UNIVERSITATTEA DIN CRAIOVA / FACULTATEA DE LITERE /

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE, JURNALISM SI STIINTELE

EDUCATIEI

REPERE METODOLOGICE
ÎN ORGANIZAREA
SI CONDUCEREA JOCULUI
DIDACTIC
 1. Importanta jocului didactic
 2. Structura jocului didactic
 3. Repere metodologice în conducerea
jocului didactic
 4. Organizarea jocului didactic
1. Importanta jocului didactic

 Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la

joc la învatare, deoarece îmbina ludicul cu asimilarea de
cunostinte, formarea unor capacitati de cunoastere.
 Jocul didactic este propus, organizat si condus de
educatoare/învatatoare în scopul realizarii unor sarcini
didactice precise.
 Exista o mare varietate de jocuri didactice, inspirate din
jocurile spontane ale copiilor, dar urmarind obiective
intelectuale, motrice, de socializare, de repetare a unor
cunostinte însusite sau de exersare a unor deprinderi.
 Jocurile didactice au o importanta deosebita ce contribuie la
dezvoltarea atentiei, memoriei, imaginatiei, la exersarea unor automatisme si
miscari, actiuni simple, prin imitarea unor activitati reale:
 jocurile senzoriale vizeaza vazul, auzul, simtul tactil, mirosul sau simtul
orientarii: ,,Deschide urechea bine”, ,,Ghiceste unde am ascuns “, ,,Sus
jos”, etc.;
 jocurile de analiza perceptiva vizuala (puzzle, loto-uri etc.) contribuie la
cresterea sensibilitatii analizatorului si perceperea selectiva a unor forme,
culori, dimensiuni, grosimi: ,,Refacem imaginea”, ,,Asaza
corect”, ,,Descrie corect obiectul”;
 jocurile logice propun copiilor compararea sau clasificarea pieselor dupa
anumite criterii date, apoi descrierea lor si motivarea alegeri: ,,Spune
cum este”, ,,Ordoneaza dupa forma si marime” etc.;
 jocurile gramaticale si cele ce vizeaza utilizarea unor forme corecte de
exprimare, despartirea in silabe, identificarea sunetelor cu care încep sau
se termina cuvintele: ,,Eu spun una, tu spui multe”, ,,Ce se aude prima
data”, ,,Desparte în silabe”, ,,Formam propozitii simple” etc.;
 jocurile muzicale urmaresc reproducerea unor melodii, ritmuri,
recunoasterea unor instrumente dupa sunet: ,,Recunoaste
melodia”, ,,Cânta ca si mine”, ,,Ce instrumente cunoastem”, ,,Ne facem
singuri instrumente” etc.;
 jocurile de constructie dupa model vizeaza executia corecta, dupa un
plan, desen ,,Construieste dupa model”, ,,Construim blocuri noi” etc.
 Jocul didactic trebuie sa trezeasca interesul copiilor, sa-i
angajeze plenar, sa-i distreze. Jocul didactic trebuie
considerat si apreciat ca o baza a conceperii activitatilor
instructiv-educative atât în învatamântul prescolar cât si
în învatamântul primar. Jocul este mijlocul de instruire si
de educare a copiilor, procedeul metodic de realizare
optima a sarcinilor concrete ale procesului de învatamânt
si este si o forma de organizare a activitatii de
cunoastere si dezvoltare a capacitatilor psihofizice a
copiilor din gradinita dar si în ciclul primar, pe toate
planurile.
 Jocul didactic îmbina într-un mod armonios sarcinile
specifice jocului cu sarcinile si functiile învatarii. Este
considerat ca cel mai eficient mijloc de instruire si
educare, de formare si consolidare a anumitor
cunostinte, priceperi si deprinderi.
2. Structura jocului didactic

 Jocul didactic se diferentiaza de celelalte

jocuri prin: continut, sarcina didactica,
reguli, actiune de joc – acestea fiind
repere importante de urmarit, de catre
educatoare/învatatoare, în organizarea si
desfasurarea jocului
 Continutul jocurilor didactice este
dependent de sfera cunostintelor si de
particularitatile învatarii la vârsta
prescolara. El poate fi în legatura cu
activitatile matematice, cu însusirea
corecta a limbii române, ori cu elemente
ale mediului înconjurator, etc. De
asemenea, fiecare joc didactic se
constituie dupa cerintele instructiv-
formative curente: însusirea unor
cunostinte noi, consolidarea lor, verificarea
celor anterioare într-un context nou si
evaluarea lor.
 Sarcina didactica se obiectiveaza pentru
copii sub forma unor probleme pe care ei
trebuie sa le rezolve în mod independent
sau pe echipe: sa recunoasca, sa
denumeasca, sa compare, sa descrie, sa
reconstituie, sa ghiceasca. Problemele
trebuie sa fie însa accesibile copiilor si în
acelasi timp sa le solicite eforturi si
investigatii noi, sa le destepte si sa le
mentina viu interesul. Sarcina didactica
trebuie sa fie astfel conceputa încât sa
reactiveze nu atât memoria reproductiva,
cât mai ales gândirea cu operatiile ei,
capacitatea de asociere, flexibilitatea,
fluiditatea ei.
 Regulile jocului didactic reglementeaza
conduita si actiunile copiilor, având un
caracter prestabilit si obligatoriu pentru
participanti. Ele arata copilului cum
trebuie sa joace si cum trebuie sa rezolve
problema pusa în joc, sa arate
succesiunea actiunilor în joc.
Determinarea acestor reguli are loc în
functie de structura particulara a jocului
didactic întreprins. In general, ele indica
modul de participare a copiilor în joc si de
apreciere a rezultatelor lor.
 Actiunea de joc este reprezentata prin elemente
specifice:
descoperirea, ghicirea, simularea, asteptarea,
întrecerea, etc. Într-un joc didactic pot fi prezente unul sau mai
multe elemente ludice. Numarul mai mare sau varietatea
acestora nu conduc însa în mod neaparat la reusita.
Important este sa se realizeze o buna convertire,
modelare a lor, dupa sarcinile didactice. Actiunea de joc si cea
instructiva sunt corelate dupa o formula originala: învatarea
prin intermediul jocului, pe cai specifice lui. De aceea prin jocul
didactic nu trebuie sa întelegem simpla alaturare a unor actiuni
ludice cu actiuni instructive, sau desfasurarea lor prin alternare,
ci o forma de joc închegata, unitara, în care aceste elemente
sunt structurate organic, motivele jocului conducând la
rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor reguli determinate
riguros. De asemenea, elementele de joc sunt cele care fac ca
sarcina sa fie mai placuta si mai interesanta. Ele pot fi sub
forma de surpriza, de felicitare, de întrecere, elemente care
deosebesc jocul didactic de celelalte jocuri si activitati.
 Jocul didactic are valente formative pronuntate.
El deschide copiilor perspective însemnate de
învatare prin mobilizarea eforturilor proprii în cautarea si
descoperirea unor rezolvari de situatii.
Problemele în rezolvarea carora se angajeaza
(descrieri, reconstituiri, serieri, clasificari dupa anumite
criterii, asocieri si disocieri diferite, operatii cu multimi
etc.) îl solicita pe copilul prescolar/scolar sa caute si sa
descopere progresiv legaturi noi între obiecte, între
însusirile acestora, între actiuni, între idei.
Sunt actiuni mintale care conduc prin reorganizari
pe plan mintal, la asimilarea de noi cunostinte.
Tot prin joc didactic se educa, capacitatea de
concentrare (întretinuta de actiunea de joc), acuitatea
spiritului de observatie (atât de des solicitat), atentia
distributiva, independenta, spontaneitatea si în anumite
limite, flexibilitatea si fluenta în gândire.
3. Repere metodologice în conducerea
jocului didactic

Asemeni unei activitati comune, unde

educatoarea /învatatoarea are de parcurs etapele instruirii
si în cadrul unui joc didactic, are de urmarit, câteva repere
pentru a conduce si organiza jocul.
 Captarea atentiei se poate realiza prin introducerea în
joc a unui personaj din poveste sau prezentarea
materialului demonstrativ ca o surpriza.
 Enuntarea scopului si a obiectivelor se realizeaza
direct prin anuntarea scopului jocului si a titlului acestuia
cu precizari privind modul de organizare si desfasurare a
jocului.
 Reactualizarea cunostintelor are loc prin
exercitii-joc cu material demonstrativ.
 Prezentarea continutului si dirijarea învatarii
se va realiza prin explicarea regulilor jocului si a
modului de desfasurare, se va executa jocul
demonstrativ de catre educatoare/învatatoare, va
urma executarea jocului de proba cu observatii si
precizari suplimentare.
 Obtinerea performantei se realizeaza prin
executarea jocului de catre copii,
educatoarea/învatatoarea fiind conducatorul.
Asigurarea retentiei si transferului se face prin
complicarea jocului, introducerea de noi reguli si
noi obiective.
 Evaluarea va consta în aprecieri privind
modul de realizare a sarcinilor prin comparare cu
obiectivul propus. Pentru ca jocurile didactice sa se
poata desfasura cu eficienta scontata, se impune sa
se asigure conditiile necesare si sa se prevada
sarcinile didactice care v-or face obiectul acestor
jocuri, în raport cu volumul de cunostinte redate
anterior.
Este necesar ca educatoarea /învatatoarea, sa
puna la îndemâna copiilor materialele destinate
jocurilor si este necesar sa figureze si câteva
materiale didactice legate de ultimele jocuri
desfasurate în activitati dar si materiale noi pentru a
se acoperi nevoia repetarii în mai multe forme si în
contexte diferite a acelorasi cunostinte.
 Jocurile didactice vor fi organizate cu întreaga grupa /clasa de
copii, ei primind recomandarile necesare pe masura ce jocul
se desfasoara, indicatiile verbale fiind date într-o mai mica
masura. Aceste jocuri se pot organiza si individual si pe
grupuri mici; în acest mod unii dintre copii reusind sa
recupereze anumite cunostinte. Jocul didactic are o
particularitate esentiala: el trebuie sa îmbine armonios
elementul instructiv si exercitiul cu elementul de joc,
distractiv. Învatând prin joc, copilul trebuie sa se distreze în
acelasi timp.

 Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la

aparitia unor stari emotive complexe care stimuleaza si
intensifica procesele de dezvoltare psihica. Jocurile didactice
contribuie la dezvoltarea intelectuala a copiilor, la formarea si
dezvoltarea perceptiilor, a reprezentarilor, la educarea
spiritului de observatie, a imaginatiei, a dezvoltarii gândirii si
a limbajului. Tot odata aceste jocuri contribuie la dezvoltarea
personalitatii copilului, contribuie la dezvoltarea stapânirii de
sine, a autocontrolului, a perseverentei, a spiritului de
independenta si a sociabilitatii.
 Organizarea acestor jocuri didactice duce cu sine noi si
însemnate avantaje. Primul este acela al alternarii mai
active a fiecarui copil în parte prin initierea unor jocuri
didactice cu grupuri mici de copii si individual. Jocurile
didactice se desfasoara concomitent cu activitatile alese
si este necesar sa se stabileasca în prealabil ce jocuri
didactice vor fi desfasurate în cursul unei perioade de
timp, se vor stabili criteriile de joc si câte grupe de copii
vor fi constituite, ce durata va avea jocul si care sunt
materialele ce trebuie sa fie procurate.
 Jocul didactic reclama în cele mai multe cazuri o
îndrumare foarte sustinuta, sau chiar conducerea lui
directa de catre educatoare/învatatoare, prin urmare
aceasta trebuie sa exercite un control direct asupra
felului cum copiii rezolva sarcinile didactice si sa
intervina cu îndrumarile necesare. Jocurile didactice pe
care educatoarea/învatatoarea trebuie sa le conduca
sunt în primul rând cele de educarea limbajului, de
cunoasterea mediului si cele matematice.
 Jocurile didactice noi se initiaza în grupuri mai mici
de copii dupa diferite criterii: egalitatea de forte,
atunci când intervin întrecerea, gradul de pregatire
pentru rezolvarea sarcinilor didactice, atentia,
posibilitatile de concentrare, afinitatile între copii.
Aceleasi jocuri didactice se pot relua de mai multe
ori cu copiii care manifesta interes deosebit pentru
ele, sau cu cei care au un ritm mai greoi de
întelegere si asimilare.

 Influenta favorabila a jocurilor didactice, asupra

copiilor din învatamântul prescolar cât si a celor
din învatamântul primar a determinat introducerea
unor forme cât mai variate de activitati distractive
în gradinite si scoli.
4. Organizarea jocului didactic

 Jocul didactic nu înseamna doar alaturarea unor

actiuni ludice cu actiuni instructive, sau desfasurarea
lor prin alternare, ci o forma de joc închegata, unitara,
în care aceste elemente sunt structurate organic,
motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor
didactice, pe baza unor reguli riguroase.
 Continutul jocurilor didactice este dependent de sfera
cunostintelor (priceperilor, deprinderilor) si de
particularitatile învatarii la vârsta prescolara.
 El poate fi în legatura cu activitatile matematice, cu
însusirea corecta a limbii materne (sau straine), cu
elemente ale mediului înconjurator, cu comportarea
civilizata etc.
 Jocul didactic se constituie dupa cerintele
instructiv-formative curente:
 însusirea unor cunostinte noi, întregirea lor,
consolidarea, verificarea celor anterioare într-un
context nou. În raport cu continutul ales, se
concretizeaza, pentru fiecare joc, sarcina didactica:
de exemplu, clasificarea imaginilor dupa unul sau
mai multe criterii date (culoare, forma, marime,
duritate, caracterul pozitiv sau negativ al unor
personaje din povesti, basme etc.);
 indicarea persoanelor care folosesc în mod obisnuit
un anumit obiect (ciocan, creion, cutit etc.);
 ori asocierea unor cuvinte
 Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii
sub forma unor probleme pe care ei le vor rezolva
în mod independent sau în echipe, prin cooperare.
 În aceste conditii, cointeresarea lor creste.
Problemele trebuie sa fie accesibile copiilor si în
acelasi timp sa le solicite eforturi si investigatii noi,
sa le destepte si sa le mentina interesul.
 Chiar atunci când este vorba de repetarea sau
verificarea unor cunostinte, ele nu vor fi preluate
în joc în forma si în limitele în care au fost
transmise anterior, ci într-o noua modalitate.
 Ele trebuie sa activeze nu atât memoria
reproductiva, cât mai ales gândirea (operatiile ei,
flexibilitatea, fluiditatea).
 Regulile jocului didactic reglementeaza conduita si
actiunile copiilor, având un caracter prestabilit si
obligatoriu pentru participanti.
 Actiunea de joc este reprezentata prin elemente
specifice: descoperirea, ghicirea, simularea,
asteptarea, întrecerea etc.
 În jocul didactic pot fi prezentate unul sau mai
multe elemente ludice. Asadar, în joc se
întrepatrund elementele ludice, regulile si sarcina
didactica. Jocul didactic poate avea mai multe
variante care permit gradarea cerintelor si
adâncirea investigatiei.
 Dupa continutul lor, jocurile didactice pot fi grupate
în câteva categorii largi:
jocuri didactice pentru cunoasterea mediului
înconjurator,
jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, jocuri
didactice cu continut matematic, jocuri didactice pentru
dezvoltarea unor procese si functii psihice.
Dupa criteriul folosirii materialului didactic se
deosebesc jocuri didactice orale (fara material) si jocuri
didactice cu material.
 Posibilitatea organizarii acestor jocuri dincolo de limitele
activitatilor comune (cu întreaga grupa de copii), aduce cu sine
alte avantaje.
 Primul este acela al antrenarii mai active a fiecarui copil în parte
prin initierea unor jocuri didactice cu un grup mic de prescolari si
individual (în conditiile activitatii comune, solicitarea în egala
masura a tuturor copiilor si la potentialul lor real neputând fi
totdeauna bine acoperita).
 Se creeaza, de asemenea, premise pentru tratarea diferentiata a
copiilor în raport cu nivelele de maturizare atinse, ritmul propriu
de învatare, interese manifestate etc.
 Astfel, pot fi preluate o parte din jocurile didactice desfasurate
cu întreaga grupa în activitatile comune si reorganizate cu
colective mai mici de copii, acordându-se un ajutor sustinut celor
cu o participare mai slaba în activitate (care au avut dificultati în
rezolvarea problemelor).
 Progresiv, se introduc si jocuri didactice noi, pentru a adânci si
completa ansamblul de cunostinte intelectuale si abilitati ale
copiilor.
 Jocurile didactice se desfasoara concomitent cu celelalte
tipuri de jocuri (de constructie, de creatie), cu care
trebuie sa se afle în echilibru.
 Jocurile didactice (inclusiv jocurile de masa) pe care
copiii ajung sa le desfasoare independent, se pot
organiza zilnic, dupa preferinta copiilor.
 Spre deosebire de jocurile de creatie, fata de care
educatoarea îsi modeleaza suplu si subtil interventia,
încurajând si favorizând manifestarea libera si creatoare
a copiilor, jocul didactic reclama, adesea, o îndrumarea
sustinuta sau conducerea directa de catre educatoare.
 Si aici, copiii trebuie sa fie independenti si activi, dar
problemele care îi solicita sunt noi si cer o elaborare
atenta si solutionari corecte.
 În cazul rezolvarii incorecte sau partiale, jocul didactic,
sau mai precis efortul copilului este gratuit; de aceea,
educatoarea trebuie sa controleze direct felul în care
copiii rezolva sarcinile didactice si sa-i îndrume.
 O parte din jocurile didactice pot intra în categoria
celor optionale (la care copiii adera din initiativa
proprie). Este cazul jocurilor de masa, dar si al
acelor jocuri didactice pentru cunoasterea mediului
înconjurator în care copiii opereaza cu materiale
concrete.
 Trecerea jocurilor de masa si a unora dintre
jocurile didactice în rândul celor optionale este
facilitata de organizarea unui loc stabil în sala de
grupa, în care copiii sa poata gasi permanent
materialele necesare
 Unele jocuri didactice sau jocuri-exercitiu se
practica în scopul însusirii unor cunostinte, altele în
scopul stimularii unor procese psihice.
 Totusi, unul si acelasi joc are influenta asupra
ambelor aspecte cognitiv si formativ.
 De exemplu, într-un joc prin care se urmareste
predarea / fixarea cunostintelor despre o culoare
(sau mai multe) sau despre o forma (sau mai
multe) se realizeaza si un exercitiu formativ
(analiza, comparatie etc.);
 într-un joc în care se urmareste trecerea de la
notiunile de forma patrata, forma dreptunghiulara,
forma triunghiulara, forma rotunda la notiunea de
forma (scop cognitiv) se realizeaza si un exercitiu
de selectare, de abstractizare si generalizare (scop
formativ).
 Jocurile-exercitiu prin care se urmareste
dezvoltarea unei anumite însusiri sau operatii a gândirii
fac apel, concomitent, la alte operatii / însusiri ale sale.
Totusi, în focarul lor poate fi prins cu precadere la un
moment dat un anumit proces sau aspect al gândirii.
Pentru a clasifica jocurile din punct de vedere al
influentei formative, vom lua în consideratie numai acea
operatie / însusire a gândirii pe care o solicita cu
precadere sarcina jocului :
 Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de analiza;
 Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza;
 Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de comparatie;
 Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de abstractizare
si generalizare;
 Jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii.
 Capacitatea de a efectua analize sta la baza
spiritului de observatie.
 În gradinita, apoi în scoala se dezvolta capacitatea
de analiza, în special în activitatile de observare,
când copilul analizeaza într-o forma organizata si
explicita partile componente si însusirile obiectului
observat (animal, planta, fenomen natural etc).
 Dar si unele jocuri pot contribui la stimularea
acestei capacitati, atât ca mijloace de predare, cât
mai ales ca mijloace de consolidare, de exersare.
 Acestea pot fi jucate în grupuri mici sau individual.
 Jocurileexercitiu prin care se poate urmari
dezvoltarea capacitatii de analiza suntacelea care,
prin sarcinile lor, cer în mod evident efectuarea
acestei operatii, desi multe dintre ele antreneaza
implicit si o comparatie între imaginea pe care o
vede copilul (perceptia) si aceea pe care o are el
despre obiectele asemanatoare (reprezentari ale
memoriei).
 Aceasta din urma ramâne însa pe un plan secund.
Exemple de astfel de jocuri: „Taie!”, „Ce a uitat
pictorul sa deseneze?”, „O singura culoare”, „Ghici
ce s-a schimbat?”, „Recunoaste semnul!”, „Imagini
suprapuse” (câte sunt?), „Cine trebuie sa plece?”
etc.
 Jocul se poate complica. Începând cu vârsta de 4 ani se
poate introduce drept criteriu culoarea, marimea,
asezarea elementului ce trebuie taiat, la 5 ani se poate
cere copiilor sa tina seama de doua însusiri deodata.
 Sarcina poate fi mai grea când pozitia elementului este
combinata cu asezarea lui într-un anumit loc dintr-un
patratel. Sau, se poate combina criteriul forma sau
criteriul numar, de exemplu, grupuri de puncte de la 1 la
5 asezate în patratele astfel încât sa dea diferite forme.
O varianta mai complicata este aceea în care copilul
trebuie sa se ghideze în selectie dupa trei criterii: forma,
culoare, marime (taie numai dreptunghiurile mici si
galbene) sau culoare, asezare, marime (taie numai
dreptunghiurile mici, rosii, asezate cu vârful în jos).
Dificultatea se mareste atunci când se mareste numarul
de patratele (ceea ce înseamna marirea timpului de
lucru si o mai îndelungata concentrare a atentiei).
1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii
prescolarilor de a efectua sinteze una din
caracteristicile perceptiei la vârsta de 3 ani este
globalismul.
 Este vorba de o forma preanalitica de a percepe
obiectele. Posibilitatea de sinteza este înca slaba,
de aceea, începând cu vârsta de 3 ani si
continuând cu cea de 4 ani si, uneori, pentru
reprezentari mai complexe, chiar si la 5 ani, este
nevoie sa se faca multe exercitii de sinteza.
Datorita caracterului concret al gândirii
prescolarilor, realizarea sintezei prin manipularea
unui material concret precede si usureaza
transferul efectuarii acestor operatii pe plan mintal.
 Cele mai simple jocuri prin care se fac exercitii de
sinteza sunt cele în care se cere copilului sa
recompuna o imagine taiata în câteva bucati.
Aceasta recompunere poate fi facuta în mai multe
forme:
 reconstituirea unei imagini desenate pe un patrat
(dreptunghi), fragmentat în 2-5 parti,
 reconstituirea unei imagini din partile componente
decupate (si lipirea lor pe o hârtie / carton),
 reconstructia unei imagini tridimensionale,
construirea unei scene dintr-o poveste, construirea
imaginii unui obiect / fiinta din diverse betisoare,
forme geometrice plane si în spatiu (din lemn,
plastic, metal, boabe, pietricele, scoici etc.).
 Toate jocurile de sinteza presupun efectuarea
prealabila a unei analize si, prin urmare, necesita
dezvoltarea într-o anumita masura a posibilitatii de
a efectua aceasta operatie; de aceea ele constituie
si un exercitiu de analiza.

 Jocurile pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza

pot fi introduse dupa ce copiii au facut câteva
exercitii de analiza. Câteva titluri de jocuri pentru
dezvoltarea capacitatii de sinteza: „Poze taiate”,
„Laleaua”, „Sa facem o jucarie!”, „Sa construim din
betisoare”, „Cine construieste mai multe imagini?” .
2. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii de a
efectua comparatii
 Din cercetarile referitoare la aceasta capacitate
rezulta ca la diferite vârste ale perioadei
prescolare, caracteristicile efectuarii ei variaza.
Sub 5 ani, copilul ia în considerare în procesul
compararii elemente care îl intereseaza mai mult,
motive afective, chiar daca este vorba de un
amanunt strain de imaginea propriu-zisa.
 De exemplu, între doua imagini absolut identice de
copii, el nu va stabili o identitate daca lânga
imaginea unuia dintre copii se adauga o minge sau
un cerc, sau daca unul are în mâna un stegulet
colorat.
 Pe masura ce capacitatea de operare analitico-
sintetica se dezvolta, se creeaza premise pentru
dezvoltarea capacitatii de a efectua comparatii mai
ample si mai corecte.
 Abia pe la 4-5 ani copiii devin capabili sa efectueze
comparatii pe baza unui complex de criterii (forma
si culoare, sau forma, culoare si marime), iar dupa
vârsta de 7/8 ani acestea se dezvolta într-un ritm
mult mai rapid.
 Câteva titluri de jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de
a efectua comparatii (implicit analize si sinteze mentale):
 „Loto cu forme”, „Loto cu forme si marimi”, „Loto cu
forme si culori”,
 „Cauta perechea!”, „Unde-i umbra?”, „Perechile”, „Sa
facem un model frumos!”, „Ce nu este la fel?”,
 „Care imagini sunt identice?”, Aseaza o poza la fel!”, „Stii
sa faci ca în prima casuta?”, „Încercuieste ce nu este la
fel ca în celelalte casute!”, „Cine gaseste mai multe
perechi”, „Completeaza ce lipseste!”.
 3. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacitatii
copiilor de a efectua abstractizari si generalizari
 Realizarea operatiilor de abstractizare si
generalizare presupune dezvoltarea (cel putin
minima) a capacitatii de a efectua corect si într-o
forma organizata, analize, sinteze si comparatii de
nivelul cunostintelor copiilor.
 Jocurile pentru dezvoltarea abstractizarilor si
generalizarilor trebuie sa fie propuse copiilor dupa
ce acestia au parcurs câteva jocuri cu analize,
sinteze si comparatii. Astfel de jocuri se numesc:
„Scoate poza care nu se potriveste aici!”, „Ce arata
sageata?”, „Alege imaginile!”, „Cum se numesc toate
acestea la un loc?”, „Cine poate face mai multe
grupe?”, „Ghici despre ce este vorba!”, „Ghici la ce
cuvânt m-am gândit!”
 4. Jocurile didactice pentru dezvoltarea
perspicacitatii copiilor presupun mai multe
cunostinte asimilate si deprinderi formate, precum si
dezvoltarea la un nivel ridicat a capacitatii de
operare a gândirii si a gândirii logice.
 Ele pot fi propuse copiilor de 5 si în special celor de
6-7 ani, dar si copiilor scolari. Acestea au ca sarcini:
 depistarea unor greseli (gasirea imaginilor unor
lucruri dintr-un conglomerat de contururi sau
descoperirea imaginilor unor fiinte care nu pot sta
împreuna,
 eliminarea elementelor adaugate care nu se
potrivesc unei imagini,
 sa indice partile care nu apartin unei imagini si sa
precizeze de la ce obiect / fiinta provin). Exemple:
„Este ceva gresit în tablou?”, „Ce trebuie înlaturat?”,
„Imagini încurcate”, „Labirintul”.
 5. Jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginatiei
 Imaginatia copiilor este în plina dezvoltare si daca
este bine îndrumata duce la rezultate surprinzatoare.
În gândirea prescolarilor, fiind legata de concret,
jocurile de imaginatie au la început un suport
material.
 Unele vizeaza imaginatia în domeniul plastic, iar altele
în domeniul literar. Pot fi folosite si sub vârsta de 5
ani, dar mai ales cu prescolarii mari si cu scolarii daca
presupun un mai bogat volum de cunostinte si un
nivel ridicat de dezvoltare a capacitatii operationale a
gândirii.
 Exemple de jocuri stimulatoare pentru imaginatie:
„Cel mai frumos model”, „Sa facem un tablou!”, „Ce
crezi ca face?”, „Ce s-a întâmplat mai departe?”, „Hai
sa facem o poveste!”, „Cum se numeste tabloul tau?”,
„Completeaza tu tabloul!”, „Jocul rimelor”, „Sa facem
versuri!” .
 6. Jocuri didactice pentru dezvoltarea
proceselor de inhibitie voluntara si a autocontrolului
Inhibitia voluntara sta la baza unor procese
psihice fara de care nu se poate realiza convietuirea
oamenilor în societate, de aceea educarea ei este
necesara.
În gradinita si în scoala puterea de inhibitie se
dezvolta atât prin diferite activitati în care este atras
copilul si care cer încrederea într-o anumita disciplina,
cât si prin jocuri.
În general, jocurile, prin regulile lor, impun
copilului un anumit comportament, stimulând inhibitia
involuntara. Dar exista si jocuri care urmaresc, în
mod special, dezvoltarea inhibitiei voluntare si a
autocontrolului asupra reactiilor motrice.
 7. Utilitatea jocurilor didactice în formarea capacitatilor
intelectuale
Programa curriculara pentru gradinite cuprinde obiective de
educare a limbajului conturate în jurul compartimentelor limbii,
exprimate în:
 pronuntarea / identificarea sunetelor limbii;
 formarea si dezvoltarea cuvintelor;
 utilizarea vocabularului activ/pasiv în diferite cuvinte care
exprima actiuni, nume de obiecte, însusiri, legatura între
denumiri;
 exprimarea corecta a cuvintelor în vorbire;
 respectarea expresivitatii vorbirii:
- sa relateze întâmplari traite sau imaginate;
- sa raspunda la întrebari (prin raspunsuri nuantate);
- sa alcatuiasca propozitii;
- sa participe la conversatie;
- sa puna întrebari;
- sa citeasca imagini si sa le interpreteze;
- sa povesteasca coerent;
- sa recite poezii accesibile.
 În acelasi timp, obiectivele specifice ale educatiei limbajului au în vedere
formarea unor capacitati intelectuale exprimate în verbele: sa descopere,
sa asculte, sa observe, sa exprime verbal, sa întrebe, sa descrie, sa
povesteasca, sa reproduca.
 În vederea dezvoltarii vorbirii si educatiei limbajului exista nenumarate
posibilitati ludice de organizare si desfasurare a activitatilor
fundamentale (comune) si complementare. Mai mult, jocurile de tip
literar-creativ se pot desfasura în toate momentele de activitatea
didactica, inclusiv în cel al ariilor de stimulare care au capatat ca
secventa organizatorica denumirea de „jocuri liber-creative”. Jocurile
didactice pentru dezvoltarea vorbirii sunt:
- jocuri fonetice,
- jocuri lexicale,
- jocuri gramaticale,
- jocuri de recunoastere a personalitatilor literare si a textelor,
sau pot fi:
- jocuri cu imagini, - jocuri cu obiecte,
- jocuri fara suport material,
- jocuri cu povestiri,
- jocuri de simulare.
- jocuri cu jetoane,
- jocuri la computer,
 Jocurile didactice contribuie în mare masura la
dezvoltarea acuitatii auditive, a atentiei si
memoriei auditive. Ele solicita perceperea (si
reproducerea) corecta a sunetelor. Jocuri ca: „Cine
face asa?”, „De-a trenul”, „Repeta ce spun eu”, „Cu
ce sunet începe...?”, „Al cui glas este?”, implica
semnalarea prezentei sau a absentei unui anumit
sunet într-un cuvânt. La început se introduc sunete
a caror pronuntie poate fi prelungita (s, r, j, a).
 Deosebit de eficiente pentru dezvoltarea auzului
fonematic si a deprinderilor de pronuntie sunt
jocurile-exercitii de imitare a onomatopeelor. Copiii
sunt pusi în situatia de a recunoaste obiectul /
fiinta caruia îi este specifica onomatopeea
reprodusa si de a exersa pronuntarea / emiterea
acesteia (albina: bzz; vântul: s-prelung, soptit sau
vâj; ursul: moor...).
 Învatarea unor exercitii poezii („Râu, ratusca, ramurica”,
„Jucariile”, „Am un urs de ciocolata”, „Ala-bala-portocala”
si altele), din folclorul copiilor sunt prilejuri pentru
exersarea / corectarea rostirii sunetelor si a articularii
cuvintelor.
 De asemenea, pentru corectarea vorbirii se pot folosi
jocuri-exercitiu de coordonare a respiratiei, de mutare a
unor sunete cu framântari de limba (Stanca sta-n castan
ca Stan, Capra crapa piatra).
 În scopul îmbogatirii vocabularului si al exersarii
structurilor gramaticale se pot organiza o serie de jocuri.
Câteva dintre jocurile lingvistice se numesc: „Sa cream
cuvinte”, „La cules de ciuperci”, „Gaseste obiectul!”,
„Bingo”, „Perechea mea”, „Loteria cu litere”, „Postasul”,
„Interviu telefonic”, „Sarpe cu litere”, „Telefonul tacut”,
Ceva nu se potriveste”, „Raspunde repede si bine!”, „Ce
face papusa?”, „Te rog sa-mi dai” etc. (Maria Taiban si
colectivul, Jocuri didactice pentru gradinita de copii,
1976).
 Jocuri ca: „Jocul silabelor”, „Spune mai departe”,
folosite în vederea formarii deprinderilor de
despartire a cuvintelor în silabe implica
perfectionarea capacitatii de analiza si sinteza
fonetica. Cum am mai spus, jocul antreneaza
intens copilul în stimularea si exercitarea vorbirii în
directia propusa, fara ca el sa constientizeze acest
efort. Astfel, prin intermediul jocului didactic se
fixeaza si se activeaza vocabularul copiilor, se
îmbunatateste pronuntia, se formeaza notiuni, se
însusesc constructii gramaticale.
 În scopul îmbogatirii vocabularului copiilor cu
substantive proprii, care sa denumeasca numele
lor, al fratilor, al parintilor, al educatoarelor (la
grupele mica si mijlocie), apoi, la grupa mare,
nume de localitati importante din judet, din tara,
ale unor forme de relief sau obiective socio-
economice cunoscute de copii, numele patriei, al
unor personalitati istorice, se pot organiza si
desfasura diverse jocuri didactice, cum ar fi: „La
cine s-a opritjucaria?” (recunoasterea si denumirea
membrilor grupei din care fac parte), „Familia
mea” (numirea parintilor, fratilor, surorilor), „Unde
a sosit scrisoarea?” (denumirea corecta a adresei
de acasa, de la gradinita, a unor muzee, uzine,
magazine, orase etc.).
 Cele mai multe jocuri didactice sunt destinate
îmbogatirii lexicului copiilor cu substantive comune
care denumesc:
 obiecte si fenomene percepute direct în natura
înconjuratoare si în viata sociala,
 nume de obiecte necesare în viata si activitatea lor,
 principalele încaperi cu obiectele necesare,
 partile componente ale corpului, obiecte de igiena
personala, îmbracaminte, încaltaminte, alimente,
 mijloace de locomotie, anotimpurile si fenomenele
specifice lor, animale domestice si salbatice, plante
cunoscute si unele parti componente ale acestora,
 unele aspecte ale muncii, ale vietii sociale
desfasurate de parintii lor.
 La grupa mare se va acorda prioritate cuvintelor care exprima
aspecte comportamentale, stari afective, relatii sociale si notiuni
cu un grad mai mare de generalizare, trasaturi de caracter,
norme de comportare, sentimente etc.
 De asemenea, la grupa mica se pot organiza jocuri didactice
diverse dintre care recomandam:
 „Cu ce se îmbraca papusa?”(identificarea si denumirea
obiectului de îmbracaminte corespunzator actiunii efectuate de
educatoare);
 „Unde s-a oprit roata?” (denumirea unor obiecte de igiena
personala si a modului de utilizare);
 „Spune ce face papusa” (recunoasterea si denumirea corecta a
partilor corpului omenesc, executarea unor actiuni specifice);
 „Sa servim musafirii” (recunoasterea si denumirea unor obiecte
de vesela, alegerea lor în raport de utilitate);
 „Sacul lui Mos Craciun” (recunoasterea si denumirea jucariilor);
 „Stop” (denumirea unor profesii, materiale, unelte, produse ale
muncii);
 Toate cunostintele de limba sunt date într-o organizare
concentriccantitativa, adaugându-se, pe niveluri de
vârsta, componente ale aceleiasi probleme abordate la
grupele urmatoare, se reiau si se aprofundeaza într-o
prezentare concentric superioara, prin sporirea gradului
de generalizare si abstractizare a cunostintelor, fiecare
parte de vorbire este reluata si însotita de precizari si
recomandari clare cu privire la cunostintele si jocurile
care se recomanda, pe grupe de vârsta.
 Astfel, despre substantive se discuta la grupa mica, dar
sunt recomandate substantive care denumesc obiecte si
fenomene cu care copilul vine în contact direct acasa si
la gradinita, iar la grupa mijlocie, substantive denumind
fenomene ale mediului înconjurator, la grupa mare sunt
indicate substantive cu grad sporit de generalizare si
abstractizare.
 Dar, jocul didactic contribuie la îmbogatirea lexicului
copiilor si cu diferite adjective; la grupa mica accentul
cade pe însusiri privind culoarea (rosu, galben, albastru,
alb, negru), de raporturi dimensionale (mare, mica);
 însusiri gustative (dulce, acru), olfactive, termice sau
anumite calitati morale (lenes, harnic, mincinos), care în
activitatea scolara se vor fixa mult mai bine
 La grupa mijlocie se are în vedere îmbogatirea
vocabularului cu adjective si adverbe care se refera la
însusiri privind culoarea (verde, maro),
 raporturi dimensionale (înalt, scund, mare, mijlociu, mic,
gros, subtire),
 raporturi cantitative (mult, putin),
 trasaturi de caracter (bun, rau, harnic, lenes, cinstit,
modest, curajos, îndraznet), însusiri gustative, olfactive,
termice (rece, cald, dulce, gustos, acrisor).
 Jocuri didactice organizate la grupa mijlocie în acest
scop:
 „Cauta-ti casuta” (gruparea jucariilor dupa forma si
culoare),
 „Ce stii despre el?” (precizarea unor caracteristici de
forma, culoare, dimensiuni, cantitate),
 „Spune ce ai gustat?” (denumirea gustului unor alimente
de baza),
 „Gaseste obiectul pierdut” (denumirea dimensiunilor
unor obiecte: lung, scurt, lat, îngust, gros, subtire).
 În jocurile didactice se are în vedere formarea
deprinderii de a folosi corect gradele de comparatie
pozitiv si comparativ ale adjectivelor, formulând
propozitii scurte în urma sesizarii relatiilor ce se
pot stabili între doua obiecte „cum este?” (copiii
trebuie sa aleaga si sa aseze diferite obiecte în
ordinea dimensiunilor: „mai lung decât, cel mai
lung, la fel de lung”).
 Nu trebuie neglijate jocurile didactice care contribuie
la îmbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte-
adverbe referitoare la locul unde se petrece
actiunea, la timpul când se desfasoara si la modul
cum aceasta se realizeaza.
 Exercitiile de vorbire, rational dozate si judicios
îmbinate cu elemente de joc contribuie din plin la
îmbogatirea vocabularului, dar si la realizarea
corecta a acordului între diferite parti de vorbire,
exprimarea corecta a gradelor de comparatie,
folosirea corecta a timpului verbelor.
 Deci, jocul didactic contribuie atât la îmbogatirea
vocabularului, activizarea si exersarea lui, cât si la
însusirea unei exprimari clare, coerente, corecte din
punct de vederegramatical, la cultivarea
independentei în vorbire si stimularea creativitatii în
exprimarea orala.