7.

Caracteristicile jocului în învățământul primar

7.1. Introducere

Pornind de la o premisă foarte importantă în educație, aceea conform căreia fiecare copil
are dreptul la educaţie şi dezvoltare, în învățământ trebuie să se țină cont de particularităţile şi
diferenţele individuale. Astfel, demersurile educative sunt centrate pe dimensiunile de
personalitate ale copilului, de aceea înainte de intervențiile educaționale, orice încățător se va
opri asupra cunoaşterii particularităţilor individuale, a calităților, abilităților, precum și a
dificultăţilor, punctelor slabe.

În procesul instructiv-educativ, unul din scopurile esențiale urmărite pentru desfășurarea,

în bune condiții, a procesului de învățământ este tratarea diferențiată a elevilor, individualizarea
și diferențierea.
Tratarea diferenţiată se referă la valorificarea deplină a tuturor capacităţilor elevilor,
acest lucru fiind posibil prin cunoaşterea temeinică a fiecărui elev, a personalității acestuia, a
mediului familial, social și cultural în care trăiește.
Individualizarea şi diferenţierea are ca scop stimularea fiecărui elev în direcția însușirii
cunoștințelor corepunzătoare vârstei și clasei respective, formarea unui stil de învățare în acord
cu programa școlară. Prin această individualizare, elevul va învăța cum să lucreze individual și
într-un mod adaptat posibilităților, abilităților sale.
Și în această perioadă, ca și în cea preșcolară, activitatea cea mai eficientă, cu multiple
resurse educaţionale, prin care poate fi valorificată activitatea de învățare este jocul didactic.
Jocul este un mijloc de cunoaștere a lumii înconjurătoare, de dobândire a cunoștințelor într-un
mod agreabil.
Jocul didactic poate fi descris ca o metodă de acțiune simulată prin care copilul învață
jucându-se, fără să conștientizeze efortul intelectual si fizic, fiind participant activ; prin
intermediul acestei activități își satisface nevoia de joc, de relaxare, dar si de cunoaștere.
La școlarul mic, jocul didactic creează motivația învățării, activitatea de învățare devenind
mai atractivă, facilitând însușirea citit-scisului și dezvoltarea capacității de comunicare. Prin
intermediul jocului didactic se dezvoltă gândirea, spiritul de observație și de cooperare, atenția,

1
 memoria, limbajul, imaginația, voința și se formează trăsături de caracter, cum ar fi: stăpânirea de
sine, spiritul de competiție, respectul pentru coechipier și pentru adversar, răbdarea,
corectitudinea.
Recomandarea studiilor de psihopedagogie este aceea de a integra jocul didactic în structura
lecției; astfel, se poate face apel la acesta ori de câte ori se solicită eforturi intelectuale mai mari
sau se simte instalarea monotoniei.
Având în vedeere că la vârsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută
de învăţare activ-participativă, prin care este stimulată şi creativitatea elevilor, putem considera
că acesta este un mijloc de atingere a obiectivelor învăţării.

7.2. Dezvoltarea personalității școlarului mic prin intermediul activității ludice

Alegerea și organizarea jocurilor didactice vor ține cont de evoluția proceselor psihice din
această perioadă.
Folosirea jocului didactic la clasele primare duce la atingerea unor importante sarcini
formative ale procesului de învățământ, cum ar fi: antrenarea operaţiilor gândirii (analiza,
sinteza, compararația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea, concretizarea),
dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie, dezvoltarea atenţiei, disciplinei şi
spiritului de ordine în desfăşurarea unei activităţi, formarea deprinderii de lucru corect şi rapid,
asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor.
De exemplu, studiul matematicii, în clasele primare, urmăreşte să asigure cunoştinţe
matematice de bază şi să formeze deprinderi de calcul. În acest sens, jocul didactic poate duce la
atingerea următoarelor obiective: consolidarea şi verificarea cunoştinţelor, valorificarea
disponibilităților creatoare; înlăturarea monotoniei din exerciţiul matematic.
În acest interval de vârstă, se manifestă nevoia copilului de înțelege fenomene, lumea,
relația cauză-efect. De asemenea, se formează gândirea operativă, elevii învățând să rezolve
exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, se formează schemele şi structurile mintale.
Un scop important, în această perioadă este și trecerea de la o memorare predominant
mecanică la o memorare logică.
Atenţia şi capacitatea de efort a copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii
adecvate. Motivația extrinsecă, foarte importantă pentru susținerea efortului (încurajarea din

2
păartea adulților) va fi, treptat, transformată în motivație intrinsecă. Menținerea factorilor
motivaționali poate fi asigurată prin modul de desfășurare al activității didactice, jocul
reprezentând o importantă pârghie de asigurare a unei atmostere de entuziasm, încântare.
Prin modul de desfășurare și influența asupra copiilor, jocurile sunt considerate strategii
euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi
curajul. Încărcătura afectivă ce însoțește jocul asigură o antrenare puternică a întregii activităţi
psihice. Copilul participă, cu toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul
acesta o învăţare autentică. Putem spune că jocul poate deveni cel mai bun mijloc de stimulare a
activismului şcolarului mic, a dimensiunilor sale cognitive şi de dezvoltare a creativităţii.
O categorie deosebită de probleme este reprezentată de problemele de perspicacitate, care
prin modul de elaborare și desfășurare, plăcut, interesant solicită atenţia, gândirea şi imaginaţia.
Un rol important pentru stimularea gândirii şi creativităţii elevilor îl are şi activitatea de
compunere a problemelor, prin intermediul cărora elevul îmbină cuvinte şi numere, exprimând
relaţii între cantităţi-mulţimi.
Jocul didactic, prin solicitarea efortului, a lucrului cu plăcere, are o finalitate educativă,
întrucât cultivă încrederea în forţele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltă
imaginaţia, gândirea şi atenţia.
Folosirea jocurilor şi a problemelor de perspicacitate în cadrul orelor de matematică, are
o mare importanţă pentru că, astfel, se urmărește:

- stimularea creativităţii elevilor prin inițiativă, inteligență, spirit novator, flexibilitate,

fluiditate;
- crearea unor situaţii generatoare de motivaţie;
- educarea unor trăsături volitiv-pozitive (concentrare, voinţă, dorinţa de autodepăşire);
- stimularea elevilor mai puțin implicați sau timizi;
- cultivarea încrederii în forţele proprii precum şi a spiritului de răspundere, de colaborare şi
ajutor reciproc.
De asemenea, pentru educarea limbajului putem folosi următoarele jocuri:
- jocuri didactice de dezvoltare și stimulare a gândirii prin efortul de a analiza ce se petrece
în jur;
- jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginației și vorbirii (Traista cu povești, Cine
povestește mai frumos?);

3
- jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, gândirii, puterii de observație (Ce s-a
schimbat? Proverbul ascuns);
- jocuri didactice pentru dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului (Ce mai înseamnă
cuvantul? Schimbă silaba!)
- jocuri didactice pentru însușirea structurii gramaticale a limbii (Eu spun una, tu spui multe,
Cauta greșeala)