CUPRINS

ARGUMENT

ϹAРІТОLUL І o

DΕLІМІТĂRІ ϹОNϹΕРТUALΕ- COMPETENȚE, CONDUITĂ, EMOȚII

1.1. Competențele
o

1.2. Conduita
o

1.3. Emoțiile

ϹAРІТΟLUL ІІ
CERCUL VICIOS : EMOȚIE-CONDUITĂ- COGNIȚIE

2.1. Elemente-cheie în inteligența emoțională

2.1.1.Încrederea
2.1.2.Curiozitatea
2.1.3.Controlul de sine
2.1.4.Raportarea
2.1.5.Capacitatea de a comunica
2.1.6.Cooperarea
2.1.7.Intenția
2.2. Obiectivele care stau la baza comportamentului disciplinat
2.3. Gestionarea emoțiilor și conduita disciplinată

ϹAΡIТОLUL IV o

ϹΕRϹΕТARΕ -- OPTIMIZAREA DEZVOLTĂRII EMOȚIONALE A ȘCOLARILOR

PRIN UTILIZAREA EFICIENTĂ A JOCULUI DIDACTIC ȘI A LECTURII ÎN
ACTIVITĂȚILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE
3.1. Motivația сеrсеtării o

3.2.Scopul сеrсеtării
3.3. Obiectivele cercetării
o

3.4. Ipotezele cercetării

3.5. Меtоdе dе сеrсеtarе
o

3.6. Eșantionul cercetării

3.7. Rеzultatеlе сеrсеtării
3.8. Ϲоnсluzii asuрra сеrсеtării
o

Ϲоnсluzii
Вibliоgrafiе
o

1
 OPTIMIZAREA DEZVOLTĂRII EMOȚIONALE A ȘCOLARILOR
PRIN UTILIZAREA EFICIENTĂ A JOCULUI DIDACTIC ȘI A
LECTURII ÎN ACTIVITĂȚILE INSTRUCTIV-EDUCATIVE

I.PROIECTUL MICROCERCETĂRII PEDAGOGICE

1.1. MOTIVAŢIA CERCETĂRII
Forţa spirituală a unei societăţi se concretizează în capacitatea acesteia de a elabora
idei noi, de a crea, de a face descoperiri. Cercetarea reprezintă în prezent baza unei societăţi
de succes. O atenţie deosebită se acordă cercetării în domeniul ştiinţelor socio-umane.
Pedagogia contemporană promovează iniţiativa, originalitatea, spiritul creator în
scopul restructurării şi eficientizării învăţământului românesc. Ea promoveaz ă iniţiativa şi
implicarea omului de la catedră în acţiuni care îi permit să-şi pună în valoare tactul şi vocaţia
pedagogică. Cadrul didactic trebuie să cerceteze, să organizeze activităţi sistematice şi
metodice, să aplice noi soluţii circumstanţelor practice concrete, să formuleze ipoteze pe care
să le verifice şi să valorifice noi variante de lucru cu elevii.
Fiecare cadru didactic poate face din clasa sa de elevi un adevărat laborator de testare
şi descoperire a eficienţei metodelor şi procedeelor de predare-învăţare-evaluare.
Tema cercetată se referă la eficienţa sporită a jocului şi poveștilor în dezvoltarea
emoţională a copiilor.
Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală, „nota distinctiv ă a
acestui tip de cercetare fiind intervenţia intenţionată şi controlată a cercetătorului în
desfăşurarea fenomenelor” (F. Voiculescu, 2009, p.19). Prin introducerea în activitatea
didactică a unor jocuri şi povești care au scopul de a declanşa acţiuni educaţionale, ale căror
rezultate sunt înregistrate şi prelucrate în vederea demonstrării valorii pe care o au.
Cercetarea este, de asemenea, observaţională, metoda observaţiei fiind foarte utilă.
Observaţia reprezintă urmărirea faptelor de educaţie aşa cum se desfăşoară ele în condiţii
obişnuite (I. Nicola, D. Farcaş, 1993, p.108).
Prin cercetarea de tip observațional se poate urmări cunoaşterea şi descrierea felului în
care poveştile şi jocurile didactice îi influenţează pe copii în ceea ce privește gradul de
dezvoltare al competenţelor emoţionale.

2
1.2. SCOPUL CERCETĂRII este acela de a demonstra contribuția folosirii jocului
didactic și lecturii, în cadrul activităților, la dezvoltarea emoțională a copiilor.

1.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

În scopul ghidării concrete a activităţii de cercetare, am stabilit şi formulat
următoarele obiective ale cercetării pedagogice:
O1- Cercetarea modului în care jocul didactic şi poveştile desfăşurate în activităţile didactice
influenţează dezvoltarea emoţională care variază în timp;
O2 -Investigarea gradului în care jocul didactic şi poveştile contribuie la dezvoltarea
emoţionalităţii copiilor
O3-Identificarea dificultăţilor comportamentale, emoţionale ale copiilor prin observarea
comportamentului în timpul programului unui școlar;
O4 -Analiza strategiilor didactice (de predare-învăţare-evaluare) utilizate în
instruireaşcolarilor, din perspectiva problematicii studiate.

1.4. IPOTEZELE CERCETĂRII:

1. Dacă învățătorul va implementa un program educaţional bazat pe lectura
poveştilor/povestirilor cu rol educativ şi utilizarea joculurilor didactice în activităţi, elevii își
vor dezvolta competenţele emoţionale în mod constructiv.
2. Dacă învăţătorul va proiecta demersuri instructiv-educative în funcţie de particularităţile
individuale şi de vârstă ale elevilor, desprinse în urma aplicării probelor şi metodelor de
cunoaştere a personalităţii copilului, atunci acesta va reuși să le formeze și să le dezvolte
elevilor săi abilități de interacțiune cu copiii de vârste apropiate, dar și cu adulții.

1.5.METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE:

Exemple:
a) documentarea ( literatura de specialitate, cu profil psihopedagogic);
 În această etapă voi studia multiple materiale de specialitate, cu profil psihopedagogic
pentru a-mi contura o viziune de ansamblu asupra temei propuse spre abordare, precum şi
formularea ipotezelor şi obiectivelor cercetării.
b) experimentul pedagogic( observația provocată);

3
         Experimentul-  Manifestările temperamentale pot fi surprinse în variate
împrejurări: în condiţiile de muncă, la învingerea unor dificultăţi, în suportarea eşecului, a
insucceselor individului. Cu ajutorul metodei observaţiei se pot depista numai anumite
manifestări temperamentale – cele exprimabile în trăiri emoţionale, ori la declanşarea
reacţiilor motorii. Mai puţin pot fi sesizate frânarea şi variatele forme ale inhibiţiei. Metoda
observaţiei ne permite să apreciem treptat şi progresiv manifestările tipologice în activitatea
copiilor.
Metoda experimentului este o metodă tipică pentru categoria metodelor bazate pe
intervenţia cercetătorului în desfăşurarea fenomenelor pe care le studiază. Spre deosebire de
observaţie, în care fenomenele sunt studiate în fluxul normal al desfăşurării lor, experimentul
implică o schimbare, o „manipulare” de variabile controlat ă de cercetător în scopul sesizării
efectelor asupra altor aspecte variabile vizate în demersul cercetării. De aceea, experimentul
este definit şi drept observaţie provocată (Voiculescu F., 2009, p. 169).

c) observaţia;
 Observaţia are drept scop surprinderea unor trăsături de personalitate, precum şi
cunoaşterea nivelului de cunoştinţe a elevilor de clasă, atât în cadrul activităţilor desfăşurate
cu întreaga clasă de elevi sub îndrumarea directă a învăţătorului, cât şi în activităţile recreative
în care copilul se manifestă spontan, liber şi mai aproape de ceea ce este mai puţin controlat şi
cenzurat.

1.6. EŞANTIONUL CERCETĂRII:

Clasa experimentală va fi clasa a III-a Step by Step de la Şcoala Gimnazială „Mihai
Viteazul”, Târgoviște, Dâmboviţa. Numărul subiecţilor este de 16 elevi. Eşantionul cercetat
cuprinde subiecţi neselectaţi, ce provin din medii diverse, putând fi luat în considerare ca
atare.
Din efectivul de 16 elevi, 10 sunt băieţi (62,5 %), iar 6 sunt fete (37,5 %). Un sfert din
elevii clasei provine din familii de intelectuali, iar ceilalţi elevi din familii cu părinţi care au o
pregătire medie spre precară. Un elev prezintă sindrom Down.
Specific acestui colectiv este faptul că este un colectiv omogen, atât în ceea ce priveşte
posibilităţile intelectuale, efortul şi angajarea cu care aceşti elevi se implică în activităţile
instructiv-educative, cât şi din punct de vedere comportamental.
Menţionez că sprijinul material şi intelectual al părinţilor este important (deşi de foarte
multe ori el este sporadic, deoarece părinţii implicaţi în activităţile profesionale nu au timp

4
suficient pentru copii) pentru că activitatea de cunoaştere a copilului presupune colaborarea
cu familia, iar dezvoltarea personală a copilului necesită, de cele mai multe ori, folosirea unor
resurse materiale diverse, efort individual canalizat spre căutarea de informaţii, realizare de
proiecte, implicarea în concursuri şi activităţi extraşcolare etc.

5
 ARGUMENT

Nivelul de dezvoltare a inteligenței emoționale a unui adult depinde de gradul de dezvoltare a

competențelor emoționale dobândite de acesta în perioada școlarității.
Pe bună dreptate, această perioadă- a primilor ani de școală este o etapă de achiziții
fundamentale în ceea ce privește planul emoțional și cel social al unui individ.
Aceasta este perioada cea mai indicată pentru dezvoltarea și optimizarea competențelor
emoționale și sociale esențiale pentru funcționarea și adaptarea în viața unui adul. (Catrinel,
Kally, 2010, p.12)
Competența emoțională se referă atâtla abilitățile copiilor de a-și cunoaște, înțelege și regla
propriile emoții, cât și la abilitatea acestora de a înțelege emoțiile celor din jur.( Goleman,
2008)
Dezvoltarea acestor abilități este foarte importantă la copii, deoarece influențează stabilirea
relațiilor cu ceilalți și menținerea acestora. De asemenea, ajută la prevenirea anumitor
probleme de ordin emoțional și implicit, unor probleme de comportament.
Stephen Nowiki, citat de Goleman( 2008), arată că acei copii care nu pot înțelege sau exprima
bine emoțiile, sunt în permanent frustrați. Ei nu pot reuși să stabilească relații amiabile și
durabile cu ceilalți, sunt evitați și marginalizați spre periferia grupului din care fac parte.
D. Goleman susțtine că acești copii, respinși din punct de vedere social, nu au capacitatea de
a descifra semnalele emoționale sau, chiar dacă sunt printre aceștia care pot desluși,
repertoriul lor de reacții este vag.
Legătura dintre relaționarea cu cei din jur și comportamentul emoțional al copiilor este foarte
strânsă. A fi sau a nu fi popular, a avea sau nu prieteni,a fi sau nu acceptat de alte persoane,
sunt puține dintre aspectele specifice interacțiunii sociale care depind de modul în carecopilul
își poate coordona emoțiile.
Sintetizând datele mai multor studii, Shaffer ilustrează modul în care gestionarea emoțiilor
influențează interacțiunile sociale ale copiilor.
Dintre concluziile stabilite :
-Copiii care reușesc să-și gestioneze constructiv experiențele emoționale relaționează facil cu
ceilalți.
-Copiii care-și exprimă cu claritate stările emoționale sunt mai agreați de persoanele din jur;

6
-Copiii cu exprimarea pozitivă a emoțiilor reușesc să stabilească mult mai repede relațiicu alți
copii decât copiii care sunt expresivi în sens negativ;
-Copiii care decodează mesajele emoționale ale celorlalte persoane obțin foarte ușor
aprobarea socială;
-Copiii empatici leagă facil prietenii, sunt mai simpatizați de cei cu care relaționează.
(Shaffer, 2010,0.148)
Este un fenomen observabil că nivelul dezvoltării emoționale a copilului afectează și
dezvoltarea cognitivă a acestuia. Drept argument, D. Goleman(2008), arată că învățarea
depindede șapte „elemente-cheie”, toate find legate de inteligența emoțională: încrederea,
curiozitatea, intenția, controlul de sine,raportarea, capacitatea de a comunica și cooperarea.
Dacă îi ajutăm pe copii să-și îmbunătățească conștiința de sine și încrederea în sine, să își
controleze emoțiile,impulsurile supărătoare și să-și dezvolte empatia, răsplata lor nu va
consta doar într-un comportament îmbunătățit, ci și în performanțe academice măsurabile.
(Goleman, 2008, p.9)
Este ușor observabil că dezvoltarea limitată a competențelor emoționle influențează
competențele sociale, și, implicit pe cele cognitive. Însă această determinare nu este
unilaterală: o slabă dezvoltare cognitivă poate determina izolarea copilului în relația cu
ceilalți, lucru care îi limitează acestuia eventualele experiențe care l-ar putea conduce la
dezvoltarea abilităților emoționale specifice vârstei.
Așadar, este generat „un cerc vicios” care afectează generala dezvoltare a copilului, adaptarea
și integrarea acestuia ulterioară în viața socială.