Creativitatea si imaginatia in arta plastica

Termenul de „creativitate” în psihologie a fost introdus de G. Allport, care apreciază că

fenomenul creativitătii desemnează un ansamblu de trăsături proprii fiecărui individ, iar
potențialul creativ existent la toți oamenii poate fi actualizat si dezvoltat.

Creativitatea a fost şi va rămâne o calitate superioară a omului, fiind identificată, în cazul

elevilor, ca o capacitate de a realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea existentă, de a
înţelege şi a cunoaşte pe plan material şi spiritual ceva inedit, util şi valoros. Aceasta apare in
orice activitate, fiind ea insasi o forma de activitate. Este este un fenomen  complex,  dar 
actual  şi  vital  pentru  viitor,  este  fereastra  larg  deschisă  ce-i  dă  imaginaţiei  aripi,  iar 
viselor  contur şi  împlinire.

Principiile care stau la baza procesului de stimulare a creativităţii copilului şcolar pot fi sintetizate
după cum urmează:
a) fiecare copil se naşte cu un potenţial creativ (care se transformă în capacitate efectivă atunci
când este stimulat şi orientat pozitiv);
b) în stimularea creativităţii sunt vizate următoarele dimensiuni ale personalităţii: dezvoltarea
emoţională, cognitivă şi socială, dezvoltarea  creativităţii copilului de vârstă şcolară care se
realizează prin  joc.

Consider că una dintre cele mai eficiente la vârsta şcolară mică este dezvoltarea creativităţii
prin desen. Prin orele de educaţie plastică dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul
plastic sentimentele, interesele, afectivitatea şi voinţa fiecărui elev. Activităţile de educaţie
plastică exercită o influenţă benefică asupra formării personalităţii şcolarilor nu numai pe plan
estetic, ci şi pe plan moral, afectiv, intelectual etc. Prin artă se dezvoltă atat sensibilitatea
senzorială, artistic, cat si delicatetea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieste
pe baza afectivitătii, intuitiei si fanteziei.

Pentru stimularea creativităţii artistice a elevilor am folosit o gamă largă de procedee şi tehnici:
tehnica colajului, tehnica decolorării cu pic, desenarea cu lumânarea, imprimerie, desen cu
baloane de săpun, desen folosind palmele, dirijarea culorii folosind jetul de aer, folosirea hârtiei
mototolite, a ştampilelor. Prin joc am antrenat elevii pentru realizarea diferitelor scopuri:
dezvoltarea sensibilităţii artistico–plastice, dobândirea de experienţe plastice noi, familiarizarea
elevilor cu elemente de limbaj plastic, descoperirea unor efecte plastice noi si educarea acuităţii
vizuale. Limbajul plastic le oferă elevilor mei posibilitatea de a se exprima mult mai repede
decât prin comunicarea verbală. Cu ajutorul culorilor, copiii exprimă o mare cantitate de relatii,
pe care sunt incapabili să le descrie sau să le formuleze prin alte modalităti. Jocul cu pensula, cu
creioanele le permit să exprime ce văd, ce simt, ce doresc.