UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA

LUCRARE METODICO- ŞTIINŢIFICĂ PENTRU

OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Creativitatea –valoare fundamentală în educație

METODE ŞI TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII
INDIVIDUALE ŞI DE GRUP ÎN CADRUL
ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ARTISTICO – PLASTICĂ

COORDONATOR:
Lector universitar dr.: JEDER DANIELA

EDUCATOARE:
MARIN MARIA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 BICAZ
G.P.P ,,LUMEA COPIILOR”

2015
1
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I

1. Probleme teoretice, psihopedagogice ale educației artistico- plastice

1.1 Esența și obiectivele educației estetice......................................................................6
1.2 Educația estetică și educația artistico-plastică. Factori favorizanți
pentru stimularea potențialului creativ la preșcolari.........................................................8
1.3 Conținutul educației artistico-plastice în preșcolaritate.............................................9
1.4 Modalități de realizare a educației artistico-plastice................................................12
1.5 Aspecte metodice privind proiectarea și realizarea activităților artistico-plastice ..13

CAPITOLUL II

2. Creativitatea – delimitări conceptuale şi terminologice, niveluri, etape şi factori ai

creativităţii; învăţarea creativă şi specificul creativităţii in invatamantul prescolar………14
2. 1. Termenul de creativitate – delimitări conceptuale şi terminologice - Omul - fiinţă
creatoare…………………………………………………………………………………...16
2.2. - Niveluri ale creativităţii…………………………………………………………..16
2.3. - Etape ale procesului creativ………………………………………………………17
2.4. - Factorii creativităţii………………………………………………………………19
2.5. Blocajele creativitatii
2.6. Învăţarea creativă – tip superior de învăţare in invatamantul prescolar………….24

2
 CAPITOLUL III

3.Cercetarea pedagogică – eficienţa tehnicilor și metodelo interactive în stimularea creativităţii

elevilor în cadrul Domeniului Estetic si Creativ
3.1. Obiectivele cercetării…………………………………………………………….…..27
3.2. Ipoteza cercetării…………………………………………………………………….27
3.3 Metodologia cerectării - eșantionul și durata desfășurării..........................................27
3.4 Modalități concrete ale educației artistico-plastice la preșcolari................................31

CAPITOLUL IV

4.Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute................................................58

4.1 Evaluarea inițială a potențialului creativ al preșcolarilor..............................................67
4.2 Evaluarea finală a rezultatelor preșcolarilor și înregistrarea progreselor lor……….....73

CONCLUZII...........................................................................................................87
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................89
ANEXE...................................................................................................................94

3
 Einstein spunea că „educația este ceea ce ramâne după ce ai uitat tot ce ai învățat”, iar
„creativitatea este mai importantă decât cunoașterea”, acest considerent, de a educa în spiritul
creativității costituie un salt pozitiv în dezvoltarea competențelor cognitive ale copiilor.1

Am observat că în învățământul tradițional, în grădiniță, nu se pune accent pe procesul de

creativitatete al preșcolarului ci pe învățarea și reproducerea celor predate de educatori, de
asemenea nu se folosesc secvențe de trainig suplimentar pentru a ridica și îmbunătăți nivelul de
învățare, dar și cel cognitiv al copilului..

Prin activitatile artistico-plastice copiii pot să își dezvolte atât creativitatea cât și alte
competențe, iar rezultatele metodelor active contribuie la creșterea eficienței procesului didactic
cât și în cel al evoluției preșcolarilor, ceea ce am încercat să demontrez prin aceasta lucrare.

„Copilul mic rămâne uimit, se minunează străduindu-se să sesizeze noutățile lumii, și pentru
că nu a suferit încă influența educației, este deosebit de creativ”(Sillany)

Pentru că o culoare anume este legată de o anumită emoție. Aduce în sufletul nostru fie
bucurie, fie tristețe, căldură sau răceală, liniște sau preocupare.

În cadrul sistemului de învățământ, segmentul preșcolar, deși în continuare ignorat ori

nevalorificat pe măsura potențialului său, poate deveni un factor esențial în promovarea
creativitatii si a esteticului. Cunoașterea și valorificarea frumosului, stimularea și formarea
interesului pentru esteticul întrupat în toate aspectele vieții, își găsesc un sprijin de neînlocuit în
educația preșcolară.

Ce știu copiii despre culoare si mai ales „ce știu să facă”ei cu culorile și „ce simt”în
fața spectacolului plin de culoare din jurul lor este minunat.

1
www.scribd.ro- ”Creativitatea la preșcolari”-referat
4
 Epoca modernă, cu tendințele sale tot mai accentuate de intelectualizare și de valorizare a
rațiunii, pare a simți tot mai puțin nevoia de estetic.

Grădinița trebuie și poate să asigure un climat formativ-stimulativ pentru evoluția

preșcolarului, ea reprezentând factorul principal în procesul de formare a personalității.

Grădiniţa este primul factor care contribuie în mod organizat la conturarea personalităţii
umane, la formarea şi cultivarea gustului pentru frumos, oferind preşcolarului posibilitatea
stimulării câmpului emoţional tonic şi îndepărtarea inhibiţiilor. Activitatea plastică din grădiniţă
este foarte îndrăgită de copii, ei fiind oricum atraşi de culoare, de diversitatea tehnicilor de lucru,
prin care îşi pot dovedi spontaneitatea, creativitatea, pot da frâu liber imaginaţiei şi fanteziei lor.2

Amplificarea potențialului creativ al prescolarilor prezintă importanță atât sub aspect

pedagogic, cât și social, pentru că lumea de mâine va fi o lume a oamenilor creativi, iar fiecare
va trebui să devină un creator la locul lui de muncă.

Limbajul plastic este unul dintre cele mai iubite mijloace de comunicare ale copiilor 3, și
în același timp este un mod de exprimare mai sugestiv decât limbajul vorbit. Lucrările copiilor
dezvăluie personalitatea fiecăruia, ne ajută să descoperim lumea văzută prin ochii lor.

Această lucrare are ca scop sistematizarea unor repere teoretice importante ale educației
artistico-plastice pentru a identifica și a analiza căile practice menite să conducă la dezvoltarea
conceptelor, abilităților, creativității la preșcolari. Desenul copilului reprezintă un joc plăcut, o
ocupație agreabilă, care îndrumată cu multă finețe are consecinţe avantajoase pentru dezvoltarea
sa ulterioară.
Considerând desenul ca o formă de limbaj, ca un mijloc de comunicare, este firesc ca această
activitate să poată fi interpretată ca un mijloc de conducere pe planul conduitei, a lumii interioare
a copilului, ca o formă de reflectare și exteriorizare a unor aspecte dintre cele mai discrete ale
psihicului infantil.
„ Un desen este o suprafață pe care copilul se joacă cu emoțiile sale” (M. Wallon ).
Creativitatea constituie una dintre componentele majore ale contemporaneităţii şi totodată una
din cele mai fascinante, fiind forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti.
Creativitatea trebuie să fie un atribut definitoriu al omului modern, deoarece trăim într-o
societate aflată în continuă schimbare, iar elevul trebuie să aibă capacitatea de a selecta
informaţiile, de a organiza ceea ce au auzit şi văzut , de a-şi manifesta atitudinile creatoare,
originalitatea în gândire, dorinţele, trăirile afective4.
Prin această lucrare am încercat să prezint importanţa modalităţilor și formelor de dezvolatre
a creativităţii preșcolarilor, în cadrul activităților de educație artistico-plastică, prin intermediul
metodelor interactive, oferindindu-le astfel ocazii multiple pentru o învăţăre uşoară şi plăcută, cu
un pronunţat caracter activ-participativ .

2
” Îndrumar învățământ-titularizare debutant-matematică”, Ramureanu Elena Carmen,Ramureanu Laurențiu,
Simioana Mihaela, Editura Digitală
3
"Orizont Didactic" Revista educațională , ed.StudIs, Antonica Chilea,aprilie 2011
4
” Dezvoltarea şi stimularea potenţialului creativ al elevilor la lecţiile de limba şi literatura română”, Grigore
Cantemir, Svetlana Timciuc, Glotodidactica, Anul II, v ol. 2, 2011
5
 CAPITOLUL I

1. PROBLEME TEORETICE, PSIHOPEDAGOGICE ALE EDUCAȚIEI

ARTISTICO-PLASTICE

1.1. ESENȚA ȘI OBIECTIVELE EDUCAȚIEI ESTETICE

”Educația estetică reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalității umane

proiectată și realizată prin receptarea, evaluarea și crearea frumosului în natură, societate și artă”
5

Educația estetică, componentă a educației copiilor preșcolari exercită diverse funcții

educative, având o acțiune polivalentă asupra dezvoltării personalității acestora.
Prin educație estetică se urmărește familiarizarea treptată a preșcolarului cu frumosul din
realitate și din creațiile artistice, formarea percepțiilor și sentimentelor estetice, a gustului pentru
frumos și a unor deprinderi artistice. Frumosul oglindit în artă, ca și frumosul din viața de toate
zilele, influențează copii și contribuie la dezvoltarea lor multilaterală.6 Pentru a le înțelege mai
bine ne referim la natura și specificul artei, precum și la categoria de bază a esteticii-frumosul.7
Arta este principala modalitate prin care se înfăptuiește relația estetică dintre om și realitate,
constând într-o sesizare a generalului în particular, un mijloc de a reflecta realitatea în plină
dezvoltare.8
Educația estetică are ca obiectiv formarea-dezvoltarea personalității umane prin cultivarea
frumosului din artă (autenticitate absolută), societate (relații umane, comportamentul uman,
organizare socială, etc.) și natură (calm, echilibru, armonie).
Latura educației, educația estetică, are funcții educative, ocupând un rol important în
dezvoltarea personalității preșcolarilor prin: receptarea, crearea și evaluarea frumosului din artă
și mediul înconjurător determinând formarea atitudinilor estetice și a capacităților de decizie
estetică, la nivel de proces-produs-trăsătură generală a personalității umane.
„Important este nu numai rezultatul tangibil al activităților artistice, ci și dispoziția spiritului
și a iubirii pe care le crează. Ceea ce contează este nașterea entuziasmului creator , care face să
ajungă la un nivel superior de existență” (Edgar Faure).
Scopurile educației estetice pot fi demonstrate în cadrul unui model instructiv-educativ,
plecând de la general la particular si exprimate la nivel informativ-formativ.

A. Obiectivele educatiei estetice

‘‘Dezvoltarea sensibilităţii estetice;

5
”Fundamentele pedagogiei”, Sorin Cristea, Editura Polirom , Iași 2000, p.226
6
” Introducere în teoria educației”, Momanu M., Editura Polirom, Iaşi, 2002
7
”Tehnici de comunicare moral-religioasă”prof. Muscaş Ana, prof. Muscaş Viorel, Anul III – 2010, Nr. 4 (6)
8
‘‘ Educația estetică”, Adriana Stoica, www.scribd.com
6
 Dezvoltarea capacităţii de apreciere a frumosului şi a celorlalte categorii estetice (sublim, eroic,
comic, tragic);
Formarea culturii estetice şi a atitudinii estetice de preţuire şi promovare a frumosului
Dezvoltarea creativităţii artistice‘‘9

B. Obiectivele specifice ale educației estetice particularizează elementele structurale ale

atitudinii și aptitudinii estetice prin:
a) cultivarea gustului estetic bazat pe integrarea percepției estetice, gândirii estetice,
sensibilității estetice, motivației estetice;
b) cultivarea capacității de (auto) evaluare estetică bazată pe integrarea gustului estetic la
nivelul atitudinii estetice;
c) cultivarea capacității de integrare a atitudinii estetice la nivelul structurii caracteriale a
personalității, premisă a deciziei estetice;
d) cultivarea atitudinii estetice la nivel de aptitudine creatoare artistică realizată în domenii
specifice (aptitudine literară, aptitudine muzicală și aptitudine artistică).
În ultimii ani, educația estetică a înregistrat un proces de democratizare și transformare a
metodologiei, concretizată prin flexibilitate și individualizare.
Operele artistice îi ajută pe copii să sesizeze aceste aspecte și apoi să le transpună în jocurile
lor, pentru ca treptat la o vârstă mai mare să le aplice în propria lor viață. Prin intermediul
lor copilul dobândește o serie de cunoștințe despre culorile și formele obiectelor, despre relațiile
dintre ele.
Astfel prin educația estetică a preșcolarului se urmărește familiarizarea treptată a copilului cu
frumosul din realitate (natură și viața socială) cât și cu creațiile artistice, formarea unor percepții
și sentimente estetice, a unor deprinderi artistice și a gustului pentru frumos.
La vârsta preșcolară educația estetică, constă în dezvoltarea gustului estetic, dezvoltarea
capacității de a întelege frumosul, formarea unor deprinderi și îndemânări tehnice la modelaj,
desen,construcții, etc; educarea unor sentimente estetice, dezvoltarea aptitudinilor estetice,
dezvoltarea posibilitățiilor creatoare ale copiilor.
Conținutul educației estetice este cuprins în ”Planul de învățământ și programa activităților
instructiv-educative în grădinița de copii” și este inclus în categoriile de activități: dezvoltarea
limbajului, desen, educație muzicală, educație fizică.

Prin activitățile artistico-plastice la preșcolari, pe langă formarea unor deprinderi tehnic și de

mânuire a materialelor, uneltelor și accesoriilor necesare desfașirării acestor activități se mai
urmărește cultivarea sensibilității artistice, formarea gustului estetic, a capacității de a aprecia și
de a înțelege frumosul; cultivarea gândirii și imaginației creatoare ăn alegerea și realizarea
subiectelor, stimularea fluenței, flexibilității și originalității gândirii creatoare, plastică (pictură,
sculptură, grafică), cultivarea la copii a înclinațiilor și talentelor artistice în vederea dezvoltarii
acestora încă de la vârsta preșcolară. (Planul de învățământ și programa activităților instructiv-
educative în grădinița de copii E.D.P., București,1991).
Ca urmare a celor prezentate susținem că în esență, educația estetică urmarește pregătirea
preșcolarului pentru actul de valorificare și cel de creare a valorilor estetice.

9
”Dicţionar de Pedagogie”, Cristea, Sorin, 2000, Editura Litera, Chişinău
7
1.2. EDUCAȚIA ESTETICĂ ȘI EDUCAȚIA ARTISTICO-PLASTICĂ. FACTORI
FAVORIZANȚI PENTRU STIMULAREA POTENȚIALULUI CREATIV LA PREȘCOLARI

,,Când arta va deveni un bun comun – ca lumina soarelui – atunci vom fi făcut încă un pas și
poate cel mai temeinic, spre adevărata civilizație” ( Nicolae Tonitza).10
Educația estetică urmărește adaptarea copilului preșcolar cu frumosul din natură realitate,
viață socială și din creațiile artistice, formarea percepțiilor și sentimentelor estetice, a gustului
pentru frumos și a deprinderilor artistice.
Perioada preșcolară este văzută ca vârsta care cuprinde o importantă experiență educațională
din viața unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea
individualității umane și unele dintre cele mai semnificative achiziții ce vor avea ecouri evidente
pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Dezvoltarea potențialului creativ al copilului reprezintă importanță nu numai sub aspect
pedagogic, ci și de ordin social.
În perioada preșcolară, imaginația se exprimă viu în activitățile de desen, pictură, modelaj
etc. Este perioada în care în imaginația copilului se reflectă realitatea fiincă ea nu crează nimic
care să nu fi fost dat, funcție ce se manifestă nu în materialul folosit, ci în modul de combinare a
materialului.
Educația estetică și educația artistică se afla într-un raport de subordonare, educația artistică
fiind o parte componentă a educației estetice. Deosebirea dintre ele din punct de vedere
pedegogic, se exprimă nu numai pe linia conținutului, ci și a modalităților de realizare. Educația
estetică are o ofertă mai largă, se referă la toate cele trei categorii de valori estetice ale naturii, ale
societății și ale artei, de aceea și registrul ei metodologic este mai variat.
”Dacă în cazul educației estetice, realizarea globală a unor obiective formative satisface, în
cazul educației artistice individualizarea acestor obiective este decisivă”(D.Salade,1973).
Sub aspectul desfășurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca procesul prin care omul
resimte lacunele sau dezechilibrul posibil în anumite sisteme redate informatii, în anumite zone
ale experienței umane (Torrance). Aceste lacune le depășește prin capacitatea de a formula idei
și ipoteze noi, de a le verifica și retesta (Harold, Bernard), de a percepe și exprima în forme
originale, relații noi și neașteptate sau de a ordona în sisteme unice, perfecționate datele care
aparent nu sunt direct legate înter ele (R.Taher).11
Creativitatea se impune atenției educatoarei ca una dintre valorile formative esențiale pentr
însuși idealul educațional, pentru finalitățile sau scopurile educației majore.
Educatoarea trebuie să acorde prioritate creativității care este dimensiune esențială a
personalității, ce corelează idealul unei personalități libere, autonome capabilă de autoexprimare
și autorealizare.

10
„ECOPICTURA De la lume adunate si înapoi la lume date!- Ghid metodic” – Gavrilescu Geta, Musat Claudia

Editura Arves,2008

11
”Psiholohie Școlară”, Andrei Cosmovici
8
 Pentru conceperea unor strategii adecvate de activare și cultivare a potențialului creativ al
preșcolarilor, trebuie înteleasă complexitatea creativității, a factorilor sai determinativi și a
direcțiilor importante de antrenare și stimulare a potențialului creativ la copii.
Frumosul din viața de toate zilele influențează copii și contribuie la dezvoltarea lor
multilaterala la fel nca și frumosul oglindit în arte. Toate acestea ne arată că arta are o mare forță
educativă. Valoarea imaginației artistice rezisă din faptul că se face apel la sentimentele copilului,
antrenând activ aspectul afectiv al psihicului său.
Apelând la afectivitatea copilului, la emoțiile sale față de tot ceea ce este frumos, cunoasterea
devine mai accesibilă. Copilul preșcolar dobândește o serie de cunoștințe depre forma și culoarea
obiectelor, despre relațiile dintre ele și prin intermediul operelor de artă.
Stimularea potențialului creativ are funcția de a face trecerea de la virtual la real-activ al
potențelor latente ale subiecților.
Prin implementarea potențialităților latente în sistemul de activități creative se poate
determina sincronizarea nivelului calitativ al realizărilor lor cu nivelul potențialităților înlăturând
nonconcordanțele dintre posibil și real, evitând fenomenul de subrealizare.
Împlinirea potențialului creativ al preșcolarilor este în funcție de contextul socio-educațional,
se mediul socio-relațional în care se integrează. Arta are un rol important în dezvoltarea gândirii
și imaginației creatoare. Fiind un produs al creativității, opera de artă influențează în mod direct
posibilitățile creatoare ale copiilor. Dezvoltarea intelectuală este influențată și de conținutul de
idei al operelor de artă adecvate vârstei preșcolare care antrenează procesele de gândire ale
copiilor.
Stimularea creativității trebuie să cuprindă nu numai antrenamentul abilităților creative ci să
urmărească cultivarea prin strategii educaționale adecvate, a dimensiunilor afectiv-emoționale a
capacității de angajare a efortului creator, de orientare valorică a acestuia, prin susținerea acelui
dinamism launtric activ și acea tensiune creatoare în tendința permanentă, pentru desăvârșirea
propriei sale munci și pentru propria sa desăvârșire creatoare.

1.3 CONTINUTUL EDUCAȚIEI ARTISTICO-PLASTICE ÎN PREȘCOLARITATE

,,Sufletul nostru este alcătuit din armonie și armonia nu se naște decât în acele clipe, când
potrivirea lucrurilor se face văzută” (Leonardo da Vinci ).12
Analizată global, educatia preșcolară este multidimensională deoarece vizează:procesele
psihice și capacitățile de învățare (educație intelectuală), comportamentul în societate și în relația
cu ceilalți (educația moral-civică), valorizarea frumosului din natură, societate și artă, (educație
estetică), abilitatea de a acționa asupra obiectelor, valorizarea stării de sănătate a organismului.
De aceea, considerăm conținutul procesului instructiv-educativ ca fiind un mijloc deosebit de
activizare și dezvoltare a potențialului creativ latent la preșcolari, prin organizarea
interdisciplinară a conținuturilor.
Practica educațională cu preșcolarii demonstrează că între trebuința de cunoaștere și
potențialul creativ există o relație de determinare; satisfacerea trebuinței de cunoaștere permite
activarea și dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarilor prin activitățile desfășurate care
satisfac și dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de investigare și de explicație.

12
”Tratatul despre Pictura”, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1971.
9
 Activitățile artistico-plastice desfășurate în grădiniță au de asemenea un rol prioritar în
pregătirea copiilor pentru școală. Prin acest gen de activități se realizează coordonarea
oculomotorie, dezvoltarea mușchilor mici ai mâini, dezvoltarea sensibilității cromatice, a
spiritului de observație, diferențierea formelor, a proporțiilor, orientarea spațială.
Trebuie să avem grijă să nu considerăm copilul drept ”o copie” micșorată a adultului și
influențele externe sunt treptat integrate organic ființei sale, ca urmare a prelucrării productive a
impresiilor respective.
Pentru a forma dragostea pentru frumos și interesul față de artă, în preșcolaritate educatoarea
folosește atât mijloace generale, care contribuie la educarea armonioasă a preșcolarilor, cât și
mijloace speciale, care urmăresc direct realizarea unei anumite sarcini de ordin estetic.
Linia, culoarea și forma imprimă imagini plastice un specific aparte. Există două direcții în
elaborarea imaginii plastice, una care constată o corespondență formală între imagine și obiectul
lumii reale și alta în care imaginea este rezultatul fuziunii unui sistem de semne din care cauză se
realizează o ”camuflare” a obiectelor și fenomenelor reale.
Copilul devine mereu ”altul” în raport cu sine însuși, el realizează și o relativă ”autonomizare”
față de natura influențelor externe. Desenele copilului dau răspuns la noțiunile formulate greșit
despre ființe sau lucruri, arată dacă copilul este capabil să se concentreze asupra unor probleme
care-l preocupă, dacă are spirit de observație, imaginație vie sau spirit inventiv. Desenele indică
evoluția intelectuală a copilului, ele pot fi socotite o oglindă fidelă a statutului intelectual în care
se găsește copilul.
Pentru reușita educației prin artele plastice se impun anumite cerințe: a lăsa copilului deplină
libertate de exprimare, educatoarea stimulând și sugerând, mai puțin impunând.
Programa activităților instructiv-educative cuprinde următoarele obiective cadru și de
referință precum și exemple de comportamente.
1. Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje.
• să redea liber temele plastice specifice desenului (să respecte poziția corectă a corpului ,
să utilizeze corect instrumentele, să execute punctul atât liber cât și într-un spațiu dat, să traseze
linii) ;
• să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii (să
aplice culoarea pe suprafața dată sau liber, să obțină efecte prin combinarea culorilor) ;
• să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice (să
pregătească materialul de modelat, să modeleze prin mișcarea translatoare a palmelor față de
planșetă; să redea forme de dimensiuni și culori diferite).

2. Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și forme, obiecte din
mediul înconjurător (natură,artă și viață socială).
• să recunoască elemente ale limbajului plastic și să diferențieze forme și culori în mediul
înconjurător (să observe culori, puncte, linii, forme, să discrimineze culori, să compare linii);
• să cunoască și să diferențieze materiale și instrumente de lucru, să cunoască și să aplice
reguli de utilizare a acestora (să denumească materiale și instrumente, să sesizeze caracteristicile
și transformările materialelor în timpul lucrului, să aplice reguli de utilizare a materialelor și
instrumentelor);
• să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferite activități plastice concrete (să
folosească cuvinte și expresii specifice: șablon, decorare, colorare, ștergere, presare, frământare;
3. Stimularea expresivității și creativității, prei desen, pictură, modelaj:
10
• să compună în mod original și personal spațiul plastic (să aplice tehnici învățate pentru a
obține lucrări originale; să creeze forme și modele noi; să elaboreze creații originale individuale
și colective, cu și fără temă dată să modifice modelul dat prin adăugare sau restructurare);
• să interpreteze liber, creativ, lucrări plastice exprimând sentimente estetice (să descopere
semnificația lucrărilor din analiza culorilor, formelor, liniilor; să descrie lucrări proprii sau ale
celolalți; să propună posibilități de valorificare a lucrărilor, să exprime ceea ce simt privind
desenul). 13
Pentru realizarea acestor obiective educatoarea alege diferite mijloace, în raport de fiecare
obiectiv propus.
C.W.Taylor descrie câteva tipuri ale creativității, valabile și în creativitatea artistico-plastică:
• creativitatea expresivă,care se manifestă la copii liber și spontan.La acest nivel nu se poate
vorbi de de originalitate, este un mijloc de a se cultiva aptitudinile artistice care se vor manifesta
ulterior, în funcție de modul propriu de dezvoltare intelectuală;
• creativitatea inovatoare, întâlnită la cei care sunt caracterizați ca fiind „talente”,iar
originalitatea este o trăsătură a creației lor;
• creativitatea emergentă este caracteristică geniului, cel care aduce schimbări radicale,
revoluționare, recunoscute peste ani, care pune amprenta pe generații formând stiluri, curente
artistice etc.
Artele plastice contribuie în mod deosebit la educația estetică a preșcolarilor, formând și
dezvoltarea spiritului de observare, atenția, reprezentările spațiale, imaginea creatoare, interesul
și plăcerea de a dese4na, de a colora, de a modela și de a aranja după cerințele frumosului
obiectele din jur, camera de locuit, sala de clasă, locul de joacă.
”Ei încearcă o bucurie la fiecare descoperire nouă pe care o fac și aceasta le dă sentimentul
de demnitate și de satisfacție, îi încurajează să caute mereu.” (Ion N. Șușală).
Vârsta nu poate fi o piedică în exprimarea artistică a copiilor.

13
Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii; E.D.P.București;1991
11
 1.4 MODALITĂȚI DE REALIZARE A EDUCAȚIEI ARTISTICO- PLASTICE

Limbajul artelor plastice bazat pe formă și culoare dă valențe proprii în vederea declanșării
trăirilor estetice.
Pentru realizarea conținutului educației artistice la preșcolari se folosesc mijloace cu caracter
general, importantă este ambianța plăcută din grădiniță, familie, natură, precum și jucăriile și
mijloacele specifice: activitățile comune, audiții muzicale, șezători, spectacole de teatru de
păpuși, serbări, vizite, excursii.
Copiii au o deosebită înclinație pentru desen, acesta dezvoltându-i în mod deosebit atenția,
imaginația, fantezia, îmbogățindu-i cunoștințele despre mediul înconjurător, observația vizuală
îi dezvoltă imaginația reproductivă și fantezia creatoare, duce la perfecționarea exprimării grafice
a ideilor și la dezvoltarea vocabularului.
Cadrul în care se desfășoară viața copilului trebuie să se remarce prin simplitate și bun gust.
aspectul sălii de grupă, respectarea regulilor de igienă, simplitatea ornării, contribuie la educația
estetică prin varietatea și bogăția formelor, sunetelor și culorilor, prin viața pe care o întâlnim la
tot pasul.
Frumusețea peisajelor produce în sufletul copiilor emoții estetice și sentimente puternice de
dragoste față de frumos. Natura, în toate cele patru anotimpuri influiențează percepția copilului
și constituie un izvor de inspirație, prin infinitele nuanțe și culori, educatoarea trebuind să
sublinieze în timpul vizitelor, excursiilor, frumusețea naturii, să le arate locurile cele mai pitorești
care au un puternic efect asupra sentimentelor estetice.
Jucăriile au un rol important, fiind obiectele cele mai apreciate de copil, cu ele intrând zilnic
în contact, înregistrând calitățile lor estetice: forma, culoarea, simetria. Materialul didactic,
ilustratele, jetoanele, siluetele folosite în jocurile didactice, observări sau povestiri, trebuie să fie
artistic realizate.
Un rol important în preșcolaritate îl are arta plastică, ea contribuind la dezvoltarea percepțiilor
artistice și a capacității de creație în lucrările de desen, pictură, modelaj, aplicații ale copiilor,
copilul având posibilitatea să-și analizeze impresiile însușite anterior și să-și formeze unele
deprinderi artistice.
Preșcolarii trebuie obișnuiți de mici cu tot ce este frumos, astfel în grădiniță pentru realizarea
sarcinilor educației estetice ne putem folosi și de literatură, muzică, artă plastică, creație populară.
Activitățile artistico-plastice, activitățile practice și de modelaj contribuie la formarea unor
deprinderi artistice, precum și diferitele forme ale artei plastice, desenul decorativ, pictura după
natură, desenul din imaginație. La această vârstă copiii nu stăpânesc tehnica exprimării, dar
lucrările lor sunt pline de expresivitate și originalitate.
Coloritul, formele, proporțiile ilustrațiilor și tablourilor îl impresionează pe copil prin bogăția
conținutului și mijloacele de expresivitate specifice artei plastice. Folosind unele reproduceri din
pictura românească și universală ca material didactic, educatoarea le va explica conținutul
tablourilor, va determina punctele luminoase și umbrele, culorile și nuanțele în care sunt realizate
tablourile.
„În artă dispar toate evenimentele și nu rămâne decât singură frumusețea”
(Tudor Vianu)

12
1.5 ASPECTE METODICE PRIVIND PROIECTAREA ȘI REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR
ARTISTICO-PLASTICE

Felul în care vom acționa asupra preșcolarilor este puternic influențat de concepția privind
termenii cu care operăm „îndrumarea” și „independența”.
Actuala programă preșcolară ridică între altele și problema raportului dintre îndrumarea
educatoarei și activitatea creatoare a copiilor.
De aceea se impun câteva considerații de ordin mai general. Nu putem avansa în practica
instructiv-educativă fără câteva clarificări teoretice:
• Deci, ce înțelegem prin îndrumare și independență?
• Care sunt raporturile dintre cele două noțiuni?
• Cum procedăm pentru a înlesni trecerea de la îndrumare și pri îndrumare la independență?
• Cum trebuie realizată îndrumarea copilului, pentru ca „independența” lui să nu fie deloc
stânjenită?
• Îndrumarea și independența sunt noțiuni corelative?
• Independența funcțională dintre îndrumarea adultului pe de o parte și creșterea progresivă
a independenței creative a copilului, pe de altă parte, ni se dezvăluie din perspectivă
psihogenetică.
Educatoarea trebuie să aibă un puternic simț artistic și o sensibilitate deosebită față de tot
ceea ce este frumos.Finețea și discernământul ei artistic trebuie să se reflecte în felul cum alege
operele de artă cu care copilul urmează să fie familiarizat. Ca strategie generală de acțiune în
stimularea creativității în învățământul preșcolar poate fi și posibilitatea valorificării în sistemul
activităților instructiv-educative din grădiniță a condițiilor și principiilor unui învățământ de tip
creativ.
Desenele copiilor, o oglindă fidelă a sufletului naiv și sincer, trebuie privite cu multă
bunăvoință, luând în considerare particularitățile firești ale vârstei. Dacă copilul nu știe ce să
deseneze, să-i sugerăm noi teme din lumea copiilor: jocul cu păpușa, teatrul de păpuși, etc.,
lăsându-i toată libertatea de reprezentare.
Majoritatea activităților copilului se desfășoară sub formă de joc. Jocul copilului trebuie
condus având în vedere pe lângă latura distractivă și pe cea educativă.
Metodele de bază folosite de educatoare în îndrumarea activității artistice a copiilor
sunt:demonstrația, explicația și exercițiul.
Demonstrația ocupă un loc important mai ales în munca cu copiii de vârstă preșcolară mică;
se menține și la copiii mai mari. Demonstrarea constă în prezentarea procedeelor de execuție a
unui desen, cântec, de către educatoare în fața copiilor. Valoarea demonstrării decurge din faptul
că este o metodă intuitivă, potrivită particularităților gândirii concrete a preșcolarilor.
Demonstrarea ca metodă de bază a educației artistice, implică după caz și problema folosirii
modelului în activitățile de desen, modelaj și pictură.
Modelul prezentat de educatoare contribuie la orientarea permanentă a copilului în executarea
luc

13
 CAPITOLUL II

2. CREATIVITATEA – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI TERMINOLOGICE,

NIVELURI, ETAPE ŞI FACTORI AI CREATIVITĂŢII; ÎNVĂŢAREA CREATIVĂ ŞI
SPECIFICUL CREATIVITĂŢII IN INVATAMANTUL PRESCOLAR.

Motto:
“Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în timp ce
descurajarea o înăbuşă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare”
T. Carlyl

2.1. CREATIVITATEA – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI TERMINOLOGICE; OMUL

- FIINŢĂ CREATOARE

Încă de la începuturi omul a dorit să comunice şi să transmită şi celorlalţi gânduri,

sentimente, idei, întâmplări din viaţa lor gravând pe pereţii peşterilor, manifestându-și astfel
potenţialul creativ cu care este înzestrată natura umană.. În teoriile şi filozofiile lor, oameni de
cultură precum Platon, Aristotel, Descartes s-au bazat pe demersul creativ, iar acest potenţial
conform mărturiilor multor creatori, ar avea surse mistice sau magice. Platon, în dialogul Ion,
afirmă că poetul nu este un creator propriu zis, ci un mijlocitor, transmitător al „soaptei divine”.
Produsul potenţialului creativ nu e menit să ascundă realitatea, ci să o îmbogăţească, să accelereze
condiția umană să evolueze.
Omul nu a fost mulțumit niciodată de condiția lui, ci a profitat întotdeauna de calităţile
sale creative, care dădeau naştere unor noi idei și viziuni originale atât pentru o adaptare
favorabilă la mediu, cât și pentru uşurarea, eficientizarea muncii şi sporirea productivităţii. Ideile
inovatoare au pătruns în toate domeniile, oamenii folosindu-și toate capacitaţile creative și ideile
inovatoare., Astăzi în educaţie, cultură, activităţi economice, se pune un accent pe valorificarea
la maxim a potenţialul creativ al omului.
,,Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G.W. Allport, pentru a desemna o
formaţiune de personalitate”(M. Roco, 2002, pag. 12). Creativitatea este mai mult decât atât și nu
se limitează doar la o formaţiune de personalitate, ci reprezintă o latură mult mai complexă, care
trebuie studiată în profunzime.
Multitudinea accepţiunilor date creativităţii este explicabilă dacă avem în vedere faptul că
fiecare autor pune accentul pe o anumită dimensiune a creativităţii. Prezentăm câteva definiţii ale
conceptului de creativitate, consemnate în literatura de psihologică, care ilustrează acest fapt:
- „Creativitatea este procesul modelării unor idei ipoteze, al testării acestor idei şi al comunicării
rezultatelor”. (E. P. Torrance, 1962, după A. Munteanu, 1994, pag. 310);
- “ Potenţialul creativ reprezintă orice abilitate intelectuală care poate contribui la succesul
producţiei creatoare”. (Guilford, 1966 după A. Munteanu, 1994, pag. 310);
- „Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o anumită organizare
(stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”. (. POPESCU-NEVEANU, P. Dicţionar
de psihologie. Bucureşti: Ed. Albatros, 1978, 783 p);

14
- „Creativitatea este procesul prin care se focalizează, dintr-o sinergie de factori (biologici,
psihologici, sociali), întreaga personalitate a individului şi care are drep rezultat o idee sau un
produs nou, orginal, cu sau fără utilitate şi valoare socială” (Anca Munteanu, 1994, pag. 44);
- “Conceptul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin „creare” care înseamnă zămislire,
făurire, naştere” (M. Zlate, 2000, pag. 278);
- “Creativitatea este proces care constă în utilizarea potenţialului personal, cu scopul de a genera
noi idei originale şi utile” (B. Bouillerce, E. Carre, 2002, pag. 14);
-“Creativitatea e aptitudinea de a crea ceva nou, capacitatea de a produce o noutate” (Alex
Muchielli, 2002, pag. 87);
Creativitatea a făcut obiectul studiilor efectuate de Torrance, care a cercetat creativitatea
şi factorii ei fluiditate, flexibiltate, originalitate, elaborare, mai recent în urma studiilor efectuate
autorul indică încă doi factori ai creativităţii şi anume capacitatea de rezistenţă şi abstractizarea
semantică. Un alt autor care a studiat creativitatea a fost, și Guilford, în urma studiilor efectuate
de acesta s-au construit o serie de bacterii de probe pentru testarea creativităţii.
În România, M. Roco prin studiile efectuate a contribuit la cunoaşterea procesului creativ,
concepând şi teste pentru evaluare a creativităţii, a atitudinilor creative (M. Roco, 2002).
Pe plan empiric Anca Munteanu a fost cea care a continuat studiile despre creativitate, publicând
o serie de cărţi vizând acest domeniu (A. Munteanu, 1994).
Creativitatea se reflectă în produsele creatoare care au drept caracteristici noutatea,
originalitatea, valoarea, utilitate şi aplicabilitate socială (M. Zlate, 2000 Fundamentele
Psihologiei Editure pro humanitate).
Prin urmare putem afirma că există pe lângă creativitate individuală, în ceea ce priveşte
dezvoltarea individului şi o creativitate socială atunci când ne referim la noul născocit pentru
dezvoltarea societăţii (M. Hohn, 2000).
Vorbim de creativitate individuală, când ne referim la: noul raportat la sfera experienţelor
individuale, iar despre creativitate socială atunci când acest nou este raportat la cultură şi
societate. Creativitatea individuală este vitală pentru dezvoltarea individului, dar constituie şi
premise ale creativităţii sociale, indispensabile oricărei societăţi sau oricărei culturi.
Prin implementarea potențialităților latente în sistemul de activități creative se poate
determina sincronizarea nivelului calitativ al realizărilor lor cu nivelul potențialităților înlăturând
nonconcordanțele dintre posibil și real, evitând fenomenul de subrealizare.
Împlinirea potențialului creativ al preșcolarilor este în funcție de contextul socio-educațional,
se mediul socio-relațional în care se integrează. Arta are un rol important în dezvoltarea gândirii
și imaginației creatoare. Fiind un produs al creativității, opera de artă influențează în mod direct
posibilitățile creatoare ale copiilor. Dezvoltarea intelectuală este influențată și de conținutul de
idei al operelor de artă adecvate vârstei preșcolare care antrenează procesele de gândire ale
copiilor.
Stimularea creativității trebuie să cuprindă nu numai antrenamentul abilităților creative ci să
urmărească cultivarea prin strategii educaționale adecvate, a dimensiunilor afectiv-emoționale a
capacității de angajare a efortului creator, de orientare valorică a acestuia, prin susținerea acelui
dinamism launtric activ și acea tensiune creatoare în tendința permanentă, pentru desăvârșirea
propriei sale munci și pentru propria sa desăvârșire creatoare.

15
 2.2. NIVELURI ALE CREATIVITĂŢII

,,Când arta va deveni un bun comun – ca lumina soarelui – atunci vom fi făcut încă un pas și poate
cel mai temeinic, spre adevărata civilizație” ( Nicolae Tonitza).

Educația estetică urmărește familiarizarea treptată a copilului preșcolar cu frumosul din

realitate, natură, viață socială și din creațiile artistice, formarea percepțiilor și sentimentelor
estetice, a gustului pentru frumos și a deprinderilor artistice.
Preșcolaritatea este apreciată ca vârsta care cuprinde o importantă experiență educațională din
viața unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurișe cele mai pregnante în dezvoltarea
individualității umane și unele dinter cele mai semnificative achiziții ce vor avea ecouri evidente
pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Dezvoltarea potențialului creativ al copilului reprezintă importanță nu numai sub aspect
pedagogic, ci și de ordin social.
În perioada preșcolară, imaginația se exprimă viu în activitățile de desen, pictură, modelaj etc.
Este perioada în care în imaginația copilului se reflectă realitatea fiincă ea nu crează nimic care
să nu fi fost dat, funcție ce se manifestă nu în materialul folosit, ci în modul de combinare a
materialului.
Educația estetică și educația artistică se afla într-un raport de subordonare, educația artistică
fiind o parte componentă a educației estetice. Deosebirea dintre ele din punct de vedere
pedegogic, se exprimă nu numai pe linia conținutului, ci și a modalităților de realizare. Educația
estetică are o ofertă mai largă, se referă la toate cele trei categorii de valori estetice ale naturii, ale
societății și ale artei, de aceea și registrul ei metodologic este mai variat.

”Dacă în cazul educației estetice, realizarea globală a unor obiective formative satisface, în
cazul educației artistice individualizarea acestor obiective este
decisivă”(D.Salade,1973) Salade, D., Ciurea, R., " Educatia prin arta si literatura", E.D.P.,
Bucuresti, 1973

Sub aspectul desfășurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca procesul prin care omul resimte
lacunele sau dezechilibrul posibil în anumite sisteme redate informatii, în anumite zone ale
experienței umane (Torrance). Aceste lacune le depășește prin capacitatea de a formula idei și
ipoteze noi, de a le verifica și retesta (Harold, Bernard), de a percepe și exprima în forme
originale, relații noi și neașteptate sau de a ordona în sisteme unice, perfecționate datele care
aparent nu sunt direct legate înter ele (R.Taher).

Creativitatea se impune atenției educatoarei ca una dintre valorile formative esențiale pentr
însuși idealul educațional, pentru finalitățile sau scopurile educației majore.
Educatoarea trebuie să acorde prioritate creativității care este dimensiune esențială a
personalității, ce corelează idealul unei personalități libere, autonome capabilă de autoexprimare
și autorealizare.

16
 Pentru conceperea unor strategii adecvate de activare și cultivare a potențialului creativ al
preșcolarilor, trebuie înteleasă complexitatea creativității, a factorilor sai determinativi și a
direcțiilor importante de antrenare și stimulare a potențialului creativ la copii.
Frumosul din viața de toate zilele influențează copii și contribuie la dezvoltarea lor
multilaterala la fel inca și frumosul oglindit în arte. Toate acestea ne arată că arta are o mare forță
educativă. Valoarea imaginației artistice rezisă din faptul că se face apel la sentimentele copilului,
antrenând activ aspectul afectiv al psihicului său.

2.3. ETAPE ALE PROCESULUI CREATIV

Creativitatea ca proces a fost studiată de mulţi autori, fiecare dintre ei, constatând
parcurgerea unor etape care fluctuează, sau uneori întrepătrund, şi care diferă de la autor la autor.
Etapele care însă sunt recunoscute de majoritatea autorilor sunt doar două şi anume prepararea şi
verificarea.
Aceste faze ale procesului creator au fost studiate experimental de mai mulţi cercetători, care
afirmă că acestea “caracterizează orice proces creator indiferent de domeniul în care se manifestă,
(artă, ştiinţă, tehnică) diferă ponderea şi culoarea pe care o îmbracă fiecare etapă ” (A. Munteanu,
1994, pag. 57).
În concepţia lui G. Wallas ( 60. GEISSLER, E. E. Mijloace de educaţie. Bucureşti: Ed.Didactică
şi Pedagogică, 1977, 360 p.), actul creaţiei ştiinţifice parcurge patru faze sau etape:
- prepararea
- incubaţia
- iluminarea
- verificarea

1.Prepararea(pregătirea) este o fază complexă şi desfăşurarea ei depinde de creator, de

pregătirea lui generală şi în specialitatea respectivă.
Ea presupune sesizarea şi definirea situaţiei-problemă, culegerea datelor despre ea, emiterea
ipotezelor şi verificarea lor mintală sau practică.
Definirea unei situaţii problemă ca fază a preparării, poate fi considerată o etapă
importantă, deoarece ea are ca rezultat final un act creator. Renumitul fizician A. Einstein scria
că, simpla formulare a unei probleme este adeseori mai importantă decât rezolvarea ei, care poate
fi doar o chestiune de matematincă sau tehnică experimentală. A ridica noi întrebări, noi posibilită
de a privi problemele vechi dintr-un unghi nou presupune imaginaţie creativă şi înregistrează o
reală dezvoltare în ştiinţă (A. Stoica, 1983).
Întâlnim multe creaţii inspirate din propria experiență de viaţă a autorilor, de exemplu
Flaubert nota în scrierile autobiografice „D-na Bovary, sunt eu”, de asemenea romanul „Dama cu
camelii” este o creaţie autobiografică a lui Dumas (fiul). Pe de altă parte Michelangelo Buanorotti
folosea ca sursă de inspiraţie lecturile religioase alegându- şi ca teme pentru operele sale figuri
reprezentative din aceste lecturi (exemplu Moise, Pieta,David). Prin urmare, observăm că un act
creator depinde foarte mult de volumul şi calitatea cunoştinţelor stocate de om, de studii colaterale
toate acestea având un rol important în îmbogăţirea operei lor.

17
 2. Incubaţia este o etapă controversată, cu referire la natura şi cauzalitatea ei reală. La
natura acesteia fac referire o serie de psihologi, o parte susţinând că aceasta e de natură
inconştientă (a energiilor libere, a proceselor primare) ca de exemplu S. Freud, C. G. Jung, A.
Adler, K. Horney, etc., iar cealaltă parte este de părere că ea este de natură preconştientă (a
energiilor sub control, a proceselor secundare) adepţi fiind L. S. Kubie, L. I. Thurstone, A. D.
Moore, etc.(A. Munteanu, 1994).
Incubaţia este etapa de aşteptare, care privită din afară se vede ca o perioadă de odihnă
dar totuşi cu o intensă ardere interioară. Prin urmare este “o etapă ce presupune relaxarea şi
orientarea către alte direcţii, care funcţionează drept catalizatori, ceea ce permite reluarea
inconştientă şi involuntară a datelor iniţiale” (M. Dincă, 2002, pag. 13).
În procesul creativ mai intervine termenul de insight sau intuiţie sau iluminare, inspiraţie.

3. Iluminarea, o altă fază, a actului creator este considerată o stare de tensiune interioară
puternică, un moment în care s-a găsit ideea, şi care ne apare ca o iluminare bruscă sau la fel de
bine poate fi provocată de o întamplare. Ea e prezentă în orice act creator.
Iluminarea are ca efect antrenarea în întregime a personalităţii individului. Sunt cercetători care
denumesc această etapă fie inspiraţie, fie insight.
Paul P. Neveanu defineşte insight-ul ca fiind o intuiţie cognitivă (M. Dincă, 2002). În ştiinţă, spre
deosebire de artă, se vorbeşte de intuiţie ca termen al iluminării.
Sunt cunoscute în literatura de specialitate două tipuri de insight-uri:
- unul convergent (care reuneşte soluţii aparent nelegate);
- unul divergent(ce oferă soluţii noi la probleme).
M. Roco (2001) consideră că la nivelul insight-ului se intersectează cele trei planuri ale
desfăşurării psihice: conştient, inconştient şi subconştient, ceea ce greunează mult analiza acestui
fenomen psihic (după M. Dincă, 2002).
Trebuie menţionat că există şi alte elemente de fond în această fază ca de exemplu climatul
stimulativ, care diferă de la creator la creator, Schiller de exemplu nu putea să lucreze fără mirosul
de mere putrede.
4. Verificarea sau elaborarea este etapa în care se materializează ideea, în care se
împlineşte procesul creator. Ea presupune un fel de însufleşire a soluţiei furnizate de iluminare
dar şi de evaluarea ei. Aceasta solicită din partea creatorului multă perseverenţă, meticulozitate,
ingeniozitate. Creatorul având ideea, aceasta trebuie pusă în practică, prin concretizarea ei, în
procesul de elaborare. ,,Produsul creaţiei este criteriul cel mai cunoscut și palpabil de apreciere a
creativităţii” (A. Stoica, 1983, pag. 23).
Acest produs creativ se poate concretiza fie într-o idee nouă, o formulă, o teorie nouă
(Arhimede, teorema lui Pitagora, teorema lui Euclid), fie o invenţie (praful de puşcă, scriptele,
pârghia, roata), fie o operă de artă (colana infinitului de Brâncuşi).
Dar produsul creativ pe de o parte trebuie să fie nou, adică produsul să fie lansat pentru
prima dată şi pe de altă parte să fie un produs la care nu s-ar fi aşteptat nimeni, un produs care să
se poată materializa practic, şi să aibă anumită utilitate pentru societate.

18
 2.4. FACTORII CREATIVITĂŢII

Factorii care contribuie la procesul creator sunt:

• factori interiori- structurali, din care fac parte:
• intelectuali
• afectiv- motivaţionali
• de personalitate
• factori exterior conjuctuali
• factori psihosociali
• factori socio- educaţionali
a. Dintre factorii intelectuali amintim gândirea divergentă şi gândirea convergentă.
„Prima semnificând gândirea verticală, fiind cea care găseşte soluţia problemelor. Iar cea
de-a doua poate fi definită ca mişcare „ în sens invers, de la sintetic, la analitic” Gândirea
divergentă reclamă din partea subiecţilor căutarea cât mai multor soluţii sau îndepărtarea în cât
mai multe direcţii in raport cu punctul iniţial de plecare. Ea se mişcă de la unitate la diversitate,
de la sintetic la analitic. Gândirea convergentă se mişcă în sens invers, de la diversitate la unitate,
de la disociaţie la sinteză. (M. Zlate,). Mielu Zlate PSIHOLOGIA MECANISMELOR
COGNITIVEJEdlturaPOLIROM
1999, pag 280

Este vorba de capacitatea de a putea sintetiza un număr mare de elemente, de a forma

concepte pornind de la diferite obiecte, fenomene, de a descoperi o logică a acestora.
Pe de altă parte „J. P. Guilford a denumit, foarte sugestiv gândirea divergentă, gândirea
care investigează în direcţii multiple, care abandonează căile care se dovedesc sterile şi se
orientează spre alte direcţii.” (Revista de Psihologie T.16, 1970, Nr. 4, pag. 439- 452).
„Gândirea divergentă reclamă din partea subiecţiilor căutarea cât mai multor soluţii sau
îndepărtarea în cât mai multe direcţii în raport cu punctul iniţial de plecare.” (M. Zlate, 1999, pag.
280). Gândirea divergentă este o gândire multidirecţionată care reuneşte: fluiditatea, flexibilitatea,
originalitatea, elaborarea, sensibilitatea şi redefinirea.
Fluiditatea este unul dintre factorii creativităţii care se informează asupra bogăţiei
numărului de răspunsuri obţinute, a totalului de soluţii furnizate, fiind astfel o expresie a
productivitaţii (A. Munteanu, 1994).
Fluiditatea se referă la „evaluarea cantităţii de idei emise pentru o categorie” (B. Bouillerce, E.
Carre, 2002, pag. 26).
Flexibilitatea gândirii este socotită uneori ca principala componentă cognitivă a
creativităţii se manifestă prin restructurarea promptă şi adecvată a informaţiei, a sistemului de
cunoştinţe, în conformitate cu cerinţele noii situaţii, modificarea modului de abordare a problemei
când cel anterior nu se dovedeşte eficient. Tot aici intră şi capacitatea de transferare a
cunoştiinţelor de la un domeniu la altul şi modificarea uşoară şi rapidă a atitudinii mintale.
Opusul ei este fixitatea funcţională, repetarea stereotipă a aceleaşi abordări a problemei „miopia
ipotezei”.
Originalitatea reprezintă caracterul a ceea ce este mai pur şi frecvent sau obişnuit. Este
vorba defapt de exprimarea unor soluţii unice. „Originalitatea este, după părerea multor oameni

19
de ştiinţă, nota definitorie a creativităţii. În accepţiunea cea mai largă, ala cum am arătat, indiciul
originalităţii îl constituie caracterul neuzual al soluţiilor, raritatea lor statistică, ingeniozitatea şi
caracterul surprinzător al apropierii între cunoştiinţele utilizate” (Gr. Nicola, coord, M.
Gârboveanu, 1981, pag.14).
Originalitatea este un parametru greu cuantificabil; în general se consideră că ea indică raritatea
răspunsurilor. Cota maximă se acordă răspunsurilor celor mai rare, iar cota minimă se acordă
răspunsurilor celor mai frecvente.
b. Dintre factorii afectivi motivaţionali menţionăm:
- motivaţia
- afectivitatea
Motivaţia
De obicei oamenii ac ioneaz ț ă i iau decizii în conformitate cu scopul propus. Motivaţia
este cea care „alimentează efortul creator” astfel încât individul să treacă peste obstacole şi să
ajungă la scopul propus.
Există o motivaţie provenită din interior, intrinsecă ilustrată poate cel mai frumos de Nichita
Stănescu când spunea că, el scrie pentru că simte că are ceva de spus. În cazul acesta este vorba
de motive care nu depind de vreo recompensă din afara activităţii; recompensa rezidă în
terminarea cu succes a acţiunii sau chiar în desfăşurarea activităţii în sine. Intrinsecă este
motivaţia care se satisface prin însăşi îndeplinirea acţiunii adevărate.
Prin urmare motivaţia intrinsecă nu cunoaşte saturaţia, ea fiind considerată forma
superioară a motivaţiei. Efortul creator, perseverenţa deosebită a cercetătorilor creativi se sprijină
pe o puternică motivaţie intrinsecă. Munca îndârjită pare să fie o caracteristică generală a artiştilor
şi oamenilor de știinţă creativi, aceştia sunt motivaţi de interes, bucurie, satisfacţie şi schimbare
datorate muncii în sine şi nu de presiuni externe. Recunoaştem că motivaţia este extrinsecă poate
fi mai degrabă pozitivă decât negativă în influen a rezultatelor (M. Rocco, 2002).
Motivaţia sensibilizează diferit persoana la influenţe externe, ea este cea care instigă şi
impulsionează individul. În aceeaşi ordine de idei susţin că uneori aceeaşi motivaţie poate avea
efecte diferite asupa unor persoane cu caractere diferite.
Dar pe lângă această motivaţie intrinsecă, există şi o motivaţie extrinsecă, provenită şi influenţată
de medii externe. Motivele extrinseci sunt exterioare acţiunii în cauză, de exemplu, copilul este
cuminte să producă satisfacţie părinţiilor.
Dar, motivaţia extrinsecă, în absenţa celei intrinseci, poate submina rezultatul creativ,
între cele două dimensiuni trebuie să existe o strânsă interdependenţă.

Afectivitatea
Afectivitatea, caracterizată prin stările afective sau trăiri care exprimă concordanţa dintre
obiect, fenomen şi tendinţele noastre. Ele, afectele, sunt prin urmare subiective, adică, dacă un
obiect este în acord cu noi il apreciem pozitiv, sau negativ, atunci când ne lasă o impresie
neplăcută. Prin urmare afectivitatea se referă la impactul pe care obiectul, enomenul îl are asupra
omului, la modul în care aceste obiecte induc o rezonanţă puternică sau mai puţin puternică
individului. Unele din stările afective sunt emoţia, sentimentul, pasiunea.
Trăirile afective pot fi cunoscute în mod obiectiv graţie comunicărilor de către subiect
prin cuvânt, fie prin capacitatea de a le exterioriza prin gesturi, mimică, fie prin act creator.

20
„Procesele afective au un rol în susţinerea energetică a creativităţii (dacă procesele cognitive
furnizează idei, imagini, concepte, cele afective furnizează energia necesară formării şi operării
cu aceste produse psihice)” (M. Zlate, 2000, pag. 179).
Actul creator se bazează pe aceste trăiri afective, care în general îl stimulează. Graţie trăirilor
afective un scriitor, pictor, sculptor, realizează actul creator prin intermediul poeziilor, prozelor,
picturilor abstracte, picturilor peisagistice, sculpturilor şi altor opere de artă.

c. Factorii de personalitate pe care îi voi aminti în această lucrare şi care pot influenţa
creativitatea sunt:
- caracterul
- temperamentul
- aptitudinile
Caracterul definit ca un ansamblu de atitudini i valori ale persoanei poate avea o influență
asupra procesului creator.
„Caracterul reprezintă configuraţia sau structura psihică individuală, relativ stabilă şi
definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativă, deoarece pune în contact individul cu realitatea,
facilitându-i stabilirea relaţiilor, orientarea și comportarea potrivit comportamentului său
individual” (M. Zlate, 2000, pag. 286).
Caracterul, exprimat în comportamente ne dă informaţii despre oamenii cu care venim în
contact, putem anticipa de pildă cum vor reacţiona în diverse situaţii, ne dă informaţii despre
puterea de muncă, perseverenţa, răbdarea, conştiinciozitatea, iniţiativa, curajul, încrederea în sine,
independenţa, nonconformismul persoanelor. Se consideră trăsături de caracter, însuşiri ca:
onestitatea, modestia, spiritul colectiv, solicitudinea, simţul de răspundere, sârguinţa, care
figurează şi în limbajul curent.
Tenacitatea în muncă este o trăsătură importantă a oricărui creator fără de care opera nu s-ar mai
concretiza; de exemplu G. Flaubert nota, că după ce scria (crea) era mai obosit decât dacă ar fi
rostogolit munţii.
Temperamentul este denumit ca şi latura dinamico-energetică a personalităţii. Însă şi
formularea de mai sus sugerează că temperamentul se defineşte prin nivelul energetic al acţiunii,
adică este un mod de acumulare şi descărcare a energiei.
Oamenii sunt deosebiţi, sunt fie hiperactivi, fie fără vlagă, fie rapizi şi tumultuoşi în mişcări.
Astfel s-au delimitat patru temperamente:
• melancolic
• coleric
• flegmatic
• sangvinic
Se pune problema dacă un tip de caracter este mai acreditat decât altul pentru creativitate,
problemă studiată de mulţi cercetători, unul dintre ei fiind Cattel, care de exemplu demonstrează
că un tip schizotim, respectiv introvertit, furnizează mai mulţi creatori (I. Macsinga, 2000). Dar
există şi alte păreri care afirmă independenţa creativită şi de temperament. În această ordine de
idei se vehiculează ideea că nu există un tip de temperament care să nu poată da oameni creativi
(M. Rocco, 2002).
Autorul acestei lucrări subscrie multor cercetători care au convingerea că există în fiecare
om un potenţial creativ doar că el nu este exploatat la maxim, datorită unor factori ț fie dependenţ
i sau independenţi de el.

21
 Sub unghiul psihogenetic, atitudinile ca şi însuşirile caracterului se formează şi se
structurează în contextul relaţiilor între copil şi adult; în adolescenţă capătă semnificaţie
particulară grupul de aceeaşi vârstă (peer grup), colectivul devenind „creuzetul” în care se
formează caracterul.
„În esență, atitudinea reprezintă maniera în care o persoană se situează în raport cu obiectele de
valoare (Jean Stoetzel), tendinţa de a reacţiona pozitiv sau negativ faţă de valoarea socială
considerată” (M. Moldovan, 2001, pag. 33).
Aptitudinile, sunt latura instrumental- operaţională, arată ce poate individul. De exemplu:
copiii învaţă la şcoală matematica, însă aptitudinea de matematică nu se rezumă la simpla învăţare
a ei, ci se caracterizează printr-un stil de gândire matematică în continuă dezvoltare.
Pe de altă parte, se ştie că Mozart a compus un menuet la 5 ani, iar Goethe a scris la 8 ani lucrări
literare cu o maturitate de adult.
Reiese că resursele genetice constituie una din sursele varianţiei interindividuale, la care se
adaugă mediu, educaţia informală şi cea formală.
Prin urmare astfel se poate vorbi de o aptitudine literară, tehnică, artistică.
„Rolul aptitudinilor speciale este de a canaliza, specializa şi nuanţa potenţialul creativ general”
(A. Munteanu, 1994).
Putem vorbi despre o:
- aptitudine organizatorică (de conducere)
- aptitudine matematică
- aptitudine pedagogică.
Aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri psihice şi fizice care asiguă
succesul, reuşita într-o activitate sau alta. Definiţia subliniază aspectul de deficienţă, de
randament. Orice însuşire sau proces psihic potrivit sub unghiul eficienţei devine și aptitudine (de
exemplu: memoria, spiritul de observa ie, etc.). ț

Aptitudinile speciale
Corelaţia dintre aptitudinile speciale şi creativitate este diferită în funcţie de forma
creativităţii vizate. În ceea ce priveşte creativitatea ştiinţifică, cele mai relevante aptitudini
speciale sunt:
• aptitudinea matematică
• aptitudinea tehnică
• aptitudinea pentru programare
Valorificarea aptitudinilor speciale în procesul de creaţie este mediată de climatul creativ;
şi anume; un climat favorabil le poate stimula, în timp ce un climat nefavorabil le inhibă.
Manifestarea pretimpurie a unor aptitudini speciale, remarcabile- este indiciu al supradotării- nu
reprezintă un predictor cert nici pentru o precocitate.
O influență există şi din partea rezonanţei intime, care arată modul în care se răsfrânge
experienţa de viaţă, diversele situaţii, asupra interiorului individului. Rezonanţa intimă
demonstrează dacă individul aparţine tipului dirijat spre lumea interioară denumit şi centripetal
sau dirijat spre lumea din afară, centrifugal (A. Munteanu, 1994).

Pentru o dezvoltare benefică a copilului, psihologia de astăzi pune un mare accent pe

mediul din jurul copilului, atât familia cât şi şcoala, trebuie să fie un sprijin cât şi un cadru
stimulativ pentru copil. Este ştiut faptul că oamenii se nasc cu diferite înzestrări, mediul este cel

22
care poate să ridice nivelul acestora, fie să-l coboare, devenind astfel un factor important în
dezvoltarea omului.
Vârsta ca factor al creativităţii conduce la susţinerea a două orientări. În ceea ce priveşte
vârsta se vehicula ideea în special de către Osborn, Russel, prin care creativitatea ar evolua invers
proporţional cu vârsta. Cu cât creşte vârsta, cu atât scade creativitatea, iar cauzele ar fi diferite,
ca de exemplu creşterea puterii de judecată, dezvoltarea simţului critic, dezinteresul şcolii faţă de
creativitate.
Factorii amintiţi mai sus sunt importanţi, luaţi fiecare în parte, dar sunt mult mai
importante corelaţiile dintre aceştia. Sunt factori care pot influenţa fie pozitiv, fie negativ procesul
de creaţie. Astfel în primul rând familia de proveniență prin atitudine, educaţie, poate să cultive
spiritul inventiv, încrederea în forţele proprii, de asemenea poate stimula comportamentul creativ
al copiilor.
O sinteză ne-a oferit T. Amabile (1997), preluată de Mihaela Roco în „Creativitate şi
inteligenţă emoţională” publicată în 2002, care afirmă că procesul creativităţii depinde de trei
factori:
- formarea şi cultivarea deprinderilor specifice domeniului în cauză;
- deprinderile de lucru şi de gândire creativă;
- motivaţia intrinsecă.
Ca metode de stimulare a creativităţii sunt bine cunoscutele metode, exerciţii:
• brainstorming-ul
• sinectica
• metoda 6-3-5
• metoda Phillips 6-6
• discuţia panel.
Într-o activitate la grădiniţă, dar şi în alte domenii se poate recurge la una din metodele
mai sus amintite.
Astfel, discuţia panel, poate fi adaptată unei activităţi, un grup poate să joace rolul juraţilor,
ceilalţi pot interveni pentru sugestii sau păreri personale.
Este mai mult o metodă pentru informare decât o metodă creativă.
Metoda Philip 6-6, în care fiecare persoanele se grupează câte 6 urmând a discuta timp de 6 minute
o problemă dată. Fiecare grup îşi expune opinia, apoi urmează o discuţie generală, după care se
trag concluziile.
Metoda 6-3-5, sunt grupuri de câte 6 persoane, fiecare propunând 3 idei, în maxim 5 minute. După
discutarea problemei, se trece la formarea unei liste cu trei idei formând cele trei coloane unde
sunt trecute celelalte idei ale grupurilor. În final se discută lista completă şi se ia o hotărâre.
Spre deosebire de cele trei metode amintite, celelalte două prin deschiderea şi asociaţia
liberă de idei stimulează creativitatea. Referindu-se la brainstorming, pentru a fi cât mai clar ce
se va întâmpla, se va scrie pe tablă cele 4 reguli ale acestei metode: judecata critică este exclusă,
cât mai multe idei, frâu liber dat imaginaţiei, combinărilor şi ameliorărilor sunt binevenite. În
aceste condiţii participanţii încep să spună tot ce le trece prin minte, fără reţinere şi fără selecţie,
ideile fiind înregistrate. Din multitudinea de idei se poate alege cea adecvată pentru soluţionarea
problemei.
Sinectica, creată de W. Gordon se bazează pe inconştient, în centrul metodei se află
strădania de a găsi metafore, în relaţie cu problema prezentată. Etiologia termenului este în greacă,
însemnând a lega elementele ce aparent nu sunt relevante, împreună. După ce se formează cel

23
puţin 20 de metafore se trece la soluţionarea problemei, în conformitate cu metafora care sugerază
o posibilă rezolvare a problemei (A. Cosmovici, L. Iacob, 1999).
Prin urmare observăm că prin asociaţii libere, prin exprimarea de idei fără constrângeri, în faţa
mai multor persoane, duce la noi opinii, deschide noi orizonturi.

2.5. BLOCAJELE CREATIVITĂŢII

Pentru a ajunge la o performață în stimularea creativităţii este necesar să cunoaştem și

piedicile, blocajele pe care creativitatea le întâmpină. Aceste blocaje constituie o piedică în
exprimarea liberă a principiilor, valorilor omului în raport cu diferite roluri sociale pe care acesta
le are.
Cele mai răspândite blocaje sunt cele:
• culturale
• emoţionale.
Unul dintre blocajele culturale ar fi conformismul, care împiedică creativitatea prin
alinierea la aceleaşi dogme, cei care gândesc altfel fiind priviţi de cei din jur cu suspiciune.
Ieşirea de sub conformism lasă persoana să se exprime liber conform propriilor păreri.
Blocajele de tip emoţional se referă la diferite temeri ale individului, teama de eşec, de a nu risca,
de a greşi, dificultatea de a schimba modul de gândire. Foarte mulţi oameni fie în lipsa propriilor
opinii, fie din frica de a avea idei, devin dependenţi de opiniile şi ideile altora. În grupuri de obicei
se resimte teama, că ideea lansată să nu fie la înălţime sau să nu fie exagerată în context, având
aceste temeri, indivizii preferă să asculte i să le dea credit colegilor care au curajul să afirme idei.
La foarte mulţi dintre noi se poate observa acea fixisitate funcţională adică folosirea
obiectivelor în virtutea inerţiei, negândind că poate mai există şi alte moduri în care am putea
folosi obiectivele.
Se observă de asemenea dorinţa oamenilor de a se conforma modelelor sociale, de apartenenţă la
diferite grupuri, şi care poate duce la o exaltare excesivă de spiritul grupului (M. Roco, 2001).
Blocajele sau factorii inhibitori au fost clasaţi şi ei în mai multe categorii, o astfel de
clasificare a fost făcută şi de A. Stoica- Constantin în 1997, preluată de I. tefan în 1999:
• factori cognitiv- operaţionali; reprezentaţi de supraspecializarea incorect structurată, slaba
sensibilitate la nou, stil cognitiv extrem, fixitate emoţională, conformism intelectual, etc.
• factori volitiv- afectivi; potenţaţi de sub sau supramotivare, teama de eşec, neîncredere în sine,
incapaciatetea asumării riscului, orientare exclusivă pe succes, neacceptarea eşecului, etc.
• factori caracteriali; exprimaţi prin conformism comportamental, lipsă de perseverenţă, nevoia
de feedback pozitiv imediat, comoditate, superficialitate, etc. (I. tefan, 1999, pag. 28).

24
 2.6 ÎNVĂŢAREA CREATIVĂ – TIP SUPERIOR DE ÎNVĂŢARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR;

Preşcolaritatea este apreciată ca fiind vârsta ce cuprinde cea mai important experienţă
educaţională din viaţa unei persoane. Nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale
pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii, creativitatea.
După P. Popescu- Neveanu, creativitatea presupune predispoziţia generală a personalităţii
spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistemul de personalitate (M. Roco, 2004).
După cum se ştie, vârsta preşcolară, este perioada care se caracterizează printr-un
remarcabil potenţial creativ care trebuie fructificat, deoarece recuperările ulterioare vor fi minime.
Stimularea creativităţii este un demers socio- educaţional complex, care cuprinde simultan
fenomenele de activizare (încântare şi susţinere), antrenare, cultivare şi dezvoltare prin
actualizarea virtualităţilor creative.
Este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizaţi
afirmării şi dezvoltării creativităţii, cum ar fi:
• factori structurali, intrinseci ai creativităţii,
• factori de climat general în dezvoltarea şi afirmarea personalităţii copiilor,
• factori de ambianță psihologică şi climat psihoeducaţional- stimulativ pentru afirmarea şi
evoluţia creatoare.
Deasemenea este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de
stimulare a creativităţii.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa către nou,
pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, pot fi puse adecvat în valoare
prin multiple elemente pozitive în stimularea creativităţii potrivit vârstei preşcolare.
Un rol important îl are şi atmosfera sau climatul prosocial în care copilul îşi desfăşoară activitatea
este unul caracterizat prin deschidere şi un stil relaxat de creaţie, prin asigurarea libertăţii de
exprimare, prin recunoaşterea şi aprecierea pozitivă, prin încurajarea și promovarea efortului
creativ, toate la un loc pot avea un rol decisiv în dezvoltarea creativităţii copiilor.
Dezvoltarea capacităţii de acţiune, îmbogăţirea experienţei senzoriale ca şi evoluţia
întregului plan al cunoaşterii pot oferi elemente ca să concure la acea expansiune subiectivă
specifică şi la acea independenţă acţională pe care o presupune potenţialul creativ al copiilor.
Chiar evenimentele şi experienţele pe care le are copilul pot fi considerate noi premise pentru
cultivarea unor elemente sau componente ale potenţialului creativ.
Ca strategie generală de acţiune a stimulării creativităţii în învăţământul preşcolar, este
util verificarea în sistemul activităţilor instructiv- educative a condiţiilor şi principiilor învăţării
de tip creativ; acest tip de învăţământ presupune o serie de condiţii privind stimularea creativităţii,
cum ar fi:
• antrenarea capacităţii de elaborare verbal- expresivă a unor povestiri libere sau cu un început
dat, după un şir de ilustraţii, o jucărie, după un plan sau temă, punând la dispoziţia copiilor plane,
machete, siluete,etc.
• interpretarea independentă a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cât mai multe titluri
posibile,
• elaborarea unor istorioare ce se poate concepe plecând de la diverse modalităţi de ordonare
logică posibilă a unui număr mare de imagini,

25
• desene libere în care să se elaboreze nu numai o idee tematică, dar și unele modele posibile
pentru decorarea anumitor spaţii sau anumitor material,
• analiza şi interpretarea desenelor realizate de copii astfel încât să se releve posibilităţile multiple
de utilizare a formelor şi culorilor,
• desfăşurarea diferitelor jocuri didactice sau a unor jocuri de rol care să antreneze gândirea
creatoare,
• analiza unor erori şi a posibilităţilor multiple de prevenire a lor,
• enumerarea unor răspunsuri multiple la întrebările posibile pe care
le pot formula copiii,
• încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebări;
•limitarea constrângerilor şi a factorilor care produc frustrare;
•stimularea comunicării prin organizare de discuţii şi dezbateri;
•cultivarea independenţei cognitive, a spontaneităţii, a autonomiei;
•stimularea spiritului critic constructiv;
•favorizarea accesului la cunoaştere prin forţe proprii;
•posibilitatea de a contesta “lămuritul” şi “nelamuritul” în lucruri şi fapte.
• utilizarea unor procedee de activizare a capacităţilor de creaţie în plan verbal- expresiv.
În grădiniţă mai putem aminti şi alte activităţi de contribuire la educarea creativităţii în
afara activităţilor artistice şi de educare a limbajului, menţionate mai sus; îmbinarea culorilor de
către preşcolari, sau să le asocieze, chiar dacă nouă nu ni se par potrivite, anumite alăturări de
culori, să obţină culori noi.
Viaţa copiilor în grădiniţă trebuie să aibă un conţinut bogat pentru a contribui la
dezvoltarea unor interese cât mai diverse, preşcolarii fiind interesaţi de concret, iar activitatea din
grădiniţă, trebuie să fie întotdeauna vie, interesantă, atrăgătoare, supune totodată copilul unor
eforturi şi încordări, pregătindu-l pentru depăşirea dificultăţiilor de mai târziu.
Conştientizarea de către copii a propriului potenţial creativ, contribuie la dobândirea încrederii în
forţele proprii, la exprimarea dorinţei de a lucra cât mai mult pentru a se evidenţia prin producţii
cu note deosebite de originalitate.
Creativitatea se cultivă prin maniera de a învăţa, prin comportament, prin apitudini
intelectuale, imaginative, un asemenea punct de vedere punând în evidenţă urmatoarele: nu este
nevoie să fii geniu pentru a fi creativ; creativitatea poate fi stimulată şi dezvoltată prin experienţe
de viaţă şi prin programe specializate, toate fiinţele umane sunt capabile de creativitate.
În concluzie toate activităţile desfăşurate de copii în grădiniţe conduc spre stimularea şi educarea
creativităţii lor; iar acest lucru bineînţeles nu ar fi posibil fără bună pregătire profesională din
partea educatoarei.
,, La copiii mici procesul creativ este o unitate dinamică ce se caracterizează mai
degrabă prin spontaneitate şi intuiţie decât printr-o serie de tehnici logice de rezolvare a
problemelor“ (D.Russel,1956)

Din prima copilărie găsim un potenţial creativ specific acestei vârste, mintea copiilor fiind mai
creativă deoarece nu este ticsită şi nici nu este supusă la presiuni.
Creativitatea este proprie tuturor copiilor, în limitele umane, la vârsta şcolară mică
potenţialul creativ al elevului fiind în plină dezvoltare.

26
 CAPITOLUL III
3. CERCETAREA PEDAGOGICĂ – EFICIENŢA METODELOR ŞI
TEHNICILOR INTERACTIVE ÎN STIMULAREA CREATIVITĂŢII
ELEVILOR ÎN CADRUL DOMENIULUI ESTETIC ŞI CREATIV

3.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII

În demersul nostru am pornit de la argumentele teoretice expuse în prima parte a acestei

lucrări, conform cărora educația artistico- plaseică este o modalitate de sensibilizare a
preșcolarului față de frumosul din natură, artă, societate.
Am avut în vedere faptul că în primii ani de grădiniță copilul își însușește, sub atenta
îndrumare a educatoarei, deprinderi artistice și modul de utilizare a elementelor de limbaj plastic:
compoziție, cromatică.
Pe baza argumentelor teoretice prezentate și a experienței, ne-am propus realizarea unei
cercetări aplicative privind optimizarea modalităților de stimulare și dezvoltare a abilităților
artistico-plastice la preșcolari.
În acest sens am avut în vedere câteva obiective care ne-au ghidat întreaga cercetare.
1.Cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a preșcolarilor;
2.Descoperirea potențialului creativ al preșcolarului prin analiza produselor activității
acestuia;
3.Proiectarea și desfășurarea unor activități artistico-plastice fixate pe stimularea
potențialului creativ ;
4.Elaborarea unor sugestii și propuneri privind buna desfășurare a activităților didactice;

3. 2. IPOTEZA CERCETĂRII

Pentru a realiza obiectivele propuse am formulat următoarea ipoteză:

Dacă vom proiecta și desfășura sistematic activități artistico-plastice la nivelul preșcolarilor,
familiarizâd copiii cu tehnici și elemente de limbaj plastic, vom contribui la dezvoltarea
potențialului creativ și dezvoltarea gustului pentru frumos al acestora.
Activitățile propuse vor urmării dezvoltarea atitudinii estetice și artistice, precum și
dezvoltarea deprinderilor și a aptitudinilor creative.

3.3. METODOLOGIA CERCETĂRII- EȘANTIONUL ȘI DURATA DESFĂȘURĂRII

Cercetarea aplicativă s-a realizat în anul școlar 2014-2015, la grupa mică, Grădinița cu
program prelungit Moldocim, județul Neamț.
Eșantionul cuprinde 15 copii, cu vârste cuprinse între 3-4 ani, proveniți din familii organizate,
cu un nivel socio-economic diferit și un nivel cultural modest.
27
 Între familiile copiilor și educatoare există relații de parteneriat ceea ce a contribuit la
realizarea unor obiective concrete în ce privește activitatea instructiv-educativă din grădiniță.
Părinții dovedesc preocupare pentru dezvoltarea limbajului copiilor, dobândirea și cultivarea unei
exprimări corecte. Copii realizează cu plăcere anumite sarcini, cooperând, folosind deciziile în
grup. Se folosește permanent discuția, tratarea individuală, având în vedere particularitățile
fiecăruia.

METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ

Pentru verificarea ipotezei și realizarea obiectivelor cercetării am utilizat ca metode și
tehnici de cercetare următoarele:
• observarea psihopedagogică;
• experimentul psihopedagogic;
• convorbirea;
• analiza produselor activității;
• probe psihologice;
Experimentul a cuprins trei etape:
1. Etapa inițială, desfășurată în perioada 14.09.2014 și 08.11.2015, care a avut un caracter
constatativ. În această perioadă am realizat o diagnosticare a nivelului dezvoltării intelectuale sub
mai multe aspecte:
• am constatat că nivelul dezvoltării psiho-fizice a copiilor în ansamblu este corespunzător
vârstei de 3-4 ani;
• experiența cognitivă a preșcolarilor grupei mijlocii este largă, evidențiindu-se în special
copii: Ursu Alexia, Hegyesy Teodora; la acești copii, operațiile gândirii fiind foarte bine
dezvoltate, ei operând deja cu o serie de noțiuni;
• în cadrul activităților artistico-plastice s-au evidențiat mai mulţi preşcolari, aceștia
manifestând o înclinație nativă spre pictură, desen, modelaj.
• nici un copil nu prezintă defecte de vorbire, dezvoltarea limbajului și a comunicării orale
fiind dezvoltată corespunzător vârstei de 3-4 ani.
2. Etapa ameliorativă, desfășurată în perioada 08.11.2014 și 20.05.2015 a avut o funcție
formativă în dezvoltarea priceperilor și deprinderilor plastice.
În această perioadă am urmărit progresele copiilor, înregistrate în cadrul activităților de
educație artistico-plastică, am utilizat strategii didactice diverse, în acest scop am organizat și
provocat situații în care preșcolarii și-au manifestat aptitudinile de educație plastică sub toate
formele. Accentul a fost pus pe caracterul sistematic bine organizat și desfășurat al activităților
artistico-plastice, pe familiarizarea copiilor cu tehnici simple de redare.
3.Etapa finală desfășurată în perioada 20.05.2015 și 17.06.2015 constă în reluarea probelor
inițiale și compararea rezultatelor obținute cu rezultatele de la evaluarea inițială.
Observarea psihopedagogică presupune urmărirea și înregistrarea corectă,exactă și
sistematică a unor manifestări comportamentale ale copilului desfășurate în condiții firești de
viață și activitate. Observarea psihopedagogică cuprinde trei etape:
- documentarea, selectarea instrumentelor și tehnicilor,pregătirea
cercetătorului pentru realizarea observației;
-observația propriu zisă;
-analiza, prelucrarea și interpretarea datelor.

28
 Observația psihopedagogică constă în urmărirea sistematică a manifestărilor
psihocomportamentale ale copilului în condițiile activităților lui naturale de joc, învățare școlară
și extrașcolară.Se utilizează fie spontan, fie organizată metodic pentru a furniza informații bogate
și variate cu privire la:
• reacțiile copilului cu privire la întrebările adresate;
• gradul de concentrare a atenției;
• gradul de rezistență la efort;
• motivația pentru învățare;
• spiritul de observare, perseverența;
• nivelul dezvoltării gândirii și limbajului;
• atitudinea față de activitate, față de propria persoană și față de colegi;
Cu ajutorul observației se urmărește sistematic și minuțios modul în care copii compun
spațiul plastic și se surprind manifestări comportamentale diferite ale preșcolarilor. Se vor
observa aspecte ale personalității fiecăruia: temperamentul, gradul de emotivitate,
aptitudini,caracter, volum și calitatea cunoștințelor priceperilor și deprinderilor.

Convorbirea este o metodă des utilizată în relația educatoare-copil deoarece oferă informații
ce ajută la înțelegerea motivelor interne ale conduitei, opiniilor și preferințelor copiilor.
Desfășurată sub forma unor discuții libere sau dirijate se permite obținerea unor date subtile și
spontane despre atitudinea celui observat față de colegi, interesele, trebuințele , nivelul și calitatea
performanței.
Există mai multe tipuri de convorbire, cele mai frecvent întâlnite fiind:
• convorbirea standardizată,structurată,bazată pe întrebări formulate anterior, adresate în
aceeași formă și ordine tuturor subiecților,și
• convorbirea liberă, spontană, desfășurată în funcție de trăsăturile psihoindividuale ale
subiectului, de particularitățile situației.
Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite recoltarea unor informații
numeroase, variate și prețioase despre motivele, aspirațiile, interesele, trăirile afective etc., într-
un timp relativ scurt. Desfășurată liber sau dirijat, convorbirea necesită multă răbdare, spirit
de observație, tact, relevând o serie de aspecte profunde ce sunt greu sesizabile prin observație
și experiment. (Gh.Dumitriu, C. Dumitriu,2003, p. 85)
Informații utile se obțin prin metoda analizei psihologice a produselor activității. Această
metodă ne oferă informații cu privire la procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale
subiecților prin prisma materializării acestora în „produse”:desene, picturi, modelaje etc.
Metoda analizei produselor activității furnizează date despre imaginația copilului,
originalitate, aptitudini și interes în ceea ce produce el. Aceste produse poartă atât amprenta
cerințelor obiectelor de învățământ, cât și a caracteristicilor individuale a copiilor. Produsele
activității copiilor sunt cercetate în procesul lor de definitivare și în forma lor finită.
Prin metoda analizei produselor activității, se culeg informații și despre procesele psihice și
unele trăsături de personalitate ale copiilor, prin prisma obiectivării lor în „produsele”activității
copilului-desene, picturi, modelaje etc.
Analiza desenelor cu subiect liber permite descifrarea unor tensiuni și aspirații implicate în
acea activitate. Informațiile obținute prin utilizarea acestei metode vizează:
• stilul realizării;
• nivelul și calitatea cunoștințelor și deprinderilor;
29
• caracteristicile observației;
• spiritul de independență și inițiativă;
• capacitatea de concentrare a atenției;
• capacitatea de reprezentare;
• trăsături temperamentale și caracteriale.
Informațiile pe care le obținem prin utilizarea acestei metode au vizat și calitatea
cunoștințelor și deprinderilor,stilul realizării,caracteristicile observației,bogăția și precizia
vocabularului,capacitatea de concentrare a atenției, progresul înregistrat de la o etapă la alta a
experimentului.
Criteriile după care am utilizat acest produs au vizat:
• nivelul realizării produsului(foarte bine, bine, suficient,insuficient);
• originalitatea;
• corectitudinea/ incorectitudinea;
• banalitatea;
• gradul de complexitate;
Analiza produselor activității elevilor ne ajută în ai cunoaște mai bine. Analiza lucrărilor
copiilor permite diferențierea lor în ceea ce privește modul de îmbinare a culorilor și creativitatea.
Astfel se diferențiază copiii care pun accent pe așezarea în foaie,pe combinarea culorilor și
păstrarea acurateții lucrării și copii care uneori pictează fără lipsă de interes .
Probele psihologice sunt o metodă psihometricăutilizată pentru măsurarea capacităților și a
însușirilor psihice ale copiilor pentru a stabili prezența sau absența lor, gradul de dezvoltare și
particularitățile de manifestare și formularea pe această bază a unui pronostic asupra evoluției lor
ulterioare, în urma aplicării măsurilor ameliorative propuse.
Andrei Cosmovici definește testul ca ”o probă standardizată,vizând determinarea mai exactă
a gradului de dezvoltare a unei însușiri psihice sau fizice” (Gh. Dumitriu și C. Dumitriu 1997,
p.134).
Această metodă se concretizează în probe care asigură posibilitatea investigării însușirilor
psihice ale copiilor,teste de evaluare inițială și finală la educație plastică elaborate de educatoare.
Se utilizează aceste metode pentru a realiza o bună cunoaștere obiectivă a profilului
psihologic de vârstă și individual al copilului în spiritul îndemnului lansat de J.J.Rousseau
educatorilor: ”Începeți,dar prin a vă studia mai bine elevii căci, desigur nu-i cunoașteți deloc”
(Gh. Dumitriu și C. Dumitriu 1997, p.136 ) .
Pe parcursul cercetării, în etapa constatativă s-au aplicat:
1.-o probă de creativitate plastico-grafică
PROBA LUSCHER;
2.-proba de depistare a flexibilității, fluidității și creativității-
PROBA FIGURI GEOMETRICE, (U.Șchiopu,V.Piscoi,1989) ;
3.-proba de creativitate plastico-grafică-
PROBA FEREASTRA DE AUR, (U.Șchiopu);
4.- PROBA OMULEȚULUI.
Pentru interpretarea datelor s-au stabilit itemi de evaluare care corespund fiecărei probe
psihologice în parte.

30
3.4 MODALITĂȚI CONCRETE DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO-
PLASTICE

„ Arta nu urmărește reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui

lucru’’(Immanuel Kant).
Ca orice dascăl și o bună educatoare este rezultatul unei fericite joncțiuni dintre carisma nativă
(cunoscută sub numele de vocație),instruirea psihopedagogică și experiență. Având în vedere
configurația și culoarea inconfundabilă a vârstei pe care o asistă-vârsta preșcolară, educatoarea
trebuie să răspundă în afara exigențelor pedagogice inerte oricărui dascăl și unor principii și
strategiispecifice acestui palier de vârstă.
Educatia estetică în general și cea plastică în mod special oferă educatoarei posibilitatea de
activare și stimulare a potențialului creativ al copiilor preșcolari,mai mult decât celelalte
activități.Sentimentele interioare,trăirile interioare,dorințele și așteptârile,problemele și relațiile
cu cei din jur sunt exprimate mult mai ușor prin intermediul formei și culorii.
Copilul folosește arta ca un mijloc autentic de depășire a problemelor de echilibrare, de
modelare și armonizare a spațiului în care trăiește și se joacă.
Aptitudinile artistice deși au o componentă înnăscută se modelează prin educație pentru că „
personalitatea copilului este rezultatul factorilor ereditari,de mediu și educație și ea nu se poate
configura adecvat pentru considerarea și acțiunea lor paralelă”(E.Rafailă,2003,pag.47).
Limbajul artelor plastice este bazat pe formă și culoare, incubă valențe proprii în vederea
declanșării trăirilor estetice.
Fiind zi de zi în mijlocul copiilor,educatoarea cunoaște particularitățile individuale ale
acestora,putând acționa pentru dezvoltarea potențialului creativ prin activitățile desfâșurate în
grădiniță.
Limbajul artistic este foarte apropiat copilului preșcolar, educatoarea având sarcina de a-l
familiariza pe acesta cu operațiile specifice artei plastice,de a-i dezvolta sensibilitatea senzorială,
pe cea artistică , delicatețea comportamentală prin intermediul afectivității,intuiției și fanteziei.
Pentru realizarea conținutului educației artistico-plastice la preșcolari se folosesc mijloace cu
caracter general, importantă este ambianța plăcută din grădiniță, familia, natura, jucăriile și
mijloacele specifice activităților comune, auditiilor muzicale, vizite, plimbări, excursii.
Aspectul estetic al ambianței obișnuiește ochiul preșcolarului cu frumosul, astfel încât
percepera lui devine o necesitate. Copilul epuizează cu rapiditae tema, fiin foarte mulțumit de
ceea ce a desenat și entuziasmat vine să ne arate produsul muncii sale,cerând părerea și să întrebe
ce să mai deseneze. Natura este și ea un mijloc eficient care contribuie la educația estetică prin
varietatea și bogăția formelor, sunetelor și culorilor, prin viața pe care o întânim la tot pasul.
Un rol important în educarea dragostei față de frumosul din natură o are dozarea judicioasă a
cuvintelor, de preferat fiindcă educatoarea să lase lucrurile să vorbească singure inimii copilului
și să intervină numai pentru sublinierea anumitor amănunte neobservate de copii.
Materialul didactic, ilustrațiile, jetoanele și siluietele folosite în jocurile didactice, observări
sau povestiri, trebuie să fie realizate artistic.Jucăriile au un rol important, fiind obiectele cele mai
apreciate de copil, intrând zilnic în contact cu ele, înregistrând calitățile lor estetice: forma,
culoarea și simetria.

31
 Dorința de a da activităților artistico-plastice o formă cât mai eficientă, de a realiza obiectivele
vizând stimularea creativității preșcolarilor, s-a materializat în variante personale de organizare
și desfășurare a acestor activități pe trei dominante:
• dezvoltarea gândirii artistico-plastice;
• dezvoltarea mâinii pentru scris;
• dezvoltarea sensibilității și a gustului estetic.
Fiecare copil deține un anumit act creativ care poate să se manifeste sub diferite forme.
Experiența relevă eficacitatea intoducerii în activitatea preșcolară a unei acțiuni pedagogice
întemeiate pe întărirea rezultatelor bune, a progreselor copiilor, în locul unei pedagogii a eșecului,
a rutinei tradiționale.
Împreună cu copiii am utilizat metode, tehnici și procedee care le-a oferit posibilitatea unei
concentrări integrale a potențialului lor intelectual și creativ în activitățile de cunoaștere, le-a
oferit ipoteza unei educații cu caracter „ divergent”, care le-a lăsat copiilor posibilitatea de a se
exprima „spontan”, de a descoperi șiu produce noul, originalul, gândind creativ, rapid, critic și
eficient.
Obiectivele acestei activități au fost centrate pe următoarea întrebare:
„Cum descopăr prezența creativității individuale și de grup, ca să o dezvolt prin diferite
mijloace educaționale? ”
Pentru aceasta mi-am fixat câteva obiective care mi-au condus întregul proces de creație cu
copii:
• aplicarea de metode și principii de stimulare a creativității, altele decât cele cuprinse în
metodica activităților artistico-plastice;
• inițiativa personală în procesul educației;
• folosirea de tehnici noi;
• respectarea imaginației;
• aprecierea produsului creativ;
• acordarea unei largi libertăți individuale;
• autoînvățarea;
• stimularea copilului și încurajarea demersurilor sale imaginative.
Activitățile artistico-plasice, activitățile practice și de modelaj contribuie la formarea unor
deprinderi artistice, precum și diferitele forme ale artei plastice,desenul decorativ,desenul după
imaginație. La această vârstă copiii nu stăpânesc tehnica exprimării, dar lucrările lor sunt pline
de expresivitate și originalitate.
Probele aplicate au fost constituite pe criteriul accesibilității. Ca instrumente de lucru am
folosit creioane, creioane colorate, acuarele, pensoane, hârtie desen. În analiza psihologică a
produselor activității am urmărit câteva aspecte:
• experiența senzorială a copilului preșcolar(dezvoltarea sensibilității cromatice, percepția
culorii, mărimii spațiului, a spiritului de observație);
• originalitatea, noutatea elementelor compoziționale;
• fluența (reprezentată de numărul mare de elemente ca răspuns la o problemă, dar și ca
număr de soluții găsite);
• flexibilitatea(diversitatea soluțiilor prin numărul mare de categorii obținute);
Cele mai îndrăgite activități de către preșcolari sunt cele din aria curriculară arte, deoarece
preșcolarii elaborează plastic cu o plăcere imensă, deși nu sunt artiști. Lucrând cu pensula sau cu
creioane colorate, manifestă o atitudine de uimire în fața propriilor produse. Adultul îl va
32
instrumenta cu principalele elemente de limbaj plastic și îl va stimula să le reproducă, să le
transforme prin modificări, disocieri, omisiuni, deformări, alungiri, exagerări și să le asocieze
prin juxtapunere, multiplicări, asamblări, suprapuneri.

Aceste elemente sunt:

• punctul plastic, static sau dinamic pe care preșcolarul îl va multiplica, supradimensiona,
antrena în mișcare, va opera cu puncte pe care le va concentra sau risipi, distribui egal sau inegal;
• forma plastică spontană sau elaborată ; aceste forme plastice vor fi supuse descompunerii,
amplificării, combinării unor elemente ale întregului;
• culorile sunt supuse operațiilor de amestecare, juxtapunere, contrastare;
• linia – preșcolarul învață să exprime prin lie energie, mișcare, să separe și să unifice;
• compoziția plastică rezultată din armonizarea relațiilor dintre elementele compoziționale;
• spațiul plastic rezultat din ordonarea unitară și expresivă a elementelor plastice.
Aceste elemente de limbaj plastic vor fi îmbinate cu cele de tehnică ( Valerica Popa„Activități
de educație plastică în grădiniță”, editura V&INTEGRAL,București,2000);
• dactilo-pictură- conferă flexibilitate, abilitate în folosirea degetelor și favorizează
armonizarea culorilor prin combinarea lor,
• tehnica tamponului- conferă copilului libertatea în alegerea materialelor și mijlocește
fuzionarea culorilor,
• tehnica ștampilei- aplicată și în lucrările colective, suportul ștampilei este variat, ceea ce
generează receptivitatea copilului pentru posibilitățile oferite de natură,
• tehnica conturului- permite ordonarea elementelor compoziționale, echilibrarea
compoziției, conturul și culoarea se susțin reciproc;
tehnica monotipiei- avem nevoie de o bucată de sticlă mai groasă, un cilindru de cauciuc, tempera,
cerneală tipografică, ulei. Se desenează subiectul pe o foaie de hârtie, apoi se pune puțină cerneală
tipografică deasupra sticlei și se unge într-un strat uniform. Deasupra se pune o hârtie albă,
deasupra hârtiei se pune desenul iar cu un creion colorat se conturează încă o dată;
• tehnica linotipiei-avem nevoie de bucăți de linoleum pe care se realizează desenul. Se
scobesc formele din afara desenului astfel încât formele acestuia să iasă sub forma unui relief;
apoi formele se colorează cu tuș sau tempera și deasupra se așează o foaie albă presânad;
• tehnica pieptănatului- implică un stadiu despre linii orizontale, verticale, oblice, ondulate,
totul ducând la efecte deosebite;
• tehnica scurgerii și suflării- dezvoltă sensibilitatea pentru armonia cromatică;
• tehnica culorilor umede transparente- se umezește suprafața foii de desen, obținându-se
astfel efectul de prospețime și transparență a culorii;
• tehnica culorii umede opace- cu ajutorul guașelor, tempera sau cu vopsele pe bază de clei
se obține modelarea cromatică;
• tehnica picturii cu lumânarea- se desenează cu lumânarea în loc de creion apoi se dă fondul
în culori tari, nu opace pentru a scoate în evidență mesajul lucrării;
• tehnica decolorării- se colorează cu cerneală pagina și cu un bețișor înmuiat în soluție de
pic sau clor și se desenează;
• tehnica desenării cu bețișorul- se acoperă foaia cu tempera sau guașe și se desenează mai
repede cu bețișorul să nu se usuce fondul dat;

33
• tehnica culorilor uscate- pentru această tehnică se lucrează cu cretă, cera color, pe hârtie,
lemn sau asfalt. În funcție de gradul de apăsare se pot obține câteva valori sau tonuri reale ale
unei singure culori.

Pastelul - se utilizează pigmentul de culoare aproape pur.

Cera color – se utilizează sub forma pastelului, dar pentru a străluci desenul mai tare se freacă
cu material moale sau cu lama unui cuțit ușor încălzită.
Tehnica colajului – este întâlnită sub mai multe forme:
• tehnica formelor rupte direct, care se alătură și se lipesc;
• tehnica formelor tăiate din hârtie de colaj;
• tehnica formelor din materiale din natură;
• tehnica îmbinării firelor de lână;
• tehnica formelor din materiale textile.
Tehnica decolajului – este o tehnică plată ce se poate folosi la lucrări de tip afiș, felicitări și se
folosește foarfecele pentru decupare.
Tehnica Origami și Tangram.
• origami – cuvânt de origine japoneză și reprezintă arta plierii hârtiei, dând naștere la noi
forme – morișca, bărcuța, coiful etc.
• tangram – utilizat frecvent la japonezi ca mod de a distra copiii prin înfățișarea desenului
ca un joc sau ”jocul celor șapte figuri”, de mărimi diferite obținute prin împărțirea unui pătrat;
Tehnica picturii pe sticlă – se degresează sticla cu spirt sau diluant, se așază sticla pe
desenul făcut dinainte iar apoi se conturează cu o pensulă subțire înmuiată în tuș negru. Când
totul s-a uscat se trece la colorarea suprafețelor în culori tempera.
Tehnica picturii prin zgâriere – se folosește hârtie de foarte bună calitate care se colorează cu
trei culori ușor deschise. Când suprafața este perfect uscată se șterge cu o bucată de lunânare
transversal,și apoi cu o mișcare de rotație. Se acoperă cu tuș negru în care se dizolvă puțin zahăr
sau miere, se desenează apoi cu un ac de siguranță pe stratul de tuș.
Tehnica picturii pe lemn – se realizează pe plăci de lemn bine șlefuite preparate cu grund în
mai multe straturi. Pictura se realizează cu o soluție de tempera amestecată cu albuș de ou și puțin
ulei de in. După ce s-a pictat se dă cu lac.
Tehnica mozaicului – pentru această tehnică avem nevoie de plăcuțe de ceramică, lemn ,
sticlă, pietricele, carton (care se acoperă cu o pastă alcătuită din nisip și clei); pe o foaie se
realizează schița; după terminarea compoziției se transpun pe rând micile cioburi pentru a fi mai
rezistente.
Tehnica imprimeriei – este întâlnită în mai multe variante:
• tehnica imprimării cu țesătură- voal,etamină,pânză de sac;
• tehnica imprimării libere- șablon,ștampilă;
Tehnica picturii pe pânză – se realizează pe pânză canafas apretată, cu tempera sau guașe.
Tehnica modelajului – prin această tehnică copilul percepe realitatea în mod tridimensional,
sesizează pentru prima data volumul, dobândește deprinderi practice și creatoare.
Tehnica combinată.
Numărul activităților plastice este redus în cadrul activităților comune, dar consider că este
necesar realizarea unui număr cât mai mare de activități artistico-plastice în cadrul activităților
alese; acest lucru fiind plăcut copiilor și nu va genera supraîncărcarea și oboseala preșcolarilor
atât timp cât se respectă munca prin joc.
34
Pe parcursul anului școlar 2010-2011, am proiectat și desfășurat o diversitate de activități centrate
pe educarea artistico-plastică a preșcolarilor. Exemplificăm prin următoarea secvență:

TEMA: Natura
SUBTEMA: Fructe de toamnă
ALA 1 ADP ALA 2

Sector:BIBLIOTECĂ Domeniul știință (DȘ) Joc de mișcare

„Citim”imagini din cărți „Cunoașterea mediului” „Prindem mere„

cu fructe
Observare :„ MĂRUL”

Domeniul estetic și creativ (DEC) Concurs:„Cel mai bun

recitator”
Jocuri cu rol: Educație plastică:
-poezii despre toamnă
„La aprozar” Pata picturală„Fructiera”

Sector: ARTĂ Domeniul limbă și comunicare Educație sanitară

(DLC)
Modelaj: Fructele și sănătatea
Educarea limbajului:
„Mărul și para” -discuții libere-
„Povestea anotimpurilor”

-povestire-

Sector:ARTĂ Domeniul estetic și creativ (DEC)

Desen: „Coșul cu fructe Educație muzicală Repovestire

de toamnă”
Cântec: -predare- „Toamna zână din „Povestea anotimpurilor”
povești”

Joc muzical: „Bate vântul”

Sector:CONSTRUCȚII Activitate opțională:„Pictura joacă

de culori”
„Lădițe pentru fructe”
Tema:plastică:
Carnaval
Pata picturală
„Parada fructelor”
Subiectul:„Fructe de toamnă”

35
 În legătură cu tema experimentului , am eșalonat conținutul tematic al activității artistico-
plastice- desen, pictură modelaj- urmărind indeosebi familiarizarea copiilor cu elemente de limbaj
plastic, stimularea creativității și cultivarea dragostei pentru frumos.
Pentru a-i familiariza cu culoarea am planificat și desfășurat următoarele teme:
• „Jocul culorilor înfrățite”-fuzionarea la marginea culorii; obținerea unei noi culori;
• „Spune cu ce se aseamănă”-fuzionarea în masă a culorilor;
• „De-a fabricanții de culori”-prepararea nuanțelor prin amestecul a două culori în proporții
diferite;
• „Deschidem cu alb și închidem cu negru”-tonuri de culoare, ruperea tonului;
• „Crizanteme violet”-efectul termic al culorilor , culori reci;
• „Câmp cu grâu și maci”-culori calde;

Pentru redarea punctului spontan , m-am oprit la următoarele teme:

• „Câmp cu flori”;
• „Noapte înstelată;

Pentru redarea punctului elaborat am ales temele:

• „Mărgele colorate în șirag”;
• „Struguri cu boabe mari, mijlocii și mici”;

Pentru linia plastică modulată am ales următoarele teme:

• „Plouă și bate vântul toamna”;
• „Prietenul sau prietena mea”;
• „Peisaj de iarnă”.

Pentru linia modulată în duct continuu -fără a ridica instrumentul de scris- tema
• „Copaci”.
Având în vedere că toate activitățile de desen și pictură au în vedere și forma obiectuală, am
planificat în cadrul activităților comune doar realizarea formei spontane: „Să facem fluturi
colorați”, „Cum putem face să semene mai bine cu....”.
Am folosit strategii didactice diversificate, pentru o familiarizare eficientă cu elementele de
limbaj plastic, astfel in partea introductivă a activităților am folosit ghicitori, poezii, personaje
surpriză, mici povestioare, audiții muzicale și diverse alte mijloace de învățământ.
Pentru cunoașterea și utilizarea conștientă a culorilor de către copii am conceput o serie de
jocuri: „Recunoaște culoarea”-din eșantioane textile, fotografii, creioane colorate; „Găsește
culoarea”-educatoarea spune numele culorii , copii o caută și colorează cu ea; „Cald, rece, frige”
-educatoarea pronunță numele unei culori calde sau reci, iar copiii răspund prin asociere cu
senzația termică, ex.pentru galben„cald”, pentru roșu „frige”, pentru albastru „rece”, jocul „Micii
critici” folosit la aprecierea lucrărilor realizate.
Am folosit suporturi variate de lucru –hârtie, pânză , carton, sticlă, ceramică, tablă, lemn, coji
de ouă, instrumente diversificate – pensule, bețișoare, burete, periuțe, „degețele” și vopsele care
să corespundă temei:acuarele, guașe, tempera –pentru pictură, creioane colorate, cera color, și
cărbune pentru - desen.
36
 Temele plastice care puteau fi realizate prin mai multe tehnici însușite anterior- stropire,
fuzionare, dactilopictură, șabloane sau ștampile, am dat libertate copiilor să aleagă , am pus accent
pe manifestarea liberă a imaginației copiilor, lucru ce reiese și din modul de formulare a temelor:
„Culorile calde sunt...,compune ce vrei tu cu ele;” „Cu cele trei culori preparați altele”; „Ce putem
face cu roșu, galben și albastru amestecate câte două (culori binare) , dar amestecate cu alb și
negru?”( tonuri de culoare).
Având în vedere că planul de învățământ prevede doar o singură activitate de desen – pictură
pe săptămână, am exersat și realizat temele în cadrul activității opționale „ Pictura – joacă de
culori ”, oferindu-le posibilitatea să folosească tehnici variate –tehnica conturului, tehnica
desenării cu lumânarea, Tangram, tehnica decorării, tehnica scurgerii și a suflării, tehnica
monotipiei și linotipiei.
Astfel tema „Coșul cu ouă de Paști” a oferit prilejul copiilor de a decora ouă adevărate fie cu
ornamente geometrice , elemente vegetale stilizate, cu motive decorative policrome, compuse din
linii, puncte, pete.
În vederea utilizării cât mai corecte a formei ca element de limbaj plastic, am folosit jocul
„Tangram”(utilizat frecvent la japonezi ca mod de a distra copiii prin înfățișarea desenului ca un
joc) , sau „Jocul celor șapte figuri”, de mărimi diferite obținute prin împărțirea unui pătrat după
schema:

Prin așezarea figurilor în diferite moduri copiii au obținut forme aproximative sau imagini ale
unor case, fetițe, garoafe, brad, cocoș, sperietoare, lalele, lebădă, etc.

37
 Planificând și desfășurând activitățile propuse de-a lungul experimentului am încercat
permanent să stimulez interesul față de activitatea de pictură, dar și pentru dezvoltarea gustului
estetic, pentru a învăța să distingă frumosul dintre tot ce ne înconjoară la tot pasul.

La începutul etapei formative , am dus copiii la o expoziție de desene la școală, pentru a-i
impresiona și a-i stimula să-și exprime părerile lor cu privire la lucrările expuse, să le aleagă pe
cele mai frumoase și să motiveze alegerea făcută. Le-am explicat cum pot realiza și ei astfel de
tablouri și i-am îndrumat să pătrundă cu îndrăzneală în această lume a artei, să facă și ei lucrări
care vor fi expuse și admirate de colegi, părinți și alți vizitatori ai grădiniței noastre.

Pentru realizarea proiectării analitice a unității de conținut în funcție de obiectivele specifice

ale educației plastice trebuie ținut cont de nivelul grupei de copii, de la simplu la complex, de la
general la particular.

Selectarea conținutului esențial al învățării este foarte dificil pentru educatoare, în condițiile
în care preșcolarii primesc o mulțime de informații din toate domeniile, având acces la mass-
media, calculator, cărți pentru copii, ea trebuind să dea dovadă de o adevărată măiestrie în
proiectarea conținuturilor având în vedere că spre deosebire de treptele superioare de învățământ,
la nivel preșcolar există o libertate totală de a alege conținuturile și strategiile didactice.

Ținând cont de forma principală de activitate preșcolară „jocul” , fiecare educatoare își pune
amprenta pe modul cum concepe scenariul didactic, cum reușește să atragă copiii și să desfășoare
activități cât mai interesante, captivante, care să aibă implicarea directă a copilului, iar întrebările
lui să constituie tema pentru activitățile următoare.

Respectând nivelul intelectual al grupei și unitățile de conținut stabilite, se va proiecta tema

de zi și subiectul ludic pentru fiecare unitate de conținut , în strânsă legătură cu obiectivele de
referință și operaționale și cu succesiunea anotimpurilor sau evenimentelor importante.

Exemplu: Teme posibile pentru structurarea conținuturilor:

Desen:
• Prelucrarea formei spontane: „Cu cine / ce seamănă?”
• Tonuri obținute prin decolorarea cu apă: „Nori”
• Tonuri obținute prin folosirea culorilor neutre: „Natura tristă”
• Efectul termic al culorilor: „Câmp cu flori”
Compoziții plastice:
• Pictură după natură: „Iarbă și flori”
• Desen din imaginație: „Ce-am v
Modelaj:
• Tehnici de modelare: „Coșul cu fructe”
• Compoziție: „Coșulețul fetiței”
• Compoziție: „Copilul”
• Compoziție: „Copacul”
• Compoziție: „Jucăria preferată”
• Compoziție: „Coșuleț cu cireșe”

38
 Educația plastică are un rol important în dezvoltarea gustului pentru frumos al preșcolarului,
de aceea schimbările din sistemul de învățământ au avut în vedere și această disciplină.
Modificarea debutului școlarității implică schimbări în ceea ce privește obiectivele cadru și
de referință, precum și comținuturile, schimbări ce se reflectă la nivelul strategiilor didactice.

În anul școlar 2014-2015, am planificat și desfășurat conținutul activităților de educație

plastică astfel:

OBIECTIVE CADRU:
1. Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje.
2. Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și forme, obiecte din
mediul înconjurător- natură, artă și viața socială.
3. Stimularea expresivității și creativității prin desen, pictură, modelaj.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
• să redea liber teme plastice specifice desenului;
• să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii;
• să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice;
• să recunoască elemente ale limbajului plastic și să diferențieze forme și culori în mediul
înconjurător;
• să se familiarizeze cu materialele și instrumentele de lucru accesibile vârstei;
• să compună în mod original și personal spațiul plastic;
• să interpreteze liber, creativ,lucrări plastice exprimând sentimente estetice;
MIJLOACE DE REALIZARE: jocuri de creație, jocuri-exerciții de artă, jocuri de creativitate,
compoziții plastice, lucrări colective.
MODALITĂȚI DE EVALUARE A CUNOȘTINȚELOR ȘI ABILITĂȚILOR DOBÂNDITE:
expoziții permanente, expoziții organizate cu diferite ocazii, decorațiuni interioare.

CONȚINUTURI TEMA MIJLOACE DE

MIJLOC DE METODE ȘI ÎNVĂȚĂ MÂNT EVALUARE
REALIZARE PROCEDEE
Culori de bază instructajul planșă didactică
Amestecuri „Struguri” exercițiul material
Pata de culoare pe Dactilo-pictură joc de rol demonstra-tiv
suprafață liberă din natură

Culori de bază „Ce poți face cu R,G,A, Dialogul planșă didactică

Amestecuri amestecate câte două?Dar Problemati- „Culorile
(culorile spectrului amestecate câte trei?Dar zarea spectrului solar”
solar) amestecate cu alb și negru? Turul
-jocuri de artă Galeriilor
Linia și punctul ca „Ștergarul” Exercițiul Albume de
elemente decorative Compoziție decorativă artă;obiecte de artă
populară
39
 Joc de artă
colec-tiv:
Culori de bază. „Ce putem compune cu Învățarea prin Colaj, hârtie Pictea-ză
Amestecuri culorile calde descoperire glasată , album de lumea Zânei
(recunoașterea (R, O, V)?” artă. Bune și a
culorilor de „Dar cu cele reci(V,A,Vi)?” Turul Vrăji –toa-
bază,calde-reci) „Ce ar vrea Galeriilor rei”
să-mi spună culoarea?”

Culori de bază „Povestea culorii ROȘU” Joc de rol Tuburi de guașe

Amestecuri joc de creație Exercițiul
(tente,
nuanțe,tonuri)
Culori de bază „Să facem familia culorii Planșă didactică Joc de artă
Amestecuri ROȘU” dezbatere „Familia „Nici o culoa-
(noțiunea de exerciții de artă cromatică” re
familie cromatică) fără
fami-lia ei”
Culori de bază „Universul meu”
Amestecuri compoziții plastice Exercițiul Reproduceri după
-evaluare- mari artiști
Culori de bază „Scenă din poveste”
Amestecuri (guașe) Dialogul Planșă didactică:
-evaluare- Compoziție plastică Exercițiul „Steaua culorilor”
Probleme de „Culorile Planșe didactice
expresie a culorii. calde Discuție liberă Colaj
Efectul termic(cald- sunt:R,O,G,ce poți picta Exercițiul Hârtie glasată
rece). cu ele? Demonstrația
Efectul dinamic Joc de artă
(mișcare-repaus)
Sesizarea efectelor
plastice.
Probleme de „Apus de soare” Discuție liberă Planșe didactice
expresie a culorii. Compoziție plastică Exercițiul „Tonuri spre
Efectul termic(cald- deschis - închis”
rece).
-evaluare-
Probleme de „Picăturile însuflețite” Jocul Planșe didactice
expresie a culorii Joc de artă Exercițiul „Tonuri spre
Efectul dinamic Conversația deschis – închis”
(mișcare-repaus)

Probleme de „O lume care Joc de rol Foi , albume de Con-curs de

expresie a culorii. râde, o lume care plânge” Conversația artă artă
Efectul dinamic joc de evaluare Explicația plastică
40
 (mișcare-repaus) cu
-evaluare- premii
Pata cromatică „Pune una peste alta forme Joc exercițiu Foi,
Element de limbaj diferit colorate ca să pară că instructajul Albume de artă
plastic se văd toate” Turul
Obținerea efectului Joc de artă Galeriilor
de transparență
Pata cromatică „Câmp cu flori” Joc exercițiu foi
Element de limbaj Joc exercițiu de artă
plastic
Fuzionarea
culorilor
Pata cromatică Descrierea Reproduceri de
Element de limbaj dialogul artă
plastic. explicația
Exerciții de „Artificii” Turul
obținere a formelor Joc de artă Galeriilor
spontane prin
stropire pe foaia
umedă

Pata cromatică „Pădurea” Descrierea Reproduceri de Reali-zarea

Element de limbaj Compoziție plastică dialogul artă unui album de
plastic. artă cu lucrări-
-evaluare- le copii-lor
Punctul-element de „Fulgi de zăpadă” Dialogul Lucrări de la
limbaj plastic. Explicația expoziția
Intuirea punctului Desene cu carioca pe bucăți Demonstrația permanentă
spațial. mici de hârtie.
Compunerea
suprafețelor cu
ajutorul punctelor
de diferite
grosimi,culori,
așezări.
Punctul-element de „Flori” Joc-exercițiu Planșă didactică
limbaj plastic Desen în acuarelă „Peisaje”

Exerciții de artă „Noapte înstelată” Exercițiul Lucrări de la

pentru obținerea Exerciții de artă Demonstrația expoziția Lucrare colec-
formelor spontane Turul permanentă. tivă
prin stropire pe Galeriilor
foaia uscată.

41
 Exerciții de artă „Foc de artificii” Explicația Modelul
Gruparea punctelor Exerciții de artă educatoarei
prinatingerea,presar
ea, unor pete de
culoare fluidizată
cuprinsă în mijlocul
unei hârtii
Punctul – element Discuția liberă Albume de artă Expozi-ție în
de limbaj plastic „Peisaje” Turul sala de grupă
-evaluare- Compoziție Galeriilor
Punctul – element Descrierea Planșe didactice Design
de limbaj plastic „Covoare” Expunerea interi-or
-evaluare- Compoziție decorativă Exercițiul „Să ame-najăm
casa bunicii”
Linia –element de
limbaj plastic; „Cearta liniuțelor” dialogul Planșe didactice
Exerciții de Joc de creație
stimulare a
imaginației vizuale;
Linia –element de Lucra-re
limbaj plastic; Pete „Ouă de Paști” Explicația Albume de artă Colec-tivă
și elemente Desen decorativ în carioca; Demonstrația „Coșul cu ouă
decorative; încon-deiate”

Linia –element de „Fluturele” Observația Albume de artă

limbaj plastic; Desen decorativ în carioca dirijată
Linia –element de „Grădinița mea” Exercițiul Modelul
limbaj plastic; Compoziție plastică educatoarei
-evaluare-
Linia –element de „Peisaj de primăvară” Explicația Albume de artă
limbaj plastic; Compoziție plastică(desen cu Demonstrația
-evaluare- lumânarea și pieptenele)-
acuarele și guașe
Linia –element de „Un vis frumos” Discuția liberă Albume de artă
limbaj plastic; Compoziție plastică Exercițiul
-evaluare-
Forma –element de „Ce poți face din cerc, Dialogul Planșă didactică
limbaj plastic triunghi,pătrat?” Explicația
Joc de creativitate Exercițiul
(desen cu carioca) Turul
Galeriilor
Forma –element de „Omul-cerc” Joc de rol Planșă didactică Joc
limbaj plastic „Omul-pătrat” Exercițiul distrac-tiv:
„Omul-triunghi”

42
 Exercițiu-joc de creativitate; „Extra-tereș-
trii”
Exerciții de artă
pentru obținerea
formelor spontane; Discuții libere Reproduceri
Fuzionarea petelor „Planeta culorilor”
de culoare, suflarea Joc de creativitate
liberă în diferite
direcții.
Forma –element de
limbaj plastic „Vara la noi în sat”
-evaluare- Compoziție plastică Exercițiul Reproduceri
Forma –element de
limbaj plastic „Icoane”-pictură pe sticlă Exercițiul
-evaluare- Compoziție plastică instructajul icoane

EVALUARE:

SEMESTRUL I : Expoziție cu tematică ecologică: „MEREU VERDE”;

SEMESTRUL II: Expoziție cu tema: „BUCURIILE COPILĂRIEI”

EXEMPLU: Un model de planificare a activităților artistico-plastice în grădinița de copii pe
grupe:

NIVELUL I

GRUPA MICĂ
• Desen la liberă alegere a fiecărui copil;
• Dactilo-pictură cu puncte de culoare: „Struguri”
• Desen cu creioane colorate sau carioca : „Satul meu”
• Desen cu cretă colorată: „Casa mea”
• Desen cu creioane colorate: „Mașina mea”
• Desen cu carioca sau pixuri colorate: „Fructe și legume”
• Desen cu creion negru : „Biblioteca”
• Modelaj în plastilină :„Grisine și colaci”
• Pictură în acuarelă : „Joaca cu culori” – fluidizare-
• Colaj din orice fel de materiale : „Buchetul de flori”

GRUPA MIJLOCIE

• Culoarea și forma a ceea ce ne înconjoară:„Legume”

• Să desenăm după model : „Ceainicul”
• Forme volumetrice din natură- modelaj în plastilină:„Fructe și legume”
• Să ne jucăm cu acuarele- fuzionare:„Frunze”
43
• Colorare fructe în contur: „Mulțimea de culori a toamnei”
• Desen decorativ-cu creioane colorate-:„ Ceșcuța”
• Tratare cu pic : „Iarna”
• Desen cu creioane colorate: „Ce mi-a adus Moș Crăciun”
• Puncte și pete plastice: „Fluturi multicolori”
• Să ne jucăm cu figuri geometrice: „Să vedem ce-o să iasă”
• Amestecuri cromatice, amestecarea culorilor între ele-nuanțarea culorilor-fuzionarea:
„Rochița păpușii”
• Lucrare plastică tematică: „La casa bunicuței”
• Desen decorativ cu creioane colorate : „Batistuțe”
• Îndoiri și plieri de hârtie: „Solnița”
• Lucrare plastică din memorie: „Ce voi face astăzi?

NIVELUL II
GRUPA MARE
• Prepararea tonurilor de culoare: „Struguri”
• Fuzionarea și tratarea suprafețelor: „Frunze”
• Să ne jucăm cu roșu și albastru: „ Arlechinul”
• Forme artificiale și frunze naturale: „În pădure”
• Să colorăm cu trei culori prietene: roșu, galben, oranj: „Incendiul”
• Colaj: „Animale mari și mici”
• Să desenăm cu două culori care se urăsc:alb și negru:„Vine ploaia”
• Să ne jucăm cu linii, puncte,pete: „La munte”
• Modelaj volumetric: „ Animalul preferat”
• Cromatologie- colorare cu trei culori semene: verde, albastru, violet: „Furtuna”
• Îndoiri și plieri de hârtie :„Barca” și „Coiful”
• Lucrare plastică tematică: „Covorașul fermecat”
• Cromatologie- desen cu griuri colorate: roșu, galben, albastru, verde, oranj și negru :
“Semne de carte”
• Compoziție plastică la alegerea copiilor .
În cadrul activităților desfășurate în grădiniță trebuie să-i sensibilizăm pe copii în fața
frumosului.

Îndrumând și desfășurând corespunzător activitățile artistico-plastice, vom ajuta copiii să-și

exprime gândurile, ideile, sentimentele prin mijloace artistice.

Completarea schemei orare cu un opțional la educație plastică, mi s-a părut importantă pentru
cercetarea pe care o realizez. Activitatea opțională asigură în același timp cadrul și stimularea
morală necesară manifestării și cultivării dragostei pentru frumos , a potențialului creativ , atât
pentru cadrele didactice care proiectează,realizează și evaluează opționalul, cât mai ales pentru
copii în ceea ce privește participarea ,implicarea și manifestarea acestora.

Originalitatea gândirii creatoare, care la preșcolari este destul de redusă, are posibilitatea să
se dezvolte mult prin intermediul activităților opționale artistico-plastice, la fel flexibilitatea și
fluiditatea gândirii creatoare, se dezvoltă și câmpul cognitiv, amplificând inițiativa și posibilitatea
de manifestare liberă și creativă.
44
 Prezentăm în continuare un model de activitate opțională artistico-plastică care a fost
realizat în anul școlar 2014-2015, cu copiii de grupă mică, implicată în cercetarea realizată.

DENUMIREA OPȚIONALULUI :

„PICTURA- JOACĂ DE CULORI”

NIVELUL: I – 3-4 ani;

DURATA: 1 an școlar;
TIPUL OPȚIONALULUI: domeniul estetic-creativ;

ARGUMENT:

Pictura, în grădiniță, este foarte îndrăgită de copii. Deoarece copii sunt atrași în mod deosebit
de varietatea culorilor din mediul înconjurător, de frumusețea și armonia culorilor, consider că
limbajul plastic reprezintă pentru copii o formă bună de exprimare a ideilor și sentimentelor, a
stării lor emoționale prin care educatoarea poate realiza o cunoaștere mai bună a copiilor, pentru
a le putea fi mai aproape și a-i înțelege mai bine.
Educarea și stimularea creativității și expresivității prin pictură au un rol important în
formarea și dezvoltarea comportamentului copiilor, încă din grădiniță.
Prin această activitate opțională doresc să le fiu copiilor mei un mare ajutor pentru a descoperi
lumea culorilor, pentru a înțelege semnificația și armonia lor, pentru joaca copiilor cu culorile.

OBIECTIVE CADRU:
1.Formarea și consolidarea unor deprinderi și abilități de lucru pentru realizarea unor picturi;
2.Stimularea expresivității,imaginației creatoare și talentului copiilor prin diferite tehnici ale
picturii;
3.Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și diferite forme
sau obiecte din mediul înconjurător;

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
• să se familiarizeze cu elemente de limbaj plastic și cu forme de aplicare ale acestora;
• să obțină efecte plastice și forme spontane elaborate prin diferite instrumente și tehnici
specifice picturii;
• să-și valorifice cunoștințele,înclinațiile și capacitățile dobândite;
• să interpreteze liber și creativ lucrări plastice;
• să utilizeze diferite tehnici de lucru și instrumente pentru a obține efecte plastice.
EXEMPLE DE COMPORTAMENT:
• să observe culori,puncte,linii și forme din mediul înconjurător;
• să discrimineze culori după criterii asociate unor aspecte întâlnite în mediul apropiat;

45
• să opțină efecte plastice prin combinarea culorilor folosind tehnici ca: pata de culoare,
suprapunere, fuzionare, stropire,suflare,decorare,compoziție;
• să realizeze compoziții plastice folosind elemente de limbaj plastic;
• să descopere semnificația lucrărilor din analiza culorilor și formelor;
• să descrie lucrările proprii sau ale celorlalți copii, ținând cont de aspectul lor și de
sentimentele pe care acestea le trezesc în sufletul copilului.
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:
• jocuri exerciții;
• modelaj;
• picturi pe diferite suprafețe: carton,faianță,etc;
• desene decorative pe carton,ouă,vase de lut;
• compoziții plastice;
• concurs de desene pe perete;
• analiza unor albume de artă;
• expoziții-mini-expoziții;
• confecționarea de albume cu lucrările copiilor.

CONȚINUTURI:
• recunoașterea grupurilor de culori;
• culori calde,culori reci,non-culori;
• combinarea culorilor;
• prelucrarea „formei întâmplătoare”;
• efectul de monocromie;
• amestecul culorilor;
• tehnica formelor spontane;
• tehnica amprentei mâinii sau a vârfurilor degetelor;
• suprapunerea grafică;
• tehnica vitraliului;
• tehnica ruperii tentei;
• tehnica desenării cu lumânarea;
• pictura cu lipici;
• tehnica desenului decorativ cu ajutorul pieptenului.

BIBLIOGRAFIE:
• Programa activităților instructiv-educative, ED. V&I Integral,București,2005.
• Pop Valerica, Activități de educație plastică în grădiniță, ED. V&I Integral, București,
2000.
• Șova, Siminica, Activități opționale în grădiniță, ED. ASS, Iași 2000.
• Șușală, N.Ion, Culoarea cea de toate zilele, ED. ALBATROS, București, 1982.
• Îndrumar învățământ-titularizare debutant-matematică”, Ramureanu Elena
Carmen,Ramureanu Laurențiu, Simioana Mihaela, Editura Digitală

46
 • "Orizont Didactic" Revista educațională , ed.StudIs, Antonica Chilea,aprilie 2011”
Dezvoltarea şi stimularea potenţialului creativ al elevilor la lecţiile de limba
şiliteratura română”, Grigore Cantemir, Svetlana Timciuc, Glotodidactica, Anul II,
• vol. 2, 2011
• ”Fundamentele pedagogiei”, Sorin Cristea, Editura Polirom , Iași 2000, p.226
• ” Introducere în teoria educației”, Momanu M., Editura Polirom, Iaşi, 2002
• ”Tehnici de comunicare moral-religioasă”prof. Muscaş Ana, prof. Muscaş Viorel,
Anul III – 2010, Nr. 4 (6)
• ‘‘ Educația estetică”, Adriana Stoica, www.scribd.com
• Dicţionar de Pedagogie”, Cristea, Sorin, 2000, Editura Litera, Chişinău
• ECOPICTURA De la lume adunate si înapoi la lume date!- Ghid metodic” –
Gavrilescu Geta, Musat ClaudiaEditura Arves,2008
• ”Psiholohie Școlară”, Andrei Cosmovici
• Roco, M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Ed. Polirom, 2001, 245 p.
• Jaoui, H. La créativité – Collections. Paris: P.S. Valery, 1975, 112 p.
• 122. Popescu-Neveanu, P. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Ed. Albatros, 1978,
783 p.
• Roşca, A. Despre creativitate. În vol. Creativitatea. Bucureşti: Centrul de informare
şi documentare în ştiinţele sociale şi poltice, 1973. p11 – 48

47
 TEME POSIBILE:
• „Să descoperim noi culori” – joc exercițiu;
• „Prietenia culorilor” – joc exercițiu;
• „Cearta culorilor” – joc exercițiu;
• „Să facem familia culorii...” – joc de creație;
• „Scenă din povestea preferată” – desen în natură;
• „Ce ne povestește culoarea...din acest tablou” – joc de creativitate;
• „Flori de toamnă” – exercițiu de compoziție;
• „Lumea este culoare” – joc exercițiu;
• „Copiii și curcubeul” – compoziție plastică;
• „Micii pictori” – expoziție la nivelul grupei;
• „Planeta culorilor” – joc de creativitate;
• „Cer înstelat” – joc exercițiu;
• „Fă să semene cu un iepuraș” – joc exercițiu;
• „Copacul toamna” – joc exercițiu;
• „Câmp cu flori” – joc exercițiu;
• „Cer înstelat cu lună plină” – joc exercițiu;
• „Fulgi de zăpadă” – joc exercițiu;
• „Culori asortate” – joc exercițiu;
• „Toamna în pădure” – pictură;
• „Ambalaj pentru cadoul păpușii” – desen decorativ;
• „Material pentru rochița păpușii” – desen decorativ;
• „Vapoare pe mare” – lucrare colectivă;
• „Jocul liniilor” – joc exercițiu;
• „Pictură pe faianță” – joc exercițiu;
• „Pictură pe sticlă” – joc exercițiu;
• „Decorăm ouă de Paști” – joc exercițiu;
• „Farfurii pentru piticii din poveste” – desen decorativ;
• „Farfurii cu modele” – desen decorativ pe farfurii;
• „Covor pentru camera păpușii” – compoziție decorativă;
• „Foc de artificii” – exerciții;
• „Noapte înstelată” – exerciții de artă;
• „Fluturele” – desen decorativ în cariocă;
• „Ce poți face din...” –desen cu carioca;
• „Expoziție în grădiniță” ;
• „Expoziție organizată: Universul copiilor”;

48
 TEMA ȘI RESURSE

CONȚINUTURI MIJLOCUL SĂPTĂ- MATERIALE EVALUARE

MÂNA
DE ȘI

REALIZARE PROCEDU- RALE

Familiarizarea cu „Să Cutii cu tempera și guașă,

tempera și guașa descoperim foi de bloc, pahare pentru
noi culori” apă.
-joc exercițiu Explicația, demonstrația, Recu-noaș-terea
jocul dirijat,proble- grupe-lor de culori
matizarea în diferi-te contexte

Combinarea Cutii cu tempera și guașă,

culorilor de bază foi de bloc, pahare pentru
apă.Brainstor-ming-ul
( R, G, A)
„Prietenia Descoperirea Conversa-ția
culorilor”
Jocul dirijat de
-joc exercițiu
verificare

Culori- contraste Cutii cu tempera și guașă, Conversa-ția

foi de bloc, pahare pentru
Culori CALDE- apă. de
Culori RECI „Cearta Brainstor-ming-ul verificare
culorilor”
Descoperirea
-joc exercițiu
Jocul dirijat

Obține-rea unor
forme elaborate pe
Cutii cu tempera și guașă, baza prelu-crării
foi de bloc, pahare pentru formelor spontane.
Prelucrarea formei apă.
întâmplătoare Auto-evaluarea
interpretând pata de Observarea dirijată;
culoare creată cu

49
instrumente și „Să facem Exercițiul, conversația,
tehnici de lucru familia explicația, demonstrația,
diferite culorii...” învățarea dirijată.
-joc de creație

Efectul de Creioane colorate, foi de

monocromie desen.
(amestecarea unor „Scenă din
culori cu alb,negru povestea Exercițiul
preferată” Auto-evaluarea
sau cenușiu)
Conversația
-desen în natură
Explicația

„Ce ne Cutii cu tempera și guașă,

povestește foi de bloc, pahare pentru
culoarea.... din apă.
acest tablou”
Observarea dirijată;
-joc de
creativitate Exercițiul, conversația,
explicația, demonstrația,
învățarea dirijată.
Auto-evaluarea

Nuanțarea prin Planșe didactice,pensule, Expli-carea

amestecul a două guașe, tempera.
culori luate în „Flori de acțiu-nilor specifice
cantități egale sau toamnă” Conversația,
tehnicii date
inegale -exercițiu de explicația,
compoziție „Cine încearcă
demonstrația,
reușește”
învățarea prin descoperire,
concurs
exercițiul.

Planșe didactice,pensule,
guașe, tempera.
„Cine încearcă
Conversația,
reușește”
explicația,
„Lumea este concurs
culoare” demonstrația,
-joc exercițiu

50
 învățarea prin descoperire,
exercițiul.

„Copiii și Planșe didactice,pensule,

curcubeul” guașe, tempera.
-compoziție Conversația,
plastică explicația,
Auto-evaluarea
demonstrația,

învățarea prin descoperire,

exercițiul.

Lucrările copiilor Analiza lucrărilor

„Micii Observarea dirijată colegilor și a propri-
pictori” ilor
Dialogul
-expoziție la lucrări
nivelul grupei

Tehnica formelor Planșe didactice, pensule, Obținerea unor

spontane guașe, tempera. forme elaborate pe
„Planeta baza prelucrării
( fuzionarea petelor culorilor” - Conversația, formelor spontane.
de culoare prin joc de
suflarea liberă în creativitate explicația,
diferite direcții)
demonstrația,

învățarea prin descoperire,

exercițiul.

Tehnica formelor Culori pigment, coli de Obține-rea unor

spontane hârtie, pensule. forme elabo-rate pe
baza prelucrării
( prin presarea unor Conversația, explicația, formelor spontane.
puncte de culoare „Cer înstelat” demonstrația, exercițiul,
fluidizată, stropirea problemati-zarea, jocul
-joc exercițiu
liberă, dirijarea dirijat, descoperirea.
picăturii de culoare)

„ Fă să semene Culori pigment, coli de Obține-rea unor

cu un iepuraș„ hârtie, pensule. forme elaborate pe

51
 -joc exercițiu Conversația, explicația, baza prelucrării
demonstrația, exercițiul, formelor spontane.
problematizareajocul dirijat,
descoperirea.

Tehnica amprentei Acuarele, pahare cu apă, coli

mâinii și vârfurilor de bloc de desen.
degetelor
Explicația,
„Copacul Aprecieri
toamna” demonstrația,
-joc exercițiu exercițiul,
verbale
descoperirea.

„Câmp cu Acuarele, pahare cu apă, coli

flori” de bloc de desen.

-joc exercițiu Explicația,

Aprecieri
demonstrația,

exercițiul,
verbale
descoperirea.

Coli de hârtie, pic, cerneală,

tempera, modelul
educatoarei.

brainstorming-ul, explicația,
demonstrația, munca Aprecieri
individuală a copiilor, jocul
Tehnica „Cer înstelat dirijat
suprapunerii cu lună plină”
grafice verbale
-joc exercițiu
( pic, cerneală,
tempera)

Coli de hârtie, pic, cerneală,

tempera, modelul
educatoarei.
„Fulgi de
zăpadă”
brainstorming-ul, explicația,
demonstrația, munca
52
 -joc exercițiu individuală a copiilor, jocul Aprecieri
dirijat

verbale

Coli de hârtie, acuarele, Aprecieri

pensule, Conversația,
explicația, demonstrația,
Tehnica vitraliului ( „Culori exercițiul. verbale
pentru realizarea de asortate”
efecte plastice)
-joc exercițiu

Coli de hârtie, acuarele, Mini-expoziție

pensule,

Conversația dirijată,
Tehnica ruperii „Toamna în explicația, exercițiul. Auto-evaluarea
tentei pădure”
-pictură

Coli de hârtie, culori Auto-evaluarea

pigment, lipici, bețișoare,
eșantioane de diverse
ambalaje, modelul
educatoarei.
„Ambalaj Aprecieri
pentru cadoul Analiza, explicația
păpușii” demonstrația, exercițiul,
descoperirea.
Pictura cu lipici -desen verbale
decorativ

Coli de hârtie, culori

pigment, lumânări,creioane,
eșantioane de diverse
ambalaje, modelul
educatoarei.

Observația,
„Material Aprecieri
pentru rochia Exercițiul,
păpușii”
Analiza, explicația
demonstrația. verbale

53
Tehnica desenării cu -desen
lumânarea decorativ

Culori tempera, coli mari de

carton, pensule, periuțe,
piepteni.
Tehnica desenului „Vapoare pe Conversația, explicația, Explicarea
decorativ cu ajutorul mare”
demonstrația, munca în
pieptenului
-pictură echipă.
colectivă tehnicii

folosite

Tehnica firului de „Jocul liniilor Culori tempera, coli de

ață de culoare” desen, pensule, ață.
-joc exercițiu Exercițiul,

Explicația, demonstrația,
instructajul verbal.

Efecte plastice „Pictură pe Faianță, tempera, guașă, Joc de rol:

realizate pe diferite faianță” pensule.
suprafețe „De-a criticiiîn
-joc exercițiu Observația, explicația, expoziție”
demonstrația, munca
independentă. interviul

Sticlă de geam, tempera,

guașă, pensule.

Observația,

explicația, demonstrația,
munca independentă
„Pictură pe
sticlă”

-joc exercițiu

Ouă, tempera, guașă, Lucrare colectivă

pensule.
„Decorăm ouă „Coș cu ouă încon-
de Paști” Observația, deiate”

54
 -joc exercițiu explicația, demonstrația,
munca independentă

Aluat, carioca, Observația,

„Farfurii explicația, demonstrația,
pentru piticii munca independentă
din povești”

-desen
decorativ

„Farfurii cu Farfurii din ceramică,

modele” carioca, Observația,
-desen explicația, demonstrația,
decorativ pe munca independentă
farfurii

Punctul ca element „Covor pentru Coli de hârtie, carioca.

de limbaj plastic camera
păpușii” Observația,

-compoziție explicația, demonstrația,

decorativă munca independentă

Gruparea punctelor Modelul educatoarei, hârtie

prin atingerea, de dimensiune mică,
presarea unor pete de tempera.
culoare fluidizată
„Foc de Explicația, exercițiul,
cuprinse în mijlocul
artificii” demonstrația, instructajul
unei hârtii
-exerciții de verbal.
artă pe hârtie
de dimensiune
mică

„Noapte Acuarelă, guașe, pensula.

înstelată”
Explicația, exercițiul,
-exerciții de demonstrația, instructajul
artă (acuarelă, verbal.
guașe)

55
Tehnica stropirii

„Fluturele” Coli de hârtie, carioca,

ilustrații.
-desen
decorativ în Exercițiul, explicația,
Linia ca element de carioca
demonstrația.
limbaj plastic

„Ce poți face Coli de hârtie carioca,

din...?” Exercițiul, explicația,
Forma ca element de demonstrația
limbaj plastic -desen cu
carioca

„Expoziție
organizată cu
tema: Lucrările copiilor Apreciere verbală
EVALUARE UNIVERSUL
COPIILOR”

Stimularea gândirii (convergentă, divergentă, analogică și laterală), a imaginației,

dezvoltarea vectorilor creativi( trebuința de cunoaștere, trebuința de independență și
autoafirmare, trebuința de autodepășire, aspirațiile înalte, motivația intrinsecă) impun folosirea
dominantă a metodelor bazate pe problematizare, pe acțiune reală și fictivă, pe explorare.
Strategiile didactice intuitive, mijloacele tehnice educaționale antrenează preșcolarul, îi
trezesc interesul pentru nou, îi generează stări motivațional-afective, favorabile desfășurării
activităților artistico-plastice la vârsta preșcolară.
Evaluarea oferă fiecărei educatoare date concrete despre cunoștințele pe care le au preșcolarii,
despre modul în care se folosesc de acestea pentru realizarea sarcinilor primite spre rezolvare,
despre potențialul creativ al fiecăruia, dar și despre progresele realizate și capacitatea de însușire
și stocare a noilor informații.
Un rol important, în activitatea cu preșcolarii o are autoevaluarea, mai ales la analiza lucrărilor
artistico- plastice, deoarece dă posibilitatea copilului să-și exprime liber ceea ce a realizat , ceea
ce a simțit în acel moment, de ce a folosit anumite materiale, culori, ce reprezintă pentru el, astfel
demonstrându-i că lucrarea realizată este de valoare.
Dacă îi analizăm noi lucrarea și spunem că nu a realizat corect (trebuie încurajați și copiii
care nu au realizat foarte bine), copilul se înhibă și în loc să reușească , să evolueze, nu va mai
vrea să se apropie de foaia de desen.
De aceea, aprecierile în activitățile artistico- plastice trebuie să contribuie la formarea imaginii
pozitive despre sine a copilului, trebuie să fie aprecieri pozitive, pentru a-l determina pe copil să
56
se autoexprime și să se autodepășească, familiarizându-l în același timp cu atitudinea evaluativă,
a celor cu care va relaționa mai târziu.
În concluzie, temele alese, strategiile didactice utilizate, conținuturile transmise trebuie să fie
adecvate nivelului grupei, pe care educatoarea îl cunoaște.
Pentru optimizarea procesului de învățământ și realizarea obiectivelor noului curriculum,
fiecare educatoare trebuie să aleagă cu măiestrie activitățile comune, să schimbe activ opționalul
anual, să pună accent pe latura ludică în timpul activității să-și pună în valoare imaginea, talentul
pedagogic și originalitatea, deoarece activitatea cu preșcolarii este un act de creație a fiecărei
educatoare.

57
 CAPITOLUL IV

4. ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

OBȚINUTE
4.1. EVALUAREA INIȚIALĂ A POTENȚIALULUI CREATIV AL PREȘCOLARILOR

„O linie e un punct plecat la plimbare" (Paul Klee)

Fiecare copil este o fiinţă unică. Pe măsură ce se maturizează se observă cum se dezvoltă şi
se structurează propria-i personalitate, devine din ce în ce mai independent, are propriul său bagaj
de cunoştinţe, atitudini, aptitudini, valori şi credinţe.
Educatoarea este cea dintâi modelatoare a copilului, rolul ei fiind să-i descopere sensibilitatea
şi abilitatea artistică, prin activităţi specifice ce se desfăşoară în grădiniţă; învăţătoarea îl preia, îi
dezvoltă şi cultivă mai departe aceste sensibilităţi şi abilităţi artistice.
Educaţia estetică cuprinsă în programa obligatorie, are ca obiectiv principal educarea copiilor
în sensul deprinderilor specifice artelor plastice, educarea simţului formelor, a culorilor, a
armonizării acestora, organizarea spaţiului plastic, educarea simţului artistic, deprinderea
diferitelor modalităţi de expresie, utilizarea unor materiale neconvenţionale, realizarea şi
confecţionarea unor obiecte de decor etc. Am observat adesea la copiii mici, atunci când
desenează sau pictează că în lucrările lor apar oameni cu părţi ale trupului supradimensionate,
nasuri imense, mâini uriaşe etc. Felul acesta provine din simţământul interior copilului. El nu
desenează intelectual ci prin observare, prin trăire şi prin ceea ce simte
Cunoaşterea copilului este condiţia esenţială în exercitarea actului educaţional.
De aceea am considerat că evaluarea iniţială este foarte importanta în descoperirea aptitudinilor
pe care le au copiii în exprimarea plastică.
Probele au fost preluate din cărțile de specialitate accesibile educatoarei :
-U.Șchiopu,V.Piscoi-Psihologia generală a copilului,E.D.P, București,1989,
-Silvia Dima(coordonator),Copilăria-fundament al personalității, 1997;
-C.Dumitriu, Introducere în cercetarea psihopedagogică, 2004.

I.PROBA „FIGURI GEOMETRICE”(U.Şchiopu, V.Piscoi,1989)

Proba „Figuri geometrice” investighează fluiditatea, flexibilitatea
1.Itemi de evaluare
Itemul 1. -să redea un număr cât mai mare de forme, pornind de la o figură geometrică dată;
Itemul 2. -să obţină o varietate de forme plastice prin prelucrarea formelor date;
Itemul 3. -să compună în mod original şi personal spaţiul plastic pornind de la diferite forme
plastice.
58
 2.Tehnica aplicării
Fiecare copil primeşte o foaie pe care sunt desenate 5 cercuri, 5 pătrate, 5 triunghiuri şi 5
dreptunghiuri. În total 4 serii a câte 5 figuri simple identice.Pentru fiecare desen realizat se acordă
un punct. Vor fi însumate 20 de puncte.

Pentru itemul 1 şi 2 acordăm calificativele astfel:

INS –insuficient -0 - 4 puncte
S –satisfăcător - 5 - 9 puncte
B –bine -10- 14 puncte
F.B.-foarte bine -15 -20 puncte

Itemul 3
INS –insuficient -0 - 1 puncte
S –satisfăcător - 2 - 4 puncte
B –bine -5 - 7 puncte
F.B.-foarte bine -8 -10 puncte

Notăm parametrii creativităţii după cum urmează:

 fluenţa-pentru fiecare figură desenată corect- 1punct;
 flexibilitatea-pentru fiecare categorie-1punct;
 originalitate- pentru fiecare model unicat- 1 punct.

59
 Prezentăm tabelul analitic cu rezultatele obţinute la această probă:
Nr. Fluiditate Flexibilitate Originalitate
crt. număr de Varietatea To-
Numele şi prenumele soluşii de domenii tal
găsite
1. D. L. 20 16 5 41
2. C. M. 20 15 5 40
3. C. C. 20 14 5 39
4. T. A. 20 15 4 39
5. T. C. 20 14 3 37
6. A.A. 18 15 4 37
7. T. M. 20 18 1 39
8. T. F. 20 12 3 35
9. S.P. 20 10 1 31
10. C. I. 20 10 2 32
11. T. L. 17 9 1 27
12. S.M. 20 10 1 31
13. H. I. 20 8 1 29
14. C. C. 20 6 2 28
15. U.A. 20 12 1 33

Itemul 1
100
100
80
60
40
20
0 0 0
0
INS. INS.
S. S.B. F.B F.B
B.

60
 Itemul 2 Itemul 3

46.66 40
50 40 33.33
40 33.33 26.66
30
30 20
20
20
10 10
0 0
0 0
INS. INS.
S. B.
S. F.B
B. F.B INS. INS.
S. B. F.B
S. B. F.B

61
 II.PROBA „OMULEŢULUI”

Cea de-a doua probă pentru evaluarea constatativă „proba omuleţului”prin care urmărim
îndemânarea copiilor în realizarea desenului şi calitatea produsului realizat prin redarea părţilor
componente ,a detaliilor.

1. Itemii de evaluare
Itemul 1 – să deseneze corect omuleţul, folosind elemente de limbaj plastic: punct, linie,
formă.
Itemul 2 – să redea părţile componente ale corpului şi detalii: îmbrăcăminte, încălţăminte,
accesorii.

2. Tehnica aplicării
Se cere copiilor să deseneze pe o foaie de hârtie chipul omuleţului.

3.Cotare
Pentru fiecare criteriu realizat se acordă un punct.

Itemul 1
 omuleţul este de nerecunoscut- mâzgălitură-0 puncte;
 există un control şi o ordine a elementelor de limbaj plastic- cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi- 1
punct;
Dacă elementele sunt recunoscute ca părţi ale corpului, desenul se încadrează în itemul 2.
Itemul 2
 prezenţa capului 1punct
 prezenţa picioarelor 1 punct
 prezenţa braţelor chiar dacă degetele nu sunt evidente 1punct
 prezenţa trunchiului 1punct
 prezenţa gâtului 1punct

62
 prezenţa ochilor 1punct
 prezenţa nasului 1punct
 prezenţa gurii 1punct
 prezenţa părului 1punct
 prezenţa hainelor 1punct
 prezenţa degetelor 1punct
 lipsa transparenţei veşmintelor 1punct
 articole vestimentare bine marcate 1punct
 (pălărie, vestă,cravată,pantaloni)
 proporţia capului(mai mic decât ½ din trunchi) 1punct
 proporţia braţelor 1punct
 proporţia picioarelor 1 punct
 prezenţa călcâielor 1 punct
 prezenţa urechilor 1 punct
 detalii oculare 2puncte

În total pot însuma la acest item 20 de puncte.

INS Insuficient 0 -4 puncte

S. Satisfăcător 5 -9 puncte

B. Bine 10 -14 puncte

F.B. Foarte bine 15 -20 puncte

63
 Analiza.Prelucrarea și interpretarea datelor

Nr.crt Numele și prenumele Itemul 1 Itemul 2 TOTAL

1. D. L. 1 18 19

2. C. M. 1 17 18

3. C. C. 1 17 18

4. T.A. 1 18 19

5. T. C. 1 15 16

6. A.A. 1 16 17

7. T. M. 1 16 17

8. T. F. 1 15 16

9. S. P. 1 14 15

10. C. I. 1 17 18

11. T. L. 1 18 19

12. S. M. 1 12 13

13. H. I. 1 16 17

14. C. C. 1 12 13

15. U.A. 1 12 13

64
 Itemul 1 Itemul 2

73.33
100 80
100
60

50 40 26.66
20
0 0 0 0 0
0 0
INS.
INS. B.
S. B. FB. INS.INS.
S. B.
S. FB.B. FB.

Itemul 1

Desenul „omulețului ” realizat de fiecare copil a evidențiat faptul că toți copiii au reușit să
redea chipul omului folosind elemente de limbaj plastic: punct, linie, formă.

Analizând desenele, am constatat că fiecare copil a aranjat bine elementele compoziționale,

deci fiecare are o percepție corectă apropriei scheme corporale.

Itemul 2

Din eșantionul ales , 12 copii au desenat chipul omulețului, realizând majoritatea detaliilor.
Au desenat corespunzător omulețul, evaluat prin gradul de perfecțiune și completitudine a
desenului, respectând proporțiile corpului, trunchiului și picioarelor, marcând diferența dintre
sexe prin elemente de vestimentație – pantaloni pentru băieți,fuste și rochițe pentru fete, cât și
prin redarea unor detalii fizice- păr scurt pentru băieți și păr lung și fundițe pentru fete.

65
 Elementele de vestimentație sunt frumos colorate și decorate cu diferite elemente plastice:
puncte, linii, pete.

Fiziologic au realizat în desen o serie de detalii semnificative cum ar fi: urechile, irisul,
sprâncenele, degetele și laba piciorului.

Acești copii au obținut calificativul „foarte bine” de unde rezultă că există o dezvoltare
cognitivă corespunzătoare.

Doi copii au desenat și ei omulețul ,respectând proporțiile, dar redând un număr minim de
detalii.

Îmbrăcămintea este colorată într-un număr mare de culori- albastru, verde, galben, portocaliu,
roșu- dar la unii lipsesc detaliile ornamentale și accesoriile vestimentare.

Majoritatea au desenat omulețul în poziția stând, nu în mișcare, unii desenând degetele

exagerate.

Cromatic au folosit culori vii, unele calde, specifice copiilor deschiși,calmi, care emană o
energie pozitivă, altele neutre, specifice copiilor închiși, crispați și agresivi.

Nici unul dintre copii nu a marcat diferența dintre sexe prin detalii fiziologice.

66
 III.ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITĂȚII

Pentru a investiga potențialul creator, sensibilitatea cromatică și simțul formei copiilor

preșcolari de 4-5 ani, am utilizat metoda produselor activității copiilor. Produsele activității
copiilor au fost specifice activității artistico- plastice: desene, picturi.

1. Itemi de evaluare

Itemul 1 – să folosească în desen un număr cât mai variat de culori;

Itemul 2 – să redea tema aleasă folosind cât mai multe categorii de elemente compoziționale;

Itemul 3 – să realizeze tema aleasă folosind elemente compoziționale cât mai originale.

2. Tehnica aplicării

Copiilor li s-a cerut să deseneze ce le place lor mai mult pe o coală de hârtie A4 , folosind
culori, carioci sau creioane negre.

3.Cotare

Itemul 1 –pentru fiecare culoare folosită, am atribuit 1 punct;

Itemul 2 –pentru fiecare categorie de elemente, am notat 1 punct;

Itemul 3 – pentru fiecare element compozițional neobișnuit am atribuit 1 punct.

67
 INS. -insuficient- 0-4 puncte

S. - suficient- 5-9 puncte

B. -bine - 10-14 puncte

F.B - foarte bine- 15-20 puncte

4. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor

Nr.crt Numele și prenumele Itemul 1 Itemul 2 Itemul 3 Total

1. B. O. 17 9 1 27

2. M. R. 15 7 1 23

3. M. C. 12 8 1 21

4 H. T. 10 5 1 16

5. C. E. 7 4 1 12

6. N. A. 5 7 0 12

7. U. C. 9 5 1 15

8. H. T. 10 5 1 16

9. M. I. 9 5 1 15

10. T. C. 8 5 0 13

11. M.M. 4 8 0 12

12. M. M. 4 8 0 12

68
 13. A.A. 5 5 1 11

14. A. A. 8 5 0 13

15. E.L. 7 3 0 10

Itemul 2 60
60

40
13.33 13.33
13.33
20

0
INS.S. B.
INS. S. FB.B. FB.
Itemul 1 Itemul 3
93.33
100 80 66.66
60
50 33.33
40
6.66 0 0 20
0 0 0
INS.S. S.
INS. B.
B. FB. FB. 0
INS.INS.
S. B.
S. FB.
B. FB.

Analizând desenele cu temă aleasă, am observat că preșcolarii cunosc un număr destul de mare
de culori și nuanțe.

Culorile au fost folosite corespunzător pentru categoriile de elemente prezentate în desen:

verde pentru iarbă, galben pentru soare, albastru pentru cer, roșu pentru flori.

Doi copii au folosit o varietate de culori și nuanțe, având o sensibilitate cromatică dezvoltată,
obținând calificativul „foarte bine” cu un punctaj de 17 respectiv 15 puncte.

Un număr de 3 copii au folosit un număr mare de culori, obținând calificativul „bine”,

obținând un punctaj de 10, 10, respectiv 12 puncte.

Din numărul total de copii, 9 au folosit un număr minim de culori , aceștia obținând
calificativul „suficient”.

Itemul 2

69
 Am evaluat numărul de categorii de elemente compoziționale pe care copii sunt capabili să le
deseneze fără suport intuitiv, doar din imaginație.

Un singur copil a folosit într-un singur desen un număr de 9 elemente compoziționale, acesta
prezintă un grad ridicat de inteligență.

Toate elementele compoziționale aparțin realității înconjurătoare : case, mașini, flori, oameni,
copaci.

Un număr minim de categorii de elemente plastice am găsit la 12 copii, aceștia obținând

calificativul „suficient”.

Calificativul „insuficient” a fost obținut de 2 copii, aceștia redând un număr mic de elemente
plastice, rezultând o experiență cognitivă scăzută.

Itemul 3
La acest item am evaluat originalitatea copiilor, capacitatea lor de a elabora idei, solutii cât
mai ieșite din comun.

Un număr de 9 copii au găsit cel puțin un element compozițional neobișnuit obținând

calificativul „suficient”, iar un număr de 6 copii nu au găsit soluții originale fiind notați cu
„insuficient”. Am apreciat și desenele din care lipseau elementele compoziționale neobișnuite,
deoarece la această vârstă creativitatea este încă în stare latentă; am apreciat desenele și după
complexitatea temei, după armonia cromatică, după originalitate, observând că preșcolarii
manifestă dispoziții native.

70
 TABEL ANALITIC

EVALUARE INIȚIALĂ

Cali- Ca- Ca-

Nr. Numele și Proba 1 fica- Proba 2 li- Proba 3 li-
Crt. prenumele Figuri tiv Proba fi- Analiza fi-
geometrice Omulețu- ca- Produse- ca-
lui tiv lor tiv
activității
1. C.T. 41 F.B. 19 F.B 27 F.B

2. B. O. 40 F.B 18 F.B 23 F.B

3. M. R. 39 F.B 18 F.B 21 B.

4 M. C. 39 F.B 19 F.B 16 B.

5. H. T. 37 F.B. 16 F.B 12 S.

6. C. E. 37 F.B. 17 F.B 12 S.

7. N. A. 39 F.B. 17 F.B 15 S.

8. U. C. 35 F.B. 16 F.B 16 B.

9. H. T. 31 B. 15 F.B 15 S.

10. M. I. 32 B. 18 F.B 13 S.

11. T. C. 27 S. 19 F.B 12 S.

12. M.M. 31 B. 13 B. 12 S.

13. M. M. 29 B. 17 F.B 11 S.

14. A.A. 28 B. 13 B. 13 S.

71
 15. A. A. 33 F.B. 13 B. 10 I.

III.PROBA LUSCHER

Această probă se aplică pentru a determina preferințele preșcolarilor pentru culoare și a

modului de operare cu culoarea preferată.. Copiilor li se cere să să ierarhizeze un set de opt culori
–roșu, verde, mov, galben, maro, gri, albastru și negru-în ordinea preferinței, apoi să spună care
culoare le place mai mult, care nu le place și să-și motiveze răspunsurile.

Preferința pentru o culoare sau alta exprimă nivelul dezvoltării universului cromatic al
copilului.
MOTIVE CONCRETE:

 galbenul place pentru că..................

 albastru place pentru că ..................
 verdele place pentru că................

MOTIVĂRI DE NUANȚĂ :

 Culoarea roșie este ca.............

 culoarea galbenă este ca................

MOTIVĂRI AFECTIVE CARE EXPRIMĂ O STARE DE MOMENT:

 „Îmi place roșul pentru că este.........”

 „Îmi place galbenul pentru că este......”
 „Îmi place verdele pentru că este.......”
 „Îmi place albastru pentru că este .........”

MOTIVĂRI CU CARACTER PERSONAL-DECLARATIV:

 „Îmi place culoarea roșie pentru că este......și........”

 „Îmi place culoarea.............. pentru că este......și........”
 „Nu-mi place ............pentru că este .........și ....”

72
 Teoria doctorului Max Luscher, cel ce a creat testul ce-i poartă numele, este că semnificaţiile
culorilor sunt adânc înrădăcinate în psihicul uman, şi acestea provin din timpuri ancestrale, când
strămoşii noştri trăiau în peşteri.
Pentru omul primitiv, acţiunea avea două forme: atacul sau apărarea. Lumina zilei, percepută
printr-un galben deschis, semnifica o nouă zi, un nou început, spre deosebire de albastrul închis
sau negrul nopţii, ce aducea cu ea teama de necunoscut şi nevoia de a sta ascuns.
De aceea, după dr. Luscher, albastrul închis este culoarea "liniştii şi a pasivităţii" iar galbenul
deschis culoarea "speranţei şi activitatii". Roşul, în special tonul mai închis, spre maro, era
asociat cu culoarea sangelui şi de aceea avea legătura cu vanătoarea şi agresiunea. Verdele
specific vegetaţiei reprezenta asigurarea hranei, precum şi diversele medicamente naturiste. De
aceea era asociat cu apărarea şi grija de sine, fiind culoarea complementară roşului.

IV. TESTUL „FEREASTRA DESCHISĂ”sau „FEREASTRA DE AUR”

Tema acestui test este o „fereastră deschisă” și colorată în galben, decupată în așa fel încât
să se poată deschide cele două geamuri. Ursula Șchiopu a sugerat culoarea galbenă pentru
fereastră, pentru că această culoare stimulează imaginația copiilor.

Durata acestui test este de 20 de minute.

MATERIAL :

Se prezintă copiilor pe o foaie mică de desen o fereastră și li se sugerează să o deschidă.

Copilului îi revine sarcina de a desena în deschizătura ferestrei ceea ce vede în acel moment
prin „fereastra deschisă”

Se notează fluența, flexibilitatea și originalitatea astfel:

FLUENȚA:

Numărul elementelor incluse în compoziție și numărul culorilor utilizate:

-5 puncte.

FLEXIBILITATEA:
Vizează diversitatea modelelor -5 puncte;
ORIGINALITATEA:

Vizează modul de construire a unor compoziții -5 puncte;

73
TOTAL PUNCTAJ: 75 puncte;

Punctajul obținut relevă nivelul potențialului creativ al copilului preșcolar.

Analizând desenele copiilor la această probă am obținut următoarele rezultate:

FLUENȚĂ

NUMĂR COPII PUNCTAJ FLUENȚĂ

7 7 x 5 puncte = 35 puncte
5 5 x 4 puncte = 20 puncte
2 2 x 3 puncte = 6 puncte
1 1 x 2 puncte = 2 puncte
TOTAL COPII PUNCTAJ MAXIM = 75 puncte
15 PUNCTAJ OBȚINUT =63 puncte

FLEXIBILITATE

NUMĂR COPII PUNCTAJ FLEXIBILITATE

9 9 x 5 puncte = 45 puncte
4 4 x 4 puncte = 16 puncte
2 2 x 3 puncte = 6 puncte
TOTAL COPII PUNCTAJ MAXIM = 75 puncte
15 PUNCTAJ OBȚINUT =67 puncte

ORIGINALITATE

NUMĂR COPII PUNCTAJ ORIGINALITATE

6 6 x 5 puncte =30 puncte

4 4 x 4 puncte = 16 puncte
3 3 x 3 puncte = 6 puncte
2 2 x 2 puncte = 4 puncte
TOTAL COPII PUNCTAJ MAXIM = 75 puncte

74
 15 PUNCTAJ OBȚINUT= 59 puncte

Cercetările psihologice asupra rolului și percepției culorilor în procesul de învățare

demonstrează faptul că utilizarea unui câmp cromatic variat sporește randamentul activității
intelectuale, a învățării și influiențează conduita umană prin declanșarea de trăiri afective,
intenții, aptitudini.

Culorile trebuie armonizate și cu temperamentul oamenilor. Fișele colorate date copiilor îi

antrenează pe aceștia în obținerea unor rezultate mai bune, astfel:

 Roșu- stimulează activitatea intelectuală;

 Galbenul-este un calmant psihic, stimulează starea de vigilență a creierului;
 Verdele-stimulează asociațiile libere de idei,imaginația;
 Albastru-încetinește ritmul activității.
„Lumea este colorată! O lume fără culori n-ar fi numai tristă, ci ar părea moartă.Gândiți-vă
doar la marea deosebire dintre o zi de vară însorită, scăldată de cerul albastru, de flori, frunze și
o zi de toamnă târzie, ploioasă, mohorâtă, când totul este dominat de cenușiu sau la trista înfățișare
a naturii ce se pregătește de iarnă, există culori, chiar dacă reduse la o gamă. Total lipsit de culoare
este numai întunericul absolut. O cât de slabă rază de lumină naște culori. De lumină depinde
existența culorilor, lumina este chiar izvorul lor”(Paul Constantin, Să vorbim despre culori, p.21).

Culoarea este realitatea subiectivă generată de interacțiunea a trei factori:

 Ochiul;
 Lumina;
 Obiectele.
În practica didactică, pe lângă influiența asupra stării afective a copilului, armonia culorilor
poate duce la sporirea randamentului școlar, poate influența memoria, percepția și poate
dezvolta imaginația și inteligența.Cercetătorii au demonstrat influența culorilor asupra omului
în plan psihic, dar și fizic.(Maria Cristea, 2009, p.32)

Un rol deosebit trebuie acordat motivării acțiunii copilului, pentru a lucra cu tragere de inimă și
a duce lucrul la capăt. Motivul social este cu mult mai puternic decât motivele jocului sau ale
activității în folos personal. Deci„ să înlăturăm gardienii de la porțile
imaginației”(P.Lengrand),celor prozaici să le stimulăm imaginația, celor„care trăiesc în vis cu
ochii deschiși”,să le oferim povești mai realiste.Activitățile incluse în domeniul „educației
estetice”constituie mijlocul cel mai generos de activare și stimulare a potențialului creativ.
Mijloacele artei devin pentru copil unelte autentice de depășire curajoasă a problemelor de
echilibrare ,de armonizare , de modelarea spațiului în care trăiește și se joacă copilul. Deși
determinată genetic, aptitudinea artistică se modelează prin educație pentru că „personalitatea
copilului este rezultatul factorilor ereditari, de mediu și ea nu poate configura adecvat pentru
considerarea și acțiunea lor paralelă”(apudE.Rafailă, p.47).

75
 Se impune ca obligatorie descoperirea și exersarea predispozițiilor artisticecare sunt aproape
generale:

 Simțul culorii actualizat în prezența atributelor cromatice ale naturii(culori calde, culori reci,
pete fuzionate, pete vibrante, pete plate), se manifestă la toți copiii;la cei real înzestrați se
manifestă printr-o voluptate ieșită din comun pentru culori și acorduri strălucitoare
neașteptate;
 Simțul formei se manifestă prin pornirea lăuntrică de a aprecia mental sau cercetând cu mâna
înainte de a o fixa pe hârtie.
Lucrând cu pensula sau cu creioane colorate, manifestă o atitudine de uimire în fața realității
și în fața propriilor produse.

În urma aplicării probelor psihologice care au verificat potențialul creativ al preșcolarilor, cât
și a probelor „ figuri geometrice” și proba „Omulețului” am constatat:

 obiectele sunt redate cu precizie, fiind completate de elemente de originalitate;

 elementele compoziționale sunt subordonate unei teme și sunt organizate într-un ansamblu;
 subiectele redate în lucrări ilustrează experiența cognitivă a copiilor;
 în lucrările copiilor există mai multe planuri compoziționale;
Rezultatele obținute demonstrează că nivelul flexibilității gândirii și imaginației, diferă de la
un copil la altul, iar preșcolarii testați demonstrează că flexibilitatea atinge un nivel bun și foarte
buniar fluiditatea plastică este mai mare decât originalitatea și flexibilitatea, deoarece potențialul
creativ al copiilor la această vârstă este încă scăzut.

La proba„Omulețului”, am observat că majoritatea copiilor au redat corpul omenesc în linii

mari dar, nu au punctat toate detaliile și nu toți respectă proporțiile între părțile corpului.

Din punct de vedere cromatic, copii folosesc un spectru larg de culori, însă reprezentările
despre lumea exterioară sunt încă reduse.Pornind de la datele obținute în cadrul etapei
constatative, a demersului nostru aplicativ, ne-am propus utilizarea în cadrul activităților
desfășurate cu copii, a unor procedee de cultivare și valorificare a potențialului creativ al acestora.

Aplicând aceste probe am obținut o serie de informații despre personalitatea copiilor –

emotivitate, spirit de observație, creativitate, simțul estetic, echilibrul psihic, timiditate, calitățile
gândirii, nervozitate-, precum și asupra relațiilor din familie și a modului cum sunt percepute
acestea de copii.

Atât la grădiniță cât și acasă trebuie să-i oferim copilului ocazii de manifestare a potențialului
lui de a crea, de a descoperii arta, creându-i un climat liber de manifestare și condiții propice
afirmării personalității.

„Fiecare copil este un artist,problema este cum să rămână un artist și după ce va

crește”(Pablo Picasso).

76
 4.2. EVALUAREA FINALĂ A REZULTATELOR PREȘCOLARILOR ȘI
ÎNREGISTRAREA PROGRESELOR LOR

La sfârșitul anului școlar, pentru a putea observa progresul realizat , am retestat copii. Pentru
aceasta am reluat probele inițiale introducând elemente de dificultate.

La proba „figuri geometrice” am insistat să redea cât mai multe forme plastice diferite; iar la
proba „omulețului” am pus accent pe calitatea produsului realizat și pe redarea detaliilor:

 numărul corect de degete;

 detalii oculare;
 detalii ornamentale;
 accesorii vestimentare;
 redarea poziției umane în mișcare;
 articole vestimentare bine marcate: cravată, pălărie, batic, pantaloni,fustiță, etc;
La proba „ analiza produselor activității„ am extins registrul cromatic și categoria de
elemente, am pus accent pe aspectul estetic al lucrării.

Itemii de evaluare, tehnica aplicării, analiza, prelucrarea și interpretarea datelor, au fost

aceleași ca la evaluarea inițială.

77
1. PROBA „FIGURI GEOMETRICE”

Fluiditate număr Flexibilitate

Nr. Numele şi prenumele de soluţii găsite Varietatea de Originalitate Total
crt. domenii
1. C.T. 20 17 8 45
2. B. O. 20 16 6 42
3. M. R. 20 17 6 43
4. M. C. 20 16 4 40
5. H. T. 20 15 4 39
6. C. E. 19 16 5 40
7. N. A. 20 18 3 41
8. U. C. 20 14 4 38
9. H. T. 20 11 2 33
10. M. I. 20 11 4 35
11. T. C. 19 10 1 30
12. M.M. 20 11 2 33
13. M. M. 20 9 2 31
14. A.A. 20 8 3 31
15. A. A. 20 13 2 35

78
 100
100

50

0 0 0
0
INS.INS.S. B. FB.
S. B. FB.
ITEMUL 1 ITEMUL 2

60 53.33
40
40

20 6.66
0
0
INS.INS. BS. B FB.

ITEMUL 3

60
46.66

40 33.33

20
6.66
0
0
INS.INS.
S. B.
S. FB.
B. FB.

79
2. PROBA „OMULEȚULUI”

Nr.crt Numele și prenumele Itemul 1 Itemul 2 TOTAL

1. C.T. 1 20 21

2. B. O. 1 19 20

3. M. R. 1 19 20

4. M. C. 1 20 21

5. H. T. 1 18 19

6. C. E. 1 18 19

7. N. A. 1 18 19

8. U. C. 1 17 18

9. H. T. 1 15 16

10. M. I. 1 18 19

11. T. C. 1 18 19

12. M.M. 1 13 14

13. M. M. 1 17 18

14. A.A. 1 13 14

15. A. A. 1 14 15

80
 100

50

0
INS.INS.S. B.
S. FB.
B. FB.
ITEMUL 1 ITEMUL 2

100

50

0
INS.INS.S. S.
B. B.
FB. FB.

3. ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITĂȚII

Nr.crt Numele și prenumele Itemul 1 Itemul 2 Itemul 3 Total

1. C.T. 18 10 3 31

2. B. O. 16 8 2 26

3. M. R. 14 10 2 26

4 M. C. 12 8 2 22

5. H. T. 10 5 2 17

6. C. E. 13 8 1 22

7. N. A. 10 7 2 19

8. U. C. 12 7 2 21

9. H. T. 10 7 1 18

81
10. M. I. 9 6 1 16

11. T. C. 9 9 1 20

12. M.M. 11 7 1 19

13. M. M. 12 8 1 21

14. A.A. 15 6 1 22

15. A. A. 12 7 1 20

ITEMUL 1 ITEMUL 2

80 100 86.67

60

40 50

20 13.33
0 0
0 0
INS.INS.
S. B.
S. FB.
B. FB. INS.INS.S. B.
S. FB.
B. FB.

ITEMUL 3

100
100

50

0 0 0
0
INS.INS.S. B. FB.
S. B. FB.

82
 EVALUARE FINALĂ

Ca- Ca- Ca-

Nr. Numele și Proba 1 li- Proba 2 li- Proba 3 li-
Crt. prenumele Figuri fi- Proba fi- Analiza fi-
geometrice ca-tiv Omulețu-lui ca- Produse-lor ca-
tiv activității tiv

1. C.T. 45 F.B. 21 F.B 31 F.B

2. B. O. 42 F.B 20 F.B 26 F.B

3. M. R. 43 F.B 20 F.B 26 F.B.

4 M. C. 40 F.B 21 F.B 22 F.B

5. H. T. 39 F.B. 19 F.B 17 B.

6. C. E. 40 F.B. 19 F.B 22 F.B.

7. N. A. 41 F.B. 19 F.B 19 B.

8. U. C. 38 F.B. 18 F.B 21 F.B

9. H. T. 33 B. 16 F.B 18 B.

10. M. I. 35 F.B. 19 F.B 16 B.

11. T. C. 30 B 19 F.B 20 F.B.

12. M.M. 33 B. 14 B. 19 B.

13. M. M. 31 B. 18 F.B 21 F.B.

14. A.A. 31 B. 14 B. 22 F.B.

15. A. A. 35 F.B. 15 F. B. 20 B.

Prezentăm în continuare , în paralel , rezultatele obținute la proba „Figuri geometrice”-

fluiditate, flexibilitate, originalitate, la testarea inițială și testarea finală.

83
Rezultatele obținute la parametrul fluiditate:

150 100 250

100
50 0 0 0 200
0 150
INS
S. B. FB.
. 100
Test.ini. 0 0 0 100
50
Test.Fin 0 0 0 100
0
INS S B FB
Test.ini. Test.Fin Test.Fin. Test.ini.

Rezultatele obținute la parametrul flexibilitate:

53.33
60
50 40
40 53.33
30 46.66
20 6.66 40
10 0 33.33
0
INS S B FB 20
Test.ini. 0 20 46.6633.33
6.66
Test.Fin. 0 6.6653.33 40 0
B
S

FB
INS

Test.ini. Test.Fin. Test.Fin. Test.ini.

Rezultatele obținute la parametrul originalitate:

50
40
30
20
10 46.66
0 40
INS S B FB 33.3333.33
26.66
Test.ini. 40 33.3326.66 0
Test.Fin. 0 46.6633.336.66 6.66
0 0
INS S B FB
Test.ini. Test.Fin. Test.Fin. Test.ini.

84
 După cum se poate observa din tabelele analitice și cele sintetice, la începutul anului
școlar copiii erau împărțiți în trei categorii- suficient, bine și foarte bine, în ceea ce privește
abilitățile artistico-plastice, iar la evaluarea finală se observă, ca urmare a modificărilor introduse
prin aplicarea experimentului, că s-a produs o îmbunătățire a experienței plastice, a atitudinii față
de desen, a flexibilității grafice, o mai bună coordonare oculo-motorie, îmbunătățirea calităților
volitive –perseverență, independență-, a imaginației creatoare și nu în ultimul rând, a atitudinii
estetice a preșcolarilor.
Lucrările copiilor pot fi împărțite în trei categorii:
• sintetice-efectuate dintr-o singură trăsătură;
• analitice-efectuate cu detalii care par ca un ansamblu dispus geometric;
• mixte-reflectând cele două tendințe, respectiv, realizează sintetic partea centrală a
desenului pe care îl completează apoi cu detalii, cu elemente secundare de tip analitic, ceea ce
înseamnă atât entuziasm, imaginație, reacții prompte cât și dorința de a reuși.
Unele personaje din desenele preșcolarilor sunt vesele ceea ce demonstrează că acești copii
au spirit de observație și un puternic simț estetic.
Copii „adaugă” des în lucrări „soarele”, ceea ce simbolizează viață, căldură,iar alții au
preferințe pentru linii curbe dovadă că sunt sensibili, dar fără prea multă încredere în ei , căutând
în orice moment aprobarea adulților, unii sunt mai realiști, dotați cu o bună capacitate de
organizare și inițiativă cu interes pentru liniile drepte.
Lucrările s-au caracterizat în general prin bogăția de detalii și repartizarea rațională a
obiectelor în spațiu, ceea ce rezultă o dezvoltare mentală adecvată vârstei. Privind
comportamentul copiilor în timpul activității, s-au remarcat preșcolari care încruntau sprâncenele,
își țuguiau buzele sau își sugeau degetele, prin aceste manifestări demonstrând o concentrare
mare a proceselor psihice.
Rezultatele experimentului desfășurat, atât cele cantitative, cât și mutațiile calitative, devin
argumente de validare a ipotezei de la care am pornit,deci, este posibilă familiarizarea
preșcolarilor cu elemente de limbaj plastic, în condițiile abordării unei strategii didactice
adecvate.

Desfășurarea experimentului a favorizat sedimentarea următoarelor concluzii:

• copiii timizi și cei mai puțin activi capătă încredere în forțele proprii, curaj, ceea ce poate
conduce la obținerea unui rezultat pozitiv și la alte activități;
• activitățile artistico-plastice pot fi adevărate surse de cunoaștere și evaluare a dezvoltării
personalității copiilor, având în vedere legătura dintre desen, culoare și personalitate;
• tehnicile de lucru folosite, sunt acele elemente de noutate care introduse progresiv,stârnesc
interesul și curiozitatea față de tot ce este frumos, față de activitățile artistico-plastice;
• exercițiile și jocurile senzoriale propuse măresc capacitatea de percepție a copiilor, le
dezvoltă acuitatea vizuală astfel încât ei pot să perceapă expresivitatea formelor și culorilor;
• Educatoarea trebuie să orienteze preșcolarii spre situații problemă legate de mediul
natural și social în care trăiesc, legate de viața cotidiană, ce are efect imediat în planul creativității
plastice. În activitățile artistico-plastice trebuie să i se ofere copilului libertate, dar și îndrumare,
încurajare pentru ca acesta să se poată dezvolta și manifesta creativ, trebuie utilizate metode
bazate pe problematizare, descoperire, explorare, îmbinarea activităților individuale cu cele de
85
grup, implicarea pe cât posibil a părinților și familiei în activitatea lui pentru dezvoltarea
potențialului creativ;
• Educatoarea trebuie să desfășoare activități artistico- plastice în grup pentru a le satisface
copiilor dorința de a relaționa cu ceilalti, pentru a le stimula fluiditatea, flexibilitatea și
originalitatea plastică, să amenajeze spațiul clasei într-un mod plăcut, să folosească suport
intuitiv, indicații verbale și procedee de explorare perceptivă necesare pentru vârsta preșcolară și
să asigure mijloace materiale necesare desfășurării în bune condiții a activităților artistico-
plastice – aluat, hârtie, acuarele, pensoane-, să folosească tehnici de lucru cât mai variate care să
impresioneze și să stimuleze copiii.
• Dezvoltarea activității artistico-plastice cu eficiență sporită nu se poate realiza fără unele
informații din unele lucrări de specialitate;

86
 CONCLUZII

Așa cum am arătat și în argumentarea lucrării, importanța acestei teme constă în necesitatea
formării la copii a deprinderilor artistice și familiarizarea cu elementele de limbaj plastic.
În prezenta lucrare am pornit de la problematica educației plastice în general, adaptată apoi
specificului instruirii didactice prin utilizarea unor metode și strategii moderne, activ-
participative.
După o temenică documentare științifică, activitatea mea s-a concentrat pe cunoașterea
particularităților bio-psihice ale preșcolarilor precum și pe adaptarea și proiectarea metodologiei
și strategiilor demersurilor didactice, pe care le-am întreprins pe parcursul acestui an școlar. În
acest scop am conceput strategii didactice care au dezvoltat competențele artistice, au condus la
dezvoltarea gustului estetic, a deprinderilor și tehnicilor de redare plastică, a potențialului creativ
al copiilor.
Datele obținute la finalul experimentului psihologic întreprins confirmă ipoteza cercetării,
evidențiind rolul activităților artistico-plastice în stimularea și dezvoltarea potențialului creativ
al preșcolarilor.
Cercetarea întreprinsă a demonstrat cât de bogată este forța creativă la copil, cât de spontan,
cât de individual, cât de accentuat este elanul lui creator.
Produsele preșcolarului chiar dacă nu ajung la ceva nou cu valoare socială,pentru că
deprinderile plastice și capacitățile intelectuale sunt încă insuficient dezvoltate, exprimă nevoile,
dorințele,trăirile lui afective care stau la baza creativității.
De aceea concluzionăm că dezvoltarea sistematică a creativității la vârsta primei copilării
poate fi de importanță majoră atât în menținerea potențialului creativ, cât și a evoluției sale
ulterioare, în cultivarea și stimularea creativității infantile conținând în sine premisele afirmării
creativității la maturitate.
Comparând rezultatele obținute la evaluarea inițială și finală a priceperilor, deprinderilor,
abilităților artistico-plastice ale preșcolarilor constatăm un progres evident înregistrat de copii
atât sub raportul parametrilor potențialului creativ-flexibilitate, fluiditate, originalitate, cât și a
tehnicilor artistico-plastice.
În formarea profilului moral al preșcolarului, această activitate este mijloc de influență
pedagogică în educarea dragostei de muncă, a spiritului de colectivitate, în formarea calităților
pozitiv-volitive. Prin intermediul lor copilul este ajutat să treacă de la aceste calități involuntare,
fără un scop dinainte precizat, la reprezentarea unui scop, la canalizarea tuturor eforturilor în
vedere realizării acestuia.
Activitățile de desen,pictură, modelaj sunt propice în formarea deprinderilor de răbdare,
perseverență, importante în dezvoltarea imaginației și a stimulării spiritului creativ la preșcolari.
Creativitatea artistică a copilului se definește prin capacitatea lui de a exprima, prin creații
artistice, viața sa interioară, viziunea și atitudinea sa față de realitatea înconjurătoare.
Creația artistică a copilului este o reprezentare originală a lumii proprie copilului, comparabilă
cu arta primitivă, care se caracterizează prin sensibilitate și ingeniozitate în contact cu lumea, prin
forța și autenticitatea autoexprimării, prin transfigurarea lumii exterioare într-o imagine simbolică
și ireală.

87
 Întreaga mea activitate din acest an școlar s-a desfășurat pe fondul unui climat propice
educației plastice, interacțiunii copiilor, stimulativ. Am abordat o atitudine receptivă, răbdare
pentru a asculta toate opiniile copiilor, le-am acordat toată încrederea și am ăîncercat să descopăr
în timpul evaluării aportul adus de fiecare copil. I-am antrenat pe toți copiii la evaluarea
produsului muncii-autoevoluare și evaluare reciprocă.
Totodată am promovat o activitate diferențiată în scopul sprijinirii copiilor cu posibilități mai
mari, pentru a încuraja depășirea obișnuitului, pentru a susține spiritul creator care apare în cadrul
acestor activități și pentru a încuraja aptitudinile copiilor, a lăsa câmp liber imaginației creatoare
încă de la această vârstă.
Dezvoltatrea acestor competențe este un proces de durată și totodată o necesitate a împlinirii
personalității umane.
Pentru a realiza o învățare creatoare și a dezvolta atitudinile creative, se impun următoarele
condiții:
• asigurarea climatului, atmosferei sau a ambianței psiho-sociale în măsură să antreneze și
să stimuleze independența și spontaneitatea creatoare a copilului;
• ponderea în activitățile instructiv-educative a unor tipuri de solicitări care angajează
pregnant sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă;
• modul de tratare, de înțelegere și abordare a subiecților care manifestă anumite eforturi,
anumite disponibilități sau realizări creative;
• îndrumarea și dirijarea specifică învățării prin descoperire și învățării prin problematizare
în context creativ;
• antrenarea preșcolarilor în activități curente de tip creativ care angajează solicitări analoge
celor specifice activităților sociale firești.
Printr-o muncă perseverentă educatoarea poate și are șansa de a folosi mijloace pentru
eficientizarea activităților artistico-plastice, pentru cultivarea unei atmosfere creative cultivând
un stil creativ la preșcolari și prin aceasta îmbogățind potențialul, procesul creativ al copilului.
Prin atenția ce se acordă acestui aspect încă de la grădiniță, apoi în clasele pregătitoare şi I-
IV și continuând cu treptele următoare de învățământ, școala dă un răspuns sarcinilor ce i le
impune societatea în care trăim.

„Copilul mic rămâne uimit, se minunează străduindu-se să sesizeze noutățile lumii și pentru
că nu a sferit încă influența educației, este deosebit de creativ.” (Sillany).

88
 BIBLIOGRAFIE
1. Allport, G. W. 1991, Structura și dezvoltarea personalității, București, Editura Didactică și
Pedagogică.

2. Badea, E 1993, Caracterizarea dinamică a copulului și adolescentului de la 3 la 18 ani. Cu

aplicație la fișa școlară, București, E.D.P. R.A.

3. Barbu, Hristu &Dima, Silvia,1993 - Activitatea ludică a preșcolarilor- Activitate creatoare,

Culegere metodică editată de revista de Pedagogie, București.

4. Chateau, Jean, 1968, Copilul și jocul, București, E.D.P.

5 . Cojocariu,Venera- Mihaela, 2002 -Teoria și metodologia instruirii ,București, E.D.P. R.A.

6. Cristea, Maria, 2009, Metodica predării educației plastice în învățământul primar și

preșcolar, București, Editura Corint.

7. Cucoș, C. 2002, Pedagogie, Iași, Editura Polirom.

8. Daniela, Jeder, Elena, Bujurean, 2011 Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia

curriculumului- Instrumente didactice şi aplicaţii; Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura PIM
Iaşi.

9. Dima, Silvia, 1997 Copilăria-fundament al personalității, editat de ,,Revista învățământului

preșcolar”, București.

10. Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanța, 1997, Psihologia procesului de învățământ,

București, E.D.P.

11. Dumitriu, Gheorghe, 1998, Comunicare și învățare, București, E.D.P. R. A..

12. Dumitriu, Constanța, 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, București, E.D.P.

R.A.

13. Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanța, 2003, Psihopedagogie, București, E.D.P., R.A.

14. Dumitriu, Constanța, 2007, Fundamentele pedagogiei- Teoria și metodologia curriculumului,

Bacău, Editura Alma Mater.

15. Ezechil, L., Păiși, M., 2001, Laborator preșcolar.Ghid metodologic, București, Editura V&I
Integral.
89
16. Liliana Ignătescu, Daniela Jeder 2003, Portofoliul practicii pedagogice, Editura Universităţii
,,Ştefan cel Mare”, Suceava ISBN 973-8293-59-6.

17. Mureșan Pavel, 1998, Culoare în viața noastră, București, Ed.Ceres.

18. Nicola, Ioan, 1994, Pedagogie, București, E.D.P.

19. Nicola, Ioan, Drăgan, I., 1993, Cercetare psihopedagogică, Tg. Mureș, Editura Tipomur.

20. Niculescu, Rodica-Mariana, 1996, Pedagogie generală, București, Editura Scorpion 7.

21. Piaget, J., 1965, Psihologia copilului, București, E.D.P.

22. Pâslaru, Gabriela Crenguța, 2003, Didactica învățământului preșcolar, Bacău, Editura Egal.

23. Popa Valerica, 2000, Activități de educație plastică în grădiniță, București, Editura V&I
Integral.

24. Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii, 2002, București, E.D.P.

25. Rafailă, E., 2003, Educarea creativității la vârsta preșcolar, București, Editura Aramis.

26. Șchiopu U., Piscoi V. 1989, Psihologia generală a copilului, București, E.D.P.

27. Șușală N. Ion, 2000, Culoarea cea de toate zilele, București, Ed. Albatros.

28. Voiculescu, E., 2001, Pedagogie preșcolară, București, Editura Aramis.

29. Zlate, M., 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Iași, Editura Polirom.

30. Sursa INTERNET, www.didactic.ro, www.slideshare.ro

90
ANEXE

SEMNIFICAȚIA CULORILOR

-după Valerica POPA, „Activități de educație plastică în grădiniță”, 2000, Editura

V&INTEGRAL, București.

Cunoașterea semnificației și expresivității culorilor constituie un criteriu valoric , care

dezvoltă primele forme ale personalității, temperamentului și emotivității.

Semnificația expresivității și perceperea culorilor sunt diferite de la un popor la altul și

chiar de la un individ la altul. Educatoarea le va transmite copiilor date despre semnificația
culorilor, în raport cu vârsta acestora , dar nu va insista pe acestea ca fiind singurele date certe ,
lăsându-le libertatea de a simți ei înșiși care este semnificația culorilor cu care lucrează sau care
le folosesc. Așadar,

ROȘU: -efecte fiziologice: crește presiunea sangvină, activează respirația, dă

senzația de căldură;

-efecte psihologice: culoare caldă, stimulator general, irită,

mobilizează;

Este specificul tipului activ, ofensiv-agresiv, competitiv.

PORTOCALIU: - efecte fiziologice: accelerează pulsațiile inimii,

favorizează secreția gastrică;

-efecte psihologice:culoare caldă, degajă optimism,veselie;

Este o culoare sociabilă, dă impresia de sănătate.

GALBEN: - efecte fiziologice: stimulează nervul optic, influențează

funcționarea normală a sistemului cardiovascular.

-efecte psihologice: culoare caldă, dă senzația de satisfacție,

91
 intimitate, înviorare, culoare dinamică;

Este culoarea cea mai veselă, stimulează vederea și calmează psihonevrozele. Exprimă
spontaneitate și predispune la comunicativitate.

VERDE: - efecte fiziologice: scade presiunea sangvină, dilată vasele capilare;

-efecte psihologice: relaxare, liniște, meditație, bună dispoziție;

Culoare rece, odihnitoare, liniștitoare și calmantă. Exprimă concentrare, siguranță, persistență,

îndrăzneală. Caracterizează tipul pasiv.

ALBASTRU: - efecte fiziologice: scade presiunea sangvină și frecvența pulsului,

calmează respirația;

-efecte psihologice: culoare rece, odihnitoare, îndeamnă la calm,

concentrare și liniște;

Îndeamnă la nostalgie și dor.Exprimă liniște, satisfacție, iubire și afecțiune.

VIOLET: - efecte fiziologice: intensifică activitatea cardiovasculară,

accelerează respirația;

-efecte psihologice: culoare rece, descurajatoare;

Exprimă tristețe, melancolie. Dă senzația de gravitate.

NEGRU: - efecte fiziologice: reducerea activității metabolice, repaos;

-efecte psihologice: neliniște, depresie, înduioșare;

Exprimă tristețe, singurătate, despărțire.

ALB: - efecte fiziologice: contracția pupilei și a mușchilor globilor oculari;

92
-efecte psihologice: puritate, răceală, pace, împăcare, liniște,

curățenie, sobrietate, virtute.

93
 TEHNICA PIEPTĂNATULUI

PLOAIA

FORMA- element de limbaj plastic

94
PROBA FIGURI GEOMETRICE

95
 TEHNICA FORMELOR SPONTANE
presarea unei frunze colorate pe partea cu nervuri

96
TEHNICA PICTURII CU LUMÂNAREA

97
 FEREASTRA DE AUR

PROBA FIGURI GEOMETRICE- EVALUARE INIŢIALĂ

98
99