INSTITUŢIA PUBLICĂ LICEUL TEORETIC ALEXEI MATEEVICI

COMUNICARE TEORETICĂ

Dezvoltarea spiritului inovativ/

creativităţii/ gustului estetic al micilor
şcolari în cadrul disciplinei Educaţie
tehnologică şi Educaţie plastică

A elaborat: Bernic
Liubovi,
grad didactic II

Dezvoltarea spiritului inovativ/ creativităţii/ gustului estetic al micilor

şcolari în cadrul disciplinei Educaţie tehnologică şi Educaţie plastică
 Conceptul psihologic de creativitate desemnează capacitatea de a produce noul. Un
produs al creativității se caracterizează prin: originalitate, unicitate, noutate și utilitate
socială. Creativitatea a fost şi va rămâne o calitate superioară a omului, fiind identificată,
în cazul elevilor, ca o capacitate de a realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea
existentă, de a înţelege şi a cunoaşte pe plan material şi spiritual ceva inedit, util şi
valoros. Aceasta apare in orice activitate, fiind ea insăşi o formă de activitate. Este este
un fenomen complex, dar actual şi vital pentru viitor, este fereastră larg deschisă ce-i dă
imaginaţiei aripi, iar viselor contur şi împlinire.
Termenul de „creativitate” în psihologie a fost introdus de G. Allport, care
apreciază că fenomenul creativitătii desemnează un ansamblu de trăsături
proprii fiecărui individ, iar potențialul creativ existent la toți oamenii poate fi
actualizat si dezvoltat.
Psihologii susţin că „a fi creativ” înseamnă „a crea ceva nou, original şi adecvat
realităţii”. În predarea educaţiei plastice, învăţătorul are un rol deosebit de important, în
formarea “omului creativ”, a celui care poate distinge valoarea de nonvaloare, care îşi
doreşte să trăiască într-un mediu plin de culoare. Stimularea creativităţii copilului în
domeniul artistico-plastic, ţinând cont de valenţele formative, îl face pe acesta să le
folosească în toate domeniile vieţii. Activitatea de educaţie plastică reprezintă mijlocul cel
mai generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ al copilului de vârstă şcolară.
Artele reprezintă o componentă indispensabilă a unei pedagogii interactive, care valori-
zează dispozitiile, creativităţile şi gustul estetic al elevilor.
Fiecare copil se naşte cu un potenţial creativ (care se transformă în capacitate efec-
tivă atunci când este stimulat şi orientat pozitiv). Creativitatea implică întreaga persona-
litate a copilului, deoarece acestuia i se dezvoltă încrederea în capacităţile proprii. La ore
ţin cont de faptul că realizarea oricărei lucrări plastice/ aplicaţii presupune cunoştinte şi
rigurozitate, astfel precizez clar elevilor tema, subiectul şi modul de executare al lucrării
plastice/aplicaţii, demonstrându-le si explicându-le totul ori de câte ori a fost nevoie.
Consider ca pentru o mai buna eficientizare a procesului instructiv- educativ este nevoie
de utilizarea metodelor noi, moderne, care nu fac altceva decat sa dezvolte elevilor
creativitatea, gandirea lor creatoare şi gustul estetic. Produsul realizat de copil este nou
şi valoros pentru el şi beneficiază de atributul originalităţii. Există multiple posibilităţi de
formare a unei personalităţi creative.
Consider că una dintre cele mai eficiente la vârsta şcolară mică este dezvoltarea
creativităţii prin lucrări plastice (desen, aplicaţie, colaj). Prin orele de educaţie plastică/
educaţie tehnologică dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul plastic sentimen-
tele, interesele, afectivitatea şi voinţa fiecărui elev. Activităţile plastice exercită o influ-
enţă benefică asupra formării personalităţii şcolarilor nu numai pe plan estetic, ci şi pe
plan moral, afectiv, intelectual etc. Prin artă se dezvoltă atât sensibilitatea senzorială,
artistică, cat si delicatetea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieste pe
baza afectivitătii, intuitiei si fanteziei.
Condiţii ale stimulării creativităţii artistice:
conduită creativă a cadrului didactic;
climatul în care se desfăşoară lecţia;
dobândirea unor cunoştinţe specifice;
dezvoltarea gândirii artistico-plastice a elevilor;
realizarea corectă a evaluării;
libertatea şi respectul acordat capacităţilor copiilor;
utilizarea unor metode de stimulare a creativităţii artistice.
În activitatea mea didactică am observat plăcerea cu care lucrează elevii în orele de
plastică/tehnologică atunci când sunt lăsaţi să se exprime liber, să dea frâu imaginaţiei si
fanteziei. Prin aceste ore am dorit întotdeauna ca ele să fie la nivel creativ, recreativ şi
educativ, să producă plăcere şi multă bucurie în sufletul lor, sa fie spontani si originali.
Atât în orele de educaţie plastică/educaţie tehnologică cât şi la celelalte discipline sau
activităţi transdisciplinare, le-am acordat elevilor multă încredere, i-am încurajat să-şi
exprime punctele de vedere, să-şi asume responsabilităţi, să aibă încredere în propriile
puteri şi capacităţi, am pus accent pe stimularea gândirii lor, a spiritului de observaţie şi
curiozităţii. Pentru dezvoltarea creativităţii artistice m-am preocupat şi de dobândirea
unor cunostinţe privind expresivitatea elementelor de limbaj plastic şi tehnicile de lucru
specifice activităţilor artistico-plastice, cunoaşterea diferitelor modalităţi de organizare a
spaţiului plastic şi însuşirea unui vocabular plastic adecvat.
Pentru stimularea creativităţii artistice a elevilor am folosit o gamă largă de proce-
dee şi tehnici: tehnica colajului, tehnica modelarea, desenarea cu lumânarea, tehnica
imprimare pe folie, desen cu baloane de săpun, desen folosind palmele, dirijarea culorii
folosind jetul de aer, folosirea hârtiei mototolite, a ştampilelor (pluta, frunza, cartoful),
tehnica plierii hârtiei - Origami, tehnica quilling, tehnica vitraliu, tehnica amprentei
vârfurilor ( dactilopictura), tehnica pensulei aplicate, tehnica picturii pe hârtie mototolită,
tehnica în creioane colorate, tehnica amprentei cu capace, tehnica monotipia, tehnica
picturii cu foaia de aluminiu, tehnica Tangram.
Prin joc am antrenat elevii pentru realizarea diferitelor scopuri: dezvoltarea sensi-
bilităţii artistico–plastice, dobândirea de experienţe plastice noi, familiarizarea elevilor cu
elemente de limbaj plastic, descoperirea unor efecte plastice noi şi educarea acuităţii
vizuale. Limbajul plastic le oferă elevilor posibilitatea de a se exprima mult mai repede
decât prin comunicarea verbală. Cu ajutorul culorilor, copiii exprimă o mare cantitate de
relatii, pe care sunt incapabili să le descrie sau să le formuleze prin alte modalităti. Jocul
cu pensula, cu creioanele le permit să exprime ce văd, ce simt, ce doresc. Activităţile nu
trebuie să fie pretenţioase sau costisitoare, astfel încât nu ne trebuie cine ştie ce
materiale. Cu cât sunt mai puţine şi mai simple, cu atât creativitatea şi originalitatea vor
fi mai stimulate. Copilul va fi foarte mândru de „realizările” lui. Experienta a demonstrat
că orice copil posedă potenţial creativ, iar creativitatea este educabila. Desenul, pictura,
aplicaţia au darul de a-i ajuta pe copii să exprime emoţii, gânduri si sentimente, de aceea
este atât de importantă cultivarea creativităţii, pentru că în fiecare moment, în fiecare
situaţie dificilă, copilul să fie capabil să găsească cel puţin o ieşire, o rezolvare alternativă
şi astfel să poată alege ce este mai bun.
Lecțiile creative care pun probleme si ofera o varietate de raspunsuri posibile, care
starnesc curiozitate si valorizeaza incertitudinea si rezolvarile euristice conduc la o
invatare creativa. Aceasta devine un sistem de referinta pentru toate strategiile didactice.
Gandirea creativa este un tip avansat de gandire care vizeaza- explorarea, generarea,
incurajarea unor idei prin diverse metode.
Abilităţile formate în cadrul orelor de Educaţie tehnologică îmbinate cu imaginaţia,
fantezia, creativitatea, simţul estetic, îşi găsesc aplicare în diverse activităţi de realizare a
unor produse utile în viaţa cotidiană, menite să îndeplinească nu numai un rol utilitar, dar
să satisfacă şi nevoia de frumos. Exersându-și puterile asupra materiei, elevul își cunoaște
direct limitele, vede ce poate și ce nu poate, ce este în stare să realizeze cu puterile și
mijloacele de care dispune. Pe de altă parte, își fixează un obiectiv pe care caută să-l
atingă și vede numaidecât dacă ceea ce realizează corespunde intenției sale. Activitatea
manuală implică autocontrolul, prima condiție pentru formarea disciplinei personale și
sursa unei experiențe de mare preț, aprecierea valorii unor obiecte realizate prin contri-
buția mâinilor sale, a ochilor săi, a inteligenței și sensibilității sale.
În cadrul orelor de Educaţie tehnologică organizez ateliere de lucru în scopul reali-
zării unor game variate de produse:
- aplicaţii plane/ volumetrice
- obiecte decorative
- felicitări, mărţişoare
- decoraţiune — jucării (acadea, bomboniere)
- semne de carte
- origami
Astfel de activități contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, la stimularea
creativității, a perspicacității în gândire și acțiune. Prin asemenea lucrări, copiii își
însușesc și își consolidează sistematic cunoștințele despre diverse domenii de activitate și
despre mediul înconjurător.
Toate acestea pot fi dezvoltate și valorizate în cadrul activităților specifice disciplinei
Educație tehnologică şi Educaţie plastică. Sunt cultivate astfel dinamismul și disponibi-
litatea pentru înnoire, afirmarea aptitudinilor și a talentului, educația pentru frumos. Ele-
vii depun o activitate stăruitoare, plină de răspundere și răbdare, învață să lucreze con-
centrat, liniștit, meticulos și ordonat, să ducă la bun sfârșit cele începute, să aprecieze
critic funcționalitatea și estetica produselor realizate.
Creativitatea este dependenta de motivatia intrinseca intrucat aceasta genereaza:
concentrarea puternica asupra unei activitati, care duce la interese, pasiune, daruire, dar
si la placerea de a lucra si bucuria de a rezolva.
În opinia mea, elevii isi dezvolta simtul practic si estetic, expresivitatea si imaginatia
creatoare, perceperea si intelegerea frumosului din natura, arta si viata sociala. Consider
ca pentru o buna eficientizare a procesului instructiv- educativ este nevoie de folosirea
metodelor noi, moderne, care nu fac altceva decat sa dezvolte elevilor creativitatea si
gandirea lor creatoare. Motivele creative exprima nevoia de noutate, ele orienteaza spre
nou si valorizeaza in principal originalitatea. Un rol deosebit de important revine
educatiei artistico-plastice, deoarece ea inarmeaza elevii cu mijloacele de expresie
plastica si le orienteaza observatia de la aspectele exterioare spre studiul structurilor
interne din natura, dezvoltandu-le potentialul creator. De asemenea, ea le valorifica, la
dimensiuni noi evolutia psihica, precum si valentele formative ale activitatilor artistico-
plastice.
Practica didactică a demonstrat că nu este suficient să-i faci pe elevi să observe
frumosul din natură sau din viaţă, că nu este de ajuns să prezinţi în faţa lor lucruri
artistice, ci trebuie urmărită dobândirea de către elevi a unor aspecte esenţiale ale
cunoaşterii plastice. Acesta este obiectivul general al orelor de educaţie plastică/ educaţie
tehnologică cuprinzând două aspecte principale, şi anume: dezvoltarea la elevi a gândirii
artistico-plastice, precum şi dezvoltarea sensibilităţii şi gustului artistic şi estetic.
Introducând diverse tehnici de lucru, elevii şi-au îmbogăţit bagajul de cunoştinţe şi
au obţinut lucrări cu calităţi artistico-plastice. Folosite în paralel, metodele clasice şi cele
moderne au stimulat şi au dinamizat gândirea elevilor, determinându-i să cunoască, să
înţeleagă şi să aplice cu succes diverse tehnici, să rezolve problemele plastice pe care le
ridică.
Tehnica Tangram
Tehnica se bazează pe folosirea pătratului Tangram. Compunerea unui element nou,
repetitiv sau nu, e necesar să se realizeze utilizându-se cele 7 piese componente.
Exemplificări: Mental, apoi practic, se urmăreşte descompunerea în elementele lui
constitutive a „Iepuraşului” – realizat cu ajutorul elementelor Pătratului Tangram -, şi
numai cu aceleaşi elemente să se recompună altă configuraţie, de exemplu „Fetiţă stând”,
în tehnica colaj sau desen.
Tehnica modelajului
În educaţia artistico-plastică, modelajul ocupă un loc tot atât de important ca şi pictura,
muzica sau dansul. Prin modelaj, copilul percepe realitatea în mod tridimensional, sesi-
zează volumul, dobândeşte deprinderi practice, creatoare, productive. Pentru modelaj pot
fi folosite diferite materiale ca: lut, argila, plastilina. Modelajul în plastilina este cel mai
frecvent, deoarece aceasta îşi pastrează elasticitatea timp îndelungat. Se foloseşte la mo-
delarea lucrurilor mărunte şi a detaliilor. Plastilina îsi pierde maleabilitatea la frig. Prin
tehnica modelajului, copiii construiesc ceea ce au perceput, au gândit şi au imaginat, într-
o nouă dimensiune spaţială. Ei observă forme din natura, apoi extrag ceea ce este carac-
teristic şi expresiv, simţind frumosul şi producându-l în lucrările lor. Este foarte important
ca copiii să fie îndrumaţi individual prin sugestii şi sfaturi,fără a interveni direct în creaţia
lor. Modelajul contribuie în mare măsura la formarea gândirii spaţiale.
Tehnica plierii hârtiei – origami
Tehnica origami – tradiţia japoneză care dă viaţă hârtiei. Origami constituie arta plierii
hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsufleţite sau forme decorative
abstracte. Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple
compoziţii până la compoziţii extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unităţi
origami pentru a forma un poliedru, precum şi reprezentări formate din două sau mai
multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de
origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot
folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subţire la cea groasă, precum şi hârtia velină a
revistelor sau hârtia de împachetat.
Tehnica ştampilelor de cartofi
Pentru aceasta se folosesc cartofi mai mari şi proaspeţi. Se taie cartoful în două jumătăţi.
Cu vârful cuţitului se desenează pe jumatatea lui modelul dorit. Cu ajutorul cuţitului
trebuie scos modelul în relief. Pe ştampila rezultată astfel, se aplică cu pensula guaş şi se
ştampilează pe materialul dorit ( hârtie, pânza, faianţa, carton). Dacă se realizează un
model cu mai multe culori ( pe acelaşi cartof), se va colora fiecare element în culoarea
cerută, important este ca înainte de a da cu culoare pe cartof, acesta să fie bine şters.
Tehnica ştampilelor din plută
Şi din dopuri de plută se pot confecţiona ştampile de diferite mărimi pentru realizarea
unor modele decorative. Este necesar ca dopul să fie neted. Ştampilele din plută au mai
multă durabilitate decât cele din cartofi, care se pot folosi numai o singură dată. Cu
ajutorul ştampilelor din plută, prin repetare, alternare şi simetrie se pot crea motive noi,
care dezvoltă orientarea în spaţiu a copiilor.
Tehnica amprentei vârfurilor ( dactilopictura)
Este o tehnică pe cât de simplă, pe atât de importantă pentru dezvoltarea abilităţii
degetelor copiilor. Fiecare deget are o altă amprentă, mai mare sau mai mică. În felul
acesta obţinem cele mai reuşite ştampile. Culorile care vor fi folosite trebuie sǎ acopere
bine, de aceea se recomandǎ tempera. Cu aceastǎ tehnicǎ se poate decora orice material
şi orice suprafaţǎ.
Tehnica pensulei aplicate
Această tehnică presupune folosirea acuarelei direct din cutie. Cu o pensulă groasǎ
îmbibatǎ în culoare, se aplicǎ pe suprafaţa de decorat pete, amprente ale pensulei groase.
Prin aplicare repetatǎ, în funcţie de modelul dorit, se pot obţine elemente florale (floarea
soarelui) sau peisaje.
Tehnica picturii cu buretele
Se taie buretele în bucăţi mici, uşor de manevrat. Există mai multe moduri în care copiii
pot să le utilizeze:
- se înmoaie buretele în cutia cu culoare, apoi se trece cu el, în trăsături largi, peste hârtie;
- se pictează o latură a buretelui cu pensula, apoi se utilizează această latură pictată ca o
ştampilă;
- se udă hârtia şi se întinde pe masă; utilizând un beţişor sau o pensulă, se picură pe hârtie mici
pete de culoare; acestea se absorb cu bucăţi de burete de diferite forme; va rezulta o structură
interesantă.
Tehnica picturii cu hârtie mototolită/ foaia de aluminiu
Se foloseşte o coală de scris/ foaie de aluminiu pentru confecţionarea unei ştampile (prin
mototolire ). Se înmoaie în culoare şi se tamponează suprafaţa colii de hârtie, obţinându-
se subiectul ales.
Tehnica ştampilei din frunze
Se aplică culoare pe frunza uscată şi se prezează pe coala de hârtie.
Tehnica în creioane colorate
Datorită culorilor vii, intense, creioanele sunt preferate de toţi copiii; ei preferă să umple
mai ales spaţiile: frunze, fluturi, flori. Lucrările realizate de ei au fost diverse: ,,Felicitări
pentru mama’’, ,,Felicitări pentru ziua prietenului meu” , ,,Invitaţie la serbare” , ,,Casa
mea cu grădină”, ,,Oraşul meu”, ,,Aspect de primăvară”.
Tehnica plierii hârtiei (monotipia)
Se realizează astfel: peste petele de culoare puse cu pensule groase pe jumătate din
suprafaţa hârtiei se pliază hârtia pe jumătate şi se netezeşte cu mâna pentru a presa
culorile aflate între foi. Astfel, se obţin două forme spontane identice, aflate faţă în faţă. .
Exemple de activităţi: „ Abracadabra, vrăjitorie de culori”, „Floarea”, „Fluturaşul”.
Tehnica imprimare pe folie
Peste petele de culoare puse cu pensula pe folie, care formează o lucrare cu subiectul
propus, se pune hârtia şi se netezeşte cu mâna pentru a presa culorile aflate între foi.
Astfel, se obţine o imprimare a lucrării de pe folie pe hârtie.
Tehnica desen cu baloane de săpun
Amestecați într-un pahar cu apă, șampon/săpun lichid și puțină vopsea. Luați un pai
pentru cocktailuri, înmuiați-l în pahar și suflați până când bulele nu se vor ridica peste
marginile păharului. După care, aplicați o coală de hârtie și priviți ce a ieșit.
Tehnica desenarea cu lumânarea
Desenați o imagine pe o coală de hârtie albă cu ajutorul unei lumânări sau a unui creion
din ceară. După care, vopsiți imaginea. Vopseaua nu va putea fi aplicată din cauza
grăsimii, iar imaginea desenată de dvs. parcă ar apărea în mod miraculos.
Tehnica quilling
Forma de expresie artistică sau simpla modalitate de decorare a spaţiului în care locuim,
tehnica quilling presupune rularea, modelarea şi lipirea benzilor de hârtie în forme
variate, pentru a crea modele decorative. Viu colorată sau, din contra, în tonuri închise,
hârtia turtită, ondulată şi rasucită poate infrumuseţa o felicitare, un album foto.
Dirijarea culorii folosind jetul de aer/pictura cu paiul
Se picură mici pete de culoare pe hârtie cu ajutorul pensulei sau a unui burete. Se ţine
paiul deasupra hârtiei, orientat în direcţia unde se doreşte sa meargă pictura. Se suflă
prin pai, iar culoarea se va întinde pe hârtie. Copiii vor obţine astfel structuri atractive şi
creative. Exemple de activităţi: ”Tufişuri”, „ Foc de artificii”
Pictura in vitraliu
O artă simplă, dar complexă în acelasşi timp. Vitraliul este o compoziţie decorativă
formată din bucăţele de figuri colorate, dispuse simetric sau asimetric şi legate între ele
prin reţele desenate cu cariocă neagră.
Concluzii
Meritul acestor metode este acela că elevul este eliberat de captivitatea unor tipare apărute
datorită rutinei. Descătuşat astfel, el începe să gândească şi să lucreze liber, găsind cu mai multă
uşurinţă drumuri noi, ceea ce se va reflecta şi în activitatea sa cotidiană. Elevul este stimulat
astfel să încerce, să descopere şi să devină conştient de toate posibilităţile constructive şi de
expresie pe care le oferă fiecare instrument şi fiecare material utilizat în raport cu celelalte.
Numai aşa are dreptul de a alege ceea ce este mai potrivit pentru a aborda o compoziţie cu un
anumit subiect, devine singura cale de stimulare a disponibilităţilor de un tip sau altul de viziune.
De asemenea, pe măsură ce priceperile şi deprinderile se formează, el poate să lucreze cu unităţi
din ce în ce mai mari şi să aibă perspectiva unei activităţi independente, creatoare, plăcute şi
atrăgătoare.