Modalităţi de stimulare, formare şi

dezvoltare a conduitei creative la

elevii din ciclul primar
Benchea Daniel-Laurentiu

“Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în timp ce
descurajarea o înăbuşă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare” T. Carly
 Creativitatea
 Ce înseamna sa fii creativ? Ce este creativitatea? Orice idee noua, creatie noua (fie ca se manifesta în arta, poezie,
muzica sau stiinta) care este pur si simplu ALTFEL, care iese din tiparele cotidianului, care revolutioneaza un domeniu
si/sau care duce la PROGRES este o considerat ceva creativ. Orice persoana care „produce” astfel de creatii este
considerat creativ. Care este atributul creativitatii? Consider ca doar atributul „ALTFEL” este suficient pentru a putea
descrie creativitatea. Cum putem iesi din tiparele cotidianului? Cum ne putem desprinde de barierele din viata de zi cu
zi si cele pe care societatea în care traim ni le creeaza? Cum putem gandi ALTFEL, face ALTFEL lucrurile? Prin
educatie. Și cum educatia începe de la varste foarte mici, nici educatia creativitatii nu ar trebui sa înceapa mai tarziu.
         Putem începe educatia creativa a copiilor prin a filosofa împreuna cu ei. Desi unii cred ca filosofia este apanajul
celor mari, ideile pot fi formulate si discutate într-o maniera accesibila împreuna cu copiii înca de la varste foarte mici.
Vom fi surprinsi sa descoperim cat sunt de originali si maturi! Și asta pentru ca ei gandesc liber, fara constrangerile si
barierile impuse de conventii, fara cliseele si ochelarii date de prejudecati. Da, copiii spun lucruri „trasnite”, însa pe
langa parte amuzanta, vom descoperi originalitatea modului de gandire alimentata de curiozitate si imaginatie. „De ce
avem doar doua maini?”, „De ce nu plutim?”, „De unde vin copiii?”, „De ce nu avem pene?”, „Ce e Pamantul?”, „De
unde venim?”, „Dumnezeu stie toate limbile pamantului?” etc. Învatandu-i sa gandeasca altfel, sa-si puna întrebari, sa-
si dea cat mai multe raspunsuri nu facem altceva decat sa le dezvoltam creativitatea, dar si încrederea în sine.
Factori care blochează creativitatea:

 Blocaje de tip emotional

 Blocaje de ordin cultural
 Blocaje de ordin perceptiv
 Blocaje de tip methodologic

 Cunoasterea acestora determina luarea de masuri preventive, relatia invatator-elev trebuie

sa fie deschisa unui dialog permanent, sa faciliteze instalarea unui climat psihic
caracterizat prin tonalitate afectiva, stimulator exprimarii creative a elevilor.
Metode si tehnici de stimulare a creativitatii
individuale si de grup
 Brainstormingul
 Cubul
 Ciorchinele
 Cadranele
 Diagrama Venn Euler
 Explozia stelara
 Harta Povestirii
 Metoda predictiilor
Pentru a transforma oamenii obişnuiţi în oameni inovatori s-au elaborat o serie de tehnici
şi metode de stimulare a creativităţii, care favorizează generarea de idei noi sau care uşurează
găsirea celor mai bune soluţii cu caracter de noutate.
În cadrul acestor metode se pot distinge următoarele grupe:metode intuitive;metode analitice;metode de
lucru asociative;metode de lucru deductive; metode fundamentale de creaţie.

 1.Brainstormingul : Elevii sunt stimulati sa vina cu idei sau cuvinte referitoare la un cuvant/tema
 2.Ciorchinele : Este o tehnică menită să încurajeze elevii
să gândească liber și să stimuleze conexiuni între idei.
 3.Cubul : Asociaza, Analizeaza, Compara, Aplica, Argumenteaza
 4.Cadranele : Sinonime, cuvinte care descriu obiectul, alcatuire propozitii, desen
 5.Diagrama Venn Euler : Pararela dintre 2 texte
 6.Explozia stelara : Formarea a mai multor intrebari pe baza unui text
 7.Harta Povestirii : Folosește această resursă pentru a-i învăța pe elevi harta textului pentru analiza
textului literar narativ. 
 8.Metoda Predictiilor : A se ghici ce urmeaza sa se intample intr-o carte
 Şcoala şi creativitatea
 Majoritatea copiilor sunt de la natură curioşi şi au o imaginaţie bogată, însă după ce merg la şcoală devin precauţi şi
mai puţin inovativi, din participanţi ajung spectatori plictisiţi.
 Creativitatea poate fi privită ca un obicei (Sternberg, 2006). Din păcate şcolile cataloghează de multe ori creativitatea
elevilor ca un obicei prost, pre care-l taxează. Istoria este plină de oameni care au fost etichetaţi „visători”,
„indisciplinaţi” şi care au devenit foarte creativi, adevărate genii. Majoritatea sistemelor educaţionale se focalizează
excesiv pe anumite tipuri de activităţi academice, exilând disciplinele din domeniul artelor, disciplinele umaniste sau
educaţia fizică. Ştiinţele şi matematica sunt în general abordate într-o manieră destul de aridă şi în general predarea se
face având în vedere în mod excesiv evaluarea. Toate acestea în contextul presiunilor financiare şi a evaluării şcolilor
în funcţie de rezultatele elevilor. Societatea are nevoie de oameni care gândesc, sunt creativi şi inovativi. Din păcate de
multe ori sistemele educaţionale nu fac decât să descurajeze aceste lucruri. Într-un studiu longitudinal amplu la care au
participat 300.000 de copii din Statele Unite s-a constatat un declin al creativităţii odată cu avansarea în vârstă a
copiilor evaluaţi.
 Cel mai mare declin se înregistrează la copiii de grădiniţă până la clasa a VII-a. Până în anii ’90 creativitatea a
înregistrat o curbă ascendentă. Din păcate în ultimii 20 de ani acest lucru s-a schimbat şi cel mai probabil sistemul
educaţional are o responsabilitate, concluzionează autoarea studiului, Kyung Hee Kim, publicat de revista Newsweek.
Sir Ken Robinson autor, lector şi consilier pe probleme de educaţie face o critică aspră a sistemelor educaţionale din
majoritatea ţărilor lumii considerând că educaţia pe care o oferă copiilor este ancorată în vechile principii ale societăţii
industrializate care punea un accent exagerat pe partea academică ignorând abilităţile şi competenţele necesare
societăţii actuale: de relaţionare cu ceilalţi, inteligenţă emoţională, imaginaţie, creativitate. În trecut era suficient să
munceşti mult, să-ţi iei o diplomă pentru a avea un loc de muncă bun.
 Copiii de azi nu mai cred această poveste şi au dreptate! Ce-i drept este mai bine să ai o diplomă
decât să nu ai, însă şi dacă ai o diplomă asta nu garantează că vei avea şi un loc de muncă. Autorul
consideră că cea mai mare problemă a sistemelor educaţionale actuale este irelevanţa.
 Elevii nu văd în ce mod îi ajută ceea ce se face la şcoală în 8 viaţă. Se plictisesc la şcoală. Şi poate
că este timpul să ne punem întrebarea ca educatori dacă ceea ce facem nu este plictisitor şi
irelevant într-adevăr! Este oricum o sarcină extrem de dificilă pentru cei care propun reforme ale
sistemelor educaţionale să se raporteze la nevoile societăţii pentru care şcoala pregăteşte copiii/
elevii dacă este să ne gândim la faptul că un copil/ elev petrece 12- 13 ani în şcoală. Cum va arăta
societatea peste 12 ani când aceşti copii vor ieşi de pe băncile şcolii? De ce vor avea nevoie aceşti
copii atunci? Putem presupune că nu le va fi de ajuns să fie nişte enciclopedii ambulante. Vor avea
nevoie să rezolve probleme, să se relaţioneze eficient cu persoane din culturi variate păstrându-şi
în acelaşi timp identitatea într-o lume multiculturală, ceea ce implică faptul că trebuie să fie
inteligenţi emoţional şi creativi.
 A dezvolta creativitatea elevilor nu este o întreprindere uşoară, dar poate fi plăcută şi ne poate
aduce satisfacţii profunde. În ceea ce-l priveşte pe profesor desigur că presupune mai mult timp
alocat planificării şi evaluării rezultatelor învăţării, presupune încrederea şi curajul de a improviza
şi devia de la plan, de a fructifica oportunităţi neaşteptate de învăţare. Înseamnă tolerarea
incertitudinii şi asumarea riscului că demersul adoptat nu a dat rezultatele scontate. Probabil va
însemna să gândim ca şi Thomas Edison care spunea : “Nu am eşuat. Am găsit 10,000 soluţii care
nu funcţionează”. Înseamnă totodată disponibilitatea de a experimenta şi a învăţa din experienţă,
încredere în sine şi în disciplina pe care o predăm. Adică, înseamnă să fim un foarte bun model!
Bibliografie

 Fasko, D. Jr (2001). Education and Creativity. Creativity Research Journal, vol. 13 (3&4),
pag. 317-327
 Sir Ken Robinson (2009). The Element: How Finding Your Passion Changes Everything.
Viking
 Sternberg, R. J. (2006). The nature of creativity. Creativity Research Journal, vol. 18(1),
pag. 87-98 10
 Sternberg, R. J. (1985). Beyond IQ: A triarchic theory of human intelligence. New York:
Cambridge University Press.
 Tolle, E. (2005). A New Earth: Awakening to Your Life's Purpose, Dutton