UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

DOMENIUL: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lector univ. dr. Adina Denisa VESA

Absolvent:
MAGHIAR (BODNAR) O. Daria-Teodora-Naomi

ORADEA
- 2022 -

0
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE
DOMENIUL: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

APLICAREA TEHNICILOR
DE LUCRU LA ORELE DE
EDUCAȚIE PLASTICĂ LA
CICLUL PREȘCOLAR
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lector univ. dr. Adina Denisa VESA

Absolvent:
MAGHIAR (BODNAR) O. Daria-Teodora-Naomi

ORADEA
- 2022 -
1
 CUPRINS

INTRODUCERE .................................................................... 3
CAPITOLUL I.
CONSIDERAŢII PRIVIND CONTRIBUŢIA
ACTIVITĂŢILOR ARTISTICE ȘI PLASTICE ÎN
STIMULAREA CREATIVITĂŢII LA PREŞCOLARI ..................................................................... 7
I.1. Educarea creativității la preșcolari ..................................................................... 9
I.2. Modalități de stimulare a creativității la preșcolari ..................................................................... 11
CAPITOLUL II.
ROLUL EDUCAȚIEI ARTISTICE ȘI PLASTICE ÎN
STIMULAREA CREATIVITĂŢII PREȘCOLARILOR ..................................................................... 16
II.1. Tehnici specifice de stimulare a creativității la
preșcolari ..................................................................... 17
II.2.Tipuri de activităţi aplicate în educaţia plastică
preşcolare ..................................................................... 22
II.3. Importanța educaţiei plastice la preşcolari ..................................................................... 24
CAPITOLUL III.
AFIRMAREA CREATIVITĂŢII COPILULUI PRIN
ABILITĂŢI PRACTICE ..................................................................... 26
III.1. Activităţile artistico-plastice în grădiniţă ..................................................................... 27
CAPITOLUL IV.
STUDIU DE CAZ - METODOLOGIA CERCETĂRII ..................................................................... 34
IV.1. Scopul, ipoteza şi obiectivele cercetării ..................................................................... 34
IV.2. Metode de cercetare ..................................................................... 34
IV.3. Prezentarea lotului de copii ..................................................................... 35

CONCLUZII ..................................................................... 44
BIBLIOGRAFIE ..................................................................... 45
ANEXE ..................................................................... 48

2
 INTRODUCERE

Educaţia artistico-plastică şcolară este un factor care inspiră în mod deosebit modelarea
personalității unei persoane, ajutând la dezvoltarea receptivității față de comportamentul cultural,
formând și cultivând gustul pentru frumos și adevăr, și în același timp realizând, completând
cultura generală a copiilor, înțelegerea caracteristicile artei și oferă posibilitatea de expunere la
procesul creativ. Timpul dedicat activităților plastice le permite copiilor să dobândească abilități,
abilități care sunt relevante pentru viitoarele locuri de muncă sau pentru munca creativă.
Educația estetică trebuie stabilită încă din copilărie. Preșcolaritatea are infinite efecte
pozitive asupra copiilor. Una dintre cele mai importante este calitatea procesului de socializare a
copilului, maturitatea condițiilor sociale și morale (curajul, abilitățile de comunicare
interpersonală) etc.), formarea și rafinarea inteligenței ca structură rațională și evaluativ-critică.
Conținutul de bază al activităților educaționale de modelare artistică de la grădiniță este
dezvoltarea sensibilității artistice, experimentarea sentimentelor legate de frumusețea naturii și a
artei. Preșcolarii sunt acum familiarizați cu limbajul de modelare, materialele și instrumentele de
lucru folosite în activitatea de realizare artistică și tehnicile de bază specifice acelei activități.
Primul pas în lucrul cu preșcolari este să le testeze abilitățile artistice, talentele, să
trezească interesul și să trezească încrederea în propriile forțe și conștientizarea posibilităților
propriilor lor realizări artistice.
Sub influența culorilor, formele devin mai expresive, iar emoțiile transmise sunt mai
puternice. Începând cu cele trei culori primare, prin amestecare, copiii vor ști că alte culori
secundare sunt disponibile pentru a-și completa paleta imaginară. Activitățile de educație
artistică și plastică trebuie să fie activități de descoperire, problematizare și creație, concretizate
în lucrări și proiecte bazate pe joc.
Educația plastică poate introduce frumosul în viața de zi cu zi, dezvoltă sentimente
primare, amplifică emoțiile complexe.
Tehnicile de lucru pot fi variate: acuarelă, tempera sau guașă, carioca, creioane colorate.
Suportul este, de asemenea, foarte important pentru realizarea lucrării și estetica acesteia.
Hârtia este cea mai la îndemână, iar diferitele texturi ale cartonului pot diversifica forma și pot
oferi „ajutor” pentru estetică.
3
 Orice copil foloseste elemente de limbaj plastic din clipa în care prinde în mână un
instrument de scris…linii, puncte, pete, toate reprezentând FORMA.
Când devine conștient de formă, sub îndrumarea educatorului, va observa că linia poate fi
lărgită sau îngustată, sau ruptă sau îndoită, întreruptă sau continuă, poate avea culori diferite,
lungimi diferite. Va observa că punctele pot avea diferite dimensiuni, iar un cerc, oricât de mare
ar fi, se numește punct... va ști că conceptul de pată nu înseamnă „greșeală” sau „inestetic”, ci
este așezarea unei suprafețe de culoare pe un suport plan.

Metodologia lucrării
Motivația personală în alegerea temei abordate
Mi-am ales tema ,,Aplicarea tehnicilor de lucru la orele de educație plastică la ciclul
preșcolar” din dorinţa de a mă perfecţiona într-un domeniu captivant – domeniul estetic şi
creativ şi despre care mi-am dat seama că are o influenţă deosebită asupra educării, asupra
dezvoltării armonioase a personalităţii umane la vârsta ciclului preșcolar.
Am ales această temă pentru a arăta că fiecare copil are un potențial creativ care, dacă
este educat și exersat, poate fi valorificat, materializat și materializat și în artele plastice.
Mai mult decât alte activităţi, cea plastică constituie cadrul şi mijlocul cel mai larg de
activare şi stimulare a potenţialului creativ. Culorile, formele plastice, punctele, liniile sunt
mijloace de exprimare a copiilor încă de la vârsta mică. Prin artă se dezvoltă sensibilitatea
senzorială şi cea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii,
intuiţiei şi fanteziei alături de temeinicia cunoştinţelor şi de spiritul critic.

Obiective urmărite în dezbaterea temei

- Procedeele de lucru folosite în activitățile de artă și modelaj sunt iubite de copii,
dobândind participarea lor tot mai mare, acestea pot cultiva copiilor observația, atenția,
spiritul de operare mentală, în special logica, gândirea creativă, interpretarea personal
depinde de cantitatea de cunoștințe acumulate în experiența de viață a fiecărui copil, îi
voi învăța cu succes răbdarea și perseverența, iar prin aceste abilități de lucru, voi
îmbunătăți cu succes sensibilitatea și expresia artistică a lucrărilor copiilor.

4
 - Educația artistică și plastică are o influență puternică asupra dezvoltării personalității.
Aceasta înseamnă o înțelegere aprofundată a copilului, a lumii sale spirituale, a
legitimității formării și dezvoltării psihologice, a particularităților și dinamicii vieții sale.
- Vârsta preșcolară se caracterizează printr-o mare mobilitate spirituală, fiind perioada unui
şir de descoperiri şi surprize. Realul se împleteşte cu imaginarul în desen şi pictură, de
aceea este necesar ca încă de la o vârstă mică să se dezvolte percepţia estetică, gustul
estetic, capacitatea de înţelegere a frumosului.
- Arta este principala modalitate prin care se înfăptuieşte relaţia estetică dintre om şi
realitate, constând într-o sesizare a generalului în particular, un mijloc de a reflecta
realitatea în plină dezvoltare.
Prezenta lucrare de licență cuprinde o bibliografie bazată pe volume din cadrul Bibliotecii
Universităţii din Oradea şi a Bibliotecii Judeţene Gheorghe Şincai, precum şi surse electronice,
site-uri web, articole de specialitate şi documente oficiale
Lucrarea este structurată în 4 capitole. În cele ce urmează, voi face o prezentare succintă
a capitolelor.
Capitolul I. - CONSIDERAŢII PRIVIND CONTRIBUŢIA ACTIVITĂŢILOR
ARTISTICE ȘI PLASTICE ÎN STIMULAREA CREATIVITĂŢII LA PREŞCOLARI
examinează probleme legate de ideea fundamentală a actualului concept de educaţie plastică ce
constă în faptul că imaginea artistico-plastică este rezultatul actului de creaţie şi, în acelaşi timp,
metodă de instruire. Includerea actului de creaţie în procesul de instruire a preșcolarilor este una
din condiţiile principale ale evoluţiei educaţiei artistico-plastice în grădinițe. Mai cuprinde
aspecte privind educarea creativității la preșcolari, precum și modalități de stimulare a
creativității la preșcolari.
Capitolul II. - ROLUL EDUCAȚIEI ARTISTICE ȘI PLASTICE ÎN STIMULAREA
CREATIVITĂŢII PREȘCOLARILOR prezintă idea că, grădinița este singurul loc unde copilulu
poate căpăta cunoştinţe de artă în mod organizat, unde poate fi educat prin acest limbaj al
simţirii. Ca „animator” al orei de educaţie plastică, educatorul trebuie să stăpânească foarte
bine problemele pe care le abordează la oră, să ştie mai mult decât îi spune copilului, pentru a şti
să-l îndrume la momentul oportun astfel încât toţi copiii să poată ajunge la înţelegerea noţiunilor
şi aplicarea lor în lucrări. Tot în acest capitol, regăsim aspecte privind tehnicile specifice de

5
stimulare a creativității la preșcolari și tipurile de activităţi aplicate în educaţia plastică
preşcolare. Nu în ultimul rând, un subcapitol, dezvoltă problema importanței educaţiei plastice la
preşcolari.
Capitolul III. - AFIRMAREA CREATIVITĂŢII COPILULUI PRIN ABILITĂŢI
PRACTICE - acest capitol vizeză aspecte referitoare la nivelul calitativ de creativitate
încorporată în produsele activităţii artistice plastice care este condiţionat de calitatea, deci de
calificarea specifică a efortului încorporat în ele. Educaţia prin limbajul artei pentru toţi, arta
plastică, nu poate fi o materie de studiu cum sunt acelea concepute ca serii de cunoştinţe care
sunt învăţate ca atare chiar dacă în forme active de genul problematizării, învăţării prin
descoperire, ci un spaţiu de muncă prin excelenţă formativ.
Capitolul al IV-lea – prezintă STUDIU DE CAZ ce cuprinde metodologia cercetării,
precum și rezultatele cercetării
Lucrarea se încheie cu CONCLUZII și BIBLIOGRAFIE.

6
 CAPITOLUL I.
CONSIDERAŢII PRIVIND CONTRIBUŢIA ACTIVITĂŢILOR
ARTISTICE ȘI PLASTICE ÎN STIMULAREA CREATIVITĂŢII LA
PREŞCOLARI

Vârsta școlară timpurie prezintă trăsături importante și progrese în dezvoltarea

psihologică. Învățarea devine tipul de bază de activitate, în special schimbările oarecum radicale
datorate condiționării dezvoltării mentale generale și dificultăților pe care copiii le pot întâmpina
și depăși în mod independent.
Activitățile școlare necesită o activitate intelectuală intensă, un proces treptat de însuşire
a cunoştinţelor cuprinse în programa şcolară primară, copilul va fi organizat şi va dezvolta
strategii de învăţare, va fi conştient de rolul atenţiei şi repetiţiei, va dezvolta cititul-scrisul și
abilități de calcul (Bocoş, 2013, p. 183).
Învățarea și alfabetizarea sunt principalele condiții ale vieții de zi cu zi pentru copiii după
vârsta de 6 ani. Această nouă stare de existență a avut un efect profund asupra personalității sale.
Multe dintre efectele indirecte ale vieții școlare au și efecte directe asupra dezvoltării
psihologice. Făcând un copil alfabetizat, el poate obține instrumente eficiente de expunere la
toate domeniile culturii și științei contemporane și domeniile care s-au dezvoltat de-a lungul
timpului.
Desigur, la copilul preşcolar nu se poate încă vorbi despre acestea din urmă decât în
anumite cazuri. Creativitatea poate fi gândită ca o expresie a individualității, dar aceasta nu este
exclusivă, ci implică activitate pe termen lung și efort deosebit. Toate acestea pot fi adevărate
repere în dezvoltarea strategiilor de dezvoltare a potențialului creativ al preșcolarului și
şcolarului mic.
Eforturile creative pot fi spontane sau intenționate și voluntare. Ele trebuie să fie puternic
susținute de nevoi și motivații, tendințe, interese și dorințe (Joiţa, 2010, p. 305).
Aceşti vectori sau resurse interne care acţionează în mod favorabil sau nefavorabil asupra
creativităţii reprezintă o cheie a creativităţii, deoarece sunt factori activatori, necesari. Copilul,
chiar de la vârsta preşcolară desfăşoară activităţi creative.

7
 Creativitatea întâlnită la grădiniță se numește creativitate personală, adică găsirea de
soluții noi și originale la probleme, dar mai ales noi și numai pentru copii (Antonesei, 2009, p.
45).
Cultivarea gândirii creative a devenit o sarcină importantă pentru grădinițe.
Transformarea de la educația bazată pe transmiterea informației și absorbția cunoștințelor la
educația bazată pe gândire creativă și participarea activă a copiilor la dobândirea cunoștințelor nu
poate fi realizată decât prin combinarea cultivării imaginației cu educația gândirii și gândirii și nu
în planul secundar.
Diferitele metode și proceduri utilizate vor menține concentrarea în timp ce stimulează și
încurajează creativitatea. Creativitatea este mai importantă pentru că în acești ani s-au înregistrat
multe progrese în diverse domenii, iar cei care vor să „țină pasul” trebuie să dobândească în anii
petrecuți în grădiniță, capacităţi şi abilităţi care să-i ajute să se descurce pe mai departe singuri.
Sunt deosebit de importante atitudinea educatorului în relaţia sa cu copiii.
O atitudine autoritară poate crea bariere emoționale, iar copiilor le este frică să pună
întrebări de teama de eșec sau ridicol. Prin urmare, este nevoie de o atmosferă educațională
democratică și relaxată, deoarece autoritatea educatorului nu se bazează pe constrângere, ci pe
competența profesională și statutul său moral. Acesta trebuie să fie aproape de copii pentru ca
aceștia să-și exprime liber curiozitatea. Acest lucru face ca munca educatorului să fie mai grea și
mai responsabilă. Factorul cheie care stimulează spiritul creativ este atitudinea profesorului față
de personalitatea și comportamentul copilului prin trăsăturile sale de personalitate, prin
comportamentul său profesional, atât în clasă, cât și în afara acesteia. Asigură un mediu propice
pentru a-și exprima ideile, creează oportunități de auto-studiu și încurajează gândirea divergent
(Marinescu, 2009, p. 11).
Ideea de bază a conceptului actual de educație plastică se află în imagine. Arta și
modelajul sunt rezultatul unui act de creație și, în același timp, o metodă de predare. Încorporarea
comportamentului creativ în procesul de formare a copiilor este una dintre principalele condiții
pentru evoluția educației de modelare artistică în instituțiile de învățământ secundar general, și o
modalitate eficientă de optimizare a procesului de formare în domeniul artei. Învățarea
limbajului plastic, a materialelor artistice și a tehnicilor de lucru folosindu-le este un mijloc de a
crea imagini plastice artistice și, prin urmare, un mijloc de formare. Valoarea incontestabilă a

8
educației artistice constă în formarea unor atitudini fundamental pozitive ale copiilor față de
lumea din jurul lor și față de oameni, și în cultivarea propriei viziuni artistice (Stoicescu, 2013, p.
78).
Familiarizarea cu limbajul artelor plastice poate sensibiliza copilul spre cultura plastic,
oferind posibilități eficiente de formare sau dezvoltare a simțului estetic și a abilităților în
perceperea și exprimarea informațiilor artistice și plastice. Prin urmare, a avea un limbaj plastic
este una dintre componentele capacității de înțelegere a valorilor culturii plastice și este, de
asemenea, un factor pozitiv care duce la excluderea kitsch-ului din activitățile artistice și din
viața de zi cu zi a oamenilor. Dezvoltarea creativității în activitățile artistice presupune formarea
abilităților de a-și exprima liber viziunea și preferințele (Toma, Anghel, 2013, p. 195).

I.1. Educarea creativității la preșcolari

Societatea contemporană este definită de schimbări majore la nivel de comportament,

familie, educație, știință și toate aspectele vieții noastre. Creativitatea este una dintre cele mai
importante valori umane, sociale și educaționale. Rolul creativității în procesul de cultură și
civilizație este deosebit de important, iar educația contemporană arată un accent puternic pe
dezvoltarea abilităților creative (Anghelache, 2017, p. 208).
Trăirea într-o lume în continuă schimbare necesită un anumit nivel de adaptare și o mare
parte din aceasta are de-a face cu creativitatea. Este important de subliniat faptul că în practica
preșcolară apar adesea întrebări despre potențialul creativ al copiilor, care se manifestă și se
dezvoltă în medii excepționale, ludice. Pornind de la premisa că fiecare copil are un anumit
potențial creativ, putem afirma că adulții implicați în creșterea și educația lor, părinții și
educatorii, au responsabilitatea de a valorifica această abilitate.
Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi
polariza toate celelate nivele de conduită, toate însuşirile psihice ale unui individ. De ce este
nevoie de creativitate? Pentru a se putea desăvârşi, realiza şi actualiza, pentru a putea contribui
activ la modelarea lumii. Creativitatea se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare,
armonie și relevanță (Dănescu, 2009, 9. 85). Creativitatea înseamnă îndrăzneală, totul nou este
incert și neconvențional. Pentru a putea zbura în necunoscut, copilul trebuie să aibă acea libertate
interioară, acel sentiment de securitate, față de lumea din jurul lui.
9
 Lipsa de creativitate se datorează însă lipsei de înțelegere a fenomenului, lipsei unui simț
interior al libertății sau lipsei de stabilitate în condiții externe. Creativitatea înseamnă
posibilitatea de comunicare: copilul este în contact permanent cu lumea sa interioară și cu lumea
sa exterioară. Curiozitatea și setea de cunoaștere ne permit să îmbrățișăm lumea exterioară.
Libertatea interioară ne permite să folosim cunoștințele noastre acumulate despre lumea
experienței subiective (Egan, 2008, p. 120). Un copil care arată în mod constant mirare și
surpriză, încercând să surprindă lumi noi, nu este influențat de nimic este considerat arhetipul
creativității.
Un preșcolar este în mod firesc o persoană creativă, datorită marii sale curiozități și
dorinței constante de a ști ce se întâmplă în jurul lui. În perioada preșcolară, imaginația este
adusă la viață în tot ceea ce face un copil în toate activitățile din grădiniță.
Preșcolaritatea este vârsta la care potențialul creativ al unui copil trebuie stimulat, nu
văzut sau exprimat prin cunoștințe și abilități stimulatoare, iar resursele potențiale sunt
mobilizate prin motivația intrinsecă pentru a susține performanța (Gherghescu, Gherghescu,
2007, p. 49).
Creativitatea, spre deosebire de inteligență, este un fenomen omniprezent la copii; nu
există un preșcolar care să nu picteze sau să spună povești. Din acest punct de vedere,
caracteristicile psihologice ale copiilor preșcolari conțin multiple premise favorabile cultivării
potențialului creative (Oprea, 2007, p. 172).
Ne gândim la dinamismul, impulsivitatea și expresivitatea tipice acestei vârste, acea
emoție de durată sau vibrație interioară, notele concrete care creează energie la copii,
disponibilitatea exteriorizării spontane și a autoexprimării active, asemănătoare oricărui impuls
creativ.
Stimularea potenţialului creativ al preşcolarilor necesită folosirea unor strategii
neprescriptive care să pună accent pe pregătirea autentică și cuprinzătoare a preșcolarilor. Din
această perspectivă, strategiile formative sunt strategii euristice care implică preșcolarii în
activități de descoperire, rezolvare de probleme și investigare a realității.
La fel de importante sunt strategiile creative care pun accent pe spontaneitatea,
originalitatea, lateralitatea, divergența și gândirea analogică. Aceste două tipuri de strategii au
efecte deosebite asupra structurilor de reflexie, anticipatoare, de evaluare și motivaționale

10
complexe. Din cauza particularităților proceselor și voințelor cognitive formate acum, preșcolarii
au nevoie de îndrumare, control și asistență. Încă nu poate risca să învețe prin încercare și eroare.
Acest lucru necesită utilizarea de strategii semi-euristice și semi-algoritmice (Cristea, 2009, p.
72).
Stimularea potențialului creativ al preșcolarilor necesită utilizarea unor strategii care să
pună accent pe dezvoltarea antrenamentului autentic și complet, a autonomiei, a inițiativei și a
gândirii critice la copii. În abordarea bazată pe acțiune virtuală, jocurile joacă un rol important în
strategiile de educație a creativității.
Copiii transformă în mod conștient realitatea în planuri imaginare, creând, chiar dacă într-
un mod elementar. Asimilarea realului la sine și adaptarea sinelui la real (mai ales prin imitație)
se realizează prin joc. Amplificatoarele de creativitate sunt jocuri educaționale și jocuri de
simulare (jocuri de rol). Prin implicarea emoțională și cognitivă a copiilor, jocul de rol dezvoltă
empatia, abilitățile de evaluare și anticipare, stimulează relațiile de cooperare și competiție și
capacitatea de a se adapta la comportamentul celorlalți (Jeder, Bujurean, 2011, p. 80).
La vârsta preşcolară jocul și desenul formează un cadru pentru dezvoltarea virtuților
muncii și creativității; ele extind posibilitățile de exprimare comportamentală, cresc vitalitatea
mentală a copilului, creativitatea, nevoia pozitivă de a explora lucruri noi legate de experiența
personală și generează internă. dinamica noii elaborări, precum şi extinderea specifică acestei
grupe de vârstă.
Întrucât excelența jocului constituie un cadru specific antrenării spontaneității și libertății
de exprimare, ea constituie un stimul important pentru dezvoltarea receptivității și sensibilității,
flexibilității și flexibilității specifice; crește dinamismul de acțiune al copilului și amplifică
nevoia de activitate și explorare, imaginația și creația de lucruri noi (Pînzariu, 2016, p. 137).

I.2. Modalități de stimulare a creativității la preșcolari

Stimularea creativității este o abordare educațională complexă care implică simultan

activarea, formarea, cultivarea și dezvoltarea fenomenului potențialului creativ. În acest scop,
utilizarea adecvată a diferitelor metode și proceduri specifice pentru a stimula și antrena
creativitatea individuală și de grup este necesară în orice moment al zilei și în toate domeniile de
activitate (https://www.academia.edu ).

11
 Pentru a evidenția potențialul creativ al copiilor, educatorii trebuie să folosească metode
asociative active care pun accent pe libertatea de acțiune, în care copiii devin participanți la
căutarea răspunsurilor, punând întrebări, discutând și propunând soluții în mod proactiv.
Acest lucru se poate face cu aproape orice tip de activitate, atâta timp cât educatoarea nu
se opune și nu pune o barieră între ea și copil ("stai pe scaun"; "răspunde când te întreb", etc) sau
elimină răspunsul, copilului, de multe ori fantezist, numai pentru că ea are în minte un anumit
răspuns şi insistă până îl obţine, celelalte fiind catalogate drept răspunsuri greşite.
În cele ce urmează, voi face referire la câteva din modalitaţile prin care se poate stimula
creativitatea copilului preşcolar.
Jocul, ca activitate esențială a copilăriei, oferă copiilor un câmp larg de combinare și
recombinare a reprezentărilor despre ei înșiși care sunt dispun la un moment dat.
La preșcolar, jocurile de construcție reprezintă o mare variație a jocurilor pentru această
grupă de vârstă. Legat de toate variantele de joc aflate la dispoziția copiilor, ele contribuie la
îmbogățirea cunoștințelor, la îmbunătățirea și dezvoltarea abilităților motrice, la stimularea
spiritului de observație, la stimularea procesului de explorare și descoperire, trezirea curiozității,
promovarea formării: gândirii originale și productive, dezvoltarea de imaginație creativă,
motivație, interese, educație în spiritul dragostei pentru muncă și dezvoltarea gustului pentru
frumos (Ilie, Berbeceanu, Danc, Ciurea, 2012, p. 219).
În jocurile sale de construcţii, copilul se bazează pe observaţiile exterioare.
Transpunându-se în mod imaginar într-un domeniu impresionant al muncii oamenilor, acela al
construcţiilor, copiii mânuiesc de cele mai multe ori, simbolic materialele şi uneltele miniaturale
întâlnite, îşi încearcă îndemânarea şi priceperea pentru acţiunea începută. Îşi
exersează pe această cale imaginaţia, spiritul de observaţie, emoţiile şi sentimentele superioare,
cât şi capacitatea de a finaliza lucrul început, de a lega între ei raporturi promovate de societatea
în care trăiesc (Mihăilescu, 2016, p. 205). În jocurile de construcţie se întâlnesc cele mai
fanteziste lucrări: nave spaţiale, roboţi, sateliţi, case cu forme ciudate, oameni care pot face
acţiuni imposibile în lumea reală (zboară, se topesc, se volatilizează şi dispar, folosesc anumite
substanţe sau energii pentru a-i „invia” pe cei „morţi” în diferite bătălii etc.
În jocul de creație, copiii sunt: mamă, tată, educator, medic, vânzător, polițist, astronaut,
muncitor în construcții, șofer, mecanic, brutar, farmacist, zidar, șef, executor etc.

12
 Dacă la început este jucat conform regulilor prescrise de adulți, atunci jocul și regulile
sale sunt îmbogățite și devine mai complex; numărul de participanți crește sau scade după cum
este necesar; sunt create noi personaje originale, iar obiectele primesc alte funcții. Jocul lor, din
cauza experienței lor sociale, este un joc de imitație, dar imitația este și creativă (http://dir.upsc ).
În jocul său, copilul joacă rolul unui adult, îmbrăcând diferite categorii (rolul de educator,
părinte, medic etc.). Conținutul jocurilor de rol este influențat de impresiile directe raportate la
această vârstă, în special de unele elemente educative din basme și povești.
Jocul didactic, pentru a rămâne joc, adică pentru a fi antrenant şi vioi trebuie
să includă elementele de joc. Acestea pot fi generate și prin combinarea activităților cu unele
situații imaginate, prin identificarea copiilor pe care să le creeze, permițându-le imaginației să se
elibereze, încurajându-le spontaneitatea și încurajându-le spiritul de observație.
Creativitatea verbală se exprimă prin fluența, flexibilitatea, originalitatea și epuizarea
limbajului. Plecând de la câteva concepte de bază, prin jocuri didactice, copiii sunt stimulați să
construiască expresii ale limbajului, să găsească cât mai multe semnificații și să le combine în
construcții cât mai bogate, flexibile și diverse. Preșcolarii se joacă cu cuvintele, sunt atrași de
anumite sunete și uneori creează cuvinte pentru a umple golurile în exprimare. Răspunzând la
sarcini simple (numirea cuvintelor care încep cu o anumită silabă), copilul a demonstrat fluență
și flexibilitate în limbaj (Ciolan, 2008, p. 77).
Activitățile de modelare artistică sunt o modalitate eficientă de a stimula comportamentul
creativ prin diverse forme de organizare. Ca expresie artistică, desenul este destul de diferit
pentru copii și adulți. Copiii văd lumea cu proprii lor ochi și abia atunci încep să o perceapă așa
cum o văd adulții. Aceasta nu înseamnă că desenul unui copil este o expresie a unei percepții
distorsionate a realității obiective. În procesul de pictură, copiii se identifică cu propria
experiență și își descoperă astfel propriile cunoștințe și expresie. Copiii se joacă cu creioanele pe
hârtie de la vârsta când nu știu să țină un pix sau o coală de hârtie: dă jocului o semnificaţie
anume, imită activitatea adultului şi treptat, pe măsură ce-şi formează deprinderi de lucru (cu
creionul, hârtia, pensula), desenează forme noi, creează fără a mai imita în totalitate (Langevin,
2012, p. 64).
Întâlnim anumite aspecte ale creativității (fluiditate, flexibilitate, ingeniozitate, producție
atentă) în desenele lor. În pictură, copiii pictează imagini care reflectă realitatea din jurul lor:

13
aspecte care sunt diferite de natură, de lucrările oamenilor, din basme și scene din povești,
imaginile unor oameni. Jocurile cu diverse culori sau forme sunt jocuri cu semnificații multiple
apropiate de lumea reală și cea imaginară.
Pictura asemeni desenului, le permite copiilor, să redea mişcare şi nuanţe de culoare.
Copiii iubesc aceste activități, le place să lucreze și adesea le solicită la momente ale zilei
pentru joacă și activități selectate.
Pentru majoritatea copiilor, desenul este o adevărată expresie a imaginației și a bucuriei
de a desena cu creioane colorate, creioane și acuarele. Copiii talentați chiar au obținut calificative
la aceste activități atunci când stăpâneau abilitățile de desen și pictură. Învățarea copiilor să
observe natura și să încerce să o reproducă prin anumite modele și culori le stimulează
curiozitatea și interesul pentru această activitate și le oferă un cadru în care să se dezvolte, iar
prin limbaj îi ajutăm să se exprime independent și creativ. În acest fel, copilul își dezvoltă
abilitățile vizuale și manuale, își exersează expresia, imaginația, creativitatea, perseverența,
voința, inițiativa. Aceste abilități de descoperire și practică, combinate cu o înclinație înnăscută,
pot deveni în timp abilități de pictură și creație în domeniu (Michalko, 2008, p. 132).
Ca și alte activități artistice și plastice, desenul este o activitate în care, prin joc, copiii
oferă adulților posibilitatea de a determina modul în care percep și înțeleg lumea și ce îi
impresionează cel mai mult între multele lucruri pe care le văd, astfel, descoperindu-și interesele
și ambițiile.
În dactilopictură, ei sunt liberi să aleagă un subiect și apoi îndrumați să aleagă materialul
preferat (hârtie, faianță, piatră, lemn) și să se gândească la ce vor să picteze pe suprafața
selectată. Prin contactul direct dintre mâna și hârtie, copiii încep din grupa mică să afle cum să-şi
dozeze efortul la apăsare, ating uşor hârtia cu degetul arătător sau cu mişcări fine ale degetelor şi
ale mâinii întregi. Cele cinci degete ale mâinii drepte sau întreaga mână pot fi folosite pentru
pictura cu degetele. Folosind această tehnică, mâna copilului capătă o mai mare flexibilitate, o
mai mare siguranță, iar mușchii mici ai mâinii sunt dezvoltați și întăriți. Această tehnică de lucru
are darul de a trezi interesul copiilor pentru desen și de a le stimula independența și creativitatea
(Şuşală, Petric, 2009, p. 202).
Preşcolarul se caracterizează printr-o bună observare a realităţii, dar de cele mai multe ori
el amestecă realitatea cu creaţia fantezie, lucru evident şi în activităţile practice.

14
 Activitățile practice sunt foarte atractive pentru copil, deoarece îi permit să dicteze
proprietăți specifice ale materialelor, să-și exercite imaginația și funcțiile creative. Curând
copilul dobândește abilități de lucru în activități practice, după care este liber să o facă.
Activitățile practice pot constitui un cadru favorabil pentru exprimarea creativității copilului dacă
vor fi desfășurate în condiții favorabile, adică cu spații adecvate, materiale diverse și un mediu
atractiv. După ce copiii sunt inițiați în tehnicile de lucru și își dezvoltă abilitățile practice
(înșirare, lipire, bobinare, înnodare, îndoire, tăiere, finisare, îmbinare, festonare, împletire, cusut,
țesut), ei vor putea crea produse originale (Bocoş, Catalano, Avram, Someşan, 2009, p. 73).
Așa că putem vorbi despre creativitate la preșcolari (ca potențial), observată în diverse
activități specifice vârstei, și este stimulată în orice moment al zilei. Stimularea potențialului
creativ poate fi realizată prin întâlnirea și dezvoltarea gradului de utilizare a copilului: imaginație
liberă și bogată, curiozitate, nevoie de autoexprimare, independență, investigație, cunoaștere și
progres preșcolar. Ansamblul trăsăturilor dominante existente la vârsta preşcolară: imaginaţia
liberă, curiozitatea, spontaneitatea şi gândirea liberă, care mijlocesc interferenţa lumii personale
cu lumea înconjurătoare, constituie disponibilităţi psihologice pe care se fundamentează procesul
de stimulare a creativităţii copilului la această vârstă. Potențialul creativ este o trăsătură ce există
în fiecare copil și poate fi dezvoltat într-un mediu socio-educațional stimulant (Lespezeanu,
2007, p. 112).
Potențialul creativ este o trăsătură care există în fiecare copil și poate fi dezvoltat într-un
mediu socio-educațional stimulant. Adulții responsabili cu creșterea, educarea și formarea
copiilor preșcolari pot fi responsabili pentru stimularea creativității acestora: părinți, frați, bunici
și profesori. Ei contribuie la dezvoltarea abilităților lor creative prin stimularea sentimentelor
emoționale față de copii, prin formele de motivație pe care le inspiră, prin încurajarea și
aprecierea comportamentului pozitiv al copiilor.

15
 CAPITOLUL II.
ROLUL EDUCAȚIEI ARTISTICE ȘI PLASTICE ÎN STIMULAREA
CREATIVITĂŢII PREȘCOLARILOR

Activitățile educaționale plastice reprezintă cea mai importantă formă de activități pentru
preșcolarii și copiii de vârstă școlară pentru a-și exprima liber gândurile, sentimentele, ideile și
apoi a le pune în practică. Cu ocazia încercărilor reale și a succesului lor, se dezvăluie unele
dintre talentele necunoscute ale copiilor, îi putem îndruma către diferite spectacole prin
participarea la diverse competiții, de ce să nu-i lăsăm să intre în școli specializate (cluburi pentru
copii, Școala de artă populară).
Educația plastică artistică în sine este educația acelor simțuri pe care se bazează
conștiința artistică, inteligența și gândirea creativă a copiilor. Ei își dezvoltă individualitatea și
capacitatea de a se integra în colectiv, integrându-se în același timp în asistența socială. O
înțelegere cuprinzătoare a copilului, a lumii sale spirituale, a legitimității formării și dezvoltării
psihicului copilului, a particularităților și dinamicii vieții sufletului său, este perspectiva
participării la realizarea obiectivelor clare ale dezvoltării multilaterale (Jude, 2002, p. 126).
Educația de modelare artistică, prin detaliile picturilor copiilor, arată evoluția spirituală a
copiilor. Prin urmare, prin procesul educațional care îndeplinește cerințele, mintea copiilor este
întărită cu noi valori artistice, care le îmbogățesc viața spirituală și le cultivă pasiunea pentru artă
și cultură. În același timp, ea îndreaptă întreaga activitate cognitivă și creativă a copiilor către
autoformarea unui sistem conceptual coerent și a propriilor mijloace de exprimare maleabile din
punct de vedere artistic, prin care copiii pot dobândi și experiențe specifice prin muncă
conștientă și productivă.
Valoarea formativă a artei provine din multitudinea de posibilități cuprinse în mesajul
artistic, prezente în orice operă de artă reală - experiență și intuiție, facilitând astfel formarea
credințelor, înțelegerea și acceptarea anumitor adevăruri.
Arta răspunde nevoii reale a oricui de a clarifica o idee, de a inspira un comportament și
de a justifica o atitudine, de a sugera, de a explica, de a valorifica și de a problematiza. Arta
promovează înțelegerea adevărului, a bunătății, a științei. și dragostea de viață.

16
 La o vârstă fragedă, când un copil își caută propria exprimare, limbajul său, fie el vorbit,
muzical sau grafic, poate fi un instrument de investigație, o cale de a intra în lumea lui interioară
și ingeniozitatea lui. În acest timp, copilul are un fond creativ și se dezvoltă prin educație (Crotti,
2010, p. 89).
Atmosfera, climatul trebuie să inspire curiozitatea și curajul de a îmbina forme, culori și
unele tehnici de lucru, prin care să dezvolte încrederea în propria forță, pe baza încurajării și
aprecierii (feed-back).
O condiție importantă a dezvoltării creativității plastice o reprezintă dezvoltarea gândirii
artistico-plastice și a posibilităților de a materializa această gândire prin însușirea acestor tehnici
de lucru (monotipia, dactiloscopia, colajul etc.).
Gândirea plastică artistică este o formă, o calitate, a gândirii umane. Formarea gândirii
plastice artistice este o condiție de bază a creativității și are loc în interiorul și în afara
activităților de educație plastică: cercuri, vizite la expoziții, muzee, excursii. Poate fi cultivat
individual sau colectiv. Activitățile creative colective au valoare educațională superioară. Grupul
promovează schimbul de idei, experiențe de lucru-tehnică, stimulează interesul copiilor pentru
activități artistice și dezvoltă spiritul de grup.

II.1. Tehnici specifice de stimulare a creativității la preșcolari

Prin utilizarea diversificată a abilităților de lucru în activități practice, copiii își dezvoltă
capacitatea de a se angaja în modelare artistică și au posibilitatea de a-și comunica gândurile,
experiențele și sentimentele în diverse moduri (Kieran, 2008, p. 19).
Aplicarea deprinderilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine, ci o modalitate de a
realiza o temă, un subiect conform temperamentului și sensibilității fiecăruia. În tehnicile plastice
de lucru, elevii folosesc materiale ca: acuarelă, tempera, guașă, cerneluri colorate, materiale de
diferite texturi, hârtie colorată, ceară, soluții pentru decolorat, carioca, diverse tipuri de creioane,
ceară colorată.
Tehnica în creion
Creionul este un instrument de scris sau desenat, constituit dintr-o mină de grafit,
protejată de un inveliş de lemn, plastic sau (mai rar) metal de formă cilindrică. Se foloseşte mai

17
ales la schiţe şi desene. Avantaje sale constau în faptul că este uşor de manevrat, iar desenele pot
fi şterse uşor cu ajutorul gumei de şters.

Fig. 1. Desene cu creioane colorate.

18
Tehnica acuarelei
Acuarela este o tehnică picturală în care vopselele se utilizează diluate cu mai multă sau
mai puțină apă. Caracteristică pentru acuarelă este transparența culorilor. Lumina este dată de
albul hârtiei, care este necesar să fie prezervat în zonele luminoase (Hanganu, Raclaru, 2005, p.
117).

Fig. 2. Ora de pictură.

Acuarelele se dizolvă în apă, în vase separate sau în adânciturile speciale ale capacelor
cutiilor de acuarelă. Obţinerea diferitelor nuanţe se realizeasă prin amestecul a cel mult 2-3
culori în cantităţi diferite cu ajutorul pensulei. Cel mai abordat gen al acestei tehnici este
peisajul, apoi natură statică, portretul etc.
Tehnica tempera

Pictura în tempera nu se poate aplica decât pe un material care nu absoarbe o cantitate

prea mare de materie liantă din culori. În caz contrar materialul trebuie prelucrat căci tempera
aplicată pe un material poros dă un strat afânat şi schimbă puternic tonul când se usucă, iar
culorile nu se pot fixa destul de bine. Dificultatea cea mai serioasă în tempera este uscarea prea

19
rapidă a culorilor care împiedică orice modificare. Spre deosebire de pictura în ulei şi tempera
veche, tempera nouă nu-i obligă pe copii să aibă un anumit sistem de executare a picturii, dându-
le deplina libertate în această privinţă, libertate de care se poate bucura oricine lucrează în
această tehnică (Ghiolmez, 2009, p. 87).

Fig. 3. Pictură în tempera.

Tehnica ştampilei din frunze

Se aplică culoare pe frunza uscată şi se prezează pe coala de hârtie.

20
 Fig. 5. Ștampilă cu frunză.

Tehnica picturii cu palma

Se unge palma cu un strat de vopsea mai concentrată şi, aplicând-o apoi apăsat pe
suprafaţa de decorat, se obţine o pată care sugerază un model oarecare ce poate fi completat cu
ajutorul dactilopicturii sau chiar cu pensula, obţinându-se astfel diferite imagini. Aplicând palma
de mai multe ori în acelaşi loc şi învârtindu-se în acelaşi timp foaia de hârtie, se obţin efecte sub
formă de floare, soare sau alte imagini.

21
 Fig. 4. Ștampilă cu palma.

II.2. Principii în educația artistico-plastică

Pentru a atinge cât mai eficient obiectivele învățământului artistic primar, se recomandă
ca procesul de predare să se concentreze pe următoarele principii ale educației artistice:
Principiul conexiunii teoriei cu practica – asigură îmbinarea actului de însuşire a
cunoştinţelor teoretice cu actul de formare a priceperilor şi deprinderilor practice în baza
cunoştinţelor teoretice;
Principiul unităţii dintre senzorial şi raţional – exprimă necesitatea studierii operelor de
artă plastică prin intermediul simţurilor, cunoaşterea senzorială a imaginilor artistico-plastice;
reper pentru facilitarea înţelegerii particularităţilor operei de artă plastică, a cunoaşterii logice,
raţionale;
Principiul educaţiei artistice în baza valorilor autentice – utilizarea la activităţile de
dezvoltare a perceperii artistice a operelor valoroase cu o anumită tradiţie culturală naţională şi

22
universală (e necesar ca elevii să vadă, prin comparaţie, şi opere false, kitsch-uri – pentru
cultivarea unei atitudini corecte faţă de valorile artistice);
Principiul unităţii perceperii şi creaţiei – prevede predarea-învăţarea fiecărei teme din
curriculum prin conexiunea mai multor genuri de activitate: examinarea materialului didactic,
audierea muzicii sau lectura corespunzătoare subiectului sau perioadei istorice studiate,
verbalizarea ideii plastice, executarea lucrului practic, analiza colectivă şi individuală a lucrărilor
– toate grupate optim în fiecare caz aparte pentru formarea competenţelor;
Principiul unităţii dintre autoexprimarea elevului şi dezvoltarea creativităţii plastice –
exprimarea liberă a viziunilor, sentimentelor copilului, ceea ce dinamizează imaginaţia şi
stimulează activitatea de creare a noilor valori (formelor noi) şi, de regulă, se desfăşoară într-o
atmosferă de colaborare dintre pedagog şi elev.
Din punct de vedere funcţional importantă este corelarea tuturor componentelor
curriculumului.
Centrarea pe competenţe stabileşte o viziune netradiţională faţă de aplicarea
conţinuturilor. Astfel, conţinuturile devin mobile, flexibile şi redau viziunea autorilor în
realizarea obiectivelor propuse. În consecinţă, învățătorul decide care conţinuturi urmează a fi
realizate pe parcursul unui an de studii, reieşind din competenţele profesionale, interesele
grupului de elevi, specificul localităţii sau zonei geografice.
Conţinuturile sunt informaţii care fundamentează teoretic formarea competenţelor
elevilor în procesul educaţional. Conţinuturile recomandate au fost structurate în patru
compartimente identice pentru toate clasele:
- Materiale, instrumente şi tehnici de artă;
- Elemente de limbaj plastic;
- Iniţiere în compoziţie;
- Iniţiere în domeniul artelor plastice.
Prin urmare, Educaţia plastică în învăţământul primar, în esenţă, este procesul de formare
a competenţelor de receptare, de creare a valorilor plastice şi de comunicare artistică cu opere de
artă de valoare.

23
II.3. Importanța educaţiei plastice la preşcolari

Educaţia artistică și plastică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale
prin trăiri afective în faţa operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot
ceea ce este corect şi frumos în comportarea şi activitatea celor din jur.
Activitatea artistico-plastică este un cadru ideal pentru dezvoltarea abilităților, o activitate
care generează, încântă și îi ajută pe copii să vadă frumosul.
La o vârstă fragedă, creația are o mare importanță pentru formarea și dezvoltarea
personalității unui copil, chiar dacă creația copilului. Pentru a evidenția potențialul creativ al
copiilor, educatorii trebuie să utilizeze metode active, asociative, care să pună accent pe
libertatea imaginației, astfel încât copiii să devină participanți la căutarea răspunsurilor, capabili
să ia inițiativă, capabili să pună întrebări și capabili să ofere soluții (Bocoş, Catalano, 2008, p.
96).
Ca formă de exprimare a imaginației și gândirii, activitatea de modelare artistică nu este
doar o activitate de joc, ci și o formă obiectivată a două procese psihologice. Caracteristici ale
creativității: fluiditate, flexibilitate, ingeniozitate, care pot fi ușor testate.
După cum știm cu toții, o parte importantă a creativității este dorința de a crea,
curiozitatea și necesitatea inerentă de afirmare. Ca factor intelectual al creativității, imaginația a
cunoscut o adevărată „explozie” în anii preșcolari fiind acum la apogee, deoarece gândirea este
la un nivel de dezvoltare cu multe etape importante de dezvoltare de parcurs. Chiar dacă
imaginația este la apogeul performanței sale, nu este apogeul calității sale.
Influența artei asupra procesului de cunoaștere constă în principal în dezvoltarea
abilităților de percepție senzorială. Formele de artă sunt întruchipate în conștiința copiilor, în
special prin simțuri. Cunoștințele dobândite prin artă devin mai accesibile și mai ample,
inspirând emoțiile copilului pentru toate lucrurile bune. Vizitarea diferitelor expoziții de pictură,
vizionarea documentarelor de artă sau prezentarea de albume speciale îi pot ajuta pe copii să
observe aspecte ale realității pe care nu le-ar observa dacă nu ar fi oferite sub formă de artă.
Culorile armonioase ale unui tablou îl vor inspira pe copil să-l transforme în tabloul său (Rafailă,
2002, p. 88).

24
 Prima lucrare a unui copil este de obicei o combinație de imagini din basme, povești și
ilustrații cunoscute. Prin educație, copiii învață să perceapă, să observe și să aprecieze
frumusețea lumii din jurul lor, iar apoi să-și exprime sentimentele în fața acestor frumuseți în
picturile lor. Percepția vizuală trebuie îmbogățită printr-o educație dirijată corespunzător.
Activitățile de artă și modelare îi pot ajuta pe copii să exerseze vederea, căutarea și înțelegerea
informațiilor despre culorile și formele obiectelor din jurul lor (Lespezeanu, 2007, p. 30).
Este bine cunoscut faptul că fiecare persoană moștenește o matrice unică și irepetabilă de
comportamente mentale, totuși fiecare seamănă cu ceilalţi prin existenţa la toţi a aceleiaşi
structuri fundamentale instrumental-simbolice a contexului. Ceea ce poate fi schimbat prin
educație depinde de calitatea pregătirii specifice. Fără educația artistică, scopul fundamental al
ființei umane este „incomplet”: dezvoltarea armonioasă și dezvoltarea multilaterală. Ora de
educație prin artă este un prilej pentru copii de a învăța această „gramatică a artei”, care include
morfologie și sintaxă. Aceasta este o oportunitate de a învăța limbajul specific artei și elementele
sale de bază: puncte, linii, culori, forme, compoziție (Preda, 2003, p. 102).
Noţiunile cromatografice pot fi prezentate copiilor doar ținând cont de caracteristicile lor
de vârstă. Aceste noțiuni trebuie înțelese prin explicații, exemple cu ajutorul modelelor și
bineînțeles prin practică. Aceste modele pot fi planşele didactice, reproduceri de artă, lucrările
unor elevi și, adesea, chiar ale lor.
Artele plastice sunt deosebit de utile pentru educația estetică și multilaterală a școlarilor,
formând și dezvoltând spiritul de observație, atenție, imagine creativă, pictură, colorare,
modelare și interesul și distracția de a aranja conform cerințelor frumosului obiectelor din jur,
camera de locuit, sala de clasă, locul de joacă.
Educația estetică nu se confundă cu educaţia artistică deoarece prima are o sferă mai
largă ce se extinde şi asupra dezvoltării receptivităţii şi aprecierii frumuseţilor naturii şi vieţii
sociale pe când educaţia artistică este un factor al educaţiei estetice şi se realizează prin
cunoaşterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte, muzica, desenul, pictura (Scheau, 2004,
p. 38).

25
 CAPITOLUL III.
AFIRMAREA CREATIVITĂŢII COPILULUI PRIN ABILITĂŢI
PRACTICE

Societatea contemporană este definită de schimbări semnificative în comparație cu

societățile anterioare, la nivel comportamental, familial, educațional, științific și aproximativ în
fiecare aspect al vieții noastre. Trăirea într-o lume în continuă schimbare și transformare necesită
un anumit nivel de adaptare, iar o mare parte din aceasta are legătură cu creativitatea.
Educația ne ajută să ne adaptăm pentru un viitor mai prosper. Plecând de la premisa
potenţialităţii general umane, conform faptului că fiecare copil are un anumit potențial creativ,
putem fi siguri că adulții implicați în creșterea și educația lor (părinți, educatori, profesori etc.)
au responsabilitatea de a valorifica această capacitate (Alexandru, 2012, p. 82).
Stimularea creativității nu este un scop în sine, este singura opțiune de predare care îi
pregătește pe copii să anticipeze problemele viitoare și să participe împreună cu ceilalți la
rezolvarea acestora. Receptivitatea și curiozitatea copilului, imaginația bogată, înclinația lui
spontană pentru lucruri noi, pasiunea către ficțiune, dorința de a realiza lucruri constructive și
creative pot fi „hrănite” și atinse în mod eficient de cerințe adecvate, pot fi apreciate și instruite
în mod corespunzător și oferă multe puncta pozitive pentru a stimula și hrăni potențialul creativ
specific preșcolarilor.
Creativitatea este, de asemenea, definită ca fiind procesul interior al cărui rezultat este un
produs original, Pentru preșcolari, accentul trebuie pus pe proces, dezvoltarea și generarea de
idei originale, care par să stea la baza potențialului creativ.
Dezvoltarea creativității copiilor ar trebui să exprime o preocupare constantă a
educatorilor cu un simț acut al responsabilității sociale. Prin urmare, copilul provocat să creeze,
va fi cel care poate găsi soluții și se poate adapta la o societate în schimbare (Anton, 2008, p. 67).
Una dintre cele mai importante premise ale creativității este dorința de a începe de la
zero, gândind că nimic nu este sigur și că niciun proces nu se face o dată pentru totdeauna. Nu
există o situație conștientă care să nu permită participarea creativă. Pentru a inspira creativitatea,
educatorul va purta o conversație autentică cu copilul, acordându-i atenție, interes necondiționat,
dând dovadă de înțelegere empatică, comunicându-i cum îl simte și îl înțelege.
26
 Orice proiect creativ poate inspira doar potențial creativ într-un mediu socio-emoțional
prielnic, îndeosebi la vârsta preşcolară, când copiii au nevoie de încurajare, înțelegere
necondiționată și iubire. În acest climat de influență socială apare și se dezvoltă nevoia de
progres. Experiențele emoționale pozitive provocate de laudele și încurajarea educatorilor se
condensează în timp în motivație creativă.
Se consideră că, în preşcolaritate, un eventual program de stimulare a creativităţii copiilor
se poate baza pe asocierea elementelor plastice, a cuvintelor, a ideilor. Din acest punct de vedere,
conţinutul procesului instructiv – educativ din grădiniţă, care integrează valori culturale multiple
şi variate, prelucrate şi organizate, intra în interdisciplinar, pe activităţi şi domenii, favorizează
dezvoltarea potenţialului creativ. Importantă pentru creativitate este interacţiunea dintre
persoană, proces, produs şi mediu.

III.1. Activităţile artistico-plastice în grădiniţă

Activitățile plastice organizate în grădiniță aduc o mare contribuție la dezvoltarea
abilităților de scris pe care copiii le dobândesc mai apoi în școală. Activitățile de modelare pot
cultiva și imaginația, creativitatea, gândirea logică, spiritul de observație și educarea gustului
estetic.
Prin încurajarea jocului spontan de-a munca adulţilor spre deşteptarea tuturor
disponibilităţilor de afirmare constructivă, paşnică, iată lecţia trăiniciei noastre, lecţie
nemărturisită, dar implicată într-un fel sau altul în toate obiceiurile şi tradiţiile populare
Descoperind-o, se observă ceva minunat: limbajul muncii, la fel, limbajul artei, acțiune și
libertate echilibrată, îndrăzneală creativă, poate învăța, este o necesitate vitală (Bontaș, 2008, p.
135).
Se susţine, de pildă, că doar copilul mic este capabil de „minunăţii” geniale, dar s-a
demonstrat deja că interesul lui pentru activitatea plastică nu încetează odată cu copilăria. La fel,
atitudinea critică, şi mai ales autocritică în procesul de creaţie al copilului, părea o himeră;
copilul - se spunea - nu este apt să aleagă, să opteze fără a fi ajutat tot timpul.
Revenind la lecțiile tradiționale, este firesc să reconsiderăm și să punem în valoare
caracterul intrinsec al jocului spontan „de muncă”, astfel încât prin antrenament specific, dar și
prin joc, prin joc „de creație”, educație artistică este pentru toți, pentru toate vârstele. Oricine

27
poate învăța un limbaj maleabil. Din acest punct de vedere, stimularea creativității plastice a
fiecăruia devine una dintre consecințele firești ale acestei educații, care este cea mai importantă
dimensiune socială a ei.
Dar creativitatea nu se dezvoltă în corelaţie directă cu coeficientul de inteligenţă
generală. În acest sens, cele două componente ale personalităţii, inteligenţa şi creativitatea, nu
sunt nici separate şi nici opuse; că sunt complementare o demonstrează coexistenţa atât a gândirii
convergente (reorganizatorică şi reconstructivă), cât şi a gândirii divergente (combinatorie,
formatoare), în toate fazele şi la toate nivelurile de creativitate subliniate de Taylor şi alţi
cercetători ai fenomenului. (Chiș, 2002, p. 72)
Şi totuşi nivelul calitativ de creativitate încorporată în produsele activităţii artistice
plastice este condiţionat de calitatea, deci de calificarea specifică a efortului încorporat în ele. Cu
alte cuvinte, creativitatea, această „fata morgana” pentru marea majoritate a disciplinelor de
studiu, cu caracter predominant explicativ-informativ, este vocaţia funcţiei plastice a cortexului
uman, dar ea poate rămâne o simplă promisiune fără antrenare specifică, care s-o califice; în
primul rând practic, prin activitate de atelier. „Punând pe copii să lucreze, îl faci să se intereseze
de munca sa, îi dai imboldul preţios al simţurilor plăcute care întovărăşesc acţiunea şi plătesc
succesul silinţei” (Negovan, 2009, p. 99).
De altfel, educaţia prin limbajul artei pentru toţi („arta plastică”) nu poate fi o materie de
studiu cum sunt acelea concepute ca serii de cunoştinţe care sunt învăţate ca atare (chiar dacă în
forme active de genul problematizării, învăţării prin descoperire, programării „paşilor mici”,
modelării etc.), ci un spaţiu de muncă prin excelenţă formativ. Renunţându-se la principiul
înaintării de la simţul de complex, de la uşor la greu, ca şi la acele abilităţi şi „modele” de
imitaţie şi reproducere exactă, impersonală, de căutare sterilă a conţinutului aparent etc., acest
spaţiu este populat cu probleme ale limbajului artei, dispuse într-un sistem de abordare care nu
este nici liniar şi nici concentric, l-am numit radial şi poate arăta schematic, aşa cum se va vedea
în continuare, în două variante.
Această dispunere asigură nu numai reluarea oricând, cu sau fără amplificare, a aceloraşi
probleme, dar şi posibilitatea de a se adânci şi mai mult unele dintre ele, după interesele,
disponibilităţile, condiţiile materiale şi umane particulare, locale sau speciale în care se
desfăşoară activitatea artistică plastică. Dreptul de a alege este nu numai al copilului, ci şi al

28
educatorului de artă. Acest drept presupune şi renunţarea la problemele care şi-au depăşit
condiţia de „actul necesar”. Sistemul de structurare radială a conţinutului este deschis; el oferă
atât posibilitatea de a fi perfecţionat, modernizat continuu prin amplificare – complicare, cât şi
prin simplificare – eliminare, în ambele sensuri atât spre interior (evoluţia copilului), cât şi spre
exterior (evoluţia limbajului artei); are deci un caracter antidogmatic: vor rămâne doar acele
probleme care se vor dovedi utile în orice condiţii umane şi materiale noi. Oricum, ceea ce se va
primi în orice activitate plastică de atelier cu copiii va fi ideea de incitare la exersări de
valorificare liberă a experienţei plastice acumulate de fiecare, a asimilării regulilor şi tehnicilor
de artă oferite cât mai adecvat de către „şeful de atelier”.
Fără îndoială, „mijloacele proprii ale copilului care, deseori, prin prospeţimea şi forţa
sugestiei, spun mult mai mult decât schema impresională şi stereotipă”, au venit în conflict cu
unele reguli, procedee, instrucţiuni de lucru ale vechilor practici din învăţământul de artă. Multă
vreme desenul „model”, ca să dăm un exemplu cunoscut de toată lumea, devenise o obsesie de-a
dreptul traumatizantă pentru toţi şi, ceea ce era foarte grav, de o calitate pe care astăzi o
încadrăm cu uşurinţă în ceea ce numim Kitsch. (Glava, Glava, 2004, p. 62)
Există, după cum se ştie, o vârstă a marilor şi aparent absurdelor întrebări, ignorantă din
păcate în mare măsură atât de familie, cât şi de școală, „vârsta” care se continuă, în variante mai
subtile şi în exteriorizări mai limitate, până în preajma adolescenţei. Este perioada de viaţă cea
mai fertilă pentru acumulările definitive, pentru că vin din impulsuri interioare şi satisfac întâi de
toate trebuinţele biologice, organice, creşterea considerabilă, spre vârsta de şase ani, a neuronilor
şi deci a posibilităţilor de interrelaţionare, de structuralizare şi specializare a funcţiilor cortexului.
Pe tot parcursul acestei perioade, dar mai ales în jurul vârstei de cinci-şase ani acesta este lucrul
pe care trebuie să-l aşteptăm de la copiii normali, investigarea spontană a mediului extern sau,
explorarea voluntară a mediului.
În cazul acesta, copiii încearcă o bucurie la fiecare descoperire nouă pe care o fac şi
aceasta le dă sentimentul de demnitate şi de satisfacţie, îi încurajează să caute mereu”.
Întreţinerea şi intensificarea acestui permanent interes pentru explorarea şi înţelegerea însuşirilor
plastice ale ambianţei este fără îndoială o misiune dificilă a educatorilor de artă, iar în orice caz
complementară şi deci absolut necesară echilibrului intra-psihic global al fiecărui individ.
(Popovici, 2005, p. 77).

29
 Cercetarea naturii (exterioare şi interioare) înclină o vreme balanţa spre acea care are
rolul – prin undele sale exploratoare – să trezească zonele subcorticale ale simţurilor plastice
ereditare, dar şi să adauge la memoria genetică, prin repetare individuală, noi „informaţii”. Cele
moştenite sunt atât potenţe energetice de tipul proiectelor subcorticale imprimate temporal în
memoria „liniei genetice” a fiecărei individualităţi, şi care dau la maturitate ceea ce se numeşte
forţa de expresie plastică topologică sau tensională a sistemului intrapsihic global, cât şi
disponibilităţi individuale senzorio-perceptive la nivelul terminaţiilor corticale externe
specializate „senzori primari”. Noile informaţii se dobândesc mai mult mai mult sau mai puţin
sinestezic, prin autoinducţie stimulată de nevoi interne, dar şi prin „dirijări” (tot sinestezice)
provocate deliberat de agentul modelator calificat (educatoare, învăţător, profesor), deci din
exterior.
Sunt necesare unele delimitări faţă de teoria dezvoltării stadiale a intelectului; pentru că
extinderea la întreg sistemul de aptitudini umane o face inoperantă. Una dintre ele se referă la
cele două aptitudini de expresie plastică, creativitatea artistică şi creativitatea cu artă; sunt ele
oare, stadii genetice şi, atunci, dezvoltarea lor ar urma o etapizare similară intelectului sau – două
tipuri diferite de înzestrare ontogenetică? Ceea ce îndeobşte se cunoaşte sunt ariile lor de
răspândire, creaţia ca înzestrare de excepţie a unora, iar aptitudinea creativă ca inerenţă a tuturor,
ambele având acelaşi fundament bio-fizio-psihologic, funcţia plastică.
Astfel spus, creativitatea cu artă poate fi asemuită unei nevoi biologice generale, comună
tuturor, iar creaţia unei mari pasiuni. Supuse, deopotrivă, aceloraşi factori care să le determine
ritmul şi intensitatea afirmării, cele două aptitudini de expresie plastică ajung la forma lor
maximă de dezvoltare numai asimilând limbajul plastic prin joc, aceasta nefiind altceva „decât
activitatea pornită pe făgaşul săpat de ereditate” (Ionescu, 2003, p. 46).
Aşadar, ceea ce putem numi artă la unii copii este, fie doar expresia ei voluntară,
dinaintea învăţării sistematice a limbajului plastic, fie rezultatul conştient al acestui efort, pe
măsura asimilării organice a diferite mijloace şi procedee „gramaticale”. Dar în timp ce expresia
involuntară rămâne premiza de afirmare deplină doar la cei talentaţi, dacă au fost descoperiţi şi
instruiţi adecvat, asimilarea, încă de la cele mai fragede vârste, a limbajului plastic – şi aceasta
este rolul lui formativ fundamental, face posibil accesul tuturor copiilor, fără excepţie, la
procesele creative din oricare domeniu de activitate umană la vârstele maturităţii.

30
 O discuţie mai amplă despre creativitatea plastică poate fi fertilă numai cu reconsiderarea
tuturor vârstelor creative: de la cea involuntară, până spre 5-6 ani, prin cea a facerilor cu „ştiinţa”
limbajului asimilat treptat, până spre vârsta adolescenţei, la deliberatele fapte de artă o dată cu
intrarea în adolescenţă şi pe măsura cristalizării unui stil propriu, la cei mai înzestraţi nativ şi cu
o putere de efort care să depăşească media. Dar de-a lungul acestui lung şi neîntrerupt proces
evolutiv, starea de creativitate plastică este prezentă şi în tot ceea ce, funcţional, este făcut cu
artă. Întrucât momentele de creativitate încep cu formulări de genul: „de ce nu...”; „să
presupunem că...”; „dacă...” etc., este firesc să considerăm că acestea devin şi productive numai
dacă au loc succesiv: întâi, ceea ce este blocarea pornirii de a judeca din punct de vedere critic şi
desprinderea din câmpul real pentru ca, pe plan imaginar, să se producă soluţii, şi, apoi,
confruntarea cu realitatea obiectivă şi, eventual, reformularea lor. Şi această succesiune este
valabilă în toate vârstele biologice. (Cara, 2004, p. 85)
Şi educaţia prin artă, ca învăţare a limbajului culorii, liniei, formei spaţiale prin acţiune
liberă şi complexă, predominant practică (fără a fi doar tehnologică), este o autentică educaţie
activă.
Ce efecte sociale şi productive va determina jocul „de-a arta”, de învăţare a limbajului
plastic? Deprinderile şi cunoştinţele tehnologice şi de expresie (gramaticale) din timpul anilor de
studiu, care „se scurg” mai rapid sau mai lent în toate faptele mâinilor, sunt o adevărată comoară
de exploatat ulterior, la vârstele afirmărilor profesionale, productive mai ales.
Educaţia prin limbajul artei favorizează „educarea sentimentului prezenţei celuilalt”,
sentiment care stimulează, potenţează nu numai creativitatea, ci şi productivitatea, oricât de
sumară sau de simplă ar fi forma în care s-ar manifesta la început; încrederea în tine, în forţele
tale prin raportarea la cei din jur este cel mai reconfortant şi mai stimulativ dintre sentimente,
pentru că disponibilitatea pentru creaţie ia naştere din intrajutorare şi prietenie.
Creaţia artistică este mediată de învăţare, de îndrumare, de o directivare discretă, dar în
schimb permanentă”. Arta s-a dovedit, prin efectele ei, o necesitate a echilibrării şi reechilibrării
fiinţei umane.
Dar de la creativitate la creaţie, la artă este doar un singur pas, un pas uriaş; îl vom face
toţi cei care, mai mici sau mai mari, eliberaţi tot mai mult de servituţile şi greutăţile vieţii diurne,
vom adăuga bucuriei de a trăi, şi de a prospera pentru ţară şi pentru sine, şi bucuria de a face artă,

31
cu adevărat, adică de a deveni nemuritori; De la creativitate la design, tot un pas artistic şi tot cu
emoţia originalităţii neorgolioase, a dăruirii cu artă, a scurgerii „frumoase” în tot ceea ce
mânuim, îmbrăcăm, folosim şi aceasta tot nemurire se cheamă; cea mai altruistă şi cea mai
umană dintre activităţile omului, fiindcă ea asigură perpetuarea umanităţii, creativitatea tuturor.
Pasul spre artă aste atelierul, studiul de artă, truda de a stăpâni materia folosind, într-un
fel special propriu fiecăruia, „uneltele” unui limbaj care a devennit accesibil tuturor. Dar spre
design? Prin acelaşi limbaj? Cum? În ce fel?
Începând cu vârsta mică putem folosi aceste mijloace, culoarea este prima care se
însuşeşte, după culoare poate să se orienteze şi să spune ce obiect a desenat. Prin culoare se
redau mai multe fenomene obiecte. (Sălăvăstru, 2004, p. 92)
La vârsta de 6-7 ani copii cunosc culorile de bază şi le aplică în practică. Nuanţele la fel,
mestecând mai multe culori împreună îi dau o nuanţă.
Cu cât mai mult percepe aceste nuanţe din una şi aceeaşi culoare, la copil este mai
dezvoltată perceperea senzorială (galben – roşu, galben – cafeniu), ce culoare obţinem? Copilul
trebuie învăţat cum să combine şi cum să îmbine. Prin explicaţie, demonstrare, nu poate să înveţe
copilul ci doar prin activitatea practică. Prin mimică ne vorbeşte despre agresivitate, prin culoare
putem să redăm starea psihologică a unei fiinţe. Copilul trebuie să cunoască culorile calde, reci,
neutre. Buchet de flori în culori calde, reci, neutre. Copii folosesc creionul cel simplu, acuarelă,
creionul de cărbune, creta colorată, creionaşul de ceară o coroană a unui copac putem reda, cerul,
pământul, o fâşie, suprafaţa mare, primăvara veselă şi frumoasă.
Forma joacă un rol foarte mare în expresivitate – copiii folosesc cel mai des pătratul,
cilindrul, cercul, triunghiul, toate figurile geometrice, arcuri, plăci. Ei redau numai imagine plată.
Mărimea după lăţime, înălţime, lungime, grosimi, combinându-le, copiii pot să redea
diferite lucruri după ritm mai lat, mai îngust şi mai îngust, subţire, mai grosuţ, gros. Ritmul poate
fi în redarea diferitor forme a frunzuliţelor de salcâm după aranjarea simetrică, asimetrică, de
aceeaşi mărime, neordinare, linia punctată, cerculeţe, la copii dezvoltă mişcarea vizuală a
ochilor, mâinilor.
La primele activităţi învăţăm să ţină creionul şi să ţină hârtia în mână, să-i facem să simtă
ca are ceva în mână, că are ceva în care depune o forţă. Pe foaie-i punem să deseneze punctişoare
sub formă de grăuncioare, păsat, apoi ploiţa, apoi linii verticale, apoi un balonaş şi aţă pentru el,

32
panglici. Apoi ţinând în mânuţă foaia vor desena cărăruşa şi o gogoaşă ce se rostogoleşte. Calea
ferată, compusă din linii verticale şi orizontale. Apoi facem o scară, copiii vor zice că-i defectată
şi ursulică nu se poate sui în pod, şi ei vor trasa punctişoare în locul cuiului, vor trasa liniuţe
orizontale. Apoi îi învăţăm mişcările circulare mestecând mămăliga, pisicuţa rostogolind
ghemul, apoi iarna a venit şi din hogeac iese fumul. Îi învăţăm să deseneze balonaşe, mingi,
soarele, să redea cercul, etc.

33
 CAPITOLUL IV.
STUDIU DE CAZ
METODOLOGIA CERCETĂRII

IV.1. Scopul, ipoteza şi obiectivele cercetării

Scopul acestei cercetării este acela de a găsi modalităţi de stimulare a creativităţii
utilizând metode interactive de grup la activităţile artistico-plastice.
Ipoteza a fost aceea că, folosindu-se constant metodele interactive în cadrul activităţilor
artistico-plastice se obţin performanţe în planul creativităţii la pictură.
Obiectivul principal al cercetării este acela de a investiga creşterea nivelului de
creativitate a unui lot de copii preşcolari în urma unui demers didactic prin care se urmăreşte
stimularea creativităţii. Educatorul trebuie să aibă răbdare în formarea priceperilor şi
deprinderilor necesare dezvoltării personalităţii copilului prin intermediul creaţiilor literare.
Relaţia educator-copil şi interacţiunea părinţilor favorizează o educaţie eficientă.
Pe lângă obiectivul principal al cercetării am urmărit şi:
- dezvoltarea trebuinţelor de independent și de autoexprimare;
- formarea capacităţii de exprimare a propriilor idei;
- formarea receptivităţii pentru cooperare;
- însuşirea unor modalităţi de operare a gândirii;
- cultivarea spontaneităţii şi independenţei.
Scopul investigaţiei:
Constă în determinarea particularităţilor specifice de dezvoltare a capacităţilor creative şi
elaborarea unui sistem eficient de activităţi care va facilita acest proces. De a determina căile
eficiente pentru evaluarea gradului dezvoltării creativităţii la o nouă etapă superioară.

IV.2. Metode de cercetare

Metoda observației
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățări
experențiale, de exersare a capacitatilor de analiză, de dezvoltare a creativității copiilor
preșcolari. Specific acestor metode este faptul ca ele promovează interacțiunea dintre aceștia,

34
schimbul de idei, de cunoștințe, asigurând un demers interactiv al actului de predare-învățare-
evaluare. Prin folosirea acestor metode, copiii preșcolarii depun un efort intelectual, de exersare
a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret
și prin corelațiile elaborate interactiv, în care își asumă responsabilități, formulează și verifică
soluții.
Observaţia s-a realizat în condiţiile obișnuite de viaţă şi activitate ale subiecţilor
preşcolari, în cadrul programului de ore de la grădiniță.
Ipotezele de lucru au fost următoarele:
Ipoteza 1.
Creativitatea ocupă un loc de cinste în sistemul de educaţie. Activităţile artistico-plastice
sunt mult mai eficiente pentru încurajarea exprimării creative a preşcolarului decât alte activităţi
desfăşurate în grădiniță, în cazul în care sunt utilizate adecvat metode şi procedee specifice de
stimulare şi antrenare a creativităţii.
Ipoteza 2.
Dezvoltarea priceperilor de redare corectă a formelor. De a forma şi dezvolta priceperi şi
deprinderi, capacităţi creative de alcătuire şi redare a obiectelor. De a dezvolta priceperea de a
aplica independent elemente, forme, obiecte, deprinderea de a lucra cu acuarela, carioca,
creioanele.
Cultivarea sistematică a manifestărilor creative ale copiilor în activităţile artistico-plastice
contribuie la creşterea performanţelor preşcolare în acest domeniu (pictură și desen).
Cercetarea empirică, de tip formativ, s-a desfăşurat la Grădinița cu program prelungit nr.
28, Oradea, unde am făcut practică, pe durata unui semestru, respectiv semestrul I al anului
şcolar 2021-2022, începând din data de 15 noiembrie 2021 şi finalizându-se în data de 14
ianuarie 2022, la grupa mare. Perioada luată în studiu este de 3 luni, respectiv lunile noiembrie-
decembrie-ianuarie 2021-2022.

IV.3. Prezentarea lotului de copii

Probele, aşa cum au fost elaborate şi formulate pentru această categorie de vârstă, au fost
administrate la două grupe de copii.

35
 Grupul experimental (A) este reprezentat din 9 copii din grupa mare. Selecţia copiilor
în vederea cuprinderii lor în grupul experimental s-a bazat pe nivelul dezvotării în domeniul
comportamentului motor, cognitiv, verbal şi social-afectiv.
Grupul este omogen, copiii având un nivel de dezvoltare mult peste cel mediu, iar în ceea
ce priveşte repartizarea pe grupă de gen, toți participanții la studiu fiind băieţi.
Grupul de control (B) cuprinde tot un număr de 9 copii dintr-o altă grupă, de la aceeași
grădiniță. Selecţia copiilor în vederea cuprinderii lor în grupul de control s-a bazat pe criteriul
vârstă şi nivelul dezvoltării motorii şi cognitive. Nu în ultimul rând am urmărit realizarea
corespondenţei numerice între cele două grupuri. Ca urmare grupul de control este omogen, cu
un nivel normal de dezvoltare motorie şi cognitivă. În cadrul acestui grup, participanții la studiu
sunt fete.
Din punct de vedere socio-economic şi cultural al familiei, un număr de 10 copii provin
din familii de intelectuali, 5 copii din familii cu o pregătire medie, iar 3 copii provin din familii
cu o pregătire mediocră.
Eşantionul de conţinut: o serie de activităţi de Educaţie artistico-plastică cu tematici
diferite.
Temele proiectelor tematice:
- „Ne pregătim de Paște”, „Coșul cu ouă de Paște”, precum și
- ,,Vine primăvara" și ,,Au înflorit copacii"
care au avut ca scop stabilirea eficienţei cultivării manifestărilor creative în cadrul
activităţilor artistico-plastice la nivelul şcolarului din clasa a II-a.
Programul de intervenţie formative a constat din activităţi bazate pe două tehnici
specifice educaţiei artistico-plastice: desen și pictură.
Aceste activităţi presupun:
- mişcări precise;
- o bună coordonare a mişcărilor;
- sincronizarea gândirii cu mişcările în vederea finalizării lucrării;
- oferă copilului posibilitatea de a cunoaşte în mod direct însuşirile materialelor cu care
lucrează: să le denumească, să-şi fixeze în memorie forma şi culoarea lor, să le cunoască
funcţionalitatea;

36
 - solicită copiilor identificarea şi aplicarea de metode şi tehnici de încurajare a creativităţii,
altele decât cele cuprinse în metodica activităţilor artistico-plastice;
- solicită iniţiativa personală în procesul educaţiei.
În cele de mai jos, voi prezenta câteva din activitățile desfășurate în timpul perioadei de practică,
cu grupul experimental.
Activitatea 1
Tema activității: „Ne place desenul?”
Scopul activității:
 Identificarea și exprimarea corectă a modului de exprimare artistică.
Obiective operaționale:
 să învețe să folosească creioanele colorate, realizând activități practice și recreative;
 să participe cu interes la activitatea desfășurată.
Metode și procedee: desen, demonstrație, exercițiu, conversație.
Materialul didactic: Se va realiza introducerea în activitate prin desene ce vor surprinde copii
desfășurând diferite acțiuni de desen și arte plastice.
Copii au fost împărțiți pe grupuri, băieți și fete. Fetele au realizat desene colorate, adică
au colorat în cărți de colorat, iar băieții au realizat figuri din plastilină. La sfârșitul orei, au
explicat cât de mulțumiți au fost de faptul că au reușit să execute cu bine lucrările pe care le-au
primit, reușind în mod constructiv să dezvolte spiritul creativ.
Activitatea 2
Tema activității: „Fructe și legume de toamnă”
Scopul activității:
 Identificarea și exprimarea corectă a formei și culorilor .
Obiective operaționale:
 să se familiarizeze cu utilizarea acuarelelor și creioanelor colorate.
 să participe cu interes la activitatea desfășurată sub forma unui joc senzorial.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația.
Materialul didactic: imagini cu copii în diverse momente la oele de pictură și desen.
Desfășurarea activității: Se va realiza introducerea în activitate prin vizionarea unor
filmulețe, care vor surprinde copii în momente în care colorează mai multe fructe și

37
 legume. Sub forma unui joc, copiii numesc fructe și legume de toamnă pe care le vor
colora cu diferite culori. La sfârșit își vor exprima bucuria și mulțumirea că au reușit să
dezvolte plăcere și atracție pentru actul creativ.
Activitatea 3
Tema activității: „În vacanță”
Scopul activității:
 Exprimarea culorilor și formelor.
Obiective operaționale:
 Stimularea creativității copiilor.
 Reprezentarea prin desen a unor elemente care să ilustreze tema.
 Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația.
Materialul didactic: coli de hârtie, creioane colorate.
Desfășurarea activității: Copiii sunt împărțiți în grupuri. Se prezintă jocul: astăzi, vom
desena tema „In vacanță”. Fiecare copil să se gândească care vor fi primele 3 elemente
care vor alcătui desenul lui. După ce vor desena cele trei elemente, se va trece la
colorarea acestora.
Activitatea 4
Tema activității: „Pata de culoare”
Scopul activității:
 Exprimarea culorilor și formelor.
Obiective operaționale:
 Stimularea creativității copiilor, dezvoltarea spiritului artistic.
Materialul didactic: coli de hârtie, acuarele.
Desfășurarea activității: pe o coala A4 sunt desenate linii de diferite tipuri, la întâmplare.
Copiii sunt împărțiți pe grupe. Fiecare participant primește o astfel de foaie, având
sarcina de a completa liniile trasate, astfel încât să obțină obiecte diferite. Apoi se va
trece la colorarea acestora.
La sfârșitul orei, copiii au primit premii - diferite fructe.

38
 Testele cuprind 2 etape și anume:
1. TESTAREA INIȚIALĂ
Tema: „Ne pregătim de Paște" și „Coșul cu ouă de Paşte”;
Tehnicile utilizate:
- Tehnica desenului decorativ
2. TESTAREA FINALĂ
Tema: ,,Vine primăvara" și ,,Au înflorit copacii";
Tehnicile utilizate:
- Tehnica picturii cu acuarelă.

Testele au fost aplicate atât grupei experimentale, cât şi grupei control pentru a compara
rezultatele obţinute din punctul de vedere a manifestării creativităţii prin cele două mijloace de
realizare a activităţilor artistico-plastice.
Alte criterii ce trebuiau respectate în vederea clasificării copiilor pe baza punctajelor
obţinute: respectarea modului de utilizare a tehnicii propuse, manifestarea creativităţii
(originalităţii) în realizarea lucrării, aspectul estetic al lucrării, respectarea temei stabilite.

39
1. REZULTATELE OBŢINUTE LA TESTAREA INIȚIALĂ

Fig. 1.

Punctajele obţinute de băieții din grupul experimental la testarea inițială la desen și la

pictură
Punctajele obţinute de fetele din grupul control la testarea inițială la desen și la pictură

Din cele observate în figura de mai sus, conform punctajelor, se poate constata că,
subiecții din grupul experimental (băieții) au obţinut rezultate mai bune la desen decât la
pictură. Toate formele de realizare ale activităţii artistico-plastice sunt îndrăgite de copii, însă
desenul permite copilului să intre în contact direct prin intermediul simţului tactil cu materialul
cu care lucrează şi de aceea performanţele obţinute prin acest fel de activitate sunt puţin mai
mari. Rezultatele la pictură s-au situat la un nivel inferior. În cea mai mare parte, copiii au
respectat tehnicile de lucru, cea utilizată la pictură fiind o noutate pentru ei, dar şi cea în care au
dovedit cel mai bine cât de inventivi sunt şi cât de bogată le este imaginaţia, încercând să
asemuiască petele de culoare obţinute cu forme de viaţă cunoscute de ei.

40
 Se poate observa că, subiecții din grupul control (fetele) au obținut rezultate mai bune la
pictură decât la desen, unde formele spontane obţinute au dat frâu liber imaginaţiei lor. Se poate
trage concluzia că, fetele au înclinații artistice mai bine conturate decât baieții.

Fig. 2. Mediile comparative la testarea iniţială

Deci, în etapa iniţială, de constatare a nivelului de cunoaştere a celor 2 tehnici de lucru şi

de aplicare a lor în situaţii practice, de evaluare, rezultatele au indicat nivele asemănătoare,
apropiate de pregătire, grupele de copii fiind omogene din acest punct de vedere, condiţie
esenţială pentru dezvoltarea investigaţiei propuse.

41
 2. REZULTATELE OBŢINUTE LA TESTAREA FINALĂ

Fig. 3.
Punctajele obţinute de băieții din grupul experimental la testarea finală la desen și
pictură
Punctajele obţinute de fetele din grupul control la testarea finală la pictură

Din graficul prezentat la testarea finală, se poate observa că: grupul experimental deci
băieții, au obținut rezultate mai bune la desen (la fel ca și la testarea inițială), pe când la pictură
au înregistrat valori mai mici. Grupul de control, adică fetele, au obținut la fel punctaj mai bun la
desen comparativ cu pictura, deci ambele grupuri au atins punctajele maxime la desen.
Copilul este capabil să obţină produse noi şi originale, chiar dacă sunt noi şi originale
pentru el. Are capacitatea de a crea. Imaginaţia atinge apogeul dezvoltării sale. Preșcolarul
imaginează şi creează multe lucruri noi pentru că nu cunoaşte suficient relaţiile dintre obiecte şi
fenomene, şi ignorându-le ajunge la construcţii neobişnuite.
Imaginaţia dezvoltă la această vârstă, funcţiile de completare care dau posibilitatea de
înţelegere a unei situaţii ambigui sau laconare. Rolul ei la această vârstă este atât de mare încât o
serie de conduite îşi iau sursa în imaginaţie.

42
 În cadrul activităţii de pictură au respectat întocmai tehnica şi tema propusă, în privinţa
creativităţii situându-se la un nivel mediu. Lucrările la desen au fost vizibil mai bine realizate din
toate punctele de vedere, dar şi din cauza prezenţei creativităţii în realizarea combinaţiilor
acestora.
La fel ca și la experimentul 1, adică la testarea inițială, punctajul a fost apropiat ca
valoare.

Fig. 4. Mediile comparative la testarea finală

Analizând reprezentarea grafică, putem observa că, preşcolarii din grupul experimental
au avut rezultate bune, asemănătoare cu cele ale grupului control în ce priveşte creativitatea la
desen şi pictură.
În urma rezultatelor obținute, putem spune că, ipoteza conform căreia, folosindu-se
constant metodele interactive în cadrul activităţilor artistico-plastice se obţin performanţe în
planul creativităţii la picture se confirmă.

43
 CONCLUZII

Consider că cele expuse în lucrarea de faţă vor contribui la soluţionarea în complex a

problemei rolului dezvoltării creativităţii în arta plastică.
În lucrarea prezentată, mi-am propus ca scop principal ridicarea nivelului de dezvoltare a
creativităţii în arta plastică, cu precădere desenul și pictura şi am observat că la acele activităţi de
artă plastică unde metoda de bază a fost jocul, a creat rezultatele scontate. Am obţinut rezultate
înalte: copiii au fost activi, s-au simţit liberi, lucrările practice le-au reuşit foarte bine.
Am folosit diverse metode şi procedee de organizare datorită cărora am obţinut
rezultatele dorite, însă la acest capitol mai avem mult de lucrat. Starea lucrurilor ne demonstrează
că trebuie de urgentat experimentul formativ şi este nevoie de alcătuirea indicaţiilor şi publicarea
unei culegeri de activităţi creative.
Vârsta preşcolară este o etapă determinatoare. Flexibilitatea, fluenţa, imaginaţia,
ingeniozitatea, senzitivitatea înaltă la această vârstă determină posibilităţile potenţiale ale
dezvoltării multilaterale ale copilului.
Rezultatele copiilor la vârsta preşcolară din categoria celor de la grădiniță, servesc ca
bază a reuşitei din clasele primare de mai apoi. La sfârşitul vârstei preşcolare la copil trebuie să
persiste dorinţa de a învăţa, trebuie să ştie a învăţa corect şi să aibă încredere în propriile puteri.
Copilul este un subiect activ de cunoaştere, ce absoarbe cu nesaţ informaţia ce i-o
propune educatorul, el trebuie să fie pregătit de a primi din ce în ce un volum mai mare de
cunoştinţe. Sarcina principală a maturilor este de a crea condiţii optime de descoperire şi
realizare a posibilităţilor lui creative şi de a se lua în vedere individualitatea fiecărui copil.

44
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru, V., (2012), Stimularea creativităţii preşcolarilor din perspectiva

managementului grupei, Didactica, nr. 26, București.
2. Anghelache, V., (2017), Metodica activităților instructive-educative din grădiniță,
Editura Didactică și Pedagogică, București.
3. Anton, I., (2008), O pedagogie modernă, Editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad.
4. Antonesei, L., (coord.), (2009), Ghid pentru cercetarea educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.
5. Bocoş, M., Catalano, H., (2008), Pedagogia învăţământului preşcolar şi şcolar, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
6. Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E., (2009), Pedagogia învăţământului
preşcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
7. Bocoş, M., (2013), Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iaşi.
8. Bontaș, I., (2008), Tratat de pedagogie, Editura All, București.
9. Chiş, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
10. Ciolan, L., (2008), Învățarea integrate-fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar, Editura Polirom, Iași.
11. Cristea, M., (2009), Metodica predării educației plastice în învățământul primar și
preșcolar, Editura Corint, București.
12. Crotti, E., (2010), Desenele copilului tău. Interpretări psihologice, Editura Litera
Internaţional, Bucureşti.
13. Dănescu, E., (2009), Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Editura Paralela 45,
Pitești.
14. Egan, K., (2008), Imaginaţia în predare şi învăţare, Colecţia New School, Bucureşti.
15. Farca, S., (2018), Independența copilului, Editura Humanitas, București.
16. Gherghescu, J., Gherghescu, L., (2007), Interdisciplinaritatea-teorie și practică, Editura
Sfera, Bârlad.
17. Ghiolmez, A, (2009), Creativitatea expresivă și receptarea operei de arta în grădiniță, în
Revista învățământului preșcolar, nr. 1-2/2009, Editura C.N.I. Coresi S.A. București.
45
18. Glava, C., Glava, A., (2004), Modelarea didactică. Aspecte didactice şi metadidactice, în
Educaţia 21, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
19. Hanganu, I., Raclaru, C., (2005), Jocuri pentru preşcolari-culegere, Aramis Print,
Bucureşti.
20. Ilie, E., Berbeceanu, G., Danc, M., Ciurea, D., (2012), Proiecte tematice. Învăţarea
integrată prin joc, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti.
21. Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
22. Jeder, D., Bujurean, E., (2011), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia
curriculumului-Instrumente didactice şi aplicaţii; Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura PIM, Iaşi.
23. Joiţa, E., (2010), Metodologia educaţiei. Schimbări de paradigme, Editura Institutul
Eurorean, Iași.
24. Jude, I., (2002), Psihologie școlară și optim educațional, Editura Didactica și
Pedagogică, București.
25. Kieran, E., (2008), Predarea ca o poveste, O abordare alternativă a predării şi a
curriculum-ului în şcoală, Editura Didactica Publishing, Bucureşti.
26. Langevin, B., (2012), Copiii și desenele lor. Interpretări psihologice, Editura Philobia,
București.
27. Lespezeanu, M., (2007), Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. O
metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura Omfal Esenţial,
Bucureşti.
28. Marinescu, M., (2009), Tendinţe şi orientări în didactica modernă, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
29. Mihăilescu, A., (2016), Cultură și educație. Accente, percepții, aplicații, Editura
Universitară.
30. Michalko, M., (2008), Secretele creativității, Editura Amaltea, București.
31. Negovan, V., (2009), Psihologia învăţării, Editura Credis, Bucureşti.
32. Oprea, C.L., (2007), Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti.

46
33. Pînzariu, M., (2016), Dezvoltarea culturii estetice la vârsta școlară, Editura Pim, Iaşi.
34. Popovici, D.V., (2005), Elemente de psiho-pedagogia integrării, Editura Pro Humanitate,
București.
35. Preda, V., (2003), Grădinţa altfel, Editura Integral, București.
36. Rafailă, E., (2002), Educarea creativității la vârsta preșcolară, Editura Aramis,
București.
37. Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.
38. Scheau, I., (2004), Gândirea critică – Metode active de predare învăţare, Editura Dacia,
Cluj-Napoca.
39. Stoicescu, D., (2013), Modele de activităţi practice, Editura Didactica Publishing House,
Bucureşti.
40. Şuşală I., Petric G., (2009), Educaţia vizuală de bază, Editura Humanitas, Bucureşti.
41. Toma, G., Anghel, M., (2013), Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru
învăţământul preşcolar. Nivel 3-5 ani, Editura Delta Cart Educaţional, Piteşti.

Site-uri web
1. http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/2877/Conf_UPSC_2021_
Vol_III-p217-220.pdf?sequence=1&isAllowed=y, accesat la data de 18.05.2022.
2. https://www.academia.edu/31025319/Modalit%C4%83%C5%A3i_de_stimulare_a_cr
eativit%C4%83%C5%A3ii_la_pre%C5%9Fcolari, accesat la data de 28.06.2022.

47
ANEXE

48
Să și să desenăm pictăm frumos. Ora de educație plastică.

49
 PROIECT DE LECȚIE nr. 1.

Grupa mare A
Obiectul: educație plastică
Aria cirriculară: arte
Disciplina: educație plastică
Unitatea de învățare: forma spontană și forma elaborată
Titlul lecției: Ghiveci cu flori
Tipul lecției: formare de priceperi și deprinderi
Scopul: formarea priceperilor și deprinderilor de a utiliza elementele punctului plastic,
limbajului plastic într-o compoziție
Obiective
Obiectiv de referință: să obțină forme spontane folosind culorile
Obiective operationale:
O1: să numească flori de primăvară sau de vară;
O2: să identifice factorii de care au nevoie plantele pentru a crește și a se dezvolta;
O3: să recite poezii dedicate florilor;
O4: să realizeze o compoziție utilizând elementele plastice și tehnicile învățate;
O5: să utilizeze corect materialele de lucru;
O6: să păstreze o poziție corectă în bancă pe parcursul realizării sarcinilor de lucru indicate;
Strategii didactice:
Metode: conversația, explicația, exercițiul, lucrări practice, jocul didactic, planșe didactice,
album de artă.
Mijloace: calculator, CD, bloc de desen, acuarele, pensule, pahare pentru apă, paletă pentru
amestecarea culorilor, culori cerate.
Forme de organizare: frontală, individuală, în grup.
Tipuri de învățare: creatoare, receptiv-reproductivă.

50
Desfășurarea activității
Momentele Timp Elemente esențiale Strategii didactice Evaluare
lecției de conținut Metode Mijloace Forme de
organizare
Moment 1 min Voi verifica -conversația frontală
organizatoric materialele necesare - explicația
desfășurării orei de - jocul
educație plastică. didactic

Captarea 4 min Se va realiza printr- - jocul poezie frontală

atenției un joc de mișcare: didactic
Ia te uită: o lalea - explicația
Mititică: așa și așa!
Ia te uită o garofiță:
Să ne răsucim nițică!
Ia te uită o viorea:
Haideți să sărim așa!
Anunțarea 5 min Copiii vor fi întrebați -conversația frontală observarea
temei și care au fost florile -explicația sistematică
enunțarea care i-au ajutat în
obiectivelor realizarea jocului de
mișcare (laleaua,
garofița și vioreaua).
Se va realiza o
discuție colectivă în
jurul subiectului
flori.
Voi anunța subiectul
lucrării pe care o vor
realiza: ,,Ghiveci cu
flori"
Actualizarea 5 min Se va solicita frontală aprecierea
unor elevilor să recite verbală
cunoștințe poezii care au ca -planșe
necesare subiect florile. -explicația didactice
desfășurării Se vor reactualiza
activității cunoștințele despre
culorile primare,
binare, calde, reci.
Executarea 30 Acest moment al -bloc de frontală observarea
lucrării min lecției se va realiza desen, individuală sistematică
sub forma unui -acuarele, în grup
concurs. -pensule,

51
 Se vor împărți în -pahare
copiii în 4 grupe. pentru
Aceștia își vor alege apă,
un nume și un -CD.
reprezentant.
Fiecare reprezentant
va veni și va alege
un bilet pe care va fi
scrisă tehnica de
realizare a
subiectului plastic
,,Ghiveci cu flori ".
În timp ce copiii
lucrează, vor audia
CD-ul cu
,,Anotimpuri" de
Vivaldi.
Analiza 4 min Reprezentantul -explicația, -fluturași frontală aprecierea
lucrărilor fiecărei grupe va -conversația lucrărilor
prezenta lucrările
grupei sale. Acestea
vor fi analizate după
următoarele criterii:
- realizarea
subiectului plastic -
,,Ghiveci cu flori",
- realizarea fondului,
- respectarea tehnicii
de lucru,
Se va realiza un tur
al galeriei. Toate
lucrările fiind
expuse, fiecare elev
va lipi un fluturaș pe
lucrarea care i-a
plăcut mai mult.
Voi cere unora dintre
ei să argumenteze
alegerea făcută. Va
câștiga grupa care va
acumula cei mai
mulți fluturași.
Aprecieri 1 min Voi face aprecieri -conversația frontală aprecieri
finale individuale asupra generale și
modului de lucru. individuale.
52
53
Imagini la ora de pictură

54
 PROIECT DE LECȚIE nr. 2.

Grupa mare B
Obiectul: educație plastică
Aria curriculară: Arte – Educaţie plastică
Tema plastică: Forma – element de limbaj plastic
Tipul de lecţie: lecţie de învăţare şi de formare a priceperilor şi deprinderilor.
Titlul lecției: Forme naturale „ Livezi în floare”
Obiectiv fundamental: dezvoltarea spiritului de observaţie şi de inventivitate, dezvoltarea
fanteziei şi a simţului artistic.
Obiective operaţionale: la sfârşitul lecţiei elevul va fi capabil:
O1 – să recunoască culorile pe cercul cromatic;
O2 – să aleagă culorile necesare compoziţiei;
O3 – să construiască din culoare forme elaborate şi forme spontane;
O4 – să picteze un spaţiu plastic din forme diferite;
O5 – să mânuiască corect instrumentele de lucru;
O6 – să trăiască atmosfera de sărbătoare transmisă de sosirea primăverii.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, exerciţiul, observaţia, munca independentă.
Mijloace: calculator, CD, materialele de lucru necesare, planşe demonstrative, bloc de desen,
creioane colrate, culori cerate.

55
Desfășurarea activității
Etapele Unități de conținut Activitatea Strategii didactice Evaluare
lecției elevilor
Metode și Mijloace de
procedee învățare

Moment Îndrumarea copiilor Pregătirea celor

organizatoric în vederea pregătirii necesare pentru
celor necesare lecţie: foi de
pentru desen, creioane,
lecţie;asigurarea etc.
liniştii şi ordinii.

Actualizarea Se vor împrospăta Copiii răspund

cunoştinţelor cunoştinţele despre la întrebări:
cromatologie (culori - culori calde
calde, reci, primare, (roșu, orange,
binare) galben); conversaţia planşă evaluare
- culori reci steaua reciprocă
(verde, alb, culorilor
violet);
- culori primare
(roșu, galben,
alb);
- culori binare
(orange, verde,
violet).

A sosit
Discuţii legate de anotimpul
anotimpul primăvara. peisaj de apreciere
conversaţia verbală
primăvara: Semnele primăvară
- Ce anotimp a primăverii sunt:
sosit? apariţia
- Care sunt semnele ghioceilor,
primăverii ? sosirea păsărilor
călătoare,
încălzirea
vremii,
înmugurirea
copacilor şi
înflorirea lor.

Anunţarea Folosind formele Copiii ascultă cu

temei naturale (elaborate atenţie

56
plastice şi a şi spontane) vom explicaţiile pe expunerea
obiectivelor contura pe planşă care le dau.
compoziţia „ Livezi
în floare”. Pentru
realizarea corectă a
compoziţiei trebuie
să folosim culori
adecvate, să combin
formele astfel încât
să corespundă
realităţii. Pentru
realizarea formelor
vom folosi linia,
punctul şi pata de
culoare.
Etapa de „ Forma – element Copiii observă observarea planşă
comunicare de limbaj plastic ”. planşa cu atenţie „ Livezi în
și informare Accentuez şi participă la floare”
următorul fapt: discuţii.
referindu- ne la
observarea
formă, ne referim la
sistematică
forma petei de
culoare cu ajutorul
căreia construim un
semn plastic.
Se va prezenta o
planşă despre
primăvară cu o
livadă înflorită de - Ne putem
pe care pot observa referi la forma
culorile şi formele coroanelor şi conversația
utilizate. trunchiurilor
- Priviţi acest tablou copacilor, a
şi spuneţi la ce corpurilor
forme ne putem oamenilor.
referi.
- Aceste forme
- Cum se numesc sunt elaborate. observarea
aceste forme? (fundamentale)
sau spontane evaluare
(întâmplătoare) reciprocă
- Cerc, pătrat,
Voi ruga copiii să triunghi,
numească formele dreptunghi etc.
elaborate!

57
 -Ce înţelegeţi prin - Formele
forme spontane? spontane sunt
- Arătaţi pe planşă formele conversaţia
forme elaborate şi neprecise
forme spontane obţinute
Concluzionez: întâmplător.
formele elaborate
arată siguranţă, Urmăresc, aleg,
exactitate, iar cele numesc şi arată
spontane dezvăluie formele
ineditul, fantasticul corespunzătoare.
şi farmecul
frumuseţii.
Capacitatea de a Copiii
desluşi mesajul receptează tema. explicaţia
formelor spontane
denotă inteligenţă,
fantezie şi
imaginaţie. Formele
elaborate cât şi cele
spontane sunt
folosite în aceeaşi
măsură. Și copiii le
vor folosi în
compoziţia pe care
o vor realiza.
Etapa de Solicit copiilor să În timp ce activitate CD cu observarea
creaţie şi de lucreze individual lucrează elevii independentă muzică sistematică
formare a respectând etapele ascultă piesa
de lucru. ,,Primăvara" de
priceperilor autoevaluare
Se crează ambianţa Antonio Vivaldi
şi necesară prin
deprinderilor asigurarea fondului
muzical.
În timp ce copiii
lucrează voi
îndruma în
permanenţă
activitatea
(individual) sau
frontal.
Etapa de Se fac aprecieri Copiii participă analiza planşele evaluare
analiză asupra modului de la analiza rezultatelor realizate de reciprocă
lucru al tuturor lucrărilor activităţii elevi în oră
copiilor: spunându-şi
58
- încadrarea corectă părerea despre autoevaluare
pe foaia de desen; lucrările
- respectarea temei colegilor şi
plastice; propriile lucrări
- realizarea ţinând cont de
sugestivă a criteriile
subiectului, prin stabilite.
expresivitatea
plastică;
- sesizarea nuanţelor
Copiii îşi
şi amestecurilor pe
notează
lucrare;
materialele
- folosirea
necesare pentru
elementelor de
următoarea
limbaj plastic;
activitate.
Se evidenţiază cele
mai reuşite lucrări şi Strâng
se notează. materialele şi
Se fac precizări fac curăţenie.
pentru activitatea
din ora următoare.
Se coordonează
activitatea de
încheiere a orei.

59