Popa Diana Maria

14.11.2023

Creativitatea la copii și importanța

stimulării ei

Când vorbim despre creativitate, majoritatea dintre noi ne gândim în primul rând la domeniul
artistic: pictură, literatură, muzică, dans. Când spunem imaginaţie, visare, fantezie, gândul ne
zboară mai ales la perioada copilăriei. Fiind un termen foarte cunoscut, fiecare dintre noi ştim
câte ceva despre creativitate. Artiştii, oamenii de ştiinţă, profesorii, toţi ne-au format o imagine
despre ce înseamnă să fii creativ. Din păcate, uneori acest cuvânt poate fi înţeles greşit. Cred că
orice discuţie referitoare la cum să ne dezvoltăm creativitatea trebuie să înceapă cu o înţelegere
mai bună a acesteia.

Picasso spunea că „Orice copil este creativ. Problema este cum să-l faci să rămână așa și când
crește”. Creativitatea se manifestă în copilărie prin interes, curiozitate, spontaneitate și
deschiderea spre nou. Potențialul creativ trebuie însă cultivat constant, așa încât copilul să își
consolideze această calitate. Familia și educația au un rol important aici.

În intervalul 2-10 ani, copilul este maestru în artificii creative: face giumbușlucuri, este însetat
de cunoaștere și poate transforma casa într-un adevărat laborator.

Un copil creativ se remarcă prin talent, organizare, capacitate de concentrare și perseverență.

Părinții reprezintă modele pentru copii, de aceea s-ar putea să-l inspire anumite comportamente
din interiorul familiei. E important să încurajați creativitatea copilului și să-l lăsați să-și dea frâu
liber imaginației, chiar dacă ar putea fi neproductiv pentru gospodărie.

Creativitatea îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea,
a naşte. Aceasta reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi
polariza toate celelalte nivele de conduită, toate însușirile psihice ale unui individ. Creativitatea
constituie una dintre cele mai importante valori umane, sociale, educaționale.

Rolul creativităţii în procesul culturii și civilizaţiei este extrem de important, iar în școala
contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii. O lungă perioadă de
timp creativitatea a fost considerată un har divin, har pe care îl aveau puţini oameni, adică era
ceva cu care te naști (se referea la artă). Această concepție că talentele și geniile sunt înnăscute
azi, este depășită. Acestea sunt rezultatul interacţiunii dintre influenţa mediului și a eredităţii,
dintre învăţare, maturizare și dezvoltare.

Creativitatea nu trebuie văzută ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau școlară.
Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta
asigurând premisele accederii cu succes la treptele superioare din viață. Educatorii trebuie să
Popa Diana Maria
14.11.2023

încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze ideile acestora dacă acestea
nu se potrivesc cu cele ale adulților.

Strategia didactică este responsabilă, în mare parte, de stimularea potenţialului creativ al

copilului preșcolar. În acest sens, ea vizează:

 stimularea curiozităţii și a trebuinţei de cunoaștere la copii;

 declanșarea motivaţiei pozitive și afective;
 asigurarea unui climat educaţional dezinhibant, amenajat pe centre de
activitate;
 jocul și metode pedagogice active;
 conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului,
încurajează autonomia, iniţiativa și creativitatea lui;
 valorificarea activităţilor opţionale, care pot fi alternative eficiente
celorlalte modalităţi privitoare la stimularea creativităţii copilului de vârsta
preșcolară.
Spre exemplu, un copil poate fi stimulat să fie creativ (să gândească) chiar și printr-un simplu
exercițiu de brainstorming. Se lansează întrebarea, apoi încep să vină părerile, ideile. Și
bineînțeles fără să existe teama de a greși, fără o evaluare directă a răspunsului. Dacă evaluăm de
la început, s-a dus creativitatea copilului. Trebuie să fie deschiși, să poată gândi liber, să aibă
propria opinie despre o anumită temă.

Deoarece, atunci când adresăm o întrebare, care să nu fie legată de performanță, n-are importanță
din ce domeniu, elevii încep să vină cu răspunsuri, să genereze idei, care mai de care mai
diferite, la care profesorii nu primesc aprobări de genul NU/ DA ( e bine sau nu). Așa sunt
stimulați să gândească, să asculte toate părerile și pe baza tuturor părerilor auzite , să creeze
ceva( o altă idee).

În școală, prin încurajarea învăţării creative nu se urmărește neapărat a face din fiecare copil un
geniu, dar profesorii pot reuși să facă din fiecare copil un participant activ, independent sau în
grup, să-i stimuleze la „redescoperirea” adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci când i se
indică direcţiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-și pună întrebări similare cu cele
pe care și le pune cercetătorul știinţific cum ar fi: „cine?”, „ce?”, „unde?”, „prin ce mijloace?”,
„în ce scop?”, „cum?”, „când?”, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaștere și corespund
spiritului de curiozitate al copilului.

Practic, aplicarea ideilor face din copil, dirijorul propriilor activități(sau eroul propriei vieți,
cum îmi place mie să spun) și cu siguranță așa va fi stimulată propria creativitate. Un exemplu
de stimulare a creativității: punem un copil să facă un simplu exercițiu de imaginație la
matematică: imaginează-ți că ești comandantul unui vas pe mare, iar acum privești printr-un
binoclu și vezi un vas cu pirați care se apropie. Ai 12 mateloți , iar cei care se apropie sunt 25.
Cu câți oameni crezi tu că ei sunt mai mulți. Ce ai putea face? Crezi că ai vreo șansă? Sau, la
limba și literatura română: hai să vedem ce ființe, lucruri, obiecte ne trec prin minte în acest
moment. Și exemplele ar putea continua.
Popa Diana Maria
14.11.2023

De asemenea, este necesar de înțeles termenul de creativitate, ca fiind unul foarte generos care
de-a lungul timpului a fost definit în sute de feluri. Dar, când vorbim despre creativitate ne
referim la 3 aspecte: la produsele creative, la trăsăturile de personalitate ale persoanelor
creative şi la gândirea creativă. În acest sens, vor relata mai multe despre aspectele esenţiale ale
creativităţii:

 Produsele creative
Produsele creative sunt roadele actului de creație. Pentru ca o pictură, obiect sau idee să fie
considerată o creaţie, este necesar să îndeplinească mai multe condiţii:

 să fie originală, adică să fie deosebită faţă de alte produse similare,

 să fie valoroasă, adică să nu fie un produs de duzină sau un kitsch,
 să aducă ceva nou, adică să nu repete o idee deja existentă,
 să fie utilă, adică să aibă un scop şi să împlinească o nevoie a cuiva.
Esențial atunci când evaluăm creațiile copiilor este de a aplica condițiile de mai sus, nu
produselor în sine, cât mai ales ideii care a stat la baza producerii acestora. Spre exemplu, chiar
dacă zmeul cu elice inventat de un copil nu poate zbura, ideea care a stat la baza acestuia este
foarte creativă.

 Creativitate ca trăsătură de personalitate

Creativitatea poate fi văzută ca o trăsătură pe care fiecare o are mai mult sau mai puţin
dezvoltată. Chiar dacă nu produc opere de artă sau nu fac invenţii, mulţi oameni dau dovadă de
creativitate în viaţa de zi cu zi. Copiii își manifestă din plin creativitatea în activitățile pe care le
fac. Interesul, curiozitatea, spontaneitatea, deschiderea la nou, tendința de a îmbina realul cu
fantasticul, toate aceste ingrediente necesare creativității se manifestă în copilărie.

Cu timpul și mai ales odată cu începerea școlii, creativitatea pare a intra în declin. Când Picasso
spunea: “Orice copil este creativ. Problema este cum să îl faci să rămână aşa şi când creşte”, se
referea la faptul că, deşi toţi ne naştem cu potenţial creativ şi îl manifestăm în copilărie, dacă nu
ne cultivăm constant creativitatea riscăm să ne pierdem această calitate. Pentru a-și folosi
potențialul creativ adulții trebuie să aibă dezvoltate și alte trăsături de personalitate:
independenţă, încredere în sine, deschidere la nou, tolerarea ambiguităţii, simţ critic.

 Gândirea creativă
Creativitatea poate fi văzută nu numai ca o trăsătură de personalitate ci și ca un mod de a gândi.
Contrar părerii larg răspândite că ne folosim creativitatea mai mult în artă, se pare că de cele mai
multe ori apelăm la aceasta când trebuie să rezolvăm o problemă. Avem nevoie de creativitate
mai ales în situaţiile ambigue, incerte, în care nu există o soluţie uşor de găsit, ci trebuie să
descoperim singuri ce e cel mai bine să facem. În aceste situaţii este important să ne putem gândi
la un număr cât mai mare de idei, din care să le putem selecta pe cele mai potrivite.

Pentru ca un proces creativ să înceapă trebuie mai întâi să trecem în revistă soluţiile familiare
sau deja încercate la respectiva problemă. Dacă acestea nu se pot aplica în situaţia prezentă
Popa Diana Maria
14.11.2023

începe un proces de căutare a unor idei noi, cele deja încercate fiind ignorate. După ce apare o
idee nouă, se evaluează cât este de aplicabilă şi convenabilă. Dacă nu este destul de
satisfăcătoare începe căutarea unei noi idei.

Bibliografie
Popa Diana Maria
14.11.2023

1. Bocoş, M. , Catalano, H. (2008). Pedagogia învăţământului

preşcolar şi şcolar. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
2.Bontaş, I. , (2007). Tratat de pedagogie. București: Editura All
Pedagogic.
3.Dănescu, E. (2009). Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară.
Pitești: Editura Paralela 45.
4.Pânișoară, I.O. (2017).Ghidul profesorului. București: Polirom.
5.Venera, M. (2008). Educaţie pentru schimbare și creativitate.
București, Editura Didactică