Conceptul de joc didactic în educația timpurie

Jocul este activitatea care da specific copilariei si care isi gaseste motivatia si implinirea in sine insusi.
Spre deosebire de invatare, nu tinteste in mod explicit obtinerea de noi cunostinte sau alte produse ale
invatarii iar in comparatie cu munca, jocul nu are ca finalitate obtinerea unor bunuri materiale.

Unul din mijloacele folosite din ce in ce mai frecvent in cadrul procesului de instruire si educare si a
carui eficienta a fost dovedita printr-o serie de studii sau cercetari de specialitate este jocul didactic.
Jocul devine ,,didactic" atunci cand prin modul de formulare al sarcinii de invatare copilul este
adus in situatia de a-si utiliza energiile si potentialul psiho-fizic pentru a-si optimiza parametrii
comportamentali.
Termenul 'didactic', asociat celui de joc, accentueaza latura instructiva a activitatii care devine, in
mod neconditionat, parte integranta a acestuia si se concretizeaza printr-un anumit volum de cunostinte,
de actiuni obiectuale si mintale pe care le solicita. Indiferent de etapa de varsta la care este utilizat,
jocul didactic favorizeaza atat aspectul informativ al procesului de invatamant cat si aspectul formativ
al acestuia.
Rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare, fixare,
consolidare si verificare a cunostintelor, iar, datorita caracterului sau formativ, influenteaza dezvoltarea
personalitatii copilului.
Jocul didactic utilizat in contextul activitatilor scolare are aceasta particularitate esentiala: el trebuie sa
imbine armonios elementul instructiv-educativ si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc,
copilul trebuie sa se distreze in acelasi timp. Imbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la
aparitia unor stari emotive complexe, care stimuleaza si intensifica procesele de dezvoltare psihica.

Jocul didactic este o forma de activitate , atractiva si acesibila copilului, prin care se realizeaza o buna
parte din sarcinile instructiv-educative .
Relatia joc/dezvoltare/invatare
Corelatia dintre joc si invatare la diferite etape ale varstei prescolare este conditionata de nivelul
general de dezvoltare psihica a copilului. Dar pe masura introducerii treptate a elementelor de invatare,
se produc schimbari vizibile in activitatea psihica a copilului; la varsta prescolara mica asimilare
cunostintelor si formarea deprinderilor in cadrul activitatilor obligatorii sunt indistubil legate de joc.
Copilul manifesta tendinta de a transforma in joc activitatile programate de educatoare pentru a-i
transmite cunostinta si a-i forma deprinderilor. De pilda copilul manuieste cu multa placere creionul pe
hartie,dar fara intentia de a "desena" ceva. Pe el il captiveaza insusi procesul operarii cu creionul,
faptul, ca, trasand cu creionul pe hartie diferite linii intortocheate. Cu toate acestea, prin imbinarea
elementelor de invatare cu cele de joc copilul isi insuseste unele cunostinte si face pasi in directia
formarii deprinderilor de munca intelectuala.

Jocurile si invatarea sunt formele de activitate sub influenta carora copilul prescolar se formeaza si se
dezvolta. Jocul si invatarea influenteaza pozitia dezvoltarii psihica generala. Influenta lor este reciproca
, pentru ca intre joc si invatare exista o relatie dialectica .
Intre dezvoltarea comportamentului psihic si invatare , la varsta prescolara se stabilesc raporturi de
interdependenta si conditionare reciproca . Forma specifica de realizare a invatarii in aceasta perioada
este jocul . Prin el copilul invata , iar prin intensificarea invatarii se ating nivelurile progresive de
dezvoltare psihica si implicit , forme si tipuri , progresiv superioare de joc ( de la jocul de manipulare
simpla de obiecte si jucarii, la jocul cu subiect imitat, la cel cu subiect creat de copil, de constructie, iar
in final la jocul de dramatizare si cel cu reguli ) .In perioada prescolara , desi jocul detine importante
functii formative, el nu este unica forma de activitate prin care se asigura dezvoltarea psihica a
copilului . Activitatea de invatare de tip scolar organizata sub forma activitatii comune, intregeste si
desavarseste functia formativa a jocului .

Jocul de rol este cea mai folosită şi eficientă tehnică utilizată în învăţământul preşcolar.Prin jocul de
rol, copiii se transpun în diferite ipostaze ale vieţii sociale reale, cu scopul de a exersa multiple
comportamente şi de a dobândi abilităţi diverse, de a acţiona conform unei anumite poziţii sau funcţii
sociale, de a rezolva pozitiv situaţii problemă,de a-şi adecva comportamentul în situaţii similare.
Elementul principal al acesteia este discuţia şi invăţarea mai mult din propria noastră experienţă şi din a
celorlalţi.

Jocuri senzoriale vizeaza, in principal dezvoltarea sensibilitatii. Se pot organiza jocuri

diferite pentru :
-dezvoltarea sensibilitatii auditive;
-dezvoltarea sensibilitatii tactile si chinestezice;
-dezvoltarea sensibilitatii vizuale;
-dezvoltarea sensibilitatii gustativ – olfactiv.
Joc muzical este activitate esentiala destinata dezvoltarii simtului ritmic muzical la copii.