VALOAREA FORMATIVA A JOCULUI DIDACTIC

Progresul rapid al dezvoltării şcolii româneşti şi necesitatea perfecţionării

neostenite a muncii instructiv-educative presupun ca învăţătorii, paralel cu
activitatea lor practică, să desfăşoare şi o muncă de cercetare şi studiere a
experienţei înaintate.
În cadrul dezvoltării stadiale, fiecare copil este o individualitate, în
sensul că fiecare are o structură şi un anumit nivel al trăsăturilor psiho-fizice,
al proceselor de cunoaştere, al diferitelor însuşiri personale. Deosebirile
individuale sunt o realitate dată de interacţiunea dintre dispoziţiile înnăscute
(premisele naturale) şi însuşirile formate în societate. Din cauza diferenţelor
de mediu socio-cultural dezvoltarea inegală a copiilor se simte mai
pronunţată la începutul şcolarităţii.
Vrem să urmărim dezvoltarea gândirii şcolarului mic – mai exact –
formarea şi exersarea competenţelor în două situaţii:
1. Formarea şi exersarea a anumitor competenţelor , în cadrul jocurilor, la
care subiecţii participă efectiv, implicându-se activ în activitatea de joc;
2. Formarea şi exersarea aceloraşi competenţe în cazul în care acestea sunt
transmise subiecţilor în alte activităţi decât cele de joc, doar pe baza unor
explicaţii şi teste de cunoştinţe.
Obiectivele urmărite în cercetare sunt:
 formarea deprinderilor de muncă independentă şi dezvoltarea gândirii
prin varietatea situaţiilor cărora trebuie să le facă faţă;
 încorporarea jocului didactic în activităţile matematice pentru a motiva
şi stimula puternic procesul instructiv-educativ;
 efectul psihologic al jocului didactic, sub aspect formativ.
 Ipotezele cercetării

1. Presupunem că, valoarea formativa a jocului este incontestabila si

e data de o organizare corecta a acestora, care sa raspunda
necesitatilor de dezvoltare ale elevilor.
2. Presupunem că, obiective de dezvoltare privind gândirea pot fi
atinse prin intermediul jocului ales intr-un mod foarte eficient.

Eşantionul de elevi cuprinşi în cercetare

Esantionul cercetarii a fost format din 21 de elevi din clasa I, din cadrul
scolii generale nr. 8 din Buzau.
Subiecţi s-au născut şi au crescut în condiţii specifice mediului urban,
frecventând grădiniţele aflate în municipiul, cu ei putandu-se desfasura in
bune conditii procesul instructiv-educativ.

Metodologia cercetării
Metodele folosite pentru verificarea ipotezelor cercetării sunt:
observaţia sistematică şi îndelungată, convorbirea cu elevii, metoda testelor,
experimentul psihopedagogic , organizarea unor jocuri destinate dezvoltării
gândirii.
Una dintre metodele utilizate în scopul validării ipotezelor cercetării
noastre este observaţia pe care am subordonat-o metodei experimentului.
În cadrul lecţiilor am observat modul de participare a copiilor,
capacitatea de efort intelectual, ritmul de lucru, interesul şi îndemânarea,
curiozitatea, influenţa aprecierilor.
 Prin intermediul jocurilor didactice, am urmărit să dezvolt capacităţile
intelectuale ale elevilor, am depistat elevii cu aptitudini şi pe cei cu
dificultăţi în învăţarea cunoştinţelor.
O altă metodă utilizată a fost convorbirea cu elevii, dar nu ca metodă
de sine stătătoare, ci integrată altor metode (obsevaţiei, experimentului).
Testele pedagogice conţin sarcini şcolare (teoretice sau practice) şi pot fi
considerate instrumente ale experimentului. Cu ajutorul testelor pedagogice
am verificat cunoştinţele acumulate de elevi.
Am ales ca metodă principală a cercetării noastre experimentul
psihopedagogic, care este o formă a experimentului natural aplicat însă în
condiţiile specifice ale activităţii instructiv-educative. Prin metoda
experimentului am urmărit observarea şi măsurarea efectelor manipulării
variabilei independente – activitatea de joc – asupra variabilei dependente –
dezvoltarea gândirii şcolarului mic. Variabila independentă produce variaţia
celei dependente. Valoarea experimentului constă în aceea că permite
verificarea imediată a eficienţei practice a cercetării.
Ştiind că experimentul are şi limite, prin influenţarea rezultatelor de
către condiţiile multiple insuficient controlate, am corelat mai multe metode.
Am introdus în experiment observaţia iniţială în care urmărim modul de
gândire, dar şi convorbirea.
Concluzii

Prin aceasta cercetare am consemnat că jocul didactic constituie o

eficientă gimnastică a minţii şi contribuie la formarea unui mod de a gândi
flexibil, stimulează spiritul de observaţie, ingeniozitatea şi perspicacitatea
şcolarului mic.