Stimularea Creativității Artistice Plastice La Preșcolarii Mari

HĂRȘAN NATALIA
STIMULAREA CREATIVITĂȚII
ARTISTICE PLASTICE LA
PREȘCOLARII MARI
2024
Autor Natalia Hărșan
Coordonator lector univ. Dr. Vasile Cioca
STIMULAREA CREAȚIVITĂȚII
ARTISTICE PLASTICE LA PREȘCOLARII MARI
ISBN 978-973-0-39922-6
Reghin
2024
2
PREFAȚĂ
Lucrarea abordează o temă majoră a educaţiei plastice – stimularea creativităţii. Abordarea

temei este complexă, riguroasă şi se bazează pe o bibliografie de calitate, pe o experienţă personală
bogată şi pe o cercetare psihopedagogică bine structurată.
Structura lucrării este judicios concepută: delimitări conceptuale, stimularea creativităţii

artistice-plastice la preşcolari şi cercetarea psihopedagogică. Expunerea problemelor teoretice şi
metodice este clară, bine structurată, iar design-ul cercetării psihopedagogice este riguros,
respectând normele contemporane. Prelucrarea datelor, concluziile şi imaginile plastice sunt
convingătoare şi de calitate. Stilul este plăcut, acurat şi argumentaţia incitantă.
27.08.2012 lector univ. dr. Vasile Cioca

Universitatea de Artă şi Design
Cluj-Napoca
3
CUPRINS
I. INTRODUCERE.............................................................................................4
II. CAPITOLE:
1. Creativitatea – delimitări conceptuale....................................................9
2. Stimularea creativității artistice plastice la preșcolari
2.1. Specificul exprimării plastice la preșcolari sau de ce desenează
copii?............................................................................................................16
2.2. Creativitatea artistică plastică.................................................26
2.3. Metode de stimulare a creativității expresive............................31
2.4. Metode de stimulare a creativității combinatorice....................37
2.5.Stimularea creativității prin diversificarea materialelor și tehnicilor de
lucru........................................................................................45
3. Cercetare psihopedagogică cu tema stimularea creativității artistice plastice la
preșcolarii mari
3.1. Ipoteza și obiectivele cercetării.................................................55
3.2. Eșantioanele de copii și metodele de investigare......................58
3.3. Etapa constatativă.....................................................................60
3.4. Etapa experimentală.................................................................66
3.5. Interpretarea rezultatelor..........................................................73
III . CONCLUZII................................................................................................79
IV . ANEXE.......................................................................................................81
V. BIBLIOGRAFIE..........................................................................................115
4
I. INTRODUCERE
Creativitatea este un obiectiv fundamental al întregului proces educaţional, fiind necesară

în toate domeniile vieţii, mai ales într-o lume care este în continuă schimbare. Creativitatea este
cea care poate asigura adaptabilitatea la aceste schimbări. Dar, creativitatea este mai ales condiţia
de bază a artei. Arta este, prin excelenţă, creaţie.
În ultimul secol arta a suferit transformări majore, nemaiîntâlnite în trecut, iar aceste
transformări sunt în strânsă legătură cu schimbările societății de consum, a industriei publicității,
a evoluției transporturilor, a mijloacelor facile de comunicare între cele mai îndepărtate colțuri ale
lumii, favorizând o cultură comună. Artiștii se opun convențiilor, își exprimă libertatea și așteptă
ca operele lor să fie privite cu emancipare. 1
Noile orientări de pedagogie a artei caută răspunsuri la întrebări de genul “când şi cât să
îndrume educatorul de artă, cât de mult trebuie să ajute copilul când nu ştie să deseneze un anumit
lucru”.2 Pedagogul J. H. Pestalozzi, se întreba referitor la educația copiilor, „care este limita dintre
libertate și supunere la care trebuie să se oprească educatorul?”. El ajunge la concluzia că drumul
pe care trebuie să meargă educatorul are două momente. Primul moment se află sub semnul
libertății, iar copilul e educat de către natură. Acum cuvintele educatorului trebuie să fie modeste,
căci se află în inferioaritate față de natură. Al doilea moment se află sub semnul constrângerii, fără
a se încălca drepturile copiilor însă. Copilul află acum noi cunoștiințe care îl ajută să le orânduiască
pe cele vechi, să le compare, să afle lucruri noi, apoi să se întoarcă din nou la fapte.( Visul lui
Pestalozzi, de Sen Alexandru)
Lucrarea de față își propune să prezinte aspecte specifice activităților artistice plastice,
demonstrând că acordarea libertății de exprimare a copiilor, precum și anumite tehnici specifice,
duc la creșterea creativității tuturor copiilor de vârstă preșcolară mare.
De multe ori așteptările adulților în ceea ce privește un „desen frumos” influențează
negativ creativitatea copiilor determinându-i să fie comformiști și realiști. Astfel pot fi observate
în expoziții lucrări ale copiilor deosebit de curat lucrate, în culori ce denotă o bună cunoaștere a
mediului înconjurător și care au fost în mare parte realizate de adulți.
1 Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia RAO, București, 2007, p.447
2
Şuşală, N., Ion, Curs de desen, Editura Fundaţiei ,,România de mâine‘‘, Bucureşti, 1996
5
Frumosul este relativ. Mulți artiști nu au fost apreciați de contemporanii lor, deși apoi au
intrat în istoria artei. Pe de altă parte, pretențiile prea mari ale adulților pot împiedica procesul de
maturizare al tehnicilor grafice.3 Nu se poate sări peste etape. Copilul descoperă treptat
posibilitățile sale, muncind, mâzgălind și nici chiar adulții nu au realizat ceva valoros dintr-o dată,
ci după multe exersări.
Chiar și în școală, metodele folosite nu sunt întocmai cele potrivite: „ profesorii se
mulțumesc să îl învețe pe copil încetul cu încetul o tehnică ce nu corespunde nici unei nevoi a
acestuia”. Freinet este cel care s-a preocupat de găsirea unor „ metode pedagogice care pot dezvolta
și promova cel mai bine aptitudinile artistice ale majorității copiilor, astfel încât geniul să nu fie
excepția, ci regula, căutând o metodă de formație artistică pe baza experienței libere a copiilor. El
promovează „ tatonarea experimentală personală ”, pe care o opune lecțiilor scolastice. Astfel,
copilul ar trebui încurajat și lăsat să deseneze liber cât mai devreme. Desenul său va conține atât
elemente ale realității sale interioare, cât și ale lumii exterioare în care copilul vrea să se integreze
sau pe care vrea să o adapteze la sine. Problema este de a stabili care este ponderea influenței
exterioare și care a celei interioare și dacă nu cumva cea exterioară tinde să o înlocuiască pe
cealaltă. 4
Educatorul de artă e partenerul copilului, coborându-se la nivelul acestuia, este persoana
creativă care ajută copilul să-şi depăşească postura de simplu executant, aspirând la statutul de
creator. Acest lucru nu se poate realiza decât oferind libertate de exprimare copiilor. Copilului i se
pun la îndemână instrumentele de lucru, procedeele, tehnicile, i se demonstrează, dar niciodată
până la capăt (modelul nu i se lasă la vedere). Nu i se impune cum să facă. Fiecare are dreptul la
o abordare personală, la propriul lui stil, personalitate, căci copiii nu pictează doar cu mâna , ci cu
sufletul. Dacă educatoarea îşi impune propria viziune, toate lucrările vor fi la fel. Dar dacă toţi
strugurii vor avea aceeaşi culoare şi toţi caii vor fi maro, copiii nu vor avea parte de o trăire artistică
deosebită. Statutul de partener al educatoarei nu e cel mai uşor, dar e cel mai eficient pentru copii.
„ Desenul exprimă și fixează descoperirile copilului.(...) Educatorul trebuie să orienteze explorarea
copilului, motivată de o nevoie internă. El trebuie să încurajeze expresia grafică, fără să predea
clișee. Copilul care desenează este copilul care învață să vadă.” 5
3 Wallon, Philippe, Psihologia desenului la copil, Ed. Trei, București, 2008, p. 175
4
Ibidem, p. 171
5 Ibidem, p. 172
6
Modalitatea principală de organizare a activităţii de educaţie plastică este jocul, ca formă
de organizare specifică grădiniţei, de altfel. Prin joc accentul este pus în primul rând pe învăţare,
decât pe predare. Prezentarea cunoştinţelor noi nu trebuie să dureze mai mult de cinci minute. Prin
joc, copilul învaţă activ, implicându-se cu întreaga sa fiinţă. Fiecare copil experimentează în ritm
propriu, descoperind propriile soluţii la tema abordată, regulile jocului fiind înseşi obiectivele
operaţionale ale activităţii. Tema plastică trebuie prezentată în termeni accesibili vârstei: “Hai să
ne jucăm de-a magicienii”, “Nu avem culoarea verde, oare putem să o obţinem din alte culori chiar
noi?”, “Nu avem pensule ! Cu ce altceva mai putem picta?” sau se poate apela la scurte povestiri
care să motiveze şi afectiv copiii. Temei plastice propuse i se asociază un subiect care să fie în
concordanţă cu tema săptămânii, însă acesta e doar un pretext în realizarea temei plastice.
Demonstrarea se face cu aceleaşi instrumente cu care lucrează şi copiii.
Atmosfera este cea a unui atelier de creaţie. Centrul “Artă” este locul unde se află la
dispoziţia copiilor materialele necesare: creioane colorate, creioane cerate, carioca, pensule de
diferite mărimi, acuarele, tempera, foi pentru exersarea liberă (maculatoare, ziare, hârtii de
ambalaj, cartoane, cutii), burete, plastilină, planşete, beţişoare, aracet, foarfece, resturi de hârtie,
halate. Aceste materiale se introduc pe rând şi se înnoiesc mereu. Activitatea artistică trebuie
diversificată prin schimbarea uneltelor de lucru şi a suportului pe care se pictează. Astfel, se poate
picta pe diverse materiale: hârtie colorată, carton, frunze, furnir, melci, nuci, aluat, sticlă, pânză,
pietre, faianţă, asfalt, nisip, griș, macaroane, zăpadă şi altele. Suportul pentru pictat poate fi
decupat în diverse forme.
Libertatea de exprimare e de dorit în activităţile artistice. Nu se încearcă o omogenizare a
aptitudinilor. Se urmăreşte oferirea unor şanse egale pentru toţi, dar prin tratare diferenţiată. Să nu
facem din realizarea obiectivelor un scop în sine. Scopul nostru suprem este copilul, iar obiectivele
trebuie să servească dezvoltării sale armonioase, prin urmare, obiectivele sunt subordonate
copilului şi nu invers. Pentru tratarea diferenţiată a copiilor, activităţile artistice se vor realiza şi
cu grupuri mici şi individual în cadrul ariilor de stimulare sau a activităţilor libere, creative şi
recreative.
Copiii nu trebuie să redea realitatea obiectivă, culoarea reală a lucrurilor este doar un pretext,
un punct de plecare în actul creator. Natura înconjurătoare oferă informaţii, sugestii pentru a recrea
realitatea. După cum afirmă Ion N. Şuşală, „argumente de genul că numai aşa, încercând să redea
exact, proporţional, în perspectivă (omul mai mic de atâtea ori decât pomul, iarba numai verde,
7
cerul numai albastru etc.) copiii învaţă să deseneze, să coloreze sunt nu numai inoportune (o
întrecere cu natura e hazardată), dar se înscriu chiar în afara artei; arta este creaţie, act prin
excelenţă individual şi exclusiv uman.” A-i cere copilului să redea realitatea fidel e un act inuman
şi poate deveni în scurt timp o frână pentru creativitate şi exprimare liberă.
În ceea ce priveşte evaluarea lucrărilor, se apreciază efortul fiecărui copil şi nu aptitudinea.
Aprecierea negativă a lucrărilor descurajează şi poate stopa de asemenea creativitatea. Un copil nu
trebuie comparat cu un alt copil. El poate fi mai bun sau mai puţin bun doar decât sine însuşi. De
multe ori suntem tentaţi să criticăm, crezând că astfel impulsionăm copiii să progreseze. De fapt,
efectul este chiar opus. Ca şi adulţii, pentru a progresa, copiii au nevoie de laude. Se evită
aprecierile negative “Numai atât poţi să faci?”, precum şi aprecierile superficiale “Îmi place”, “Nu-
mi place”, “Simpatice”, “Frumoase” care îi determină pe copii să nu mai aibă încredere în
discernământul nostru. Se apreciază pozitiv şi mâzgălelile şi lucrările mai elaborate. Îmi aduc
aminte de un exemplu în acest sens. În timpul jocurilor libere, un grup de copii au copiat forma
unor inimioare şi steluţe de plastic, pe hârtie simplă de maculator, le-au decupat şi, după ce au
desenat ceva pe ele, au venit foarte încântaţi la mine să-mi arate ce felicitări au făcut. Aspectul lor
nici nu se compară cu felicitările făcute sub îndrumarea mea, pe hârtie specială. Dacă le-aş fi
apreciat lucrările cu ochii mei de adult, le-aş fi tăiat tot elanul. Un alt lucru pe care l-am înţeles
atunci, a fost faptul că, o lucrare mai puţin reuşită, dar realizată prin propriul lor efort produce
copiilor o satisfacţie mai mare decât una frumoasă, dar realizată sub rigorile impuse de educatoare.
Important este să se pună la dispoziţie copiilor materialele necesare pentru a experimenta şi să li
se dea ajutorul necesar atunci când au nevoie.
Lucrările obţinute – tablouri, felicitări, jucării, măşti, coifuri – pot fi folosite la decorarea
grupei, în jocurile distractive, jocuri de rol, serbări, expoziţii cu vânzare, concursuri, manifeste.
În această ambianţă, fiecare copil îşi va dezvolta treptat, în propriul ritm, propriile
capacităţi creative, preferinţe pentru anumite forme, tehnici, un mod propriu de a crea, în acest
mod, fiecare copil va fi bucuros de ceea ce face.
Pentru a demonstra (sau infirma) că acordarea libertății de exprimare duce la stimularea
creativității, am desfășurat un proiect de cercetare cu durata de un an. Consider că este o temă de
actualitate și ocupă un rol de maximă importanță în educația copilului preșcolar, iar atitudinea
folosită pentru stimularea creativității artistice plastice nu poate fi practicată separat, ci doar
8
integrată într-un învățământ modern, bazat pe metode activ-participative și pe creșterea stimei de
sine a copiilor.
II.CAPITOLE
9
1. Creativitatea- delimitări conceptuale
Orice om este un creator. Pe orice treaptă de civilizație s-ar fi aflat, el a lăsat în urma sa o
lume proprie asupra căreia și-a pus amprenta, începând de la mediul ambiant, obiecte casnice,
vestimentație, accesorii, unelte. În viziunea lui Descartes, caracteristica esențială a omului este
aceea că el cugetă, adică esența omului este gândirea. Pentru Bergson, trăsătura esențială și
specifică omului e capacitatea de a fabrica unelte unelte, ceea ce animalele nu au reușit. Pentru
Blaga, ceea ce este caracteristic omului este existența „ întru mister și pentru revelare ” a cărui
consecință este capacitatea omului de a face niște creații care au un conținut metaforic revelatoriu
și aspecte stilistice. „Omul e capturat de un destin creator, într-un sens cu adevărat minunat; omul
e în stare pentru acest destin să renunțe- câteodată chiar până la autonimicire -la avantajele
echilibrului și la bucuriile securității”(L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii).
Deoarece creativitatea se raportează la creație, am găsit în dicționarul explicativ al limbii
române următoarea definire a termenului „creație”: „1. Actul prin care Dumnezeu face să apară
ființe sau lucruri din nimic, dă început unui lucru diferit de Sine sau de propria Substanță; geneză,
facere, zidire. Totalitatea lucrurilor și a ființelor create în univers care își au originea în Dumnezeu.
2. Faptul de a crea opere de artă sau științifice, realizări materiale notabile; momentul în care se
crează o operă de artă ca activitate estetică. 3.gândire, învenție și execuție materială a unei opere
artisțice, științifice etc. 4. Inițiere, fondare, întemeiere. 5. Interpretare originală reușită a unui rol
într-o piesă de teatru, film 6. Model nou și original aparținând unui creator din domeniul modei.”6
Omul se deosebește de celelalte făpturi nu numai prin faptul că el creează unelte de care se
slujește în activitățile sale- homo faber - ci mai ales prin faptul că nu se rezumă doar la utilitatea
practică a acestora, ci le înzestrează cu culori, forme, menite să-i satisfacă aspirația spre frumos,
armonie, spre exprimarea sinelui. Omul găsește în însuși faptul de a crea un sens propriu, o
bucurie. Creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu- care este Creatorul Suprem, singurul
care a putut crea ceva din nimic, care a creat „ lucruri ” vii- omul tinde să se asemene cu Dumnezeu
încercând mereu să creeze ceva, chiar cu prețul de a se înconjura de o lume artificială care ajunge
să îl sufoce. Filozofând puțin pe tema creativității, putem spune că ea este o urmare a păcatului
6 DEXI-Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Ed. Arc, 2007
10
strămoșesc: omul a vrut să fie ca Dumnezeu, adică Creator. În încercarea sa sisifică de a fi ca
Dumnezeu, ajunge să substituie lumea creată de Dumnezeu, cu o lume proprie, în mare măsură
artificială, adică „ creată”. Curând omul realizează că nu poate crea ceva din nimic, ci doar pornind
de la ceea ce există, o aranjare într-o altă formă a elementelor existente, și că „ scânteia”
creativității sau „ iluminarea” este un dar divin și o raportare la un arhetip.
...însuși filosoful, metafizicianul este un creator, creatorul unei lumi, a unei lumi proprii pe
care o creează prin puterea cuvântului, prin intuiții și argumente. Viziunea sa trăiește prin logica
sa interioară, și nu anulează alte viziuni, alte încercări, chiar fiind ele opuse.( L. Blaga)
Orice om este creativ într-o anumită măsură în plan estetic. Fiecare om își creează un
ambient, dacă nu din obiecte create de el, din ansamblări, alăturări de alte obiecte, într-o concepție
inedită. Fiecare om ajunge la un comportament estetic individual și propriu. 7 Fiecare este creatorul
cel puțin al propriei imagini. De la tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de creație este același:
prin amploare, ritm, culoare și celelalte mijloace de expresie plastică 8, omul caută esteticul,
conturează o anumită imagine, un anumit stil de viață, prin propria sa creativitate și prin propriul
gust.
Trăim într-o lume în care imaginile ne invadează la tot pasul și nu este vorba doar de
operele de artă din muzee, galerii sau albume. Numeroase informații din viața de zi cu zi sunt
transmise prin imagine. Încă din preistorie imaginea este un mod universal de comunicare, dar mai
ales în ziua de azi când oamenii din cele mai depărtate colțuri ale lumii interacționează cu ușurință.
În acest context, imaginea este un limbaj universal, ce ușurează comunicarea. Să ne gândim la
indicatoarele rutiere, la cele din gări și aeroporturi, la afișele din magazine, reclame. Există
numeroase indicații care nu pot fi transmise decât prin intermediul imaginilor. Aici intervin hărțile,
desenele tehnice, schițele de modă; în medicină e nevoie de desenarea structurii interne a corpului,
a ritmului inimii etc. Nu există nici un obiect casnic ce ne înconjoară și care să nu fi fost mai întâi
desenat și apoi produs în serie. 9 În ultimele decenii, odată cu avântul aparaturii digitale, putem
dispune de imagine într-un mod facil, o putem modifica, multiplica și transmite facil. Ea pare a ne
invada viața asemeni unei ființe reale, iar homo sapiens tinde să devină homo videns. (Giovani
Sartori)10
7 Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996, p.147

8
Nanu, Adina, Artă, stil, costum, Ed. Noi Media Print, 2007, p.12
9
Bagnall, Hille, Tehnici de desen, Ed. Aquilla 93, 2001, p.7
10 Kiss, Maria, Copiii și artele- ghid de bune practici, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2011, p.8
11
Se vorbește tot mai mult despre o societate creativă. Progresul tehnologic solicită mereu
creare de produse noi, mai moderne, mai performante, mai estetice, de multe ori rațiunile fiind de
ordin economic. În acest context ai nevoie de a fi cât mai creativ, atât pentru a produce competitiv,
cât și pentru a cumpăra, pentru a te adapta la nou. Designerul industrial Dieter Rams, care a fot șef
de design la produsele Braun din 1961 până în 1995, afirmă că un design bun trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: să fie inovator, să fie util, să fie estetic, să ne ajute să înțelegem
un produs, să fie discret, să fie cinstit, să fie de lungă durată, să protejeze mediul, să fie consecvent
până la ultimul detaliu, să fie cât se poate de mic, să fie simplu.
Orice om poate să-și îmbunătățească munca printr-o mică invenție, chiar dacă nu toți ajung
pe aceeași treaptă a creativității. Dovada este faptul că în multe țări, numărul brevetelor de
inventator e de ordinul zecilor și sutelor de mii. Se organizează numeroase cursuri pentru
stimularea creativității și „școli de inventică”.(Andrei Cosmovici)11 Magazinele „art and hobby”
sunt la mare căutare, dovadă că orice om- artist sau om simplu- își dorește o activitate creativă. La
vârsta preșcolarității tuturor copiilor le plac activițățile practice și plastice. Cu timpul însă, mai
ales în școală, accentul pe aceste activități scade, apar blocaje ale creațivității, nu numai la
activitățile artistice plastice, ci și la celelalte discipline. Unul din blocajele creativității este
conformismul, venit din teama de a nu ieși din tiparele obișnuite, de a nu fi dezaprobat pe plan
social și din bazarea exagerată pe raționament, scepticism față de fantezie și comoditate. Alte
blocaje sunt cele metodologice, care determină aplicarea formulei standard, chiar dacă pare a nu
se potrivi. Aici se include și „ fixitatea funcțională”, adică folosirea unui obiect numai în scopul
pentru care a fost creat și critica prematură evidențiată de Al. Osborn, unul din promotorii
cultivării creativității. Există și blocaje emotive, rezultate din teama de a nu se face de râs,
acceptarea primei idei, renunțarea, dat fiind faptul că demersul creativ necesită efort susținut. 12
După cum observăm există mai multe niveluri de creativitate și nu toți oamenii reușesc
să fie la fel de creativi, doar unii ajung recunoscuți în întreaga lume. A. L. Taylor distinge cinci
niveluri de creativitate. Pe prima treaptă se află creativitatea expresivă caracterizată printr-o
exprimare liberă și spontană cum este cazul desenelor realizate de copii care nu-și propun neapărat
să fie utile sau de valoare. Pe al doilea nivel se află creativitatea productivă. În acest caz este vorba
de producții utile, dar de originalitate minimă, obținute prin valorificarea unor tehnici de lucru
11 Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 154

12 Ibidem, p. 155
12
însușite. Pe al treilea nivel se află creativitatea inventivă este cea care face posibilă crearea
obiectelor de serie, îmbunătățite prin diverse inovații brevetate. Numărul acestor inventatori este
de ordinul sutelor de mii. Creativitatea inventivă este urmată de creativitatea inovatoare. Aceasta
este specifică doar unei elite capabile de a aduce modificări ale principiilor fundamentale ale unui
anumit domeniu. Pe cea mai înaltă treaptă se află creativitatea emergentă, caracterizată prin idei
ce revoluționează un domeniu științific sau artistic, schimbând radical evoluția ulterioară a
acestuia, precum a făcut Einstein sau L. van Beethoven.13
Creativitatea este un fenomen deosebit de complex, care a fost studiat de mai mulți
cercetători în încercarea de a identifica pe baza unor teste relațiile dintre diferiți factori (cognitivi
și de mediu) și trăsăturile personalității. Deși această abordare nu acoperă întregul fenomen al
creativității, cercetări separate au dus la sesizarea unor factori comuni în creația artistică
(Lowenfeld) și cea științifică (Guilford) cum ar fi: sensibilitatea față de problemele altora,
fluiditatea sau asociativitatea gândirii, capacitatea de a te adapta ușor la situații noi, la schimbări,
originalitatea, facultatea de a schimba funcția obiectelor, de a redefini, aptitudinea de
abstractizare, capacitatea de a organiza un proiect. Pe lângă factorii comuni, se consideră că în
artele plastice și muzică este nevoie și de aptitudini speciale, dar ele sunt în proporție de doar
10%. Centrul de greutate cade însă pe motivație, aptitudini intelectuale și celelalte trăsături de
personalitate.14
Se disting trei categorii de factori: factori intelectuali, factori de personalitate și
motivaționali și factori sociali.
Imaginația, memoria și inteligența sunt factori intelectuali în strânsă legătură cu
creativitatea. Imaginația este definită ea însăși ca fiind un proces de combinare a imaginilor
preexistente, un proces de obținere a unor noi reprezentări, reacții, fenomene psihice noi pe plan
afectiv, cognitiv sau motor. 15 Unele dintre caracteristicile creativității sunt chiar însușirile prin
care se manifestă imaginația:
• Fluiditatea- capacitatea de a imagina într-un timp cât mai scurt, cât mai multe
imagini sau idei chiar dacă nu vor fi toate păstrate
13 Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p.147

14
Gîrboveanu, Maria, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, Editura didactică și pedagogică,
București 1981, p.12
15
Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p.148
13
• Flexibilitatea- ușurința de a schimba perspectiva, modul de a privi lucrurile sau de
a rezolva o problemă, reușind astfel abandonarea unei piste care nu mai dă rezultate,
modificarea rapidă a mersului gândirii
• Originalitatea- însușirea unui obiect, a unei idei, a unei soluții de a aduce noutate,
inovație, raritate și surpriză
După concepția lui Guilford, acești factori cognitivi, fluiditatea, flexibilitatea și
originalitatea determină capacitatea de a realiza producții divergente. În gândirea divergentă rolul
principal revine fluidității asociative și ideative, originalității, sensibilității la probleme, pe când
gândirea convergentă se bazează pe raținamentul logic, pe cunoștințele și experiența acumulată. 16
Memoria are de asemenea rolul său prin faptul că volumul experienței anterioare are o
influență asupra posibilităților creative, experiență dobândită prin observarea fenomenelor, discuții
cu specialiști sau documentare. Inteligența este în cele mai multe cazuri la același nivel cu cel al
creativițății, dar nu întotdeauna subiecții cu inteligență ridicată sunt și la fel de creativi, dar
persoanele pot fi foarte creative, având inteligență cel puțin medie. 17 De reținut că inteligența și
creativitatea nu sunt sinonime. 18
Factorii intelectuali sunt necesari, dar nu sunt suficienți pentru a deveni creativ. Aici
intervin factorii de personalitate. Persoanele creative au încredere în forțele proprii, tendință de
dominare, tărie de caracter, voință puternică, perseverență. Marile invenții și descoperiri nu s-au
făcut fără multă muncă, sacrificiu. Pentru asta e nevoie și de motivație suficient de puternică pentru
a susține efortul creator. Aici un rol important îl are și modul în care este apreciat, deși, adesea,
creațiile omului de geniu sunt apreciate abia mai târziu. J.A. Chambers menționează următoarele
trăsături de personalitate ale omului creator: forța eu-lui, preferința pentru complexitate,
sensibilitatea estetică și flexibilitatea gândirii. 19 Personalitatea creatoare manifestă o preferință
pentru dificultate, noutate, diversitate, curiozitate intelectuală, spirit de observație, sensibili la
propriile complicații psihologice și sensibili emoțional, manifestând empatie față de ceilalți.
Freud considera comportamentul creator, în special în domeniul artei, ca fiind un substitut
și o continuare a jocului din copilărie. Și alți psihanaliști au formulat teorii conform cărora
16
Gîrboveanu, Maria, op. cit., p.14
17
Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p.149
18
Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, coord. Marian Bejat, Editura didactică și pedagogică, București 1981,
p. 15
19
Gîrboveanu, Maria, op. cit., p.15
14
creativitatea are surse în preconștient, fiind o regresiune în serviciul eului, care lasă frâu liber
fanteziei, „ capacității de a se juca cu ideile”. 20
Un rol decisiv în stimularea creativității îl au factorii sociali. Studiile unor cercetători
americani au arătat savanții apar mai ales din clasele mijlocii și mai puțin din cele de elită sau cele
de jos (Constantin Brâncuși părăsește casa părintească la 11 ani- fiind asuprit de frații vitregi-
colindând prin lume, muncind ocazional). Creativitatea e influențată de acceptarea
necondiționată a valorii individului, stabilirea unui climat de lucru fără intervenția aprecierilor
din afară, înțelegerea empatică, libertatea psihologică. Mediul școlar poate influența negativ
creativitatea prin îngrădirea copilului în a crea povestiri fantastice, desene nesupuse canoanelor
etc.21 Profesorii pot exercita o influență pozitivă sau negativă asupra elevilor. Brâncuși refuză chiar
să fie elevul lui Rodin spunând că „nimic nu crește la umbra marilor copaci” 22. Pentru a fi creativ
treci prin școală, dar e necesar să o depășești, să te desprinzi, să nu crezi nimic până n-ai înțeles tu
însuți, să crezi în tine, să găsești propria cale.
Creativitatea nu este un fenomen care are loc la întâmplare, haotic, ci este un proces care
parcurge în mod firesc mai multe etape ale creației:
• Perioada de preparare- este perioada de documentare, informare asupra domeniului din
care face parte probleme, provocarea; se schițează o ipoteză
• Incubația- informațiile adunate sunt sortate, analizate; se fac încercări, se caută soluții, dar
ideea se lasă așteptată zile, luni sau chiar ani
• Iluminarea- este momentul când apare ideea salvatoare, momentul „ inspirației”; în
general acest lucru se întâmplă pe neașteptate, uneori chiar în somn, atunci când rațiunea
nu impune o cenzură asupra informațiilor sedimentate și astfel apar asocieri și idei despre
care afirmăm că nu ne-am gândit la ele și că apar oarecum independent de noi, de fapt
independent de partea noastră conștientă și vin din subconștient
• Verificarea- acum creatorul face retușuri, revizuiește, ideea sclipitoare este adaptată,
perfecționată
20
Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, coord. Marian Bejat, Editura didactică și pedagogică, București 1981,
p. 25
21
Ibidem, p. 29.
22 Tabart, Marielle, Brâncuși, inventatorul sculpturii moderne, Ed. Univers, Colecțiile Cotidianul. Enciclopedica, p.
22
15
Creativitatea poate fi stimulată prin metode specifice precum brainstormingul ca se traduce
prin expresia „furtună de idei”. Prin această metodă subiecții sunt încurajați să emită cât mai multe
idei, soluții, tot ce le trece prin cap, fie idei mai bune, fie mai puțin bune, chiar și rele pentru că în
această primă fază este acceptat orice, iar alegerea celor mai bune soluții este amânată voit pentru
a se aduna cât mai multe idei. Această metodă inspirată din abordarea asociaționistă a creativității
respectă patru reguli de bază: anularea criticii, libera manipulare a ideilor, producerea în cantitate
mare a ideilor și combinarea și îmbunătățirea lor. 23
O altă metodă asociativă este sinectica creată de W. Gordon. Acesta este convins de valoarea
psihanalizei și de rolul inconștientului. Inconștientul vorbește prin metafore și prin urmare trebuie
să încercăm să găsim metafore asociative în legătură cu problema prezentată. În studiul unui
carburator stricat, de exemplu se face asemănarea acestuia cu un plămân care respiră greu, cu o
balenă care după ce a respirat profund, nu mai respiră o vreme. Se caută multe astfel de metafore,
urmând a se găsi apoi soluția optimă. 24 Sinectica pune împreună lucruri distincte, aparent
irelevante, realizează similitudini cu obiecte inspirate de obicei din natură. Sensibilitatea față de
probleme nu se poate explica în afara unui nivel ridicat de dezvoltare a gândirii metaforice și
analogice.25
În general, se obțin rezultate mai bune atunci când se lucrează în grup, când se colaborează
și când metodele folosite solicită participarea activă, deci, se poate spune că un învățământ care
pune preț pe creativitate este unul modern.
2.Stimularea creativității artistice plastice la preșcolari
23 Gîrboveanu, Maria, op. cit., p. 20

24 Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p.157
25 Gîrboveanu, Maria, op. cit., p. 21
16
2.1. Specificul exprimării plastice la copii sau de ce desenează
copiii ?
Creațiile artistice plastice ale copiilor au manifestat mereu un interes deosebit atât pentru
educatori, cât și pentru esteticieni și chiar pentru psihologi. Ele au o frumusețe și o prospețime
deosebită și ne uimesc adesea prin expresivitatea lor și prin bogăția de forme și culori, născute
din sinceritatea unor suflete ce n-au cunoscut încă cenzura raționalului asupra emoțiilor și
sentimentelor. Aflați la vârsta maturității, numeroși artiști plastici caută să se inspire din creațiile
lor sau să redobândească spontaneitatea. Unora li s-ar părea ușor a te întoarce la „mâzgălelile”
copilăriei, dar de fapt nu-i deloc așa, căci nu-i deloc ușor să uiți ce-ai învățat și să pictezi cu sufletul.
Pentru necunoscători, anumite picturi abstracte par a fi niște mâzgăleli. Este adevărat că nu orice
mâzgăleală a copiilor este un produs artistic, mai ales cele realizate fără îndrumare. Treptat, copiii
sunt îndrumați astfel încât lucrările lor să fie doar în aparență „ mâzgăleală”. Există și la marii
artiști „ mâzgăleli” la rang de artă, mai ales în cazul unor studii, schițe ale realizate de Rembrandt,
Leonardo, Monet, Grigorescu ( Atacul de la Smârdan, La Rahova ). 26 De fapt, mâzgălelile copiilor
sunt mai autentice decât ale adulților( fig.1)
Fig. 1 Început de primăvară! Fig. 2 Dansând în ploaie...
26 Pirnog, Ion, Ghid metodic de educație plastică. De la grădiniță la liceu, Ed. Compania, București, 2007, p. 27
17
Desenele copiilor ne uimesc prin sinceritatea și ineditul lor (fig. 2). Copilului nu i se pare
nimic neobișnuit că stropii de ploaie sunt cât merele, că fetița udă copăcelul, deși afară plouă, că e
dezbrăcată, dar nu-i lipsește umbrela, că curcubeul e așternut la pământ, totul e sincer și spontan
și de fapt e plin de semnificație.
Desenele preșcolarilor au o serie de particularități determinate de posibilitățile lor fizice și
psihice de care educatorul e bine să țină cont pentru a nu avea așteptări nerealiste de la copii, lucru
care ar duce la inhibarea lor în ceea ce privește activitatea artistică plastică.
Observăm că produsul artistic nu trebuie analizat rupt de context și că e necesară a face
distincția între proces și produs, între comportamentul grafic și rezultat, între desenator și publicul
lui, care uneori se identifică cu creatorul. Acestea se află în raport de complementaritate.
Desenul are o mare importanță pentru copil, el exprimă emoțiile și sentimentele sale cele
mai sincere și profunde. În figura 3 se poate observa desenul făcut de o fetiță de 6 ani în urma unui
incident deosebit de greu de înțeles pentru un copil preșcolar, și anume un accident de tren având
victimă un copil și despre care probabil a auzit la știri. Deși evenimentul este unul trist, culorile
sunt vesele, apar flori, dovadă că fetița a reușit să depășească într-un mod pozitiv dramaticul
eveniment, aducând prin desenul ei un omagiu. Desenul este modul ei de a se adapta unei situații
dificile, de a-și exterioriza sentimentele și de a da un sens pozitiv unui eveniment negativ. Din
acest punct de vedere se poate face o asemănare între funcțiile jocului și ale desenului. Prin
urmare se poate spune că desenul e joc, iar dacă jocul e activitatea principală a copiilor prin care
ei se dezvoltă și învață, atunci se explică de ce activitățile plastice sunt atât de dorite de copii.
Fig. 3 Călătorie spre cer
18
După psihologul elvețian Piaget, prin desen copilul găsește un mod de a lua în stăpânire lumea
exterioară și de a o armoniza cu lumea sa interioară.
Desenul este un semn al obiectului, dar și al subiectului. Când desenează, copilul
participă cu toată ființa sa. Indiferent de realitatea exterioară pe care o reprezintă, desenul său este
o operă personală care îi aparține. 27 El spune ceva despre ceea ce sunt, despre ceea ce simt sau
gândesc, despre ceea ce îmi place sau nu, el este o urmă lăsată de mine, un semn al meu personal
precum semnătura sau mai ales amprenta.28 Putem să ne facem ușor o impresie despre cineva
privindu-i desenul (fig. 4). De aceea, desenele sunt folosite în mare măsură ca mijloace de evaluare
ale copiilor, iar de către psihologi sunt utilizate în identificarea tulburărilor de adaptare sau
patologice. În desene se oglindește întreaga personalitate a copilului și evidențiază chiar și evoluția
sa sub influența mediului.
Pe de altă parte desenul e și semn al obiectului, deoarece conține și informații privitoare
la o realitate externă. Desenul echivalează cu un sistem de comunicare ce face legătura între lumea
interioară a subiectului și cea exterioară. „Înțeleasă în acest fel, activitatea grafică ar fi o
manifestarea unei stări psihice care ar asimila actul de a desena unei conduite de extensie a eului
spre o lume simbolică”( Anne Cambier). 29
Fig. 4 Eu și familia mea
Desenul unui copil are caracter personal. Copilul face apel la anumite scheme, dar pe care
le personalizează, rezultând o modalitate proprie de reprezentare grafică. În desenele din figura 5
27 Wallon, Philippe, op. cit., p. 18

28 Kiss, Maria, op. cit., p. 16
19
se pot vedea desenele unor copii având vârsta de șase ani, realizate la activitatea de limba engleză
având ca titlu „ Boys and girls ”. Toate prezintă caracteristicile grupei de vârstă șase ani, adică
sunt realizate cu o linie de contur netă, prezintă schema corporală cap, gât, trunchi, membre, detalii
pentru față, diferențiere prin formă și culoare a genului masculin și feminin. Cu toate aceste
caracteristici comune, fiecare lucrare nu poate fi confundată cu a altui copil.
Fig. 5 Boys and girls
Exprimarea prin intermediul limbajului plastic începe cam pe la vârsta de un an și trece

prin mai multe etape de dezvoltare fizică și psihică. O caracteristică demnă de luat în calcul, și
care poate fi unul din motivele pentru care copiii manifestă de mici interes pentru desenat, modelat,
este nevoia de mișcare, înțeleasă ca element constituant al acțiunii cu obiectele.30 Copilul
mâzgălește și din plăcerea pe care i-o dă producerea unui efect exterior sieși și prin care își afirmă
existența. Copilul desenează pe toate suprafețele care îi apar în cale, lăsând urme fără o
semnificație dinainte stabilită și nu sesizează faptul că între mișcările mâinii lui și urmele pe care
le lasă există o legătură. Aceasta este faza realismului fortuit sau faza mâzgălelilor.
30Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, manual pentru clasa a XI-a, Editura didactică și pedagogică, R.A.,
20
La început realizează linii drepte lungi, datorate mișcării de flexare a antebrațului, apoi va
realiza linii circulare prin mișcarea brațului coordonată cu a umărului.31 Instrumentul de desenat
va fi desigur strâns cu tot pumnul.
Pe la vârsta de trei până la patru ani, preșcolarul continuă să traseze linii largi datorită
particularităților mișcărilor mâinii și încapacității de coordonare a acestor mișcări. El nu poate
colora în interiorul unui contur și nici măcar pe o foaie prea mică. Liniile curbe sunt determinate
de mișcarea mâinii de la cot și nu de la încheietură. El neputând executa mișcări fine nici cu
pensula, se recomandă pictarea mai mult cu palma, degetele, cu buretele, folosirea creioanelor
cerate groase, care lasă ușor urme și sunt ținute ușor.
Copilul desenează la întâmplare, fără intenții clare, fragmentar, neavând capacitate de
asamblare.32 Îl interesează desenul ca acțiune în sine și nu rezultatul acestei acțiuni. Desenând
diverse linii drepte sau curbe ajunge în mod întâmplător să le atribuie un nume, văzând că seamănă
cu ceva drag lor. Acest lucru se datorează faptului că nu are încă reprezentări atât de clare încât să
le poată reactualiza, cât și datorită faptului că nu își poate reprezenta scopul unei acțiuni. El nu se
poate concentra prea mult asupra unei acțiuni și abandonează desenul, fiind atras de alți stimuli
înconjurători. Identifică mâzgăleala cu elemente din lumea reală, dar elementele sunt încă
neordonate sintetic. Este faza realismului neizbutit sau faza de incapacitate sintetică. Urmează un
moment evolutiv când copilul vrea să redea un aspect ce l-a impresionat. Acum are nevoie de
sprijin și încurajare prin însușirea unor tehnici de bază și îmbogățirea reprezentărilor plastice.
Pe la vârta de patru ani începe faza realismului intelectual sau faza desenului ideo-plastic
care ține uneori până pe la nouă-zece ani. Este perioada optimă a dezvoltării capacității de
desenare a copiilor. Desenul devine mijloc de comunicare prin care copiii își exprimă propriile
trăiri și ceea ce știe despre lumea exterioară
Între patru și cinci ani copiii compun o temă cu două elemente din memorie, dacă
obiectele respective sunt cunoscute. Ei trec prin faza „clișeelor”, un fel de desene stereotipe la care
copilul apelează ori de câte ori este nevoie în alte desene. 33 Asfel, copiii își însușesc niște scheme

32 Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, manual pentru clasa a XI-a, Editura didactică și pedagogică, R.A.,
21
pentru om, casă, mașină. Desenul începe să se individualizeze. În general continuă să deseneze
haotic, disproporțional, obiecte care nu au legătură una cu alta, așezând foaia în diverse poziții.
Datorită posibilităților reduse de analiză și sinteză, obiectele desenate nu au toate părțile
componente, ci doar pe cele mai importante pentru copil, în general părți mobile, de mișcare.
Desenele sunt mult simplificate, reduse la forme geometrice de bază ( cerc, pătrat, triunghi,
dreptunghi ). Copiii disting la început culorile principale- roșu, galben, albastru- iar mai târziu și
cele secundare-portocaliu, verde, violet- și nonculorile-alb, negru.
Redarea cantității se face aproximativ chiar și atunci când copiii cunosc numărul de
elemente ( numărul de degete, de exemplu ), deoarece ei se concentrează asupra formei sau culorii
sau a altor aspecte.
Fig. 6 Desen la 3 ani Fig.7 Desen realizat la vârsta de 4 ani
Datorită mediului instituționalizat copiii își vor spori mult interesul pentru activitățile
plastice. Aici intră în contact cu materiale și tehnici diversificate. „În plus, numeroasele exerciții
motorii și perceptive, precum decupajele, colajele, clasarea formelor, jocurile de observație, sunt
tot atâtea situații care colaborează la îmbogățirea potențialului copilului și la elaborarea unor
scheme grafice foarte diversificate.” 34
După vârsta de cinci ani mișcările degetelor se diferențiază din ce în ce mai mult și gradul
de coordonare al acestor mișcări crește. Se dezvoltă mult posibilitatea de coordonare dintre
mișcările ochiului și ale mâinii. Mâna câștigă forță, copilul e capabil să-și dozeze efortul de
34 Wallon, Philippe, Psihologia desenului la copil, Ed. Trei, București, 2008, p. 49
22
apăsare, reușind să obțină tonuri ale aceleași culori la desenul cu creioane colorate saau să obțină
linii mai late sau mai subțiri cu pensula cu vârful ascuțit.
Pot să coloreze, prin mișcări precise, fără să depășească conturul și pot desena elemente de
detaliu, cum ar fi: nasul, ochii, gura, gene, detalii de vestimentație etc. Redau realitatea
înconjurătoare în culori apropiate de realitate, imaginile au toate părțile componente, datorită
faptului că a crescut capacitatea de analiză și sinteză. Copiii disting acum tonuri ale culorilor-
verde închis/deschis, gri- precum și nuanțe – roz, maro, vișiniu.
Deși sesizează raporturile dimensionale de mare-mic, gros- subțire, lung-scurt, le reflectă
destul de greu în desenele lor. Acest lucru se datorează și faptului că ei trebuie să reducă realitatea
cu proporțiile ei la o scară mult mai mică, cea a foii de desen.
Fig. 8 Desene realizate de copii de 5 ani
O altă particularitate o constituie faza realismului intelectual denumit și „ fenomenul

Roetgen”. Copiii suprapun în spațiul plastic obiecte care se ascund reciproc. Ei desenează
exteriorul casei cu acoperiș, geamuri, ușă, dar prin perete se vede și ceea ce știe copilul că se află
în casă.
Creațiile preșcolarilor, deosebit de originale, i-au făcut pe unii să afirme că la această vârstă
imaginația atinge apogeul său, însă trebuie ținut cont de faptul că varietatea desenelor se datorează
mai mult „ slăbiciunii” gândirii, care fiind insuficient formată, nu-și împune „cenzura” necesară.
Totodată, datorită reprezentărilor sărace, copilul tinde să ignore anumite aspecte ale realității,
23
rezultând creații originale, uneori nonsensuri. 35 Totuși, „ imaginația își dezvoltă la această vârstă
multe din funcțiile sale. De exemplu, funcția de completare care va da posibilitatea înțelegerii unor
situații ambigue sau lacunare, apoi funcția de proiectare și anticipare care va permite înțelegerea
succesiunii evenimentelor, consecințele lor. Alături de imaginația reproductivă se dezvoltă și
forme ale imaginației creatoare.”36
Vârsta de șase ani reprezintă o adevărată cotitură. Copilul lasă în urmă egocentrismul și
sincretismul gândirii sale anterioare. Gândirea face legături între ceea ce este și ceea ce își dorește
să fie. El reușește să transpună grafic diverse aspecte care aparent nu pot fi conciliate. Desenele
au dinamism și umor. În desenul din figura 9, copilul recurge la schematizarea și diminuarea unor
elemente pentru a putea încadra în pagine viziunea sa amplă asupra celor reprezentate, totul având
ca fundal tricolorul României.
Fig. 9 Pasiunea mea, sportul
Desenele copiilor au caracter narativ. Ei povestesc prin desen ceea ce îl preocupă în acel
moment și nu are intenția de a reda forma reală a obiectelor, ci concepția sa despre acel obiect,
cum îl vede el, modelul său intern. Spre deosebire de adulți care prezintă un realism vizual,
realismul copilului este unul intelectual. 37
36 Idem.
37 Tohăreanu, Alexandru, Metodica predării desenului la calasele V-X, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971,
p. 23
24
O altă trăsătură o constituie faptul că obiectele care au mare importanță pentru ei sunt
desenate foarte mari față de alte elemente.
Fig. 10 Eu și familia mea- 6 ani
De subliniat este faptul că desenele preșcolarilor de orice vârstă, au o bogată coloratură

afectivă. Acest lucru e evident și prin modul în care folosesc culorile. 38 Ei sesizează intuitiv
semnificația culorilor. În mod intuitiv copiii crează armonii de culori calde și/sau reci, chiar dacă
în ceea ce privește elementele s-au lăsat influențați unul de celălalt, culorile folosite au un caracter
personal. ( fig. 11) Desenele din figura de mai jos au fost realizate de un băiat și o fetiță în timpul
activităților alese și nu li s-a cerut să coloreze toată foaia, ci au făcut acest lucru din pura plăcere
de a se juca cu culorile. Ei iubesc culorile în sine.
Fig. 11 De-a culorile ( 4-5 ani )
38 Golu, Pantelimon, op. cit., p.98
25
Din păcate, odată cu trecerea anilor, pe la 12-13 ani sau mai devreme, faza de exprimare
liberă a copiilor dispare și începe faza desenului fizioplastic. Datorită spiritului lor critic, copilul
observă inadecvența dintre desenele sale anterioare și realitate și incapacitatea de a realiza desene
conforme cu realitatea, aceasta necesitând cunoștiințe greu de dobândit. Ei ajung să facă lucrări
nereușite sau imită într-un stil foarte pretențios lucrări ale adulților. 39 Dispare spontaneitatea.
Această situație poate fi evitată prin adaptarea orelor de educație plastică la nivelul lor de vârstă,
pentru prevenirea neîncrederii în forțele proprii.
Este important a se cunoaște caracteristicile acestor stadii de evoluție pentru înțelegerea
problemelor ce se ridică din punct de vedere psiho-pedagogic în educația artistică-plastică. La
vârsta preșcolară și nu numai, exprimarea plastică este un important mijloc de dinamizare a vieții
psihice a copilului, iar intervenția conștientă și dirijată pentru însușirea limbajului plastic trebuie
să se sprijine pe sensibilitatea afectivă a copiilor, pe spontaneitatea, dinamismul și nevoia de
exprimare liberă a copiilor, eliminându-se schemele oferite de-a gata și stimulându-se creativitatea
.
39 Tohăreanu, Alexandru, op. cit., p. 29
26
2.2 Creativitatea artistică-plastică
În cadrul creativităţii artistice, putem vorbi despre creativitate muzicală, vizual-plastică,

gestic-corporală, literară, teatrală sau chiar mai specific, despre creativitate în arhitectură, pictură,
grafică, film, fotografie, ceramică, design de obiect, grafic-design, design ambiental etc. Vizualul
este implicat în mai toate activităţile umane, dar în artele vizuale componenta vizuală are o pondere
mare atât în realizarea cât şi în contemplarea produselor artistice.( Vasile Cioca )
Idealul educațional al școlii românești este dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.
În ceea ce privește învățământul preșcolar, conform noului curriculum, domeniul estetic şi
creativ este cel urmărește formarea abilităţilor de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe
perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului
şi a adecvării la scop sau utilizare. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea
trăirilor afective, ca şi a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor
asemenea experienţe copiii acumulează cunoştinţe şi abilităţi, ca şi o sporită receptivitate
perceptivă, care le va permite să reacţioneze de o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau
simt. Aceste experienţe pot fi prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în
contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoţionale şi uneori
acţionale la stimuli (vezi muzica, activităţile artistico-plastice, drama, euritmia etc.). 40
Activitățile vizual plastice cu preșcolarii vizează:
• Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje;
• Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj plastic şi forme, obiecte
din mediul înconjurător (natură, artă şi viaţa socială);
• Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj;41
40 Curriculum pentru învățământul preșcolar

41 Idem.
27
Aceste obiective cadru sunt realizate prin obiective de referință precum:
• Să redea teme plastice specifice desenului.
• Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii.
• Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice.
• Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţieze forme şi culori în mediul
înconjurător.
• Să cunoască şi să diferenţieze materiale şi instrumente de lucru, să cunoască şi să aplice
reguli de utilizare a acestora
• Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activităţi plastice concrete
• Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic.
• Să interpreteze liber, creativ lucrări plastice exprimând sentimente estetice.
• Să privească şi să recunoască creaţii artistice corespunzătoare specificului de vârstă al
copilului preşcolar şi preocupărilor acestuia (portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene de
familie, peisaje, activităţi cotidiene ale oamenilor)
Dar este oare suficient să încercăm să îndeplinim niște obiective în mod riguros, având apoi
satisfacția și conțiința împăcată că am mai bifat un obiectiv? Ele sunt utile, căci ne oferă niște
direcții care ne ghidează, însă, în încercarea și presiunea de a le îndeplini uităm sau nu avem timp
să ascultăm ce vrea copilul, care de cele mai multe ori ne arată alte căi, propriile sale căi, în care
el se implică total, deoarece corespund propriilor sale nevoi de dezvoltare și exprimare. Pornim de
la obiective, dar încercăm să vedem dincolo de ele.
Creațiile artistice pot fi evaluate cantitativ și calitativ comform testului Torrance (1974).
Aspectul cantitativ se referă la originalitate, flexibilitate, fluiditate. Din punct de vedere calitativ
se ia în considerare expresivitatea emoțională, gradul de complexitate al desenului, dinamismul,
expresivitatea titlului, perspectiva vizuală neuzuală, perspectiva vizuală internă, viteza de angajare
creativă.
După cum am arătat în unul din capitole, creativitatea este un fenomen complex, ce este
determinat de o serie de factori interni și externi. Acest lucru îl observă și cadrul didactic încercând
să stimuleze creativitatea copiilor. El observă că însușirea unor tehnici de lucru nu e suficientă
pentru a obține opere creative, dar e un lucru necesar; e nevoie de a lăsa libertate de exprimare, e
nevoie de idei, inspirație, e necesară observarea lumii înconjurătoare etc. Apare întrebarea: care
sunt sursele creativității (creației) vizual-plastice?
28
Pentru a preciza sursele creativității vizual-plastice, Vasile Cioca folosește, din rațiuni
didactice, un model situaţional (adaptat după Olivir Clouzot 1989 şi Ioan Petru 1995). Acest model
menționează următorii constituienți:
1. creatorul (elevul) sau realitatea intrapsihică și fizică( factorii intelectuali, de personalitate,
posibilitățile motrice )
2. realul sensibil (mediu ambiant, obiecte, ființe, relația cu natura);
3. realul abstract (informația de specialitate, tratate, teorii din cărți, reviste, filme etc);
4. imaginarul ( arhetipuri, mituri, legende, vise);
5. limbajul plastic:
a. Elemente de limbaj plastic: punctul, linia, pata, culoarea, valoarea, forma
b. Mijloace de limbaj plastic: contrastul, acordul, armonia, ritmul, gama cromatică,
formică, simetria/asimetria, relaţia plin-gol, principii, reguli compoziţionale
c. Tehnici plastice: creion, acuarelă, tempera, guaşă, carioca, gravură, modelajul în lut,
mozaicul, fotografia etc.
d. Planul originar şi cubul virtual: spaţiile în care se construiesc diferite configuraţii
vizual-plastice bi- şi tridimensionale, spaţii care pot deveni lucrări de pictură, grafică, decorative,
machete, prototipuri, ambientale, etc. prin tratarea/modificarea creativă cu ajutorul elementelor şi
mijloacelor plastice a diferitelor tehnici, materiale şi instrumente şi cu multă imaginaţie şi
sensibilitate.
6. creaţia - produsul, opera, faptul plastic 42
Acești factori interrelaționează, se întrepătrund și își aduc aportul fiecare în procesul
creativității.
La aceste surse ale faptului plastic se adaugă influența climatului psihosocial și contextul
plastic și personalitatea profesorului. Este foarte important modul în care profesorul știe cum să
capteze interesul copiilor, să pună problema într-un mod ludic, deschis, cooperant. Profesorul de
arte vizuale Dorel Zaica este autorul unor importante experimente de creativitate cu copii de
diferite vârste. El cere copiilor să formuleze definiții sau să explice anumite lucruri și fenomene
din lumea înconjurătoare și apoi să le picteze. Din răspunsurile date de copii se poate vedea cum
un lucru poate fi privit și din alte unghiuri, nu doar din cel al adulților, și că această sinceritate a
copiilor, lipsă de cunoștințe, dar și de prejudecăți, duce la rezultate neașteptate, pline de umor și
42 Cioca, Vasile, Jocul de-a arta, Ed. Limes, 2007
29
originalitate. Creativitatea rezultă tocmai din încurajarea copiilor de a fabula și de a nu-i face să
vadă lucrurile așa cum le vedem noi. Iată câteva din răspunsurile copiilor :
Ce este economia?
Economie înseamnă să nu mai cheltuim din salariu, ca să-l punem la C.E.C. Cheltuim numai din
ciubucul, care ni-l dă șeful. (7 ani)
Ce este libertatea?
Libertatea este când se învoieşte duminica de la servici. (6 ani)
Ce este zâmbetul?
A zâmbi înseamnă să râzi parcă în gândul tău. (8 ani)
Câți ani ține copilăria?
Copiii trăiesc 35 de ani, oamenii tineri 25 și bătrânii în 5 ani mor. (8 ani)
Ce este luxul?
Dacă vezi o femeie luxoasă, înseamnă că era lustruită. (7 ani)
Lux înseamnă când cumperi un scaun și cumperi și un fotoliu, și poate vrei să cumperi și un
studio. (7 ani)
Ce este acela un serviciu?
Servici e un om care stă și semnează condica, sau stă ca să bea o cafea. (7 ani)
De ce au casa unii melci și alții nu?
Melcii care au casă au facut economie, nu au mâncat cartofi, au mancat numai flori și cu timpul
și-au făcut casa. (7 ani)
De ce au cruce pe spate unii paianjeni?
Unii paianjeni au cruce, ca ei sunt popă la păianjeni. (7 ani)
De ce visăm noi?
Visele sunt, ca atunci când îți moare tataia să îl mai vezi. (7 ani)
De ce există ceasuri cu cuc și nu cu cocoș, din moment ce cocoșul e cunoscut că ne trezește
dimineața?
Ceasurile sunt cu cuc și nu cu cocos, deoarece cucul a fost prima pasăre sculătoare. (11 ani)
De ce picătura este bombată și nu întinsă?
Picătura este bombată, mai ales lacrima și sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente. (14
ani)43
43 Nicolau, Irina, Experimentul Zaica
30
„ Dorel Zaica este de multă vreme cea mai importantă figură a pedagogiei artistice din
România. Nu deprinderea mecanică a unor dexterităţi este scopul pedagogiei lui Zaica, ci
modelarea unui mod viu de a gândi şi de a reacţiona la provocările istoriei şi realului în genere.
Spontanietatea, firescul, autenticitatea – iată reperele acestui tip de educaţie. Profesorul intră în joc
alături de elevii săi, se lasă luat prin surprindere, se lasă provocat de ingenuitatea lor. Cu alte
cuvinte, Dorel Zaica include experienţa didactică în propriul său program de creaţie în opera sa.
El învaţă învăţându-i pe alţii, se împlineşte ca artist modelând împlinirea celorlalţi“. (Andrei
Pleşu)44
Pentru a încuraja o atitutudine creativă, copiii trebuie încurajați să recepteze operele de artă
într-un mod deschis, multilateral, mesajul operei de artă fiind inepuizabil și subiectiv. Despre
această atitudine Irena Wojnar afirmă: „ această atitudine cuprinde mai multe elemente intim legate
și interdependente: primul privește percepția, devenind mai atentă și mai acuțită grație
antrenamentului artistic; al doilea reprezintă experiența în general, lărgită prin experiența estetică;
al treilea se referă la cunoașterea îmbogățită și aprofundată prin contactul cu operele de artă; al
patrulea element este spiritul creator, cel care poate amesteca cele trei componente precedente și
care este mai ales o consecință a activității personale” ( Estetică și pedagogie, PUF, Paris,1963,
p.269).45
Cunoscând factorii și sursele ce influențează creativitatea, se poate observa că există mai
multe categorii de creativitate cum ar fi: creativitate la nivel de gest, mișcare, spontaneitate;
creativitate la nivel de expresivitate a liniilor, formelor, culorilor; creativitate dată de originalitatea
formelor noi, obținute prin combinări, metode specifice; creativitate rezultată din plăcerea de a
mâzgăli, de a te juca cu materiale și tehnici diverse etc. Metodele prin care pot fi stimulate vor fi
detaliate în capitolele următoare ținând cont de specificul preșcolarului mare în principal. În
general e vorba de metode activ-participative, care să-l ajute pe copil să exploreze, să se exprime,
să gândească, să simtă, să imagineze, să se bucure, să se joace, ținând cont că aceasta este
principala activitate prin care învață preșcolarii.
44 http://rotheo.wordpress.com/2010/02/10/experimentul-zaica/
45
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996, p.149
31
2.3. Metode de stimulare a creativității expresive
Ca și artiști sau simpli oameni, privind obiectele, natura din jurul nostru, observăm o
anumită expresivitate a lucrurilor, mai ales a celor în care nu a intervenit omul, cele supuse
hazardului. Frunzele care cad și modul în care se așează pe pământ ( aglomerare/ dispersare),
culorile pietrelor de munte ( diversitate și armonie), curgerea săltăreață a apei unui pârâu (
voiciune), fumul sau aburii ce plutesc deasupra văilor ( liniște, mister), un lemn mai noduros, ne
atrag atenția într-un mod plăcut. Natura însăși îl învață pe cel sensibil la mesajul ei ce înseamnă
expresivitatea. Ea ține așadar din combinația mai multor elemente cum ar fi ritmul, energia, poziția,
tensiunea, complexitatea/ simplitatea etc. Aceste aspecte ajung să fie studiate și generalizate sub
forma unor rețete ( de exemplu armonii cromatice, scheme de compoziție, secțiunea de aur), însă
ele trebuiesc mai ales intuite. De aceea copiii trebuie să fie încurajați sau cel puțin lăsați să exprime
ceea ce simt, propriul instinct pe care noi adulții l-am uitat din prea multă raționalizare.
În natură totul e divers, neașteptat, plin de viață, sunt greu de găsit lucruri monotone, perfect
ordonate ( decât dacă a intervenit omul). Așa și în artă, dacă un element se repetă de două, trei ori,
la aceeași mărime, culoare, distanță, ochiul privitorului devine pasiv. Totuși, nu toate lucrurile din
natură sunt expresive, de aceea arta are propriile ei reguli.
În artele plastice, linia îndeplinește trei roluri fundamentale: construcția formei,
ornamentare și ca scop în sine. Funcția liniei (ca și a culorii, de altfel) de a comunica prin sine
însăși este cea mai potrivită în activitățile cu preșcolarii mici. Din nefericire, adulții care nu înțeleg
expresivitatea acestor jocuri de linii, pete, culori în sine, îi vor îndruma spre lucrări figurative. Unii
chiar consideră că mâzgălelile copiilor arată nepriceperea educatoarei. Linia copiilor preșcolari și
chiar a adulților ce nu au studiat artele plastice, poate fi expresivă, deși nu își propune acest lucru.
„ nesiguranța traseului, variațiile/ modulațiile involuntare, sinceritatea, inocența, încărcătura
32
emoțională imprimată de mâna neversată sunt valori artistice incontestabile. Numai în situația în
care se urmărește o formă figurativă cât mai realistă și cât mai exactă printr-un desen îngrijit,
chinuit și sârguincios, cu reveniri și corecturi, linia e lipsită de valori emoțional estetice.”46
Este de dorit deconectarea de aspectul vizual al lucrurilor în favoarea gestului ca și
reprezentant al unei realități mai mult interioare, personale decât o realitate externă și obiectivă (
de aceea nu se lasă modelul, demonstrația la vedere, și e chiar mai bine să nu demonstrăm). În
acest sens se poate face un joc -Săculețul fermecat- în care sunt puse diverse obiecte cu diverse
texturi (piatră, lemn, scoici, fructe, hârtie, lână) pe care copilul le va percepe doar tactil, urmând a
le reprezenta conform propriilor senzații.
Apoi pentru a descoperi noi valențe expresive ale liniei care nu țin neapărat de forma
obiectelor, se poate trece la reprezentarea unor realități invizibile. Am inițiat niște exerciții-joc în
care am propus preșcolarilor mari să redea cu ajutorul liniei curgerea apei, sunetul clopoțelului,
traiectoria pe care o parcurg frunzele de toamnă când cad, frâmântatul aluatului, sunete de diferte
ritmuri și intensități produse de fluier etc. (fig. 12) Copiii au fost astfel puși în situația de a vedea
altfel lucrurile, de a face legătura între linie și realitatea care o produce și pe care o exprimă. Liniile
obținute de copii se pot compara cu realități tot mai abstracte cum ar fi oboseala, voiciunea,
zgomotul, tăcerea, gălăgia, neliniștea, somnul, indispoziția. Prin aceste asocieri se dezvoltă
gândirea plastică autentică, deoarece se pleacă de la ceea ce cunoaște, gândește și poate face
copilul, nu adultul.
Fig. 12 Joc-exercițiu pentru explorarea calităților expresive ale liniei
33
Depășind asocierile strict cu obiecte, se descoperă muneroase posibilități expresive și
semnificații ale liniei. 47
• Linia dreaptă exprimă exactitate, gîndire, forță, dacă e întreruptă transmite o stare
de neliniște, nervozitate, agresivitate.
• Linia curbă este dinamică, feminină,tinerească, activă ( fig. 14)
• Linia frântă e abruptă, nervoasă, instabilă, haotică, „ zăpăcită”, rece, țeapănă
• Linia groasă e puternică, agresivă, sigură
• Linia subțire e delicată, calmă, subtilă
• Linia verticală exprimă demnitate, putere, austeritate, stabilitate, rigiditate,
grandoare, echilibru (fig. 13)
• Linia orizontală- liniște, repaus, calm, pasivitate
• Linia oblică exprimă dramă, neliniște, instabiitate, activitate 48(fig. 16)
Fig. 13 Mere le etajul 54( C. Ștefan) Fig.14 Tablou minunat
47 Ibidem, p.30-31
48 Curteza, Antonela, Design, Ed. Ankarom, pp. 78-80
34
Fig. 15 Labirint Fig. 16 Casa omului păianjen?
În ceea ce privește valoarea expresivă a punctelor, liniilor și celorlalte elemente de limbaj

plastic, copiii o descoperă singuri ( fig.), dacă li se permite să experimenteze cât mai des ( ei ar
picta în fiecare zi ) și nu ar trebui „ predate” special și ca scop în sine la vârsta preșcolară. De
asemenea nu trebuie să li se impună să facă desene doar din puncte sau linii sau pete, ci îmbinarea
acestora (figurile 17, 18, 20) și a cât mai multor tehnici, altfel cu greu ar fi salvate de monotonie
și inexpresivitate. Planșele cu noțiuni teoretice pot fi înlocuite cu lucrări de creație ce oferă mult
mai multă libertate de expresie și permit valorificarea expresivităților asociativ-interactive.49
49 Pirnog, Ion, op. cit., p. 21
35
Fig. 17 Imprimeu pentru prosop Fig.18 Felicitări de Crăciun
Fig. 19 Strugure zâmbitor Fig. 20 Flori
Jocul literelor50 este o modalitate de a stimula copiii să exploreze numeroase calități

expresive și decorative ale liniei și punctului. Copiii își scriu numele cu litere mari pe care le
decorează cu linii și puncte ( punctele pot avea diverse forme: inimioară, steluță, figuri geometrice,
datorită dimensiunii reduse față de suport, ele sunt tot puncte). Apoi se repetă cuvântul de mai
multe ori, schimbând întotdeauna modul de reprezentare al literei. O fetiță a dat gen literelor ( fată/
băiat) prin cromatică, prin linii, puncte. Literele se pot desena direct din puncte, linii curbe etc.
Mașina de cusut desene51 folosește instrumentul de desenat pe post de „ac”, iar foaia este
„materialul”. Instrumentul de desenat râmâne imobil și lasă urme pe foaia care este rotită,
deplasată în stânga/dreapta. Se poate realiza și în grupuri de câte doi.
Preșcolarul mare este capabil și curios să înțeleagă noțiuni precum culori calde, reci, de ce
se numesc așa, dar ei crează intuitiv armonii calde și reci contraste cromatice expresive. Această
capacitate a lor m-a uimit, căci nu mai poate fi aici vorba de accidental, de acea expresivitate
rezultată din stângăcie sau neștiință, ci e ceva ce se simte (fig. 21, 22) La strugurele din figura 21,
punctul de culoare verde închis a fost pus de mine pentru a-i arăta fețiței cum se pictează cu degetul.
E clar că nu se potrivește cu ceea ce a ales copilul să facă în continuare.
50 Cioca, Vasile, Jocul de-a arta, Ed. Limes, 2007

51 Cioca, Vasile, op. cit.
36
Fig. 21 Ciorchine asortat Fig. 22 Naturi statice cu flori
37
2.4. Metode de stimulare a creativității combinatorice
Creativitatea combinatorică se referă la intervenția noastră asupra elementelor realității,

acestea fiind modificate, segmentate, analizate și apoi modificate, suprapuse, recompuse într-o
formă nouă. Dacă una din definițiile imaginației este „ capacitatea de a crea prin combinația unor
imagini preexistente, noi reprezentări; invenție” 52, atunci procedeele imaginației pot deveni
metode ale creativității combinatorice. Câteva dintre ele sunt 53:
• Aglutinarea- obiectele, ființele sunt descompuse și recompuse într-o altă formă (
ex. Centaurul, Sfinxul, Unicornul )
• Modificarea dimensiunilor ( Guliver în țara piticilor, Alice în țara minunilor)
• Multiplicarea ( balaurul cu șapte capete)
• Schematizarea ( caricatura)
• Analogia ( primele mașini semănau cu o trăsură fără cai)
Aplicarea acestor metode, dar și a altora duce la creații originale, inedite.
Un procedeu prin care am stimulat creativitatea combinatorică este cel al aglutinării.
Copiii au la dispoziție puzzle-uri din două, trei sau patru piese, reprezentând obiecte și ființe din
două, trei sau patru silabe. Deoarece piesele au același contur, se pot combina aleatoriu, rezultând
combinații originale de obiecte și cuvinte. Din „stropitoare” și „dinozaur” a luat ființă
„stropitoanozaurul”, o creatură jumătate stropitoare, jumătate dinozaur. Din intercalarea pieselor
de la „ farfurie” și „piramidă” a rezultat „ fararidă”. Copiii s-au distrat pe seama combinațiilor
obținute, imagini și cuvinte.
52 DEXI-Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Ed. Arc, 2007

53 Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 152
38
Fig. 23 Fararida- imagini și cuvinte obținute prin aglutinare
După un astfel de exercițiu pregătitor, am solicitat copiilor să deseneze un obiect sau ființă
din combinarea a două sau mai multe ființe sau preluând anumite elemente caracteristice și apoi
să-l denumească. Astfel au apărut: vacornitorincul, iepuromobilul, girofantul, poneiul curcubeu,
cracatița zburătoare sau alte creaturi ce împrumută elemente de la mai multe ființe, cap de vultur,
cocoașă de cămilă și picioare de cal (fig. 24). Totuși nu trebuie pus mare accent pe denumirea
imaginilor obținute, știut fiind faptul că partea sensibilă a sufletului nu operează cu cuvinte, ci cu
forme, imagini, iar copilul nu trebuie să creadă că tot ce desenează are neapărat un nume, frânându-
și astfel creativitatea.
39
Fig. 24 Vacornitorincul, iepuromobilul, girofantul, poneiul curcubeu, cracatița
zburătoare- procedeul aglutinării
Un alt procedeu de stimulare a creativității combinatorice a fost jocul Casapeștele, ce are

la bază aglutinarea. Copiii au fost foarte surprinși când le-am cerut să deseneze Casapeștele. Modul
40
în care fiecare a înțeles acest lucru este el însuși original. O fetiță s-a gândit la un fel de restaurant
unde se servesc mâncăruri cu pește, „ un fel de chinezărie” și pe care a scris ca firmă Restaurant
Pește; o altă fețiță s-a gândit la țara noastră care are formă de pește și e casa noastră; un băiat s-a
gândit la o casăpește care se află jumătate în apă și jumătate deasupra ei. Același copil a gândit un
pește care bea apa lacului, adică propria casă. În sfârșit unii au încercat să deseneze o casă ce
seamănă cu un pește sau invers. Acest procedeu duce la combinații originale. Iată că asocierile
imaginative ale copiilor depășesc uneori așteptările noastre.
Floarea de lotus este o metodă interactivă de grup ce dezvoltă creativitatea, adaptarea la
situații noi, colaborarea. Participă opt copii care își aleg fiecare o carioca astfel încât culorile să nu
se repete. Floarea de lotus are opt petale însemnate fiecare în centru cu culoarea aleasă de copii.
Fiecare copil începe un desen pe petala sa, iar la semnalul educatoarei trece la următoarea petală,
rotind floarea și schimbând carioca, continuând desenul început de coleg. Jocul se încheie când
fiecare copil a parcurs toate petalele.
Fig. 25 Floarea de lotus ( rotirea suportului)
Tangram este de asemenea un ofertant joc de stimulare a creativității combinatorice. Am

pus la dispoziția copiilor seturi de diferite culori reprezentând cele 7 figuri geometrice care așezate
adecvat pot forma un pătrat. Copiii s-au străduit să realizeze cât mai multe combinații folosind
toate cele 7 piese. Am observat că solicitarea de a da un nume formei obținute, de a o asocia cu un
obiect sau ființă le îngreuna unora munca, probabil pentru că se străduiau întâi să imagineze mental
un obiect și apoi să-l realizeze din figuri geometrice, în timp ce operația inversă ar fi fost mai
41
ușoară. De menționat este faptul că acest joc oferă posibilități multiple, iar formele se pot
perfecționa tot mai mult în funcție de vârsta persoanei.( Fig.) Printre formele obținute de copii se
află nave spațiale, fluture, soare, ghiocel, case, ieslea lui Iisus, diamant, pasărea colibri, brazi, nori,
gard, stol de păsări, barcă, plic, săgeți de semafor, cornete de înghețată, mașină la fier vechi etc.
Fig. 26 Tangram
Acest joc exercițiu dezvoltă mult creativitatea, știind faptul că în desenarea oricărui lucru
se pornește de la forme geometrice de bază. Se poate varia folosind forme geometrice obținute din
secționarea unui cerc.
Jocul umbrelor propune studierea umbrei propriilor mâini ( în condițiile în care putem cu
ajutorul unei surse de lumină să proiectăm umbra pe un perete) sau a formelor pe care le putem
obține cu propriile noastre mâini. Se poate porni de la o poezie sugestivă cum ar fi „ Mâna lebădă
o fac/ Care dă mereu din cap/ Lebăda în jur privește/ Apoi capul și-l rotește”. Copiilor le plac
foarte mult aceste euritmii în care ei își folosesc propriul corp pentru a sugera și imita ființe,
gesturi, sentimente, acțiuni. Într-o fază inițială se folosește forma plană a palmei din care se pot
abține forme noi ( copac, flori, cocoș, chipuri) prin adăugarea unor elemente, dar apoi se pot obține
alte forme prin modificarea poziției degetelor, prin alăturarea ambelor mâini ca în exemplele din
figura 27. Copiilor li se poate cere să spună cu ce cred ei că seamămă aceste umbre și bineînțeles
să încerce și ei să obțină siluete și chiar să dialogheze, să facă un „teatru de păpuși”, apoi, folosind
conturul palmelor să creeze tablouri originale.
42
Fig. 27 Jocul umbrelor
Totuși, să nu uităm că palma nu e decât un punct de pornire, un pretext și de aceea să lăsăm

libertate de exprimare copiilor neîgrădindu-i cu operații strict raționale. Se poate vedea această
diferență de atitudine între două lucrări ce au ca punct de pornire palma (fig. 28). În prima lucrare
copilul a aplicat strict niște lucruri ce i s-au inoculat, niște idei preconcepute. Palma e coroana, e
verde, trunchiul e maro, floricelele roz, așezate la distanță egală, soarele galben, iarba verde,
creativitate zero. În cel de-al doilea caz, copilul a avut ideea de a desena palma și de a transforma
fiecare deget într-un bloc ( ferestrele au fost redesenate cu carioca deoarece nu s-au mai văzut).
Având libertate totală în ceea ce privește folosirea culorilor, a obținut în mod instinctiv o minunată
armonie de tonuri și nuanțe, contraste de calitate, cald-rece, închis-deschis, un copil care la început
nu făcea nimic și repeta enervant și enervat „ nu știu cum să fac.”
43
Fig. 28 Amprente- analiză comparativă
Zăpăpoveste este un mod de a pune problema într-un mod neobișnuit de a vedea lucrurile
și de pune problema. Copiii sunt provocați să ilustreze o poveste preferată, dar nu așa cum făceau
până acum, ci într-un mod „zăpă”, personajele devenind „zăpăpersonaje” prin introducerea unui
detaliu umoristic, prin modificarea a ceea ce știm că s-a întâmplat, prin finaluri neașteptate etc.
Fig. 29 Zăpăroboțel Zăpăscufița-Roșie
O altă sursă de creativitate poate fi ruperea formei. Se pictează ceva, apoi se taie foaia în
bucăți de diferite forme și se reasamblează sub o altă formă, rezultând forme și efecte optice noi.
Se pot face completări ulterioare. Se folosește pentru a obține imprimeuri inedite. În figura 30 se
pot vedea fragmente dintr-o lucrare de grup realizată pe un carton duplex (50/100cm) . Formele
pot fi tăiate neregulat.
44
Fig. 30 Expoziție de grup- Lucrare comună fragmentată
45
2.5. Stimularea creativității prin diversificarea materialelor
și tehnicilor de lucru
.
Creația artistcă-plastică nu se realizează doar pe suprafața plană și limitată a blocului de
desen. Astfel, există numeroase alte suporturi pe care se pot varia tehnicile artistice și care sunt
primite cu multă bucurie și entuziasm de către copii, cum ar fi: sticla, faianța, lemnul, piatra, pânza,
folia de plastic, aluminiu, pal melaminat, polistiren, legume, fructe. 54 Se pot folosi creioane
colorate, carioca, cretă, creioane cerate, acuarela, tempera la care se adaugă materiale
neconvenționale precum ațe, sârme, materiale textile, metal etc.
Ideile pot apărea spontan sau chiar la sugestia copiilor. De exemplu, în cadrul proiectului
„ Comori naturale”, copiii și părinții au îmbogățit centrul tematic cu dovleci, castane, pietre, lemne,
cochilii de melci, semințe de tot felul. În cadrul acestui proiect am avut ca subtemă „ Sarea și
zahărul”. În urma unei excursii la salina Praid am adus bulgări de sare pe care copii i-au pictat cu
tempera. Zahărul ( orezul, grișul, macul, muștarul etc) se poate lipi cu aracet atât pe suprafețe plane
cât și tridimensionale, iar apoi se poate picta, rezultând texturi și efecte plastice noi.
Fig. 31 Fram, ursul polar- tratare cu griș Fig. 32 Para-creioane colorate

Majoritatea desenelor preșcolarilor sunt realizate cu creioane colorate și din motive
practice. Ele sunt foarte la îndemână, dezvoltă musculatura mâinilor și nu murdăresc. Ele trebuie
54 Kiss, Maria, op. cit., p. 36
46
să fie de calitate. Este împotriva creativității a se da copiilor modele gata desenate pe care ei să le
coloreze perfect, colorând câmpurile cu câte o culoare ( doar dacă e vorba de cunoașterea mediului,
matematică). Ei trebuie încurajați să deseneze singuri anumite obiecte, fructe după observarea
acestora în natură sau prin planșe. Percepția lor poate fi dirijă astfel încât să observe multitudinea
de culori, nuanțe, diversitatea și originalitatea naturii. În realitate, un fruct nu e doar roșu sau doar
galben (fig. 32). Valoarea artistică a unui desen nu este dată de cât de ordonat a colorat și de faptul
că a respectat cerința. Asta sigur nu va duce la rezultate creative.
Se pot folosi creioane colorate de apă. Cu acestea se colorează obișnuit, se pot suprapune
ușor două- trei culori, apoi se dă cu pensula cu apă pe deasupra și se obține exact efectul acuarelei.
Se pot obține efecte de transparență. La fel se poate da cu apă și peste carioca. Cu carioca cu vârf
gros se pot obține linii late prin trasarea cu carioca înclinată.
Acuarela este o tehnică de lucru al cărui specific nu este îndeajuns exploatat. De multe ori
copiii se străduiesc să coloreze detalii foarte mărunte desenate în prealabil cu creionul în loc să
deseneze direct cu pensula în culorile dorite (și nu cu contur negru!), astfel având o libertate și
rapiditate de realizare mult mai mare rezultatele fiind mai firești, mai naturale. Pentru a obține
efecte optime e necasară o hârtie mai groasă care absoarbe apa, chiar un carton cu asperități. Se
lucrează cu pensulă lată cu vârf ascuțit, tonurile fiind obținute prin amestecul cu albul foii care
transpare prin culoare mai mult sau mai puțin, în funcție de câtă apă s-a folosit.( fig. 33) Pot fi
locuri în care să se vadă cu totul albul gârtiei, astfel punându-se în evidență chiar și tentele de
culoare cele mai diafane, în timp ce plasarea lor lângă tente mai puternice le depersonalizează. 55
Specific acuarelei este pictarea rapidă, pe foaia umezită în prealabil, obținându-se efecte de
fuzionare la margine a culorilor sau de fuzionare în masă. Intervenția ulterioară asupra culorilor
creează rezultate dezagreabile, stricându-se prospețimea. Se poate interveni totuși cu creioane
colorate sau pastel pentru accente. Aceste efecte nu se pot obține cu tempera care este mai
consistentă, acoperă suportul și se poate reveni ulterior cu altă culoare care o va acoperi total pe
prima. Ea este indicată pentru obținerea petelor plate și se aplică cu pensulă cu vârful drept.
47
Fig. 33 Joc de linii și puncte-acuarela Fig. 34 Ouă de Paște- acuarela și ceracolor
Ceracolorul are o mare putere de acoperire și poate da efecte deosebit de frumoase în

combinație cu acuarela. Se trasează diverse modele cu creioane cerate deschise, apoi se colorează
cu acuarele: în zonele acoperite cu ceară nu va prinde culoarea.
Colajul este o tehnică foarte accesibilă preșcolarilor. El se poate realiza din diverse
materiale precum hârtie, textile, piele, frunze, petale, ață. 56 Când se apelează la materiale cu volum
pronunțat ( boabe de fasole, scoarță de copac, cochilii de melci, coji de nucă etc) creația are mai
mult caracter de montaj. Când se folosește hârtia, aceasta poate fi hârtie uniform colorată, hârtie
din reviste, ziare. Ea poate fi decupată, dar mai ales ruptă obținându-se astfel efecte mult mai
expresive. Efecte deosebite se obțin și prin lipirea resturilor rezultate în urma decupării unor forme.
De aceea e bine să existe în grupă o cutie cu deșeuri de hârtie ( o adevărată cutie a creativității) la
care copiii pot apela. Se poate intreveni cu pictură peste. Se folosește ca suport carton mucava de
2-5 mm, sub formă de pătrate cu latura de 15 cm. Fiecare copil primește o bucată de hârtie colorată
reprezentând 2/3 sau 1/3 din suprafața suportului (pentru a ieși o compoziție echilibrată). Copiii o
vor decupa și lipi după cum doresc pe suport ( ideal ar fi să aibă un centru de interes). Se pot lipi
fâșii intersectate, figuri geometrice, fâșii obținute prin rupere, hârtie ușor mototolită, pliată, se ot
adăuga fire de ață. Apoi întreaga suprafață se acoperă cu aracet. După ce s-a uscat se pictează cu
tempera întreaga suprafață. Apoi cu o cârpă se șterg anumite zone, oținându-se efecte deosebite,
apărând culoarea hârtiei pe alocuri.
56 Pirnog, Ion, op. cit., p. 138
48
Copiilor le place foarte mult pictura pe sticlă. În acest caz copiii trebuie familiarizați întâi
cu tehnica, având în vedere faptul că pictura finală este cea care se vede după ce se întoarce sticla
și nu partea pe care au pictat, iar culoarea (de preferat tempera cu emulsie de ou sau culori acrilice
) trebuie aplicată puțin mai gros pentru a nu se vedea prin sticlă, spatele fiind izolat cu carton.
Fig. 35 Copilărie- pictura pe sticlă (culori acrilice)

Unică în Europa este icoana pe sticlă specifică Transilvaniei. Ea aparține artei populare.
Cel mai cunoscut centru este cel de la Nicula ( incluzând și satele din apropiere). Icoanele acestui
centru se disting prin câteva trăsături generale, dar și specifice doar acestui centru. Este vorba de
o pictură cu caracter religios, cu bogate elemente decorative specifice folclorului românesc, ce
respectă principiul simetriei, al simplificării formelor până la esențializare. Sunt folosite culori
pure, roșu, verde, albastru, alb și sunt așternute plat, modulările prezente rezultând din slaba
omogenizare a pigmenților folosiți sau din amestecarea lor accidentală pe pensulă sau pe suport.
Prin simplitatea lor, prin contrastul complementarelor, prin perspectiva cromatică, prin
expresivitatea liniei, icoanele populare românești și-au creat un statut propriu, unic, autentic.
Icoana românească pe sticlă este o icoană canonică ( respectă adevărul de credință ) și de aceea
pentru realizarea ei e nevoie de o bună cunoaștere a elementelor ei specifice și de evlavie. Ea
transmite nemijlocit calitățile sufletești ale țăranului ardelean: puritatea și limpezimea gândirii,
49
sinceritatea și simplitatea inimii, evlavie, blândețe, duioșie, un puternic elan vital, adumbrit uneori
de norul unei tristeți.57
Fig. 36 Răstignirea Domnului- icoane pe sticlă pictate de copii de 4 ani

Copiii, datorită sufletului lor pur, primesc cu drag să realizeze icoane pe sticlă. Chiar dacă
de obicei izvodul se așează sub sticlă ( având imaginea inversată), copiii pot fi încurajați să
deseneze chiar ei subiectul (fig. 37,38) și să nu copieze un model. Apoi modelul va fi trasat pe
sticlă cu tuș negru și izolat cu șelac pentru a nu se șterge.
Fig. 37 Maica Domnului cu Pruncul- C. Daria Fig.38 Sf. Arh. Ștefan- A. Xenia
57 Dancu, Juliana, D. Dumitru, Pictura țărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, București, 1975, p. 56
50
Copiii sunt invitați să picteze pe bidoane de plastic, capace de cutii, cutii de carton (interior
sau exterior ). Pe aceste materiale se face trecerea la spațiul tridimensional.
Modelajul este o activitate prin care copilul percepe și transfigurează realitatea în mod
tridimensional ( sesizează volumul, proporțiile, gândește spațial). 58 El poate fi realizat în plan
(forme culcate pe planșetă), cât și în spațiu (ronde-bosse). Materialul de modelat poate fi plastilină,
lutul pentru olărit, argila, aluat din făină și sare, papier mache-ul. Acum se găsește în magazinele
specializate și o pastă de modelat deschisă la culoare și care nu necesită ardere. Aceasta precum și
figurinele din aluat pot fi pictate ulterior cu culori acrilice. Ca și obiecte ajutătoare se pot folosi
bețișoare, scobitori, creioane. După ce sunt familiarizați cu câteva tehnici de lucru de bază, cum ar
fi mișcarea translarorie și circulară a palmelor față în față sau față de suport, aplatizarea, ruperea,
copiii găsesc singuri propriile modalități de realizare a unor creații după propria lor imaginație,
găsind singuri soluții. Materialul se poate ciupi, scobi, se poate tăia cu bețișoare de înghețată.
Argila, lutul sau aluatul rămas se poate păstra în pungi în care nu intră aerul sau în cutii cu capac
acoperit cu o cârpă umedă.
Fig. 39 Prăjituri de Crăciun Fig. 40 Chip și Dale

Tema săptâmânală „ Călătorie în spațiul cosmic” poate fi un pretext pentru realizarea unei
rachete gigantice din cutii de carton suprapuse și pictate. Prin astfel de creații tridimensionale se
pregătește terenul pentru perceperea creațiilor de artă contemporană. Ele s-au îndepărtat tot mai
mult de „ artele frumoase”. În arta contemporană materialele tradiționale ale artiștilor, au fost
înlocuite cu cele neconvenționale cum ar fi neonul, laserul, animale conservate ( lupi, rechini,
muște ). Absolut orice material poate fi folosit în creație. Granițele dintre pictură, sculptură,
muzică, dans dispar, apar „instalațiile”, „hapening”-urile, „performance”-urile, așa numita „ artă
58 Bojneag, Maria, Educație plastică- ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Ed. Tehno-Art, 2007, p. 42
51
totală” care împlică activ spectatorul, dându-i posibilitatea de a fi parte integrantă, de a continua
sau distruge opera. Arta nu mai este cea care trezește sentimente estetice, ci este cea care „ ridică
o problemă”. Se ajunge la conceptualizarea artei. Nu mai admirăm obiectul, care poate fi unul
banal, ci admirăm ideea pe care o pune în discuție prin așezarea sa într-un alt context, prin privirea
sa dintr-un alt unghi de vedere, prin asocierea unui titlu sau inscripții surprinzătoare. Poți fi pictor
fără să știi să pictezi, evident, pentru o scurtă perioadă de timp. După cum spunea Andy Warhol
pe la mijlocul deceniului trecut, „ în viitor, toată lumea va avea sfertul său de celebritate
mondială”.59 În vederea pregătirii copiilor pentru receptarea operelor de artă contemporană este
nevoie de ieșirea din spațiul restrâns al grupei, de inițierea unor vizite la muzee, galerii de artă,
expoziții de artă instalate în piețe publice, gări, parcuri, implicarea copiilor în diverse proiecte
comunitare, parteneriate cu licee și facultăți de artă unde copiii pot vedea diverse tehnici de lucru
și creații de artă contemporană. În urma vizitării Galeriei Naționale a Muzeului de Artă din Cluj-
Napoca, precum și a expozițiilor temporare prezente, copiii au înțeles mai bine statutul operei de
artă, finalitatea ei și au încercat și ei să picteze ceea ce i-a impresionat (fig.41).
Fig. 41 Lucrări realizate în urma vizitei la Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca
59 Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia RAO, București, 2007, p.447
52
Fig. 42 Instalație de artă contemporană- Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca
Fig. 43 Instalație origami cu mesaj ecologic
Se pot crea de către copii forme origami foarte simple care apoi pot fi înșirate pe ață sau
se pot crea forme abstracte origami realizate prin plierea liberă a hârtiei, însă repetiția aceluiași
obiect, așezat când mai rar, când mai aglomerat, sau varierea ca mărime a aceleiași forme, poate
crea efecte deosebite.
Știm că la grădiniță, unul din centrele de inters unde copiii își desfășoară activitățile alese
este centrul „ Nisip și apă”. Acesta ar trebui să existe și în curtea grădiniței. În aceste zone copiii
pot construi instalații din pietre, lineare sau spiralate, în spiritul grupării de artă contemporană
53
Land Art60, ai cărei reprezentați lucrează în contact direct cu peisajul, creând opere de mari
dimensiuni, modificând natura și care de cele mai multe ori prezintă publicului doar fotografii,
datorită imposibilității de a-și duce creațiile în galerii din cauza dimensiunilor sau efemerității.
Prin aceste instalații copiii pot influența în mod estetic mediul ambiant. Ele pot fi colorate cu culori
care rezistă la apă sau var cu aracet.
Desenul pe calculator în programul Paint a dus la rezultate deosebit de creative la
preșcolarii mari. La început copiii au învățat uneltele de lucru. Ei pot realiza puncte de diferite
mărimi, rotunde sau pătrate, prin click-uri repetate cu mouse-ul, pot realiza linii curbe, frânte ,
drepte, (de diferite grosimi) ținând mouse-ul apăsat și mișcându-l în diferite direcții. Pot obține
diverse efecte speciale, pulverizări, pot șterge tot prin puncte de diferite mărimi, pot alege dintr-o
varietate de culori, pot desena și intersecta figuri geometrice, pot introduce litere etc. Avantajul
acestei tehnici constă în faptul că se poate colora destul de repede o suprafață, se pot proba diferite
combinații de culori fără teama de a greși, orice se poate remedia, iar datorită lipsei de precizie a
mișcării mouse-ului, liniile, formele sunt stângace și au expresivitate. Desenele se pot lista,
multiplica, mări. Totuși folosirea sa trebuie să fie cu măsură, pentru a nu înlocui adevărata pictură,
mult mai personală, mult mai autentică.
Desenele realizate de copii se pot imprima pe tricouri prin transfer la cald de pe hârtie
autocolantă specială. Astfel introducem și materialele textile în actul creației. Acestea se pot
exploata în diverse forme, se pot lipi diverse resturi textile, se pot apoi picta, dar nu neapărat, se
pot introduce în culoare și amprenta cu ele. O idee deosebită este realizarea de marionete. Copiii
își introduc mâna într-o șosetă pe care o pictează cu tempera sau culori acrilice, realizând un
personaj după propria imaginație. Apoi pot interpreta roluri, pot realiza diverse mișcări pe muzică,
dând viață personajului. Apoi îl pot așeza pe fundaluri divers colorate pentru a vedea care fundal
îl pune mai mult în evidență și care sunt raporturile dintre diverse culori.
Desigur că există multe alte tehnici și metode, multe bine cunoscute, cum ar fi metoda
petelor întâmplătoare, suflarea, dirijarea culorii, scurgerea liberă, metoda firului de ață, metoda
presării culorii etc.
Metoda proiectelor la vârstele timpurii ne oferă procedeul viziunii totale asupra
obiectului. Metoda proiectelor, dacă este aplicată cum trebuie, trebuie să aibă ca temă un singur
obiect ( automobilul și nu mijloace de transport; mărul și nu fructe de toamnă), iar acest obiect este
60 Ibidem, p.486
54
aprofundat, analizat din toate punctele de vedere. Această metodă se concretizează prin diverse
producții rezultate din îmbinarea mai multor tehnici ( fotografii, colaje, afișe, măști, filme, poezie,
muzică, instalații). Această metodă ajută copilul să-și dezvolte capacitatea de analiză, sinteză,
comparație, generalizare și abstractizare, copilul formându-și un algoritm de gândire ce poate fi
aplicat apoi asupra orcărui obiect.
55
3.Cercetare psihopedagogică cu tema dezvoltarea creativității artistice
plastice la preșcolarii mari
3.1.Ipoteza și obiectivele cercetării
Metodele și mijloacele prezentate până acum, aspectele teoretice și practice ale stimulării
creativității artistice plastice își găsesc pe deplin ilustrarea în cercetarea psihopedagogică
întreprinsă asupra copiilor preșcolari de grupă mare.
Cercetătorul, înainte de a iniția un demers de cercetare, își pune diverse întrebări: „ ce
problemă să abordeze ? Care este cadrul metodologic în care se va amplasa? La ce metodă să
recurgă? Cum va prelucra și va interpreta rezultatele recoltate în cercetarea empirică? Care va fi
finalitatea eforturilor sale?”61
Am ales ca temă a cercetării dezvoltarea creativității artistice plastice la preșcolarii mari
datorită faptului că ea s-a impus de la sine de-a lungul activității mele cu preșcolarii, datorită
interesului meu pentru artele plastice și a rezultatelor deosebite pe care le-am avut cu preșcolarii
în acest domeniu, rezultate materializate în decorarea grupei, a grădiniței, expoziții, concursuri,
publicații în reviste de specialitate.
Am simțit mereu că o anumită atitudine, anume aceea de a cere copilului să facă lucrurile
perfect și cum vrem noi, nu e potrivită nici în activitățile artistice plastice, dar nici în alte activități
și că ea duce la obținerea rapidă a unor rezultate „bune”, dar depersonalizate și seci, iar pe
termen lung, anihilează creativitatea, copiii ajungând să vadă lucrurile doar într-un singur mod-
realist. Am observat că există copii care reușesc să se sustragă acestei influențe nefaste, aceștia
fiind înzestrați cu o personalitate puternică, considerați adesea încăpățânați și care, cu cât sunt
obligați mai mult să se supună unor canoane ce nu sunt în acord cu interesele lor, devin copii
problemă. Am simțit că nu trebuie să-i învățăm pe copiii anumite lucruri, doar pentru că sunt cerute
61 Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.379
56
de programă, dacă preșcolarul nu e pregătit încă să înțeleagă acel lucru și că, așa cum spunea J. H.
Pestalozzi, un lucru introdus în mintea copilului fără ca acesta să-l fi înțeles, provoacă un rău
iremediabil și că „ numai adevărul oferit spiritului fără nici un amestec străin îi poate dărui acestuia
claritatea.”62Pe de altă parte, copiii reușesc singuri să învețe, să facă anumite descoperiri, dacă li
se creează condiții prielnice pentru experimentare, manipulare a obiectelor. Probabil de aceea
copiilor preșcolari le place atât de mult să picteze, deoarece au posibilitatea de a face ei înșiși ceva,
de a experimenta cu culorile, liniile, punctele. Cât de descurajant trebuie să fie pentru ei a
transforma prea devreme acest joc în ceva rațional, spunându-le că „ nu e bine așa, ci așa”.
Creativitatea este o temă vastă ce se aplică tuturor disciplinelor, însă cercetarea de față este
una de tip monodisciplinară, axându-se pe educația artistică plastică, o cercetare ameliorativ-
experimentală. Acest lucru nu înseamnă că stimularea creativității artistice plastice se face izolat,
ci dimpotrivă, cu cât interacțiuniile cu alte arte și discipline ( muzică, literatură, dans etc) sunt mai
multe, cu cât educația formală e îmbinată cu cea non-formală, cu atât rezultatele vor fi mai bune,
mai marcante ca intensitate și calitate și își vor pune amprenta într-un mod pozitiv asupra
personalității copiilor.
Ipoteza cercetării este următoarea: libertatea de exprimare a copiilor îmbinată cu tehnici
de lucru specifice cât mai variate, duce la stimularea creativității artistice plastice a preșcolarului
mare. Acesteia i se opune ipoteza nulă63 conform căreia libertatea de exprimare plastică duce la
lucrări artistice plastice inestetice, fără acuratețe, absurde etc. și la involuție artistică și prin urmare
numai îndrumarea strictă duce la rezultate artistice plastice deosebite prin intermediul unor tehnici
specifice.
Pentru a-mi susține științific intuițiile am apelat la studii de specialitate, la cărți și reviste
de pedagogie și psihologie, la cărți privitoare la conținutul temei precum și la metodologia predării
ei și la metodologia cercetării psihopedagogice, urmând apoi a trece la cercetarea propriu-zisă care
va confirma sau, în caz de eșec, va infirma ipoteza.
Astfel, printre obiectivele cercetării se află:
• consultarea unei cât mai bogate și diverse surse informaționale ( cu caracter teoretic
dar și practic) asupra problemei creativității
62 Sen, Alexandru, „ Visul lui Pestalozzi”

63 Drăgan, Ion, Cercetarea psihopedagogică, Ed. Tipomur, Târgu-Mureș, 1993, p. 26
57
• stabilirea specificului exprimării plastice la preșcolari pentru cunoașterea reperelor
interne ale creativității la vârsta preșcolară
• identificarea factorilor și metodelor pedagogice de stimulare a creativității la
preșcolarul mare
• aplicarea lor asupra grupului experimental de preșcolari după testarea inițială a
acestora
• evaluarea progreselor obținute prin metode cât mai diverse: experimentul
psihopedagogic, observarea comportamentelor și a rezultatelor pe parcursul
perioadei experimentale, teste specifice, portofoliul copiilor
• compararea rezultatelor cu cele ale grupului de control
• elaborarea concluziilor
• emiterea unor propuneri, perspective ameliorative pentru viitor
În urma documentării științifice, pedagogice, didactice, psihologice și a observării copiilor
de-a lungul timpului, am stabilit niște premise ale cercetării:
• creativitatea este un fenomen complex determinat de o serie de factori (intelectuali,
de personalitate, sociali)
• fiecare om are unumit potențial creativ, care trebuie stimulat începând cu vârsta
preșcolară
• la vârta preșcolară exprimarea artistică-plastică are un rol foarte important din punct
de vedere motric, cognitiv, afectiv, ludic asupra copiilor și are anumite
particularități de care trebuie să se țină cont în stimularea creativității
• stimularea creativității în grădiniță se poate face încurajând și acordând libertate de
exprimare copiilor, pe baza unor metode activ-participative și prin tehnici și
aplicații cât mai variate
• folosind principiile educației centrată pe copil, e necesară încurajarea
experimentelor individuale sau pe grupuri mici, atât în activitățile comune, cât și în
cele alese, în așa fel încât fiecaare să evolueze în ritm propriu
58
3.2 Eșantioanele de copii și metodele de investigare
Cercetarea a avut loc în anul școlar 2011-2012 la o grădiniță cu program prelungit din Cluj-
Napoca. Grupa experimentală a fost alcătuită din 20 de copii, dintre care 16 aveau cam șase ani la
începutul anului, iar patru aveau cinci ani. S-a dovedit a fi o grupă foarte neomogenă, o adevărată
provocare, în sensul că majoritatea copiilor au venit treptat, pe parcursul anilor, unii de la grădinițe
private unde nu s-au adaptat, au avut aproape în fiecare an alte educatoare, iar numărul mic de
copii- față de alte grupe- se datora numeroaselor probleme de comportament ale copiilor, unii
foarte inteligenți, dar provenind din familii destrămate, alții cu cerințe educative speciale ( un copil
cu adhd și retard ), majoritatea intolerabili la frustrare, sensibili. A te pune în pielea fiecăruia, a-l
înțelege, tratarea individualizată, răbdare, recompense, pedepse și reguli, activități cât mai
interesante, au fost provocările fiecărei zi. Acesta este grupul de copii asupra căruia am acționat
cu factorii experimentali, în conformitate cu cele presupuse în ipoteza cercetării, în vederea
producerii unor modificări, și anume stimularea creativității artistice-plastice. Trebuie să
menționez că activitățile artistice-plastice erau printre puținele activități care îi linișteau pe toți.
Cel de-al doilea eșantion a fost selectat dintr-un grup de treizeci de copiii ai unei grupe
pregătitoare. Acesta va fi folosit ca martor pentru ca la încheierea cercetării să se poată compara
rezultatele obținute cu primul eșantion, cel asupra căruia am intervenit experimental. Dacă
rezultatele vor fi superioare la grupul experimental, se va confirma ipoteza. Problema a fost că în
urma primelor testări am constatat că există mari diferențe între cele două grupuri din start, copiii
din grupul experimental obținând rezultate destul de slabe și prin urmare, diferențele care vor
rezulta la finalul experimentului s-ar putea să nu se datoreze factorului experimental, ci altor
factori, necontrolați de către cercetător. De aceea, din cei treizeci de copii, am încercat să aleg cât
de cât, pe cei care au un statut echivalent cu cei din grupul experimental, astfel încât compararea
grupurilor să fie echitabilă pe cât posibil. Astfel am omogenizat eșantioanele.
Ca metode de experimentare am folosit experimentul psihopedagogic, metoda observației,
convorbirea, chestionarul, metoda analizei produselor activității și a cercetării documentelor,
metoda testelor, studiul de caz.
Cel mai la îndemână a fost analiza produselor activității și conceperea unor teste speciale
de creativitate și exprimare artistică-plastică. Am conceput anumite teste pentru testarea inițială
59
(pretest), urmând ca spre finalul anului să aplic teste asemănătoare (posttest) pentru a putea
compara evoluția în timp a copiilor la aceeași categorie de obiective vizate. Am avut în vedere atât
aspectul calitativ, cât și pe cel cantitativ.
3.3.Etapa constatativă
60
În etapa constatativă am aplicat copiilor mai multe teste:
1. Desenează-te pe tine
Scop: Testul are ca scop posibilitățile copilului de a desena corpul omenesc, părțile
componente ale acestuia, modul în care le redă, detaliile feței, îmbrăcămintea, elemente
personalizatoare. Testul urmărește nivelul inițial al copilului, dar nu e neapărat un test de
creativitate.
Material: copiii primesc coli A4 și creioane colorate
Itemi:
a)
• copiază exact ce a făcut colegul-0p
• Redă schematic corpul, cu elemente principale lipsă-0,5p
• redă părțile principale ale corpului folosind linia simplă- 1p
• redă părțile principale ale corpului folosind linia simplă, dar și dublă- 1,5p
• redă părțile principale ale corpului, folosește linii duble pentru membre-2p
• personajul are expresivitate ( caracter) – se dă în plus 1p
b)
• desenează îmbrăcămintea- 1p
• oferă detalii de vestimentație și detalii ale chipului- 1+1 p
c)
• folosește doar câteva culori 0,5p
• folosește mai multe culori 1p
• demonstrează expresivitate sau originalitate cromatică și/sau compozițională-
1+1 p
2. Ce poți face din aceste figuri geometrice?
Scop: constatarea capacităților creative ale copiilor, prin prisma însușirilor imaginației
Material : copiii primesc coli A4 pe care se află desenate 12 cercuri, creioane colorate,
carioca
61
Itemi:
a) Fluiditatea
• 4 figuri- 0.5p
• 8 figuri- 1p
• 12 figuri- 2p
b) Flexibilitatea
• Același gen de figură se repetă aproape tot timpul, nu valorifică cercul,
ci doar desenează în el diverse obiecte-0,5p
• Același gen de figură se repetă de 4-5 ori( de exemplu, desen doar în
interiorul cercului)-1p
• Același gen de figură se repetă rar, valorifică cercul în diverse
combinații-2p
c) Originalitatea
• Obiecte comune întâlnite la
toți- 0,5p
• Obiecte și forme comune, dar
și originale-1,5p
• Obiecte originale-2p
d) Culoarea
• O singură culoare 0,5p
• Mai multe culori 1p
La acest test cele mai originale obiecte au fost: borcan cu castraveți, locomotiva, sirenă,
fundiță, caracațiță, înghețată, literă în cuvânt, floare pe masă, strop de rouă, eclipsă, balerină, cruce
din pietre, geam la casa de bilete, tunelul viitorului ( la grupa experimentală), iar la grupa de control
au fost: fagure, ață de păianjen, ceas, rac, ghem cu ace, tablou, ceainic, focă, coama leului, drăcușor,
scoică, cheie, prăjitură, arici. Printre obiectele cele mai comune au fost minge, planete, floare, chip
de copil, fructe etc.
3. Ce poți face cu aceste linii și forme?
62
Material: se dă copiilor o fișă A4 pe care se află desenate un triunghi , două linii drepte, una
verticală, una oblică, un cerc, un dreptunghi, o linie frântă și sus una curbă. ( anexa) Copiii sunt
solicitați să dea viață acestor linii și forme, să le transforme în ceva.
Itemi:
a. Compoziția:
• Elemente compoziției sunt haotice, fără legătură, reduse- 1p
• Elemente compoziției sunt haotice, fără legătură, dar mai dcomplexe- 2p
• Elementele sunt asamblate într-o structură- 3p
b. Originalitate:
• Elemente comune- 0,5p
• Elemente comune dar și originale- 1p
• Elemente originale-2p
c. Cromatica
• Culori puține-0,5p
• Mai multe culori-1p
• Armonizări cromatice-2p
La acest test am observat că există niște asocieri în mintea copiilor între anumite forme,
linii și obiecte, probabil din cauza clișeelor. Astfel, o mare parte a copiilor (50%) a transformat
triunghiul în casă, un număr mai mic (25%), l-a folosit pe post de coif pentru diverse personaje(
zână, chinez, om de zăpadă, Moș Crăciun), iar 25% din copii au realizat alte lucruri. Din linia
verticală cam 20% au fost pomi, apoi diverse ( floare, casă, spital, cort,litere, perdea, rachetă,
castel, dulap, om, stâlp). La cerc un sfert din copii au făcut chipuri. Alte reprezentări au fost
flori, planete, mere, mingi, baloane. Originale au fost puful de la păpădie. Din linia frântă s-au
repetat de mai multe ori munții, dar și reprezentări distincte precum dinții, clepsidra, pod,valuri,
pat de prințesă, cort, coroniță, comoară, plic. Linia curbă a fost frecvent asociată cu luna, banana
și fața zâmbitoare. Mai originale au fost: minge de fotbal american, arc cu săgeată, hamac,
barcă, bol în care se adună apa de ploaie, nori.
63
GRUPA EXPERIMENTALĂ
2.Ce poți face 3. Ce poți
Total
NR. NUMELE 1.Desenează-te din aceste face cu
punctaj/
CRT. COPILULUI pe tine! forme aceste linii copil
geometrice? și forme
1. B. 2p 6,5p 3p 11,5p
ANDREEA
2. B. SIMOMA 0p 4p 3,5 7,5p
3. B. OLIVIA 3p 5,5p 3,5p 12p
4. C. ȘTEFAN 1,5p 2p 5p 8,5p
5. C. DARIA 3,5p 4,5p 4p 12p
6. C.OLIMPIU 2,5p 6p 3p 11,5p
7. D. 1p 2p 1,5p 4,5p
GABRIEL
8. G. 3,5p 4p 4p 11,5p
IZABELLA
9. G. ALIN 2,5p 2,5p 4p 9p
10. C. RACHEL 3,5p 5p 4,5p 13p
11. H. MIHAI 1,5p 2,5p 2,5p 6,5p
12. I. 1p 6p 3p 10p
EMANUEL
13. L. ALINA 2,5p 4,5p 3,5p 10,5
14. M. 1,5p 3,5p 4p 9p
GABRIELA
15. M. TANIA 1p 3,5p 4,5p 9p
16. SIMEDREA 2p 5,5p 7p 14,5
LUCA
17. S. DIANA 3p 5p 5p 13p
18. Ș. DRAGOS 0,5p 3p 5,5p 9p
19. P. ALEXIA 3p 5p 4,5 12,5p
64
20. Z. MAIA 1p 3,5p 4p 8,5p
TOTAL 40p 75,5p 79,5 194,5p
GRUPA DE CONTROL
2.Ce poți face 3.Ce poți face
Total
NR. NUMELE 1.Desenează-te din aceste cu aceste linii
punctaj/
CRT. COPILULUI pe tine! forme și forme copil
geometrice?
1. D. LAURA 2,5p 6p 4p 12,5p
2. B. BOGDAN 1,5p 5p 4p 10,5p
3. G. LUCA 2p 4,5p 2,5p 9p
4. P. HOREA 1,5p 2p 3,5p 7p
5. B. IRINA 3p 5,5p 4p 12,5p
6. I. NINO 1,5p 5,5p 4,5p 11,5p
7. S. ROBI 1,5p 2p 2,5p 6p
8. C. DANA 3p 4,5p 4p 11,5p
9. B. ALEX 1,5p 6p 5p 12,5p
10. F. RADU 3p 4,5p 5p 12,5p
11. S. JUSTIN 1,5p 4,5p 4p 10p
12. B. ALESSIA 3 3p 4,5p 10,5p
13. C. ALEXIA 3,5p 3,5p 2,5p 9,5p
14. G. PAULA 4p 5,5p 5p 14,5p
15. N.ALEXIA 2,5p 3,5p 3,5p 9,5p
16. C. DAN. 2,5p 5,5p 3,5p 11,5p
17. P. CLARA 2,5p 4p 4p 10,5p
65
18. G. MIHAI 1p 3p 4p 8p
19. T. ALESSIA 3p 5,5p 4,5p 13p
20. A. TOMA 1,5p 3,5p 3,5p 8,5p
TOTAL 46p 87p 78p 211,5p
După cum se poate vedea, la tabelul grupei de control, copiii nu sunt trecuți în ordine
alfabetică. Am făcut acest lucru deoarece atunci când am omogenizat grupurile, am selectat de la
grupa de germană copii care să fie la un nivel cât de cât un echivalent ( vârstă, stil, artistic, nivel
al dezvoltării) cu a unuia din grupa experimentală și i-am așezat pe aceeași poziție cu copilul
echivalent din primul tabel.
Diferența mare de punctaj care se poate observa la același copil la două teste relativ
apropiate ca timp, se poate explica prin faptul că starea de moment a copilului, motivația lui
afectivă contează foarte mult în obținerea unor rezultate bune. Dacă interesele sale de moment sunt
altele, rezultatele nu vor fi prea bune, va face în grabă ce i s-a cerut, sau va face altceva. De aceea
testele au limitele lor, dacă nu sunt flexibile, adică de exemplu să i se permită copilului să dea altă
dată testul, poate fără să-și dea seama că e un test. Dar și cerințele impuse, il solicită gândirea,
efortul creativ.
După calcularea punctajului pentru fiecare test la fiecare copil, am făcut pe verticală totalul
punctelor obținute de un copil la cele trei teste, iar pe orizontală totalul punctelor obținute de toți
copiii la un singur test. Acest lucru este util în compararea celor două grupe în faza constatativă,
dar și a punctajului pe care îl va obține aceeași grupă la un test similar, la finalul anului.
Momentan se poate vedea că grupele au obținut punctaje foarte apropiate. În urma
clasificării copiilor în funcție de punctajele obținute am tras următoarele concluzii:
• La grupa experimentală 30% dintre copii sunt foarte creativi, 25% sunt creativi,
20% puțin creativi, iar 25% foarte puțin creativi
• La grupa de control 35% dintre copii sunt foarte creativi, 25% sunt creativi, 20%
puțin creativi, iar 20% foarte puțin cre
3.4. Etapa experimentală
66
În etapa experimentală am făcut cu copiii din grupa experimentală o serie de exerciții-joc
pentru stimularea creațivității, majoritatea dintre ele prezentate în prima parte a lucrării, am
diversificat tehnicile de lucru, dar cel mai mult, am acordat copiilor libertatea de a experimenta,
de a picta cât mai mult.
Am stimulat copiii să realizeze lucrări comune, să colaboreze, să se obișnuiască a picta pe
suprafețe mult mai mari, având ca pretext subiecte precum lumea subacvatică (fig.44), spațiul
cosmic (fig.45)
Fig. 44 Tablou subacvatic
Fig. 45 Creatorii universului
67
Pentru a verifica ipoteza cercetării am realizat următorul experiment. Am format două
grupe a câte cinci-șase copii, un grup experimental (copiii din grupa mea) și unul de control (copii
din altă grupă). Ambele grupuri au primit o hârtie suport albastră și palete cu tempera. Am propus
realizarea unei compoziții având ca subiect formal Tablou de iarnă. Ambele grupuri au lucrat
deodată, în aceeași sală, grupul experimental sub îndrumarea mea, iar grupul de control sub
îndrumarea educatoarei lor. La grupul experimental am permis o mare libertate copiilor, eu fiind
ocupată și cu filmarea experimentului. De altfel, copiii din grupul experimental erau deja obișnuiți
să li se acorde multă libertate. Ei s-au apucat imediat de lucru, pictând pe toate laturile suportului,
colaborând cu cel din vecinătatea sa, creând un tablou ce poate fi privit din orice parte. La grupul
de control, copiii nu au luat inițiativa, ci au așteptat să li se spună ce să facă și cum să facă.
Educatoarea a stabilit unde este cerul, astfel copiii de pe acea parte n-au mai putut să picteze, dar
au pictat cu rândul în partea opusă. Li s-a spus mereu ce să picteze, cum și cu ce culoare, ca să iasă
bine și „ frumos”. (De aici copilul subînțelege că modul în care ar fi vrut el să facă ar fi fost unul
greșit). Educatoarea a intervenit în lucrarea copiilor. Copiii au fost crispați și nu s-au bucurat de
ceea ce au făcut. Nu au folosit amestecuri de culori. La grupul experimental fiecare a experimentat
liber, acest lucru observându-se și pe paletele pe care nu se mai găsea nici o culoare pură, doar
tonuri, nuanțe, griuri. Chiar se bucurau împreună pentru „descoperirea” unei noi culori și mă
întrebau cum pot obține „ galben deschis”. Acest lucru trebuie să-l descopere tot ei, eventual cu
întrebări ajutătoare. Copiii s-au bucurat și chiar au început să colinde. Un singur copil din grupul
experimental nu a reușit „ să-și dea drumul” și nu s-a implicat, fiind un copil foarte rațional și a
cărui posibilități de gândire depășesc mijloacele sale de redare sau care s-a blocat, excesiv de
sensibil și care preferă să i se spună exact cum „ trebuie” să facă.
68
Fig. 46 Tablou de iarnă- grupul experimental Fig. 47 Tablou de iarnă- grupul de control
Rezultatele acestui experiment confirmă ipoteza conform căreia libertatea de acțiune

oferită copiilor duce la stimularea creativității, atât la nivel cromatic cât și la cel al construcției;
copiii sunt mai îndrăzneți, realizează mai rapid ceea ce-și propun. La grupul de control totul a fost
trecut prin prisma adultului, care consideră că un desen corect este unul frumos sau care, neavând
încredere în reușita copiilor, din dorința de a avea un produs estetic, intervine prea mult și
îngrădește exprimarea liberă și personală a copiilor, dirijându-i spre propriul realism, care el în
sine e relativ și are a face prea puțin cu legile unei opere de artă.
Pentru a verifica ipoteza cercetării am aplicat la finalul cercetării trei teste, la ambele grupe,
teste ale căror itemi să echivaleze cu itemii primelor trei teste, astfel încât comparația să fie cât
mai ușor de făcut:
1. Desenează-ți familia!
2. Ce poți face din aceste forme geometrice ?(5 cercuri, 5 triunghiuri și 5 pătrate- fig.
52)
3. Micul designer desenează, colorează, decorează! ( fig.49)
GRUPA EXPERIMENTALĂ
2.Ce poți face 3. Ce poți
Total
NR. NUMELE 1.Desenează-te din aceste face cu
punctaj/
CRT. COPILULUI pe tine! forme aceste linii copil
geometrice? și forme
1. B. 2p 6,5p 3p 11,5p
ANDREEA
2. B. SIMOMA 0p 4p 3,5 7,5p
3. B. OLIVIA 3p 5,5p 3,5p 12p
4. C. ȘTEFAN 1,5p 2p 5p 8,5p
5. C. DARIA 3,5p 4,5p 4p 12p
69
6. C.OLIMPIU 2,5p 6p 3p 11,5p
7. D. 1p 2p 1,5p 4,5p
GABRIEL
8. G. 3,5p 4p 4p 11,5p
IZABELLA
9. G. ALIN 2,5p 2,5p 4p 9p
10. C. RACHEL 3,5p 5p 4,5p 13p
11. H. MIHAI 1,5p 2,5p 2,5p 6,5p
12. I. 1p 6p 3p 10p
EMANUEL
13. L. ALINA 2,5p 4,5p 3,5p 10,5
14. M. 1,5p 3,5p 4p 9p
GABRIELA
15. M. TANIA 1p 3,5p 4,5p 9p
16. SIMEDREA 2p 5,5p 7p 14,5
LUCA
17. S. DIANA 3p 5p 5p 13p
18. Ș. DRAGOS 0,5p 3p 5,5p 9p
19. P. ALEXIA 3p 5p 4,5 12,5p
20. Z. MAIA 1p 3,5p 4p 8,5p
TOTAL 40p 75,5p 79,5 194,5p
GRUPA DE CONTROL
2.Ce poți face 3.Ce poți face
Total
NR. NUMELE 1.Desenează-te din aceste cu aceste linii
punctaj/
CRT. COPILULUI pe tine! forme și forme copil
geometrice?
1. D. LAURA 2,5p 6p 4p 12,5p
2. B. BOGDAN 1,5p 5p 4p 10,5p
3. G. LUCA 2p 4,5p 2,5p 9p
4. P. HOREA 1,5p 2p 3,5p 7p
5. B. IRINA 3p 5,5p 4p 12,5p
70
6. I. NINO 1,5p 5,5p 4,5p 11,5p
7. S. ROBI 1,5p 2p 2,5p 6p
8. C. DANA 3p 4,5p 4p 11,5p
9. B. ALEX 1,5p 6p 5p 12,5p
10. F. RADU 3p 4,5p 5p 12,5p
11. S. JUSTIN 1,5p 4,5p 4p 10p
12. B. ALESSIA 3 3p 4,5p 10,5p
13. C. ALEXIA 3,5p 3,5p 2,5p 9,5p
14. G. PAULA 4p 5,5p 5p 14,5p
15. N.ALEXIA 2,5p 3,5p 3,5p 9,5p
16. C. DAN. 2,5p 5,5p 3,5p 11,5p
17. P. CLARA 2,5p 4p 4p 10,5p
18. G. MIHAI 1p 3p 4p 8p
19. T. ALESSIA 3p 5,5p 4,5p 13p
20. A. TOMA 1,5p 3,5p 3,5p 8,5p
TOTAL 46p 87p 78p 211,5p
O altă metodă, folosită pe tot parcursul cercetării, a fost metoda observației. Această
metodă mi-a oferit date suplimentare și mai ales particulare. Am observat zi de zi evoluția
spectaculoasă a unei fețițe care la început a obținut punctajul 0, deoarece nu făcea decât să se
așeze lângă cineva și să copieze tot ce făcea acea persoană. Nu avea creativitate, de asemenea avea
un nivel de inteligență mai scăzut, întâmpinând greutăți și la matematică. În schimb avea plăcerea
de a desena, o anumită perseverență, chiar și în copiere. Am lăsat-o să consume foi la nesfârșit.
Desena lucruri simple: multe flori, căsuțe, oameni (fără mâini), inimioare. Spre sfîrșitul anului a
desenat o floare în mijlocul foii și o ramă. I-am spus să nu lase fondul alb, să facă linii colorate. L-
a dus acasă să-l continue și cu multa ei răbdare a făcut un tablou ce ne-a uimit (fig. 48) știind
nivelul de la care a plecat. Apogeul l-a constituit fișa realizată la testul al treilea (fig. 49). Este un
exemplu de progres uimitor având în vedere că în urma testelor inițiale a obținut un total de 7,5
71
puncte situându-se în categoria copiilor foarte puțini creativi, iar în urma testelor finale a obținut
16 puncte, întrând în categoria copiilor foarte creativi. Trebuie totuși să ținem cont de faptul că un
copil nu trebuie comparat cu altul, decât cu sine însuși, cu progresele pe care le-a făcut față de
nivelul său anterior.
Fig. 48 Fig. 49 Testul 3- etapa finală

Concluzia este că pentru a progresa e nevoie de muncă, plăcerea de a desena –din partea copilului-
și acordarea libertății, încrederii fără a critica.
Fiecare copil a progresat enorm față de nivelul anterior. Unul dintre copii, având retard și
adhd, nu desena la început decât mâzgăleli echivalente nivelului de trei ani, dar în ceea ce privește
cromatica avea un simț superior tuturora, combina culorile fără inhibiții, urmându-și sentimentele
și propriul gust și plăcerea de a experimenta. ( fig.1 și 33 ) Unii copii- cei ancorați în creativitatea
figurativă- au fost uimiți când i-am apreciat pozitiv jocurile de culori, linii, puncte (fig. 50) De la
început le-am spus copiilor că la pictură e permis orice și că nu trebuie să facem exact cum sunt
lucrurile în realitate.
72
Fig. 50 De-a pictorii
Fiecare copil a evoluat în ritmul propriu și și-a dezvoltat propriul stil.
3.5. Interpretarea rezultatelor
După testele inițiale, am vrut să renunț la grupa de control deoarece mi se păreau din start
la un nivel superior față de grupa experimentală și am vrut să fac o cercetare bazată pe nivelul
73
inițial al grupei mele și pe progresul lor față de faza de început. Am încercat însă să omogenizez
cât de cât eșantioanele.
Voi grupa rezultatele obținute în tabelul următor:
Teste inițiale Teste finale
Test 1 Test 2 Test 3 Test 1 Test 2 Test 3
Grupa 40p 75p 79,5p 86p 111p 100,5p
experimentală
Grupa de 46p 87p 78p 60p 92,5p 77,5p
control
Pe baza acestor date am realizat următoarele comparații:
Compararea nivelului inițial dintre cele două grupe.
100
90
80
70
60
50 grupa exp.
40 grupa control
30
20
10
0
TEST 1 TEST 2 TEST 3
Se poate observa că în urma omogenizării eșantioanelor, nivelul inițial al celor două grupe
este asemănător, grupa de control având un nivel puțin mai ridicat la primele două teste.
Compararea nivelului inițial (pretest)și final ( posttest) la grupa experimentală
74
120
100
80
60 pretest
posttest
40
20
0
test 1 test 2 test 3
Compararea nivelului inițial ( pretest) și final (posttest) al grupei de control
100
90
80
70
60
50 pretest
posttest
40
30
20
10
0
Se poate observa că grupa de control a înregistrat anumite progrese, dar ele sunt mult mai
mici decât progresele făcute de grupul experimental.
75
Compararea nivelului final al celor două grupe
120
100
80
60 grupa exp.
grupa control
40
20
0
Se poate vedea că grupa experimentală a evoluat cu mult față de nivelul grupei de control.
Sunt convinsă de acest lucru nu numai datorită rezultatelor precise de la teste, dar și datorită
observațiilor făcute asupra fiecărui caz în parte. De fapt, am fost chiar surprinsă de potrivirea dintre
rezultatele testelor și realitate, căci la început nu aveam mare încredere în teste. Ele însă mi-au
arătat multe lucruri pe care altfel le-aș fi scăpat din vedere.
Unii copii nu au evoluat prea mult sau deloc. Acest lucru se observă la Z. Maia care a lipsit
foarte mult și la M. Gabriela. La testul numărul 2 se observă o mare evoluție la S. Diana care nu a
lipsit deloc.( fig. 52). Uimitor a fost să constat că un singur copil a obținut același punctaj, adică
nu a evoluat, S. Luca, un copil inteligent și cu un mare potențial creativ la testele inițiale ( el a fost
cel care la testul 3 din etapa constatativă, a integrat elementele într-o structură comună într-un mod
neașteptat, și a realizat o armonie de culori calde ) este singurul care a stagnat și îmi explic acest
lucru prin atitudinea de neadaptare față de grădiniță ( educatoare, cunoștințe, reguli ), dovadă că
inteligența fără muncă, duce la regres, ea nu mai e folosită pentru a găsi soluții, ci doar pentru a
găsi metode facile, pentru a păcăli. Totuși, cele 14 puncte obținute îl situează în continuare în grupa
copiilor creativi.
76
Unii pot să spună mult cu puțin, prin gest sau conținut (fig. 51), alții vor rețete (amestecuri
optice)-(fig.20), fiecare are povestea lui și lucrările sale foarte bune sau mai puțin bune. Nu există
copil care să nu fi dat la un moment dat o „capodoperă”. Chiar și copilul cu cel mai mic punctaj,
care știe să citească de la 3 ani, care ține minte numere de ordinul miilor, dar care e efectiv blocat
la desen pentru că e mult prea matur, pretențios , dar și timid, chiar și el m-a uimit la un moment
dat (fig. 22, prima lucrare). Deși le-am pus pe masă niște ghivece și vaze cu flori, fiecare a pictat
vaza cu flori în stilul său. În schimb, la grupa de control, toți au încercat să respecte caracteristicile
unor flori de primăvară (zambila, narcisa, laleaua), așezate în vaze care plutesc pe un fond alb. N-
au făcut decât să respecte instrucțiunile și „tema”- flori de primăvară, care nu poate fi tema plastică
decât dacă se are în vedere prelucrarea ei în sens creativ 64
Fig. 51 Desene realizate de C. Daria
Pe lângă calcularea precisă a punctajelor fiecărei lucrări, am făcut și o comparație globală

a lucrărilor. Am ales cele mai reușite lucrări de la testul 3, de la ambele grupe- etapa posttest și le-
am comparat. Am observat că la grupa experimentală numărul lucrărilor terminate și reușite este
mai mare, bogăția de modele decorative este de asemenea mai mare.
Cu toate aspectele unor cazuri particulare, în general majoritatea copiilor din grupa
experimentală au făcut salturi cantitative și calitative în ceea ce privește creativitatea și exprimarea
artistică plastică și au întrecut nivelul grupei de control, care a evoluat foarte puțin. Prin urmare
77
consider că ipoteza formulată și anume aceea că libertatea de exprimare a copiilor îmbinată cu
tehnici de lucru specifice cât mai variate, duce la stimularea creativității artistice plastice a
preșcolarului mare s-a confirmat. Acest lucru o arată metoda testelor, experimentul, precum și
analiza comparațivă a lucrărilor copiilor de-a lungul întregului an școlar.
78
Fig. 52 Testul 2- etapa constatativă și etapa experimentală ( S. Diana)
79
III. CONCLUZII
. „ Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice și să se înșele. Nu

folosiți cuvinte când acțiunea, faptul însuși, sunt posibile”(J. H. Pestalozzi)
Ființa umană este deosebit de complexă. Ea nu e doar vizuală, doar rațională sau doar
afectivă, iar aceste dimensiuni nu trebuie taratate separat, ele fiind într-un raport de
interdependență. Stimularea creațivității copiilor se face prin metode interactive, interdisciplinare,
antrenând atât emisfera stângă, cât și pe cea dreaptă, care vizează afectivitatea, spontaneitatea
creativă.65 Creativitatea este necesară pentru a duce o viață personală împlinită, pentru a avea
succes și pentru a găsi soluții la diversele probleme. Din acest punct de vedere sistemul de
învățământ pune de multe ori un accent prea mare pe volumul de cunoștiințe, pe conformism,
memorare. Totuși, în ultimii ani se observă eforturi de integrare a metodelor activ-participative,
învățarea prin joc, ceea ce permite copiilor să exploreze, să descopere, să aplice cunoștințele în
contexte variate, să se adapteze, să rezolve probleme. Copilul e invitat să participe la experimente,
expoziții, spectacole, să intre în contact cu diverse instituții, precum școala, Biblioteca, Muzeul de
Artă. Copilul își dezvoltă astfel sensibilitatea artistică și creativitatea prin implicarea personalității
integrale.66
„ Noțiunea însăși de artă infantilă este în sine un lucru pozitiv, dacă ea îl învață pe adult să
iubească desenul pentru ceea ce este el cu adevărat. Dar ea ar deveni perversă dacă am aprecia
desenul după criteriile exclusiv estetice, în detrimentul noului, al efortului copilului de a se
exprima mai mult, într-o manieră mai adecvată, într-un mod mai evoluat(...). desenul copilului
poate fi privit ca o artă, dar așteptarea pe plan estetic trebuie să rămână discretă, pentru a nu
împiedica procesul de maturizare a tehnicilor grafice.”(Philippe Wallon)67
65 Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996, p.145

66 Kiss, Maria, Copiii și artele- ghid de bune practici, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2011, p. 9
67 Wallon, Philippe, Psihologia desenului la copil, Ed. Trei, București, 2008, pp. 174-175
80
Simularea creativițății artistice-plastice la preșcolarul mare ține în mod special de o
anumită atitudine a cadrului didactic, și anume aceea de a permite copilului să experimenteze, să
învețe anumite lucruri atunci când acesta are maturitatea necesară. Cadrul didactic este însă cel
care pune la dispoziția copiilor materiale diverse, este cel care ajută copilul să-și realizeze ideile,
el stimulează prin diverse metode, tehnici, dar lasă copilului libertatea de a face lucrurile în modul
lui propriu, chiar dacă acesta ni se pare inestetic, căci nu produsul este important, ci procesul.
„ În perioada preșcolarității nu se predau materii de învățământ, ci se face pregătirea în
vederea predării acestora”. „ Programarea informației rămâne la fel de strictă și bine gândită,
însă modalitatea ei de exteriorizare în cadrul activităților e alta”(Magdalena Dumitrana). Prin
urmare nu putem spune că îi predăm copilului linia, punctul ca elemente de limbaj plastic și nici
nu putem să devenim constrângători în activitățile plastice pe motiv că „ predăm”, ceea ce putem
face este să-l facem pe copil un observator atent, un descoperitor a ceea ce trebuie predat, punându-
i la dispoziție materiale care să-i stârnească curiozitatea firească și a-l feri de lucruri care pot să i-
o pervertească (goana după senzațional, excesul de mijloace electronice, jocuri pe calculator).
Cineva spunea într-o emisiune TV pe tema educației copiilor să oferim copiilor posibilitatea de a
face ceea ce le place, dar cineva a adăugat că e mai important să-i determinăm să le placă ceea ce
fac. E o diferență, nu numai de topică.
Se poate spune că tema abordată- stimularea creativității- are o deosebită importanță nu
numai în activitățile artistice-plastice, căci atitudinea și metodele folosite pentru stimularea ei sunt
valabile în educație în general, astfel încât cultivarea spontaneității constructive și creatoare a
copilului prin încurajarea inițiativei, evitarea criticilor, prin bucuria muncii, să îi permită copilului
să se realizeze plenar, calitativ și cantitativ, în conformitate cu tendințele sale înăscute, devenind
un om echilibrat, capabil în orice domeniu,68sau mai precis, capabil și creativ în domeniul potrivit
pentru el. Cred că se poate stimula creativitatea indiferent cât de dotat sau mai puțin dotat este un
copil, fiecare are ceva ce poate fi dezvoltat. Dovada este faptul că desenele cu care am ilustrat
această lucrare sunt în proporție de aproximativ 80% realizate de copiii din grupa experimentală.
68
Ferriere, A., Școala activă, Editura didactică și pedagogică, București 1971, p.177
81
IV. ANEXE
Anexa 1- Povești create și ilustrate de copii
82
83
84
85
86
87
Anexa 2- Poveștile copilăriei ilustrate de copii
88
89
90
Aceasta e Frumoasa !
91
92
93
94
95
96
97
98
99
Anexa 3- Testul 3
Grupa experimentală-exemple
Grupa de control-exemple
100
Anexa 4- Balada unui greier mic- grupa experimentală
101
Anexa 5- Armonii de primăvară- grupa experimentală
102
Anexa 5 – proiectul didactic al
activității de susținere a gradului
didactic 1
PROIECT DIDACTIC
GRĂDINIŢA RAZĂ DE SOARE
GRUPA MĂMĂRUŢELOR
Prof. : HĂRŞAN NATALIA
PROIECT DIDACTIC
103
• DATA: 8 martie 2013
• GRUPA: Mijlocie
• TEMA ANUALĂ: ”Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim ?”
• TEMA SĂPTĂMÂNII: Ghioceii îți șoptesc cât îmi ești de dragă!
• TEMA ZILEI: În pași de dans cu Primăvara !
• CATEGORII DE ACTIVITĂȚI INTEGRATE:
I.ALA1 :
Artă -„Floarea primăverii”- lotus de grup
Nisip și apă - Nisip, pietre și verdeață în formă de „8”
Bucătărie - „ De-a bucătarii”- covrigi în formă de „8”
Știință - „Colier pentru mama”- înşirare mărgele
II.ADE:
DPM- dans euritmic
DEC- exerciții combinatorice- ce putem desena din 8?
III.ALA2: De ziua ta, eu îți ofer dragostea!- dans creativ
• TIPUL ACTIVITĂȚII: formare de priceperi și deprinderi

• SCOPUL:
• formarea deprinderilor creatoare ale copiilor prin realizarea unor conexiuni creative
între muzică, mişcare şi educaţia plastică încurajând o viziune globală asupra
subiectului studiat.
• DURATA: o zi
• OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
I.ALA1:
Artă -„Floarea primăverii”- lotus de grup

- să elaboreze desene colective prin tehnica rotirii suportului
- să paseze colegului din dreapta suportul de lucru la semnalul sonor
104
Nisip și apă - Nisip, pietre și verdeață în formă de „8”- land-art
- Să traseze pe nisip cifra 8
- Să construiască din pietre, scoici cifra 8
Bucătărie - „ De-a bucătarii”- covrigi în formă de „8”
- Să denumească ustensilele de lucru ( bonetă, șorț, aluat, făină, planșetă etc)
- Să prepare covrigi în formă de „8”
- Să exprime emoții pozitive ca urmare a îndeplinirii unor sarcini gospodărești
Știință - „Colier pentru mama ”- înşirare mărgele
- Să înşire mărgele pe sârmă alternând două culori sau forme
- să răsucească sârma în forma cifrei 8
II.ADE:
DPM- Educație fizică

- Să execute exerciții de mers, alergare, săritură
- Să execute relativ corect mișcările pentru diferitele segmente ale corpului
- Să improvizeze acțiuni motrice cu cercuri
- Să-și coordoneze mișcările cu ritmul melodiei
DEC- Educație plastică

- Să traseze linii drepte, curbe sau frânte în ritmul muzicii
- Să compună în mod original spațiul plastic
- Să modifice cifra 8 prin adăugare sau restructurare
- Să aprecieze lucrările colegilor în funcție de numărul culorilor, elementelor, originalitatea
combinatorică
III.ALA2: De ziua ta, eu îți ofer dragostea!- dans creativ
STRATEGII DIDACTICE:
• Metodee şi procedee:
• lotus de grup ( floarea de lotus), euritmia, audiția muzicală, brainstormingul,

problematizarea, exerciţiul, explicaţia, demonstraţia, turul galeriei, conversaţia, teatrul
de păpuși
105
• Mijloace de învăţământ:
• ADP: costum de Zâna Primăverii, coroniță, baghetă, instrumente de percuție,

marionete cu ghiocel și inimioare, paravan, ghiocei cu poza copiilor, săculeț, panou,
bețe din carton cu panglici, coronițe cu flori pentru copii, calendarul lunii martie
• ALA: șorțulețe, bonete, planșete, castron cu aluat, făină, tăvi, autocolante cu 8 martie,
floare de lotus cu 8 petale, carioca, nisip, clepsidră, pietre de diferite feluri, scoici,
machetă cu grâu încolțit în formă de 8, suport pentru nisip, bețișoare, sârme colorate
Jenila, mărgele
• ADE: cercuri de gimnastică, costume de balet, decor din material verde cu figurine,
clopoțel, fluier, computer, coli albe 50/100, creioane cerate, cercuri de gimnastică mici
și mari, planșă cu ghiocei, acuarele, pensoane, pahare cu apă, coli A4 colorate, șervețele
umede, buline autocolante, material textil, ochelari mască, cămăși de protecție
• FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual, perechi și grupuri
• BIBLIOGRAFIE:
• Breben, Silvia, Metode interactive de grup-ghid metodic-, Editura Arves

• Buruian, Leontna,Educație fizică în grădiniță, Casa de editură Mureș, 2004
• Curriculum pentru învăţământul preşcolar- prezentare şi explicitări,Didactica
Publishing House, Bucureşti, 2009
• Glava, Adina, Educaţia timpurie-ghid metodic pentru aplicarea curriculumului
preşcolar, Editura Paralela 45, Piteşti, 200
• Site-uri: www.lumeapiticilor.com, www.omfal.ro, www.youtube.com
SCENARIUL ZILEI
106
I. ADP: Întâlnirea de dimineaţă
Zâna Primăvara mă numesc
Și natura la viață o trezesc!
• Salutul: Bună dimineaţa, ghiocei !
Copiii, însoţiţi de Zâna Primăvara, intră în grupă pe melodia Hai veniţi fraţi şi surori, având
coroniţe cu ghiocei pe cap. La referen copiii acompaniază ritmic cântecul cu instrumente muzicale.
• Bună dimineaţa, ghiocei!
Zâna Primăvara mă numesc
Şi natura la viaţă o trezesc,
Zăpada eu o topesc
Şi florile le-nfloresc.
Vin cu raze călduroase
Şi-aduc păsările acasă.
Cling, cling, ghioceii sună
Bucuroşi de vestea bună
107
Dintre toate florile de primăvară îmi plac foarte mult ghioceii pentru că ei sunt cei
mai curajoşi. Deşi sunt foarte mici ( priviţi aici) sunt foarte rezistenţi şi ies primii din zăpadă.
Azi o să ne salutăm oferindu-i celui de lângă noi un ghiocel (marionetă cu faţă veselă/tristă).
Cum vă simţiţi astăzi –veseli sau trişti- şi de ce?
• Prezenţa: Vestitorii primăverii !
Ghiocelule isteţ
Ce ai tu în săculeţ?
Copiii vor primi câte un ghiocel cu poza lor şi îl vor aşeza pe o machetă
reprezentând o margine de pădure . Copiii care lipsesc îşi vor aşeza ghiocelul când vor veni.
Numărăm câţi copii lipsesc.
• Gimnastica de înviorare: -Poftiţi ghiocei, dansaţi, căpşoarele scuturaţi!
Deoarece ghioceii au stat mult sub zăpadă, acum că s-a topit zăpada sunt bucuroşi că
pot să facă gimnnastică. Zâna Primăvara vă dăruieşte câte un fir de iarbă sau raze de soare.
Urmează un complex de exerciţii fizice cu panglici.
- Rotiri înainte
- Rotiri deasupra capului
- Semnul infinitului
- Extensii de braţe
- Îndoirea trunchiului înainte cu extensii
- Şerpuiri de sus în jos
• Calendarul lunii martie: 8 martie sosește-n prag

Ziua mamei o sărbătorim cu drag !
Spre calendar să ne îndreptăm

Şi azi să îl completăm!
Cum se numeşte luna în care ne aflăm?_Din ce anotimp face parte?
Floarea pe care o vom deschide azi e mai specială, deoarece azi e o zi cu totul şi cu
totul specială. Zâna Primăvara va face o vrajă prin care va alege copilul care va deschide
floarea:
- Sunt micuț cât un cercel
108
Și mă cheamă ghi-o-cel!
În interiorul florii se află cifra 8, deci azi este 8 martie.
• Împărtășirea: Cum pot să-ți demonstrez cât de mult eu te iubesc?
Prin intermediul unui mic teatru de păpuși realizat de un ghiocel și o inimioară voi realiza
o discuţie privind semnificaţia zilei şi cum putem să le arătăm mamelor dragostea noastră.
Aici vom recita o poezie, vom cânta un cântecel dedicate mamelor.
II. ALA1:
La Artă vor desena tablouri pentru mama prin lotus de grup, iar la Joc de rol vor pregăti
covrigei în formă de 8, la Nisip şi apă vor desena pe nisip cifra 8, vor așeza pietricele și
scoici în formă de 8, iar la Știință vor înșira mărgele creând structuri după un model dat.
Copiii vor alege inimioare de culori diferite în funcție de sectorul la care doresc să participe,
după care se va îndrepta fiecare spre sectorul dorit.
După activitatea pe sectoare copiii vor face Turul galeriei pe melodia Șucutucu.
Rutină: „De jucat ne-am mai juca/ Dar ghioceii nu mai pot aştepta,
Vor să meargă-n graba mare / Să ajungă urgent la baie
Că au mâinile murdare. Şi noi vrem să le-arătăm
Cum pe mâini noi ne spălăm!”.
III. ADE: DPM+ DEC
ÎN PAȘI DE DANS CU PRIMĂVARA!
Copiii se reîntorc intonând melodia Mama-i tot. Zâna Primăvara îi invită pe copiii
într-o drumeţie la marginea pădurii pentru a vedea cum se trezeşte natura la viaţă. Aici copiii
se vor bucura de natură şi vor face şi mişcare.
Copiii vor executa exerciţii euritmice pe melodia Câte unul pe cărare. Vor face
variante de mers şi alergare cu joc de atenţie. Vom executa un complex de exerciții fizice
de dezvoltare fizică generală prin jocuri adecvate precum Sus e Sus e cerul, jos pământul,
Păsărelele se pregătesc de zbor, Culegem flori, Privim după fluturi, Tăiem lemne, Ploaia.
Apoi se odihnesc şi admiră minumatul tablou de primăvară.
109
Pornind de la ideea de 8 care poate fi format din două cercuri, copiii vor efectua
diferite mișcări de dans în ritmul muzicii utilizând cercuri: vor dansa câte doi în interiorul
unui cerc, câte opt în jurul unui cerc, vor forma cifra 8 grupându-se în două cercuri a câte 8
copii.
Zâna Primăvara va efectua un dans euritmic pe melodia simfonică Valsul Primăverii
și va dansa și desena în același timp în ritmul muzicii linii a curbă continuă șerpuită ( semnul
infinitului sau 8 orizontal) pe suport vertical. Același lucru îl vor face un grup de 7-8 copii.
Băieții vor parcurge această formă cu mașinuțe tot în ritmul muzicii. Un grup de alți 8 copii
vor desena în ritmul muzicii, dar pe o melodie mai ritmată-Primăvara, de Antonio Vivaldi.
Pe melodia Simfonia Primăverii- Andre Rieu ghioceii se vor liniști în poziția

ghemuit. În acest timp Primăvara va atinge pe rând câte un copil, iar acesta se va deplasa în
liniște la măsuță unde se va continua activitatea.
Zâna va descoperi copiilor o nouă surpriză: o felicitare- tablou reprezentând un coș
cu flori. Copiii sunt solicitați să găsească în tablou cifra 8 care e ascunsă. Voi propune
copiilor să realizeze și ei tablouri pornind de la forma cifrei 8 ( două cercuri alăturate)
Tranziţie: Copiii rostesc versurile poeziei Mă pregătesc pentru activităţi.
Apoi copiii vor face și ei exerciții de a „scrie” cifra 8 cu degetele în aer, pe măsuță și
încercări pe un suport vertical de a transforma cifra 8 în altceva ( insectă, animal, pasăre,
obiect etc). În timp ce vor picta vor audia sau intona cântece dedicate mamei. Lucrările vor
fi expuse pe o pânză urmând ca fiecare copil să primească două buline pe care să le lipească
lângă lucrarea care prezintă cele mai multe culori, obiecte și cea mai originală idee .
Copiii vor fi recompensați cu ochelari mască în forma cifrei 8. Apoi vor dansa pe
melodia De ziua ta! de la 3 Sud Est. Copiii vor fi așezați în cerc. Pe rând fiecare va intra în
mijlocul cercului unde va inventa niște mișcări de dans pe care le vor face toți copiii.
Activitatea se încheie prin intonarea cântecului La Mulți Ani!. De asemenea, vor sosi și
covrigii de turtă dulce în formă de 8.
ETAPELE CONŢINUTUL STRATEGII EVALUARE
110
ACTIVITĂŢII ACTIVITĂŢII DIDACTICE
1.Moment Voi amenaja spațiul în așa fel încât să Observarea
Organizatoric fie suficient spațiu pentru mișcare. comporta-
Voi pregăti materialele didactice mentului copiilor
necesare.
Copiii se reîntorc intonând melodia
Mama-i tot
2.Captarea Zâna va prezenta copiilor un tablou Observarea
atenţiei reprezentând un colţ din natură la interesului pentru
început de primăvară. activitate
3.Anunţarea Zâna Primăvara îi invită pe copii într- Convesația Observarea
Temei o plimbare la marginea pădurii pentru comporta-
a admira trezirea naturii la viață, iar mentului iniţial-
acolo, în aer curat o să facă şi mişcare. interesul pentru
Hai să mergem pe cărare activitate.
Cu toți prin pădurea mare.
4.Dirijarea DPM-Educație fizică Observarea
învăţării Copiii vor executa exerciţii Euritmia comportamentelor
euritmice pe melodia Câte unul pe motrice
cărare.
Mergem pe cărare unul după altul.
Întindem mâinile să ajungem la brazii
înalți. Departe munții zărim, mers pe
vârfuri să-i privim (mers pe vârfuri cu
mîinile sus).
Lăsăm mâinile jos, continuăm mersul
pe vârfuri să nu trezim animalele Aprecieri verbale
pădurii.
Atenție la pietre să nu ne împiedicăm.
( mers pe călcâi ).
Trecem pe sub ramuri (mers ghemuit). Demonstrația
Suntem uriași, suntem pitici. (mers pe
vârfuri, mers ghemuit).
111
Cu bursucul de ne-ntâlnim/ Noi ca el Exercițiul Observarea
o să fugim. comportamentelor
( alergare ușoară cu călcâiele la șezut, motrice
alergare cu genunchii la piept).
Alergare ușoară, iar la sunet de
clopoțel oprire în poziția ghemuit sau
într-un picior.
De mult timp noi alergăm, ne oprim să Demonstraţia
respirăm- exerciții de respirație.
Inspirăm pe nas, expirăm pe gură aerul Observarea
curat al pădurii care ne relaxează. comportamentului
Şi ca joaca să poată începe trebuie să Exerciţiul copiilor
ne încălzim:
Complex de exerciţii de devoltare
fizică armonioasă:
Exercițiul nr.1 „Sus e cerul, jos
pământul”
Stând depărat cu brațele pe lângă corp:
T1- ridicarea capul sus;
T2- aplecarea capului jos, spre podea;
Exercițiul nr.2 „Păsărelele se Observarea
pregătesc de zbor” Demonstraţia comportamentului
Stând, cu palmele se ating umerii: copiilor
T1- ridicarea brațelor lateral sus;
T2- coborârea lor prin lateral;
Exercițiul nr.3 „Sărim peste pârâu” Exerciţiul
Stând cu braţele întinse înainte
T1-4 balansări simultane ale brațelor
înainte și înapoi
Exercițiul nr.4 „Tăiem lemne”
Stând depărtat cu brațele înainte jos,
degetele încleștate:
112
T1 ridicarea brațelor cu o ușoară
îndoire deasupra capului;
T2-3 îndoirea trunchiului înainte
odată cu ducerea brațelor înainte jos;
T4 revenire în poziția inițială Observarea
Exercițiul nr. 5 „Culegem flori” comportamentului
Stând: copiilor
T1 îndoirea trunchiului înainte
T2 revenire în poziția inițială
Exercițiul nr.6 „Plouă/A ieşit
soarele!”
Stând:
T1-2 ghemuire cu lovirea podelei cu
degetele;
T3-4 redresarea trunchiului cu
întinderea genunchilor și ridicarea
zvâcnită a brațelor;
Pornind de la ideea de 8 care
poate fi format din două cercuri, copiii Observarea
vor efectua diferite mișcări de dans în comportamentului
ritmul muzicii ( pe melodia Samba copiilor
florilor) utilizând cercuri: vor dansa Euritmia
câte doi în interiorul unui cerc, câte
opt în jurul unui cerc, vor forma cifra Dans cu cercuri,
8 grupându-se în două cercuri a câte 8 în perechi, în
copii etc echipă
Apoi se odihnesc şi admiră
minumatul tablou de primăvară. Observarea
Muzicienii au creat melodii care comportamentului
cântă despre anotimpul Primăvara, copiilor
despre bucuria pe care o simţim când Exercițiul
natura renaşte. Aprecieri verbale
113
Zâna Primăvara va efectua un dans
euritmic pe melodia simfonică Valsul
Primăverii și va desena în același timp
în ritmul muzicii linii curbe șerpuite ( Dans euritmic
semnul infinitului sau 8 orizontal )
Același lucru îl vor face apoi un grup
de 8 fețițe. Băieții vor parcurge Audiția muzicală
această formă cu mașinuțe tot în
ritmul muzicii.
Pe melodia Simfonia Observarea
Primăverii- Andre Rieu ghioceii se comportamentului
vor liniști în poziția ghemuit. În acest copiilor
timp Primăvara va atinge pe rând câte Exerciţii pentru
un copil, iar acesta se va deplasa în revenirea organis-
liniște spre baie unde va fi ajutat să se mului la starea Observarea
îmbrace cu o cămaşă de protecţie iniţială comportamentului
pentru pictură. copiilor
Zâna va descoperi copiilor o
nouă surpriză: o felicitare- tablou
reprezentând un coș cu flori. Copiii
sunt solicitați să găsească în tablou
cifra 8 care e ascunsă, apoi să se
gândească și ei ce se mai poate face
din cifra 8. Demonstraţia
Tranziţie: Copiii rostesc
versurile poeziei Mă pregătesc pentru
activităţi:
Mâna lebădă o fac Exerciţiul
Care dă mereu din cap.
Lebăda în jur privește
Apoi capul și-l rotește Demonstrația Observarea
Degetele-mi sunt petale și le comportamentului
desfac copiilor
114
Ca la o floare.
Apoi ușor le răsfirăm Exerciţiul
și la pian așa cântăm.
Copiii vor desena în aer cu mâinile
cercuri, optul.
5.Obţinerea Apoi copiii vor realiza o felicitare Observarea
performanţei dedicată mamaei în care vor Brainstormingul comportamentului
transforma cifra 8 într-un obiect, copiilor
animal, plantă în funcție de propria
imaginație. În timp ce vor picta vor Exercițiul
audia sau intona cântece dedicate
mamei. Lucrările vor fi expuse pe o Evaluarea și
pânză urmând ca fiecare copil să Audiția muzicală autoevaluarea
lipească câte o bulină lângă lucrarea produselor
care i-a plăcut cel mai mult ținând cont activității prin
de: buline date de
- Numarul de elemente folosite copii
- Multimea culorilor
- Ingeniozitatea combinatorica
- Originalitatea
6.Încheierea Copiii vor fi recompensați cu
activităţii ochelari mască în forma cifrei 8. Apoi Obserbarea
vor dansa pe melodia De ziua ta! de comportamentului
la 3 Sud Est. Copiii vor fi așezați în Dans creativ copiilor
cerc. Pe rând fiecare va intra în
mijlocul cercului unde va inventa niște
mișcări de dans pe care le vor face toți Aprecieri verbale
copiii. Activitatea se încheie prin
intonarea cântecului La Mulți Ani!. De Recompense
asemenea, vor sosi și covrigii de turtă
dulce în formă de 8.
115
V. BIBLIOGRAFIE
116
❖ Bagnall, Hille, Tehnici de desen, Ed. Aquilla 93, 2001
❖ Bojneag, Maria, Educație plastică- ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Ed.
Tehno-Art, 2007
❖ Cercetări-acțiune: pedagogia învățământului primar și preșcolar, coord.: Mușata
Bocoș și Horațio Catalano, Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2008
❖ Cioca, Vasile, Jocul de-a arta, Ed. Limes, 2007
❖ Creativitatea în știință, tehnică și învățământ, coord. Marian Bejat, Editura didactică
și pedagogică, București 1981
❖ Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996
❖ Curteza, Antonela, Design, Ed. Ankarom
❖ Dancu, Juliana, D. Dumitru, Pictura țărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, București,
1975
❖ Drăgan, Ion, Cercetarea psihopedagogică, Ed. Tipomur, Târgu-Mureș, 1993
❖ Ferriere, A., Școala activă, Editura didactică și pedagogică, București 1971
❖ Gîrboveanu, Maria, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ,
Editura didactică și pedagogică, București 1981
❖ Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, manual pentru clasa a XI-a, Editura
didactică și pedagogică, R.A., București 1994
❖ Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia RAO, București, 2007
❖ Nanu, Adina, Artă, stil, costum, Ed. Noi Media Print, 2007
❖ Kiss, Maria, Copiii și artele- ghid de bune practici, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2011
❖ Pirnog, Ion, Ghid metodic de educație plastică. De la grădiniță la liceu, Ed.
Compania, București, 2007
❖ Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998
❖ Şuşală, N., Ion, Curs de desen, Editura Fundaţiei ,,România de mâine‘‘, Bucureşti,
1996
❖ Tabart, Marielle, Brâncuși, inventatorul sculpturii moderne, Ed. Univers, Colecțiile
Cotidianul. Enciclopedica
❖ Tohăreanu, Alexandru, Metodica predării desenului la clasele V-X, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1971
❖ Wallon, Philippe, Psihologia desenului la copil, Ed. Trei, București, 2008
❖ Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Ed. Polirom, Iași, 2000
117
118

Stimularea Creativității Artistice Plastice La Preșcolarii Mari

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stimularea Creativității Artistice Plastice La Preșcolarii Mari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HĂRȘAN NATALIA

Lucrarea abordează o temă majoră a educaţiei plastice – stimularea creativităţii. Abordarea

Structura lucrării este judicios concepută: delimitări conceptuale, stimularea creativităţii

27.08.2012 lector univ. dr. Vasile Cioca

Creativitatea este un obiectiv fundamental al întregului proces educaţional, fiind necesară

6 DEXI-Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Ed. Arc, 2007

7 Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996, p.147

11 Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 154

13 Psihologie școlară, coord. Andrei Neculau,Ed. Polirom, Iași, 1998, p.147

2.Stimularea creativității artistice plastice la preșcolari

23 Gîrboveanu, Maria, op. cit., p. 20

Fig. 1 Început de primăvară! Fig. 2 Dansând în ploaie...

Fig. 3 Călătorie spre cer

Fig. 4 Eu și familia mea

27 Wallon, Philippe, op. cit., p. 18

Fig. 5 Boys and girls

Exprimarea prin intermediul limbajului plastic începe cam pe la vârsta de un an și trece

31 Wallon, Philippe, op. cit., p. 45

București 1994, p.98

Fig. 6 Desen la 3 ani Fig.7 Desen realizat la vârsta de 4 ani

34 Wallon, Philippe, Psihologia desenului la copil, Ed. Trei, București, 2008, p. 49

Fig. 8 Desene realizate de copii de 5 ani

O altă particularitate o constituie faza realismului intelectual denumit și „ fenomenul

Fig. 9 Pasiunea mea, sportul

Fig. 10 Eu și familia mea- 6 ani

De subliniat este faptul că desenele preșcolarilor de orice vârstă, au o bogată coloratură

Fig. 11 De-a culorile ( 4-5 ani )

38 Golu, Pantelimon, op. cit., p.98

39 Tohăreanu, Alexandru, op. cit., p. 29

În cadrul creativităţii artistice, putem vorbi despre creativitate muzicală, vizual-plastică,

40 Curriculum pentru învățământul preșcolar

42 Cioca, Vasile, Jocul de-a arta, Ed. Limes, 2007

43 Nicolau, Irina, Experimentul Zaica

Fig. 12 Joc-exercițiu pentru explorarea calităților expresive ale liniei

Fig. 13 Mere le etajul 54( C. Ștefan) Fig.14 Tablou minunat

În ceea ce privește valoarea expresivă a punctelor, liniilor și celorlalte elemente de limbaj

49 Pirnog, Ion, op. cit., p. 21

Fig. 19 Strugure zâmbitor Fig. 20 Flori

Jocul literelor50 este o modalitate de a stimula copiii să exploreze numeroase calități

50 Cioca, Vasile, Jocul de-a arta, Ed. Limes, 2007

Creativitatea combinatorică se referă la intervenția noastră asupra elementelor realității,

52 DEXI-Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Ed. Arc, 2007

Un alt procedeu de stimulare a creativității combinatorice a fost jocul Casapeștele, ce are

Fig. 25 Floarea de lotus ( rotirea suportului)

Tangram este de asemenea un ofertant joc de stimulare a creativității combinatorice. Am

Totuși, să nu uităm că palma nu e decât un punct de pornire, un pretext și de aceea să lăsăm

Fig. 29 Zăpăroboțel Zăpăscufița-Roșie

Fig. 31 Fram, ursul polar- tratare cu griș Fig. 32 Para-creioane colorate

54 Kiss, Maria, op. cit., p. 36

Ceracolorul are o mare putere de acoperire și poate da efecte deosebit de frumoase în

56 Pirnog, Ion, op. cit., p. 138

Fig. 35 Copilărie- pictura pe sticlă (culori acrilice)

Fig. 36 Răstignirea Domnului- icoane pe sticlă pictate de copii de 4 ani

Fig. 39 Prăjituri de Crăciun Fig. 40 Chip și Dale

Fig. 41 Lucrări realizate în urma vizitei la Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca

Fig. 43 Instalație origami cu mesaj ecologic

plastice la preșcolarii mari

3.1.Ipoteza și obiectivele cercetării

61 Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.379

62 Sen, Alexandru, „ Visul lui Pestalozzi”

2. Ce poți face din aceste figuri geometrice?

3. Ce poți face cu aceste linii și forme?

Fig. 44 Tablou subacvatic