valori: aspecte ale naturii,
tradiţii, folclor, artă.
Frumuseţile observate vor trebui
exprimate în temele lor de desen.

“Frumosul se educa prin

frumos”
spunea Platon la vremea lui, un
adevar care a ramas valabil pâna
în zilele noastre.
 De-a lungul activitaţii mele didactice
am observat că atunci când colorează,
când pictează, când foloseste culoarea,
hârtia, lipiciul sau plastilina, copilului
( începând de la vârsta preşcolară) i se
formează răbdarea, îndemânarea, simţul
estetic, trăsături care îi vor împlini
personalitatea şi, chiar dacă nu va ajunge
artist, va avea viaţa sufleteasca mai
bogată, va fi mai sensibil, mai fericit.
 Studiile intreprinse, ca şi experienţa
practică, evidenţiaza că activitaţile artistico-
plastice exercită o influenţă benefica asupra
personalităţii copilului pe plan estetic, moral,
afectiv şi intelectual. Aceasta implică din
partea educatorului (învăţătorului) o activitate
didactică şi educativă susţinuta.
Lucrarea de faţă ar putea fi un sprijin
pentru cei interesaţi de acest domeniu al
artelor plastice şi, în acelaşi timp, un îndemn
de a ne apleca cu mai multa atenţie şi chiar cu
mai multă responsabilitate spre acest domeniu.
Să vedem copilul din faţa noastra ca fiind pânza de
şevalet, iar metodele şi mijloacele noastre de lucru
ca fiind culorile şi pensulele. Doar dacă atunci când
“lucram” punem şi suflet vom avea în faţa noastră
ceea ce ne-am dorit: adevărate”opere de artă”, căci
”Poţi să ai talent, dacă nu lucrezi
e degeaba. Mâna trebuie să-ţi
umble.
Şi poţi să desenezi bine, să ai
culoare cât de frumoasă, dacă nu
pui simţire nu iese nimic…
Noi artiştii privim cu ochiul, dar
lucrăm cu sufletul…”
spunea marele artist Ştefan Luchian
 Obiective ale activitaţilor artistico-
plastice.
Obiectivele prevăzute de programa şcolară vizeaza
obiectivele majore ale ciclului achiziţiilor
fundamentale:
 familiarizarea cu materialele de lucru specifice
domeniului plastic,
 asimilarea elementelor de limbaj plastic,
 stimularea potenţialului creativ.
Pentru echilibrul intelectual şi afectiv al şcolarului
mic este bine ca acesta să fie atras în forme de
activitate care să faciliteze asimilarea treptată a
“gramaticii” problemelor plastice.
 Prin conceperea
conţinuturilor, a obiectivelor, a
activităţilor de învăţare se
faciliteaza dezvoltarea
legăturilor interdisciplinare,
relaţiile dintre educaţia
plastică şi celelalte discipline
pe care le studiază elevii.
 Obiectivele cadru
1.Cunoaşterea şi utilizarea materialelor, a
instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice
artelor plastice.
2.Recunoaşterea tipurilor de culori şi a
nonculorilor în natură, pe imagini şi pe paletă şi
obţinerea amestecurilor.
3.Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de
limbaj plastic.
4.Realizarea unor compoziţii libere şi a unora
după model.
 Obiectivul ce mi l-am propus pentru
activitatea de desen/pictură desfăşurată
cu copiii îl constituie dezvoltarea
sensibilităţii artistice, dezvoltarea
gustului estetic. Urmărirea acestui
obiectiv implică iniţierea în procesul de
creaţie, familiarizarea cu limbajul
plastic, cu materialele şi instrumentele de
lucru necesare, precum şi cu tehnicile de
lucru elementare specifice.
 Iată câteva tehnici de lucru:
 Tehnica firului de aţă
 Tehnica ştampilelor din
cartof
 Tehnica ştampilelor din
plută
 Tehnica culorilor umede
 Tehnica petei de cerneală
 Tehnica dirijării culorii prin
jet de aer
 Tehnica picturii cu palma
 Tehnica desenului cu
lumânarea
 Tehnica amprentei cu
vârful degetului
 Desenul cu pic
 Desenul cu creta
 Desenul cu tempera
 Desenul cu acuarela
 Tehnica modelajului
 Tehnica colajului
 …şi lista ar putea
continua
Importanţa activităţilor artistico-plastice
în educarea gustului estetic

 Educaţia estetică asigură condiţii propice pentru

stimularea şi promovarea creativităţii în toate
domeniile de activitate, inclusiv în munca de
învăţare.
 Educaţia estetică poate avea o puternică
influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile
afective în faţa operelor artistice, în contemplarea
peisajelor naturii, în observarea a tot ce este corect
şi frumos în comportarea şi activitatea celor din
jur.
 Implicata în întreg procesul de formare şi
autoformare a personalităţii, educaţia estetică
urmăreşte, în esenţă, dezvoltarea capacităţii de
percepere şi înţelegere corectă a frumosului din
realitate (din natură, muncă, relaţii sociale, şi din
artă), formarea conştiinţei estetice, a gustului şi
simţului estetic, a necesităţii şi posibilităţii de a
participa la crearea frumosului în artă şi în viaţă.
Sau, mai concis, educaţia estetică urmăreşte
pregătirea copilului (şi nu numai a acestuia) pentru
actul de valorizare-receptare-
asimilare şi cel de
creare a valorilor estetice.
 Gustul estetic este capacitatea de a reacţiona
spontan, printr-un sentiment de satisfacţie sau de
insatisfacţie, faţă de obiectele şi procesele naturii,
faţă de relaţiile sociale, faţă de operele artistice.
Gustul estetic aparţine prin excelenţă
sensibilităţii şi imaginaţiei, de aceea nu poate fi
întotdeauna argumentat. Ceva place sau nu place,
fără a se putea argumenta. Prezenţa gustului se
manifestă prin sensibilitate la tot ce este frumos şi
prin capacitatea de orientare şi alegere în
conformitate cu legile frumosului.
 La preşcolari şi la şcolarii mici gustul se
manifestă prin atracţie şi placerea lor de a
privi şi, mai ales, de a opera cu obiectele viu
colorate, prin preferinţa lor pentru
luminozitate, ocolirea încăperilor întunecoase,
etc. Gustul lor este prin excelenţă spontan şi
neargumentat cu puţine excepţii, când afirmă,
de exemplu că”Imi place rochiţa pentru că
este roşie”, “câmpul pentru că este verde”,
sau “îmi place că…aşa vreau eu”
 Cu tot caracterul lor spontan şi
individual, gustul estetic poate fi
educat, acţiune ce trebuie
intreprinsă de timpuriu, nu în
scopul uniformizării, ci al
formării lui în conformitate cu
structura şi experienţa fiecărei
individualităţi.
 Artele plastice contribuie în mod
deosebit la educaţia estetică şi
multilaterală a şcolarilor şi
preşcolarilor.
 Ori de câte ori are la îndemână un

creion sau o cretă, copilul este

tentat să”mâzgălească”ceva, de
multe ori fără să ştie ce anume,
numai din plăcerea de a se exprima
pe această cale
 Ca forme şi mijloace de educaţie
estetică prin artele plastice amintesc:
activităţile de desen, activităţi
practice(pentru preşcolari), de
asemenea lecţiile de desen şi abilităţi
practice(la şcolarii mici), vizitarea
muzeelor, a expoziţiilor de pictură,
cercurile de arte
plastice,concursurile, excursiile în
mijlocul naturii.
 Pentru reuşita educaţiei prin artele
plastice se impun anumite cerinţe:
a lăsa copilului deplină libertate de
exprimare, educatorii stimulând şi
sugerând, mai puţin impunând.
Desenul spontan exprimă
personalitatea copilului, interesele,
preferinţele lui. Acesta trebuie îndrumat
fără a-i înăbuşi creaţia personală,
punându-i la îndemâna materiale,
tehnici, modalităţi de exprimare.
 Cultivarea gustului estetic, a judecăţii
estetice şi a creativităţii artistice nu
vizează omogenizarea, uniformizarea
activităţii spirituale, înăbuşirea
originalităţii, dimpotrivă, obligă la
evidenţierea tendinţelor şi aspiraţiilor
personale.
Se va acorda atenţie, sub raport
estetic, tuturor copiilor - şi celor bine
dotaţi şi celor mai puţin dotaţi.
 Pentru ca fiecare copil sa
se exprime plastic, creativ,
spontan si cu bucurie,
trebuie sa spunem in
fiecare zi copiilor”jucati-va
cu culorile liberi, fara nici o
grija cat mai sunteti
copii !”
(Ion Susală-Culoarea cea de toate zilele)
 CONCLUZII
“Copiii desenează, pictează, ştampilează,
modelează, execută jucării din hârtie, etc., desfăşoară
o bogată activitate. In timpul lucrului ei fac cunoştinţă
cu o serie de materiale, instrumente şi procedee
tehnice de lucru cu ajutorul cărora se familiarizează
cu elementele de bază ale limbajului plastic. Toate
aceste câştiguri nu reprezintă un scop în sine, ci este
un mijloc eficient şi îndrăgit de educare a unei
personalităţi active cu iniţiativă capabilă să se
adapteze la condiţiile mereu schimbătoare ale
societăţii.”

(Muhi Şandor-Îndreptar metodic pentru predarea

activităţii artistico-plastice la învăţământul preşcolar şi
clasele I-IV)
 Am încercat să demonstrez în
această lucrare importanţa activităţilor
artistico-plastice asupra personalităţii
copiilor, asupra dezvoltării gustului
estetic, şi unele modalităţi de realizare
ale acestor activităţi.
În cadrul activităţilor artistico-plastice,
copilul poate să se exprime liber, să dea
frâu liber imaginaţiei, fanteziei, de
aceea trebuie să le acordăm interesul
cuvenit.
 Cu cât materialele sunt mai
atractive, tehnicile mai diversificate,
cu atât copilul lucrează mai cu
plăcere, îşi satisface curiozitatea şi
setea de cunoaştere, iar rezultatele
sunt pe măsura şteptărilor.
Lucrările copilului îl oglindesc pe el,
putem afla lucruri importante despre
el“citind” lucrările lui.
 Am observat pe parcursul anilor de
activitate că rezultatele obţinute cu copiii
sunt net superioare efortului depus pentru
a desfăşura aceste activităţi. Bucuria citită
pe chipul copilului care a realizat o lucrare
frumoasă, care a reuşit să-şi facă frumoasă
camera de acasă, ori sala de clasă folosind
şi lucrări executate de el însuşi, te face să
uiţi că la matematică nu ai terminat de
rezolvat o problemă sau că azi nu ai avut o
lecţie prea reuşită la altă disciplină !
 Pe lângă celelalte discipline de
studiu, educaţia plastică este locul ideal
unde copilul într-un mod deosebit de
plăcut primeşte o educaţie estetică şi îşi
dezvoltă gustul estetic. Acest lucru
poate fi observat imediat prin modul în
care îşi crează ambientul, prin modul
în care se îmbracă, prin modul în care
se comportă în relaţiile interumane…
 În acelaşi timp nu avem voie să
uităm nici o clipă că aceşti copii care
azi se uită curioşi la noi, pe care îi
ajutăm să parcurgă o perioadă
instuctiv-educativă, sunt viitorul
nostru.
Dacă va fi un viitor frumos sau nu,
depinde şi de cum îi învăţăm să-l
facă.