JOCUL DIDACTIC

  Jocul este activitatea care dă specific copilariei și care își găsește motivația și împlinirea
în sine însuși. Spre deosebire de învățare, nu ținteste în mod explicit obținerea de noi cunoștințe
sau alte produse ale învățării iar în comparație cu munca, jocul nu are ca finalitate obținerea unor
bunuri materiale.
Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire și
educare  și a cărui eficiență a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate
este jocul didactic.
Jocul devine ,,didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii de învățare copilul
este adus în situația de a-și utiliza energiile și potențialul psiho-fizic pentru a-și optimiza
parametrii comportamentali.

Jocul didactic este o formă de activitate , atractivă și accesibilă copilului, prin care se
realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative .
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfășurării lui copilul
are posibilitatea să-și aplice cunostințele, să-și exerseze priceperile și deprinderile ce s-au format
în cadrul diferitelor activități. Folosirea jocului didactic ca activitate obligatorie  aduce variație în
procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv. De exemplu, prin jocul didactic „Găsește
aceste culori” se precizează și se verifică învățarea denumirii diferitelor culori. Jocul „Cu ce
construim” fixează denumirile diferitelor unelte și materiale folosite în construcție: prin jocul
„Cine are aceeași figură?” se fixează , se actualizează reprezentări de forme precum: cerc, patrat,
triunghi etc.
Jocul didactic contribuie și la dezvoltarea proceselor psihice, influențând în mod nemijlocit
activitatea tuturor analizatorilor. Jocurile „Spune ce faci?” sau „Cine face așa?” contribuie
la  dezvoltarea sensibilității auzului. În jocul „Ghicește ce ai gustat” accentul cade pe
perfecționarea sensibilității gustative și olfactive.
 Un rol deosebit îl au jocurile didactice în educarea calității memoriei. De exemplu „Ce s-a
schimbat” sau „Ghicește ce lipsește!”, îl solicită pe copil să rețină felul obiectelor și așezarea lor
pentru a putea arăta modificarea făcută de conducătorul jocului, ceea ce duce la dezvoltarea
memoriei voluntare.
O caracteristică esențială a jocului didactic constă în crearea unor condiții favorabile pentru
aplicarea multilaterală a cunoștințelor  și pentru exersarea priceperilor și deprinderilor sub forma
unor activități plăcute și atractive.
Jocul didactic devine metoda de instruire în cazul în care el capătă  o organizare  și se
succede în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii.
Fiecare joc didactic  cuprinde următoarele laturi constitutive :
- Continutul -  este prima componentă a jocului didactic care este format din cunoștințele
pe care copiii și le-au însușit anterior, cunoștințe care arată despre ce este vorba în jocul
respectiv.
- Sarcina didactică  - apare sub forma unei probleme de gândire, de recunoaștere,
denumire, descriere, reconstituire, comparație , ghicire, etc.
- Regulile jocului sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema
respectivă. Regulile îndeplinesc în joc o importantă funcție reglatoare asupra acțiunilor și
relațiilor reciproce dintre copii. Ele sunt condiționate de conținutul și sarcinile didactice ale
fiecărui joc. Regulile  jocului didactic sunt numeroase și de natură diferită. O primă categorie
reglementează repartizarea rolurilor între copii ( “Postas” , “cititor”).   Alte reguli arată copiilor
cum se rezolvă problema intelectuală, iar altele se referă la succesiunea acțiunilor în joc. Există
și reguli referitoare la comportarea copiilor în joc care indică ce este și ce nu este permis în
timpul jocului. În stabilirea regulilor jocului se va ține seama de principiul gradării și al
accesibilității. Măsura în care sunt însușite regulile de către copii constituie un critetiu important
de apreciere a eficienței educative a jocului didactic.
- Acțiunea de  joc este latura costitutivă a jocului, este cea care face ca rezolvarea sarcinii
didactice să fie plăcută și atractivă pentru copii. Aceasta cuprinde momente de așteptare,
surpriză, ghicire, mișcare și întrecere.
 Strânsa unitate dintre cele patru laturi ale jocului didactic conferă acestei activități o
particularitate specifică, ceea ce o deosebește de celelalte forme de activitate ( de jocurile de
creație sau de activitățile obligatorii).
Jocul didactic se încheie cu un anumit rezultat care arată gradul în care copilul și-a format
priceperea de a găsi răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparații, de a da
răspunsuri verbale potrivite.
În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de
instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei activități, acesta
devine un procedeu didactic.
        Jocul didactic este o activitate dirijată, dar și o metodă didactică prin care se îmbină
elementul instructiv-educativ cu acela distractiv.