INTRODUCERE

I. ARGUMENT
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care
omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând
conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur.
Jocul reprezinta cea mai importanta modalitate de manifestare si
exprimare a copilului prescolar, îndeplinind funcții psihopedagogice variate si
multiple.
Cea mai importantă modalitate de învățare pentru copiii preșcolari este
reprezentată de joc, deoarece acesta răspunde particularităţilor de vârstă ale
preşcolarilor şi pentru că elementul distractiv pe care-1 conţine, stimulează
interesul şi curiozitatea acestora. Învăţarea bazată pe joc este eficientă numai
dacă jocul este conceput în corelaţie cu obiectivele urmărite în activitate. La
fiecare joc se impune să acordăm atenţie sporită în formularea sarcinii didactice,
în asigurarea elementului distractiv care crează destindere şi care-i determină pe
copii să se implice în actul învăţării.
Jocul didactic face parte integrantă din procesul învăţării. Învăţarea propriu-
zisă prin joc facilitează actul de învăţare, iar competiţia din activitatea de joc,
poate continua şi în munca de învăţare.
Jocul este o activitate cu caracter dominant la această vârstă, fapt
demonstrat de modul în care polarizează celelalte activităţi din viaţa copilului,
după durata şi ponderea sa, după eficienţa, în sensul că jocul este activitatea
care conduce la cele mai importante modifcări în psihicul copilului. Cunoscând
locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului este uşor de înţeles eficienţa
folosirii lui în procesul instructiv-educativ.

1
 Jocul devine “didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii
didactice copilul este adus în situaţia de a-şi utiliza energiile şi potenţialul
psihofizic pentru a-şi optimiza parametrii comportamentali. 1 Jocul reprezintă un
ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi
bucuria urmareşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a
copilului. Termenul didactic, asociat celui de joc, accentuează latura instructivă
a activităţii care devine, în mod necondiţionat, parte integrantă a acestuia şi se
concretizează printr-un anumit volum de cunoştinţe, de acţiuni obiectuale şi
mintale pe care le solicită. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul
didactic favorizează atât aspectul informativ al procesului de învăţământ cât şi
aspectul formativ al acestuia.
Jocul didactic utilizat, în contextul activităţilor preşcolare, are această
particularitate esenţială: el trebuie să îmbine armonios elementul instructiv şi
exerciţiul cu elementul distractiv. Învăţând prin joc, copilul trebuie să se distreze
în acelaşi timp. Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariţia
unor stări emotive complexe, care stimulează şi intensifică procesele de
dezvoltare psihică.
Jocurile didactice, organizate conform cerinţelor psihologice învăţării,
devin o metodă activă şi eficientă de instruire şi educare. „Jocul este o asimilare
a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activităţi alimentaţia necesară
şi transformând realul în funcţie de multiple trebuinţe ale eului. Iată de ce, toate
metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un
material ajutător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile
intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului” – J.
Piaget.
Importanţa locului pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului este conferită de
faptul că jocul satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de
afirmare a independenţei copilului. Prin joc, copilul învaţă să descifreze lumea

2
reală, motiv pentru care H. Wallon apreciază jocul ca pe o activitate de
preînvăţare.2
„Copilul – spunea marele pedagog elveţian Ed. Claparede – este o fiinţă a

cărei principală trebuinţă este jocul … această trebuinţă spre joc este ceva
esenţial naturii sale. Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să
împăcăm şcoala cu viaţa, să procurăm copilului acele mobiluri de acţiune care
se consideră de negăsit în sala de grupă”.3
O contribuţie importantă la pregătirea copilului pentru şcoală şi-o aduc
jocurile didactice pentru dezvoltarea limbajului. Se ştie că mediul familial
exercită o influenţă cultural-educativă binefăcătoare asupra dezvoltării
limbajului copilului şi în mod deosebit, asupra dezvoltării limbajului acestuia.
Cu toate acestea, realitatea confirmă că influenţele exercitate de mediul familial
sub acest aspect sunt încă deosebit de variate. În consecinţă, fie datorită acestor
influenţe, fie datorită unor întârzieri sau defecţiuni în vorbirea copiilor la
intrarea lor în grădiniţă, diferenţele semnalate în dezvoltarea limbajului sau a
vocabularului acestora sunt încă deosebit de sesizabile. Aceste diferenţieri
accentuate se menţin până la intrarea copilului în şcoală, mai ales pentru cei ce
nu frecventează zilnic grădiniţa. Ori, între limbaj şi gândire există o
interdependenţă binecunoscută. Aceste diferenţieri în domeniul dezvoltării
limbajului situează copiii în poziţii diferite, sub aspectele deosebit de complexe
ale activităţilor instructiv-educative.

Se poate concluziona că jocul constituie un mijloc valoros de instruire

şi educare a copiilor de vârstă preşcolară, deoarece rezolvă într-o formă cu totul
adecvată vârstei, sarcinile instructive complexe programate în grădiniţă. Teoria
şi practica preşcolară contemporană consideră jocul didactic o activitate ce
2
„Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă”, E.D.P., Bucureşti, 1970

.
Ed. Claparède, „Psihologia copilului şi pedagogia experimentală”, E.D.P., Bucureşti,
1975
3

3
contribuie în mod deosebit la formarea profilului intelectual şi moral al
viitorului şcolar, dar şi la lărgirea orizontului său de cunoştinţe.

Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învăţare,

deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de cunoştinţe şi formarea unor capacităţi
de cunoaştere.

II. MOTIVAȚIE
4
 În eleborarea acestei lucrări am pornit de la două premise
esențiale:pe de o parte rolul central pe care îl ocupă jocul în general ,si cel
didactic în special în cadrul activităților instructiv- educative din gradiniță,
iar pe de cealaltă parte, importanța pe care o are dezvoltarea limbajului în
ansamblul evoluției generale a copilului de vîrstă prescolară.

Lucrarea îsi propune să evidențieze rolul deosebit de important pe

care îl are jocul didactic în ceea ce priveste dezvoltarea limbajului copiilor
din grădiniță. Cercetarea desfăsurată la clasă, pe parcursul unui an scolar, a
demonstrat că limbajul copiilor a cunoscut o evoluție pozitivă ca urmare a
desfăsurării unor jocuri didactice numeroase si variate.

Activitățile de educarea limbajului care s-au desfăsurat sub forma

jocului didactic au contribuit decisiv la corectarea defectelor de pronunție , la
îmbunătățirea corectitudinii exprimării, la îmbogațirea si dezvoltarea
vocabularului.

În conceprea si realizarea acestei lucrari, am pornit avind în fața

obiectivul de a evidenția si demonstra contribuția decisivă pe care o are jocul
didactic la dezvoltarea limbajului copiiilor de vîrstă preșcolară.

CAPITOLUL I

5
DEZVOLTAREA STADIALĂ A COPIILOR

ÎN GRĂDINIȚĂ

1.1PARTICULARITĂŢI DE VÂRSTĂ ALE COPILULUI PREŞCOLAR

Procesul dezvoltării copilului preșcolar constă în achiziţionarea

acestor modalităţi de raportare la lumea obiectelor şi fenomenelor
înconjurătoare. Se poate spune că aceasta reprezintă unul dintre cele mai subtile
procese, spre care s-au îndreptat cercetările a numeroase personaliăţi şi şcoli
psihologice. Este unul dintre cele mai subtile procese, deoarece el nu decurge ca
o impregnare lentă şi pasivă a fiinţei noului născut cu datele realităţii externe, ci
dimpotrivă, ca un proces dinamic şi dramatic, în cadrul căruia necesităţile
externe, departe de a se revărsa calm prin canalele de recepţii ale copilului, i se
opun şi îi rezistă.
Direcția de dezvoltare a unui copil presupune si exprimă o
progresivă direcţie şi afirmare a copilului în afară, o investigare sistematică a
realităţii ei.
Dezvoltarea ontogenetică reprezintă „o succesiune de etape şi de
stadii de-a lungul cărora copilul se construieşte psihic prin încorporarea
metodelor externe" . Caracteristica cea mai importantă a acestui proces este dată
4

de elementele de dirijare şi instituţionalizare care, cu trecerea de la un stadiu la

altul, se accentuează din ce în ce mai mult. Copilul nu numai că tinde să se
angajeze în activităţi conduse de preferinţele sale, dar el este şi obiectiv,

4
JEAN PIAGET - Naşterea inteligenţei la copii,E.D.P.,1973,p85

6
determinat să se încadreze în instituţiile şi activităţile pe care societatea i le pune
la dispoziţie în spiritul anumitor vârste.
Perioada preşcolară este una din cele mai importante etape psihogenetice
datorită progreselor remarcabile în toate planurile şi direcţiile şi în special în
sfera cunoaşterii, a proceselor afective, cognitive şi a trăsăturilor de personalitate
a copilului. Este perioada unei intense receptivităţi, sensibilităţi şi flexibilităţi
psihice divergente. Se dezvoltă în cea mai mare măsură potenţialul creator. De
aceea, dezvoltarea copilului trebuie dirijată încă de la vârsta preşcolară pe baza
cunoaşterii particularităţilor de vârstă şi a celor individuale.
Pe de o parte preşcolarii se integrează în structura familiei. Ei
recepţionează influenţe nu numai din partea celor care le satisfac trebuinţele
(orientarea motivaţională), ci şi din partea altor persoane. În ansamblu,
influenţelor li se fixează treptat statutul şi rolul (orientarea valorică).
Pe de altă parte, prin intrarea copilului în grădiniţă sfera relaţiilor
interpersonale se extinde simţitor. Interiorizarea rolului de preşcolar îi solicită
copilului efortul de adaptare psihosocială, de asimilare progresivă a experienţei,
de rezolvare uneori a crizelor ce pot surveni din opoziţia modului în care a fost
crescut în familie cu ceea ce i se cere să facă acum în grădiniţă. În astfel de
cazuri este necesar să se stabilească o linie de acţiune comună între cele două
instituţii. Dincolo de astfel de cazuri-problemă, în general familia are dreptul să
primească din partea educatoarei informaţiile referitoare la dezvoltarea psihică a
copilului, la modalităţile de tratare a acestuia.
În grădiniţă copilul devine subiectul unor numeroase şi variate
influenţe cu mult mai complexe şi mai bine organizate, răspunzând mai adecvat
şi într-o mai mare măsură naturii sale de copil, trebuinţei sale de a comunica, de
a se exprima prin diverse acţiuni sau activităti. Toate influenţele grădiniţei
creează condiţii favorizante pentru noi achiziţii şi progrese în domeniul cognitiv,
afectiv şi psihomotor al preşcolarilor din grupele: mică, mijlocie, mare.

7
 Pe scara preşcolarităţii „cunoştinţele se amplifică nu atât şi nu în
primul rând pe linia adăugirii altora noi, cât mai ales pe linia aprofundării
cunoştinţelor despre aproximativ aceleaşi aspecte (mediu înconjurător),
familiare copiilor încă de la grupa mică. Dezvoltarea concentrică a acestui
conţinut permite însuşirea temeinică a cunoştinţelor şi înţelegerea lor conştientă,
formarea de reprezentări clare şi precise.”5
Procesele creşterii organismului copilului se desfaşoară intensiv în
perioada preşcolară. Totuşi ritmul creşterii copiilor de la 3-5 ani este relativ mai
încetinit, comparativ cu etapa precedentă. De la vârsta de 5 ani creşterea devine
mai accelerată. În medie, adaosul anual în înălţime este de 6 cm, în ceea ce
priveşte greutatea, creşterea este mai pronunţată.
Dezvoltarea psihică, la rândul ei, este condiţionată de mai mulţi
factori. Sub influenţa jocului şi a activităţilor programate, precum şi a
îndrumărilor educatoarei, la copii apar particularităţi psihice noi. Experienţa lui
cognitivă se amplifică, sfera reprezentărilor se extinde, operaţiile gândirii se
conturează, memoria şi reproducerea capătă atributul intensionalităţii, trăirile
emoţionale devin mai complexe. Toate aceste schimbări şi multe altele conferă
stadiilor preşcolarităţii particularităţi specifice.
Comportamentul copiilor de 3 ani este destul de asemănător cu cel al
antepreşcolarului. Jocurile copiilor din grupa mică constau în repetarea
stereotipă a mişcărilor şi acţiunilor simple. În ele predomină elementul intuitiv,
iar conţinutul lor este relativ sărac. Deci, activitatea ludică predominantă şi
conducătoare a vârstei prezintă aceste particularităţi incipiente. Aşadar,
percepţia, memoria, imaginaţia, gândirea, limbajul se desfăşoară în situaţii
concrete şi în contextul acţiunilor practice, obiectuale. Important este să fie
încurajate căutările „spontane ale copilului care cer ca orice adevăr ce trebuie
cucerit, să fie reinventat sau cel puţin să fie reconstruit şi nu doar transmis". 6

5
ROŞCA AL.,CHIRCIU A.-Psihologia copilului preşcolar,E.D.P.,Bucureşti,1970,p102

6
J. Piaget-op. cit.-p 98

8
 La vîrsta preșcolară operațiile gîndirii se constituie si se dezvoltă în
activitatea practică, prin mînuirea de obiecte. Copilul este un constructor activ al
structurilor cognitive, care generează la rândul lor noţiuni, concepte şi operaţii
potenţiale mai complexe.
Cunoştinţele pe care le transmitem îmbogăţesc treptat vocabularul
copiilor dându-le posibilitatea să-şi exprime din ce în ce mai clar şi mai precis
gândurile şi dorinţele.
Procesele afectiv-motivaţionale se caracterizează printr-o încărcătură
impulsiv-explozivă, prin instabilitatea echilibrului emoţional, exprimată frecvent
prin strigăte, plâns, acte agresive. De cele mai multe ori aceste reacţii sunt
difuze, nediferenţiate, se polarizează uşor, aduc după sine un mare consum de
energie nervoasă.
Socializarea afectivă la această vârstă se produce destul de intensiv.
La început relaţiile cu ceilalţi copii sunt imitate deoarece ele sunt încă absorbite
de sine. Cu timpul, simte nevoia reală faţă de prezenţa colegilor lui. O influenţă
deosebită o are aici colaborarea strânsă a grădiniţei cu familia.
Cu privire la conduita voluntară la această vârstă de cele mai multe
ori copilul îşi schimbă cursul activităţii începute, o întrerupe, ea rămâne fără
sfârşit. La grupa mică, scopul urmărit în realizarea mişcărilor au un caracter
fluctuant. Dacă un copil vede o maşină la altul, îşi părăseşte castelul început.
Acest lucru se explică prin activitatea deosebită a copilului şi prin
particularităţile reprezentărilor sale. Motivele imediate ale activităţii se
înlocuiesc rapid, fapt care exclude continuarea activităţii şi stabilizarea scopului.
La grupa mijlocie se accentuează funcţia reglatoare a sistemului verbal cu
influenţe evidente asupra conduitei voluntare.
Are loc „semnalizarea independentă a activităţii. Limbajul intern
devine mecanismul esenţial de dezvoltare a conduitei voluntare” 7

7
A. Chircev-Psihologie generală-Bucureşti ; Editura Didactică şi Pedagogică, 1976 ,p 62

9
 La vîrsta prescolară mare(5-6 ani) ca urmare a acumulării
influențelor formative la care au fost expusi copiii în grădiniță , se constată o
noua evoluție a proceselor cognitive.
Percepţia se detaşează de situaţiile concrete, diferenţiate prin
intermediul acţiunilor obiectuale. Rolul lor însă nu trebuie subestimat. Copilul
doreşte să ştie cât mai mult, pune întrebări, experimentează, pune mâna pe toate,
ridicându-se de fiecare dată deasupra lui însuşi.
Analiza şi sinteza însuşirilor unui obiect le poate realiza fără
participarea analizatorului motric, ci numai în planul percepţiei vizuale. Copilul
este în stare să detaşeze un obiect pe fondul altor obiecte, să descompună mental
însuşirile obiectului analizat şi să-i recompună potrivit cu raporturile părţilor
componente ale acestuia. Ei învaţă să examineze obiectele operând cu diverse
criterii ale formei, culorii, mărimii, suprafeţei, a volumului, a numărului, învaţă
raporturile spaţiale poziţionale ale obiectelor aşezate în ordine crescătoare-
descrescătoare a şirului numeric (aspect foarte important pentru psihogeneza
elementelor gândirii matematice).
În acest stadiu al dezvoltării sale, copilul poate să efectueze operaţii
în plan mental, verbalizând acţiuni şi raporturi pe care le-a săvârşit pe plan
obiectual.
Totodată, la această vîrstă, se constată dezvoltarea semnificativă a
limbajului, defectele de pronunție se corectează, vocabularul este mai bogat si
mai nuanțat. Acest aspect este deosebit de important, deoarece limbajul
„mijloceşte dezvoltarea vorbirii, însăşi gândirea se instalează mai mult în
sistemul ordonat pe care îl constituie limba vorbită, aceasta facilitând fenomenul
de înţelegere, constituirea gradată a claselor logice şi sporul de generalitate şi de
precizie a preconceputelor”. 8

8
SLAMA CAZACU T. Relaţii dintre gândire şi limbaj în ontogeneză,EdAcademiei.
Bucureşti,1957, p 54

10
 Emoţiile şi sentimentele devin mai bogate în conţinut. Ele se
organizează şi se stabilizează exact pe anumite obiecte, situaţii, evenimente,
persoane. Sentimentele de integrare socială şi de prietenie sunt mai accentuate
decât cele de dominare şi de agresivitate. Relaţiile de ostilitate cedează celor de
cooperare, competiţie şi prietenie. Se dezvoltă semnificaţia pozitiv-afectivă,
trăită de partener ca o atracţie ca un ataşament împărtăşit.
Relaţiile interindividuale care se formează între copii sunt relaţii
socio-afective cu rezonanţa de ordin motivaţional. Atracţie sau repulsie,
simpatie-antipatie, frică-mânie, pot în anumite împrejurări, să constituie
mobiluri interioare ale acţiunilor. Dar relaţia se pune şi invers „modul cum se
traduce de fapt un motiv sau altul, poate genera o anumită trăire afectivă" 9.

Important este ca în grădiniţă relaţiile socio-afective să-l elibereze pe copil de

ego-centrismul subiectiv, să i se formeze capacitatea de apreciere şi
autoapreciere tot mai obiectivă, potrivit cerinţelor morale.
În jurul vîrstei de 5 ani se constată o intensificare a conduitei volitive
. Emoţiile şi sentimentele devin mai bogate în conţinut. Ele se organizează şi se
stabilizează exact pe anumite obiecte, situaţii, evenimente, persoane.
Începută în familie, disciplinarea continuă mai departe în grădiniţă.
Dar disciplinarea să fie şi ea activă. Mai ales pentru copii mişcarea şi activitatea
(tot timpul sunt preocupaţi de ceva) sunt condiţii ale dezvoltării lor . Un copil,
„este disciplinat atunci când este stăpân pe el însuşi şi deci poate să dispună de
sine când trebuie să urmeze o regulă în viaţă" . 10

1.2PARTICULARITĂŢILE DEZVOLTĂRII VORBIRII LA COPILUL DE

VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ

9
Alexandru Roşca-Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie , Cluj,Ed Cartea Românească,1930, p 65
10
Maria Montessori- Descoperirea copilului Ed Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972, p
102

11
 Vârsta preşcolară este „perioada însuşirii vorbirii, în aşa fel încât să permită
copilului comunicarea cu alţii. Datorită particularităţilor aparatului fonomotor,
ale analizatorului verbomotor şi ale celui auditiv, ca şi a particularităţilor
gândirii copiilor, vorbirea lor prezintă unele elemente specifice” . Aceasta se 11

referă la pronunţarea sunetelor şi a cuvintelor, la bogăţia vocabularului, la

structura gramaticală, la cursivitatea şi expresivitatea limbajului. Asupra
limbajului copiilor o influenţă deosebit de mare exercită şi mediul social în care
ei trăiesc, modul în care adulţii se exprimă, gradul de corectitudine a vorbirii lor.
O particularitate a vorbirii copiilor este legată de aspectul fonetic al lui, şi anume
de pronunţie. Procesul de influenţare a dezvoltării vorbirii copiilor începe de la
cea mai fragedă vârstă, cunoscând că vorbirea în general, se poate câştiga şi în
mod spontan - şi prin imitaţie. Preşcolarul de 3 ani se caracterizează printr-o
pronunţie inegală a sunetelor limbii materne. Sunt şi sunete pe care copiii nu le
pot pronunţa corect, în această categorie intră consoanele:s, ş, r, ţ, c, f.
Întâlnindu-le în cuvinte copiii rezolvă în diferite moduri această greutate. De
aceea, încă de la venirea în grădiniţă copiii sunt obişnuiţi cu dialogul, sunt
deprinşi să-şi spună gândurile şi dorinţele într-o formă ordonată şi pot fi
cunoscute repede dificultăţile de vorbire pe care aceştia le manifestă. Având
deci, un punct de pornire, influenţa educativă asupra dezvoltării vorbirii s-a
realizat în tot procesul instructiv-educativ în mod treptat, prin lărgirea relaţiilor
cu cei din jur în condiţiile vieţii de colectiv.
La venirea în grădiniţă, vocabularul preşcolarilor numără 800- 1000
de cuvinte. Deşi vocabularul pasiv este mai bogat, copiii pronunţând corect

11
TAIBAN M.,VARZARI E.,MANASI V. Metodica cunoaşterii mediului
înconjurător şi dezvoltarea vorbirii-Manual pentru liceeele pedagogice de

educatoare,E.D.P.,1978.,p 49

12
cuvintele, le cunosc sensul, nu le folosesc în vorbire, vorbesc puţin, se exprimă
greoi şi cu reţinere atunci când sunt solicitaţi de educatoare.
O altă particularitate a vorbirii preşcolarilor o constituie folosirea
neadecvată a formelor gramaticale. Preşcolarii se folosesc de cunoştinţele
însuşite anterior şi pe baza lor realizează noi construcţii gramaticale, care uneori
se potrivesc, alteori sunt greşite, în vorbirea preşcolarilor mici abundă propoziţii
simple, scurte şi lipsite adesea de legătură între ele, ceea ce dovedeşte greutatea
pe care ei o întâmpină în însuşirea şi redarea corectă a propoziţiilor. Este ştiut că
încă din prima copilărie asistăm la o dezvoltare a capacităţilor de acţiune şi de
comunicare verbală. Dezvoltarea limbajului, ca aspect fundamental în ansamblul
dezvoltării psihice, determină ecouri formative multiple atât în sfera dezvoltării
unor capacităţi de cunoaştere, cât şi de comunicare, contribuind la extinderea
sferei interrelaţiilor sale, la o mai pregnantă socializare a expresiilor
comportamentale ale copilului. Achiziţia mijloacelor de intercomunicare verbală
creează în acelaşi timp condiţii pentru deschiderea mare spre sfera relaţiilor
adulţilor şi noi premise pentru întregul plan al comportării şi dezvoltării socio-
afective a copilului. Chiar dacă rămân în limitele unui limbaj situaţii, achiziţiile
verbale ale copilului de 3 ani ating noi structuri, cu o anumită coerenţă de ordin
gramatical, propoziţii structurate adecvat, contribuind la dezvoltarea caracterului
mediat şi voluntar al proceselor psihice şi la autoreglajul acţiunilor corpului.
Dezvoltarea mijloacelor verbale de comunicare interumană conferă noi premise
în dezvoltarea funcţiilor simbolice de reprezentare. Datorită limbajului are loc
socializarea şi interiorizarea acţiunilor copiilor. Oamenii sunt ceea ce au învăţat
iar noi învăţăm aproape totul : să vorbim, să gândim, să simţim, să efectuăm
anumite munci, să intrăm în relaţii cu alţii.
Pornind de la aceasta şi cunoscând nivelul dezvoltării la copiii
preşcolari în momentul intrării în grădiniţă, în atenţia educatoarei stă, în primul
rând, perfecţionarea laturii fonetice a limbajului lor, ţinând seama de
particularităţile fonetice ale limbii române, deoarece „asimilarea componentei

13
sonore a cuvintelor reprezintă la grădiniţă un moment important în dezvoltarea
limbajului, îi ajută pe copii să se descurce mai uşor în diferite raporturi
complexe ale exprimării” . Printr-o temeinică muncă individuală şi pe grupuri
12

mici de copii, prin jocuri didactice se insistă asupra pronunţării de către copii, cu
claritate, exactitate şi siguranţă sunetele şi grupele de sunete. Se are în vedere
exersarea organului fonator al vorbirii în vederea asigurării unei pronunţii clare
pentru prevenirea unor greşeli, sau corectarea unor defecte de pronunţare a
sunetelor sau a cuvintelor.
O atenţie deosebită se acordă îmbogăţirii vocabularului, însuşirii corecte a
sensului cuvintelor, activizării vocabularului, prin folosirea cât mai frecventă a
cuvintelor noi învăţate, precum şi prin introducerea acestora în structuri corecte
de limbă.
Particularităţile vorbirii preşcolarilor sunt legate de vârsta copiilor, şi
treptat, pe măsura dezvoltării lor, vorbirea lor devine tot mai corectă.
Sarcinile prevăzute de programă s-au realizat şi pentru aceasta s-au
folosit o serie de modalităţi şi procedee didactice adecvate, atractive şi eficiente.
Vocabularul copiilor la sfârşitul vârstei preşcolare a înregistrat o creştere intensă,
conţine cuvinte şi expresii cărora copiii le înţeleg sensul, folosindu-le ca mijloc
de exprimare a gândurilor şi sentimentelor lor. Aspectul fonetic al vorbirii
copiilor preşcolari trebuie urmărit şi influenţat cu atenţie. S-a constatat că
diferenţele de vorbire necorelate la timp în perioada preşcolară se continuă şi
mai târziu. Vorbirea neclară a educatoarei din punct de vedere fonetic sau
imitând vorbirea copiilor, alături de vorbirea rapidă care nu articulează corect
sau cu o pronunţie incorectă, vor lăsa urme multă vreme asupra copiilor.
Înţelegerea aspectului lexical-semantic al cuvintelor trebuie realizată
cu toată seriozitatea. Acum se formează vocabularul copiilor şi trebuie format
clar, corect, cu înţeles deplin pentru copii şi cei ce ascultă. În caz contrar, mai
12
PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ Manual pentru liceele pedagogice de
educatoare,E.D.P.,1973, p52

14
târziu ne vom întâlni cu erori grave. Acest lucru poate duce la scăderea
considerabilă a vocabularului activ al copiilor, poate împiedica comunicarea
eficientă, pune pe copil în faţa unor situaţii neplăcute, atunci când va constata că
cei din jur nu-l înţeleg. Practica ne-a demonstrat că încă de la grădiniţă copiii îşi
însuşesc cunoştinţele cu semnificaţia lor corectă dacă folosesc mijloace
educative judicioase. Desprinderea cuvintelor din contextul verbal, analiza
semnificaţiei la asocierea învăţării cuvântului cu prezentarea obiectului
respectiv, apoi respectarea lui în diferite alte ocazii, sunt numai câteva din
modalităţile folosite la clasă, pentru a înţelege aspectul semantic al cuvintelor.

Copilul preşcolar mare, are posibilitatea să folosească, în linii mari,

acelaşi limbaj ca şi adultul, în schimb este original în modul cum se exprimă
ceea ce îl deranjează pe adult. Aceste modificări pe linia limbajului vor
determina posibilitatea de învăţare şi modificare a personalităţii copiilor. Acum
are loc o creştere a capacităţii de interiorizare a limbajului şi au loc profunde
modificări din punct de vedere afectiv. Intervenţia asupra dezvoltării vorbirii
copiilor preşcolari se realizează prin diferite mijloace şi procedee care vor
influenţa posibilităţile mentale ale copiilor la această vârstă, dar vor organiza şi
mediul socio-cultural în care copiii îşi petrec cea mai mare parte din timp.
Vorbirea lor va fi susţinută şi stimulată atât de grădiniţă, cât şi de familie.

CAPITOLUL II
ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN
CADRUL ACTIVITATLOR INSTRUCTIV

15
EDUCATIVE DESFASURATE LA VARSTA
PREȘCOLARĂ

2.1CONSIDERAŢII TEORETICE DESPRE JOC

Organizarea vieţii copiilor în grădiniţă de copii include şi formele de

activitate desfăşurate în scopul realizării sarcinilor instructiv- educative ale
procesului de învăţământ. Cercetările din domeniul pedagogic, în această
direcţie, au stabilit ca prime forme de organizare a activităţii copiilor în
grădiniţă urmatoarele: jocurile şi activităţile alese de copii, activităţile comune
şi munca (accesibilă) preşcolarilor.
Dintre toate aceste forme, jocul „este forma de activitate specifică vârstei
preşcolare. Chiar şi în celelalte forme de activitate există un element de joc.
Practica şi teoria educaţiei au demonstrat demult ce loc ocupă jocul în viaţa
preşcolarilor, în activitatea de instruire şi educare a acestora în grădiniţă” . 13

Aşadar jocul ocupă un loc central, fiind forma de activitate conducătoare

în dezvoltarea psihică a copilului în satisfacerea cerinţelor vitale ale acestuia.
De aceea, aceasta perioadă este considerată adesea drept vârsta jocului.
Preşcolarul este o fiinţă deosebit de activă. Nimic nu este mai impropriu pentru
un copil sănătos de 3 - 6 ani decât starea de apatie şi nemişcare. îmbrăcând
forma jocului, această activitate este tot atât de necesară dezvoltării fizice şi
psihice a copilului ca şi lumina soarelui.
Un copil sănătos, cu organismul în creştere nu poate să nu se joace.
A-l opri să facă acest lucru, înseamnă a-i frâna dezvoltarea fizică şi
psihică.
„ Jocul -spune A. S. Makarenko - are în viaţa copilului o importanţă tot
aşa de mare ca şi activitatea, munca sau serviciul la adult" 14.

13
PINTILIE ELENA Jocuri didactice pentru educarea limbajului,Ed, Apolonia,Iaşi, 1999, p 46
14
A.S.Makarenko-Opere pedagogice alese-Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1960, p152

16
 Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului,
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice copilului preşcolar. El nu poate
fi despărţit de joc aşa cum nu poate fi despărţit de copilărie. Jocul constituie
ocupaţia naturală şi spontană a copilului. La orice oră din zi, copilul se joacă în
variate feluri, cu deosebit interes şi concentrare, cu mare bucurie chiar atunci
când se joacă cu mijloace improvizate, fară a se lăsa distras de tot ceea ce se
desfăşoară în jurul lui. Prin joc, preşcolarul îşi lărgeşte şi îşi îmbogăţeşte sfera
cognitivă, îşi conturează interesele, se îndreaptă spre activitatea socio-
profesională, sporind afectivitatea şi câmpul acţional, fantezia şi investigaţia.
Realitatea care-1 înconjoară fiind pentru el mult prea complexă caută s-o
cunoască, să se orienteze în mediul înconjurător.
Jocul este una din activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea
reală. De aceea unii psihologi socotesc jocul ca o activitate de pre-învăţare15.
Acţionând asupra obiectelor şi fiinţelor din joc, copilul cunoaşte treptat
această lume, îşi satisface nevoia de mişcare şi înţelegere, dobândeşte încredere
în propriile puteri. Jocul nu constituie pentru el simplă distracţie.
Jucându-se, copilul cunoaşte lumea şi viaţa. Cunoaşterea lumii prin jocuri
este accesibilă şi atractivă pentru copii. Din datele acumulate pe calea
observaţiei psihologice rezultă că în timpul jocului desfăşoară o variată
activitate de cunoaştere. Această activitate este prezentă chiar şi în primele lui
jocuri cu obiectele.
Cunoaşterea activă a obiectelor folosite în joc exprimă năzuinţa copiilor
de a cunoaşte mediul înconjurător. Mimând obiectele în chip diferit, copiii
cunosc variatele lor însuşiri: formă, mărime, culoare, duritate.
Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă şi se dezvoltă, conţinutul
jocurilor se extinde, reflectând şi relaţiile sociale dintre oameni. Jocurile încep
să oglindească tot mai mult fenomene complexe ale vieţii sociale, aspecte
variate ale oamenilor adulţi. La început, jocul reflectă relaţiile reciproce dintre

15
H.Wallon-Evoluţia psihologică a copilului- Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică,1975, passim

17
membrii familiei, iar mai târziu sfera acestor relaţii se lărgeşte tot mai mult. În
jocurile sale, copilul reflectă viaţa şi activitatea socială a adulţilor, pentru că el
însuşi este o fiinţă cu tendinţe sociale.
Încă de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicări active cu cei din
jur, în primul rând cu părinţii care îl îngrijesc, îi procură jucării şi se joacă cu el.
Începând cu vârsta preşcolară, copilul imită în jocurile sale într-un mod
specific, viaţa şi activităţile adulţilor. Ataşamentul copiilor faţă de adulţi,
admiraţia lor faţă de posibilităţile acestora, îi fac să nutrească dorinţa vie de a
deveni ca adulţii.
Aşadar, jocul este o formă accesibilă de activitate prin care copilul imită
relaţiile sociale dintre adulţi. Atunci când copilul se joacă „de-a doctorul", „de-a
grădiniţa de copii", ei reflectă relaţiile sociale dintre adulţi, în sensul că
„îngrijesc" păpuşile, ca şi când ar fi părinţi, „tratează" bolnavi închipuindu-şi că
ar fi medici etc.
Se poate spune, de aceea, că jocurile copiilor sunt o adevărată „oglindă" a
societăţii. Conţinutul jocurilor îl constituie şi l-a constituit întotdeauna viaţa
socială.
Jocul „are rol formativ deosebit asupra dezvoltării fizice şi psihice,
asupra dezvoltării personalităţii copilului în ansamblu. Stimulările intelectuale
implicate în joc sunt necesare în dezvoltarea copilului, aşa cum este şi hrana
pentru corpul său” . 16

Grădiniţa, prin ansamblu activităţilor instructiv - educative desfăşurate cu

copii, aduce contribuţii în sprijinul dezvoltării personalităţii fiecărui copil; în
măsura în care, educatoarele reuşesc să cunoască trăsăturile psiho-fizice
individuale ale copiilor şi să îmbine tratarea individual-diferenţiată cu
activitatea frontală, cu grupul întreg de copii.

16
NEVEANU PAUL Psihologia generală,1991, p 97

18
 Jocurile sunt un mijloc de socializare a copilului prin intermediul
relaţiilor de colaborare între copii, al subiectelor şi al conţinuturilor sociale pe
care le reflectă.
Sunt mijloc de exersare şi creaţie a unor roluri asumate în jocuri, pe
întreg parcursul frecventării grădiniţei.
În timpul jocurilor, copilul merge, aleargă, sare, se caţără, se apleacă,
ridică un obiect, mânuieşte într-un anumit fel uneltele sau obiectele folosite.
Se dezvoltă activitatea intelectuală a copilului. Conţinutul şi structura
proceselor cognitive se îmbogăţesc prin joc. Copilul are posibilitatea să-şi
îmbogăţească informaţiile despre mediul înconjurător, despre materiale şi unele
piese aflate la îndemâna lor.
În felul acesta copiii cunosc însuşirile acestora, modul de folosire şi
mânuirea lor. Se formează acţiuni mentale care duc la îmbogăţirea,
perfecţionarea conţinutului reprezentărilor, la dezvoltarea percepţiilor de formă,
culoare, mărime, greutate, distanţă. Se dezvoltă memoria şi voinţa. Jocul
formează la copii sisteme de imagini generalizate (tipice) despre obiecte şi
fenomene, precum şi capacitatea de a efectua-combinări mentale cu imaginile
respective în care se reflectă obiectele materiale. Jocul şi munca sunt activităţi
prin care se face trecerea în etape de la acţiunile practice realizate prin joc (sau
muncă) la acţiuni mintale (ideale) în planul reprezentărilor.
Rolul formativ al jocului constă în aceea că prin intermediul lui, copilul
preşcolar devine stăpân pe procedee accesibile de reconstituire a unor
conţinuturi cu ajutorul acţiunilor obiectuale, externe, materializate. Se poate
desprinde legătura genetică între acţiunile concrete de joc şi acţiunile mentale,
psihice.
Jocul oferă copilului posibilitatea de a reconstitui, de a aplica cunoştinţele
însuşite anterior . În felul acesta ele sunt reactualizate permanent şi sunt aplicate
în condiţii variate.

19
 Prin jocuri se dezvoltă procesele intelectuale, se dezvoltă spiritul de
observaţie, curiozitatea copiilor, inventivitatea, gândirea cu procesele ei:
analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea, abstractizarea, ajungând la noţiuni,
se dezvoltă imaginaţia reproductivă şi cea creatoare prin preluarea
reprezentărilor ce s-au format pe baza impresiilor nemijlocite. Imaginaţia
creatoare are un rol deosebit şi se dezvoltă continuu. Aceasta are loc prin
întregirea temelor sugerate de adult cu elemente noi, intuind teme şi folosind şi
procedee noi. În felul acesta imaginile create de fantezia copilului sunt mai
bogate în conţinut. Se dezvoltă limbajul monologat şi dialogat, se intensifică
funcţia reglatoare a sistemului verbal. Copilul este nevoit să stabilească
diferitele legături între acţiunile pe care le implică jocul, utilizează fiecare lucru
în funcţie de însuşirile lui caracteristice, combină unele date cunoscute anterior
pentru a descoperi soluţii noi, care înlesnesc rezolvarea de situaţii noi.
Aşa cum se afirmă, jocul este tovarăşul de nedespărţit al copilăriei şi
constituie una din formele cele mai importante de activitate. Prin intermediul
jocului, copiii învaţă să cunoască lumea reală, îşi îmbogăţesc experienţa
cognitivă, învaţă să manifeste o anumită atitudine pozitivă sau negativă faţă de
ceea ce intuiesc, îşi educă voinţa şi pe această bază formativă îşi conturează
propria personalitate.

Jocul ca mijloc de instruire şi educare este cunoscut în literatura

pedagogică şi sub numele de joc didactic şi este folosit în activitatea instructiv-
educativă pentru a forma sau consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi. Jocul didactic în „Programa activităţii instructiv-educative" are
ponderea cea mai mare în raport cu celelalte mijloace.
Jocul, ca procedeu metodic, cunoaşte din ce în ce o mai largă
aplicabilitate în activitatea de instruire şi educare a preşcolarilor.Elementul joc,
este prezentat în diferite etape ale activităţii de învăţare şi de muncă în mai mare

20
sau mai mică măsură în unele activităţi faţă de altele, în funcţie de factori foarte
diverşi;
a) caracterul mai mult sau mai puţin rigid al activităţii bazate pe exerciţii;
b) gradul dezvoltării capacităţii lor de cunoaştere, de trăire afectivă şi de
voinţă;
c) gradul constituirii imboldurilor interne (motive, interese, scopuri,
convingeri, dispoziţii), toate au un rol specific în declanşarea şi
întreţinerea conduitei.
Elementul de joc, introdus ca procedeu metodic în toate activităţile de
învăţare şi de muncă, şi pe cât este posibil în toate etapele activităţii respective
creează copiilor buna dispoziţie pentru manifestarea opţiunii şi pentru săvârşirea
tuturor acţiunilor specifice felului de activitate la care participă.
Jocul - ca formă de activitate - ocupă în grădiniţă un loc deosebit de
important printre celelalte forme de activitate instructiv- educative. Jocul - ca
formă de activitate - diferă în funcţie de dezvoltarea stadială a copiilor: între
celelalte forme de activitate ele deţin la grupa mică 75%; la grupa mijlocie 67%;
la grupa mare 50%.
Creşterea treptată de la o grupă la alta, a activităţii neludice, este o
consecinţă a dezvoltării capacităţii copiilor de a desfăşura anumite activităţi
intelectuale şi fizice, de a observa sistematic un obiect sau un fenomen, de a-şi
concentra mai mult timp atenţia în acest scop, de a asculta cu interes cele
relatate de educatoare, de a înregistra unele informaţii cu valoare formativă, de a
reproduce cu relativă fidelitate cele memorate anterior, de a se transpune în
situaţii reale, de a rezolva independent conflictele apărute în propria gândire,
între cunoscuţi şi necunoscuţi.
Fără îndoială toate aceste capacităţi şi multe altele oricât de bine ar fi
conturate, nu sunt pe deplin constituite, ca să favorizeze desfăşurarea optimă a
activităţii de învăţare sistematică. Ele comportă trăsăturile specifice vârstei,
încât, deşi se constată o creştere şi o dezvoltare a lor apreciabilă, nu pot suplini

21
nevoia manifestării ludice. Actul învăţării sau al muncii se grefează pe toţi anii
preşcolarităţii, pe coordonatele generale ale jocului.
Jocul, indiferent de forma ce o îmbracă, dezvoltă capacitatea de
cunoaştere a copilului, cultivă sentimente din ce în ce mai variate, educă voinţa,
pune bazele însuşirii personalităţii încât toate modificările apărute în viaţa
psiho-fizică au o însuşire pozitivă asupra desfăşurării cât mai eficiente a
activităţii organizate în scopul învăţării. Relaţia între învăţarea sistematică şi joc
este suportul pe care se sprijină întreaga muncă instructiv-educativă din
grădiniţă, înţelegând acest lucru, activitatea noastră devine tot mai conştientă,
mai organizată, mai rodnică.
Jocurile create de copii constituie pentru ei un bun prilej de a-şi valorifica
într-un mod creator propria experienţă de viaţă socială.
În concluzie, se poate afirma că jocul, forma conducătoare de activitate a
preşcolarului - contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului: fizică,
intelectuală, morală şi estetică în felul acesta jocul, împreună cu activităţile
comune asigură pregătirea psihologică a preşcolarului pentru activitatea de mai
târziu - învăţătura în şcoală.
.
2.2 GENERALITĂŢI DESPRE JOCUL DIDACTIC (CONCEPT -
TIPOLOGIE - METODOLOGIE)

Termenul „didactic" (asociat celui de joc) indică latura instructivă, care

devine în mod necondiţionat, parte integrantă şi se concretizează la nivelul
fiecărui joc didactic printr-un anumit volum de cunoştinţe, de acţiuni obiectuale
şi mintale pe care le solicită. Acţiunea de joc şi cea instructivă sunt corelate
după o formulă originală: învăţarea prin intermediul jocului, pe căi specifice
lui.
De aceea prin jocul didactic nu trebuie să înţelegem simpla alăturare a
unor acţiuni ludice cu acţiuni instructive sau desfăşurarea lor prin alternare, ci o

22
formă de joc închegată, unitară, în care aceste elemente sunt sructurate organic,
motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor
reguli determinate riguros.
Eficienţa procesului instructiv - educativ din grădiniţă depinde atât de
stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, cât
şi de modalităţile prin care acestea ajung să fie însuşite de copii. Un mijloc de
instruire şi educare a copiilor, specific vârstei preşcolare, este jocul didactic -
formă de învăţare care poate fi considerat ca o activitate comună organizată cu
întreaga grupă de copii, alături de alte activităţi.
Pentru a-i spori permanent eficienţa, jocul trebuie apreciat ca bază a
conceperii întregii activităţi instructiv - educative; fără joc nu se poate ajunge la
o finalitate reală.
În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat cel mai eficient
mijloc de instruire şi educare, fiind folosit pentru a forma sau consolida
anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.
Jocul didactic are un rol bine definit în planul de învăţământ al
instituţiilor preşcolare, determinat de faptul că pe măsură ce copilul îşi
însuşeşte, pe baza experienţei sale de viaţă, cât şi pe alte căi, o serie de
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, rolul său creşte în vederea acumulării altora,
superioare.
Ceea ce caracterizează în esenţă jocul didactic constă în aceea că el
îmbină într-un tot unitar şi armonios atât sarcini specifice jocului, cât şi sarcini
şi funcţii specifice învăţării.
Prin urmare „jocurile didactice au drept scop, pe de o parte instruirea
copiilor într-un domeniu al cunoaşterii, iar pe de altă parte sporirea interesului
pentru activitatea respectivă prin utilizarea unor elemente distractive
caracteristice jocului, facilitează atingerea scopului formativ - educativ urmărit

23
şi, împreună cu celelalte activităţi frontale, exercită o puternică influenţă asupra
copilului în vederea pregătirii sale pentru şcoală” . 17

Pornind de la considerentul că activitatea predominantă din grădiniţă este

jocul, obiectivele propuse de Programa grădiniţei de copii pentru dezvoltarea
vorbirii pot fi realizate prin intermediul jocului didactic.
Jocurile didactice sunt clasificate după două criterii: după conţinut şi după
materialul didactic .
A.După conţinut:
a) jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător şi
însuşirea limbii materne;
b) jocuri didactice matematice;
c) jocuri didactice muzicale.
B.După materialul didactic folosit:
d) jocuri didactice cu material; jocuri cu jucării didactice;
jocuri cu material ajutător, diferite obiecte şi jucării; jocuri de
masă; jocuri ce au la bază formarea numerelor şi a diferitelor
operaţii matematice (ex.:„Cine basmul va asculta, până la 10 va
număra);
e) jocuri didactice fără material sau jocuri orale, iniţiate
îndeosebi la grupa mare (5-6 ani).18
Clasificarea jocurilor după cele două criterii este mai mult sau mai puţin
convenabilă. Astfel, unele jocuri clasificate după criteriul conţinutului se
realizează cu material didactic, iar altele fără el.Bunăoară, pentru dezvoltarea
limbajului se pot folosi cu succes atât jucării didactice şi alte materiale, cât şi
jocurile orale. De asemenea: jocurile clasificate după materialul didactic
urmăresc prin scopul lor educativ realizarea aceluiaşi principiu al dezvoltării
17
MIRON BOCA, E.CHICHIŞAN E.- Documentar metodic pentru activităţile de
educare a limbajului la preşcolari,Ed.V&Integral ,Bucureşti,2001,p 73

18
Mihaela-Pais Lazarescu,Liliana Ezechil-Laboratorul prescolar,ed V-Integrall,București,2011,pag 25

24
copiilor ca şi jocurile clasificate după conţinut. Delimitarea netă nu este
posibilă. Tipurile de jocuri menţionate se pot desfăşura atât cu întreaga grupă de
copii, în cadrul activităţilor comune, cât şi în cadrul activităţilor la alegere, unde
jocurile se desfăşoară în grupuri mici de copii şi chiar individual.
În concluzie, se poate spune că toate tipurile de joc constituie o formă de
activitate conducătoare a preşcolarului - ele asigură pregătirea psihologică a
preşcolarului pentru activitatea de mai târziu, învăţătura în şcoală.
C. Invăţând prin joc, copilul trebuie să se joace. O caracteristică esenţială
a jocului didactic, constă în crearea unor condiţii favorabile pentru aplicarea
multilaterală a cunoştinţelor şi pentru exersarea priceperilor şi deprinderilor sub
forma unor activităţi plăcute şi atractive.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi:
a) organizarea bazei materiale;
b) precizarea conţinutului şi sarcinilor ;
c) stabilirea regulilor şi acţiunilor jocului însoţite de explicare şi
demonstrare;
d) respectarea sarcinilor şi regulilor;
e) aprecierea finală.
Esenţa şi specificul jocului didactic constau atât în întrepătrunderea şi
interacţiunea acestor componente, cât şi în echilibrul dintre sarcina didactică şi
acţiunea de joc. Primul lucru de care se ţine seamă în îndrumarea jocului
didactic este organizarea bazei materiale - alegerea, procurarea celor mai
potrivite jucării şi materiale necesare jocului respectiv, ţinând seama de
particularităţile de vârstă. Aici, la acest capitol apare - JUCĂRIA - căruia îi
cunoaştem importanţa instructiv - educativă.
Conţinutul jocului didactic îl formează obiectele şi fenomenele din
realitatea înconjurătoare, aspectele şi activitatea omului, însuşirea corectă a
vorbirii, precum şi însuşirea cunoştinţelor matematice. Important este că

25
sarcinile didactice pe care căutăm să le rezolvăm să fie de fiecare dată altele,
diferite. Ele vor fi prezentate sub formă de joc. Drept care, ele vor deveni
sarcinile jocului. Sarcina didactică trebuie să fie accesibilă, şi să-1 atragă pe
copil, să-i stimuleze curiozitatea. Nu trebuie să fie nici prea uşoară, deoarece nu
va constitui pentru copil o problemă de rezolvat. Trebuie să se ţină seama, în
stabilirea sarcinii didactice şi de particularităţile individuale ale copiilor,
deoarece nivelul de dezvoltare nu este egal la preşcolarii de aceeaşi vârstă. In
funcţie de conţinutul şi sarcinile didactice urmărite sunt stabilite regulile şi
acţiunile jocului, după care urmează demonstrarea şi explicarea lor. 19
Printre sistemele de influenţă care dezvolta dirijat şi corect
vorbirea copiilor se înscrie şi jocul didactic lingvistic prin intermediul căruia se
realizează sarcinile indicate de programă, în cea mai mare măsură. Jocurile
didactice alături de celelalate activităţi, concură la dezvoltarea vorbirii
copiilor.Rezolvarea sarcinilor didactice este cerută de jocul însuşi, care
antrenează copilul şi indirect îi mijloceşte posibilitatea de a-şi verifica şi preciza
cunoştinţele.Copiii “trebuie să meargă la şcoala cu un suficient nivel de
pregătire în ceea ce priveşte calitatea comunicării verbale” . 20

19
M.Pais Lazarescu, L. Ezechiel-op.cit.,passsim
20
CERGHIT IOAN Metode de înăţământ,E.D.P.,Bucureşti, p 112

26
 CAPITOLUL III
CERCETARE PEDAGOGICĂ

Utilizarea jocului didactic în activitatile de educarea

limbajului

3.1 IPOTEZA CERCETĂRII

27
 Modalitațile prin care invățamantul preșcolar poate contribui la dezvoltarea
limbajului si nuanțarea vocabularului copilului reprezintă o preocupare majoră
pentru toate cadrele didactice care lucrează în domeniu.
Tot mai des, in societatea contemporană se intîlnesc greșelile de ortografie,
modul de exprimare este greoi si agramat, vocabularul sărac, plin de termeni
incorect insușiți.
Aceste constatări ne conduc la concluzia ca accentul trebuie să cadă, încă
de la o varstî timpurie, pe educarea limabajului si comunicării. Este necesar ca,
ăn acest proces să se implice atat familia cat si factorii instituționali-gradinită și
școală.
Fiecare educator, în urma unui riguros proces de reflecție, poate adopta la
grupa pe care o conduce acele măsuri ameliorative pe care le considera necesare.
Se poate afirma cu certitudine ca exista premise psihologice si disponibilitate
din partea copiilor de varsta prescolara pentru implicarea in activitatile de
educarea limbajului.
In același timp nu poate fi neglijat un aspect fundamental al societații
contemporane si anume influenţa considerabilă pe care o exercita factorii
purtători ai mijloacelor de comunicare care devin modele pentru copii şi elevi:
părinţii, psihologii, vorbitorii de la radio şi de la televiziune, redactorii de
articole de presă şi autorii de publicaţii pentru copii şi nu în ultimul rând
educatoarele şi profesorii.

Lucrarea de fata pornește de la premisa ca activitățile desfașurate în

gradinita pot contribui decisiv la optimizarea comunicarii verbale dintre copii si
cei din jurul lor. Integrarea permanentă a unor cuvinte noi în vocabularul activ
al copiilor , astfel incat aceștia să le folosească în mod curent in vorbire
constituie un aspect important in activitățile de educarea limbajului la
preșcolari.

28
 Am plecat de la premisa ca activitățile de educarea limbajului la preșcolari
trebuie sa respecte cateva cerințe fundamentale. Prima dintre acestea se referă
la respectarea caracteristicilor limbajului specifice varstei. Avind in vedere si
caracteristicile gandirii in aceasta etapa a dezvoltării copilului, putem afirma că
nici o activitate în care se urmăreşte îmbogăţirea vocabularului nu poate fi
desfăşurată în absenţa unui material concret - intuitiv.

Un alt aspect de care trebuie sa ținem cont în activitățile de educarea

limbajului se referă la imperativul insușirii conștiente și active a noilor cuvinte
pentru ca ele să poată deveni adevărate instrumente de comunicare, de
exprimare a ideilor. Este de dorit sa se evite invatarea mecanica a unor cuvinte .
Educatoare trebuie ,deci , să aleaga acele metode si procedee care sa il
activizeze pe copil, conducind catre insusirea constienta a noilor cunostinte.

Acest aspect al invatarii presupune implicarea activ –participativa a

copilului preșcolar. Activitațile care reflectă în cea mai mare măsură aceste
cerințe sunt jocurile didactice. Rolul lor în dezvoltarea limbajului copilului
preșcolar, în formare și dezvoltarea armonioasă a personalității sale este deci
hotărîtor. Lucrarea de față își propune să demonstreze această ipoteză de lucru.

3.2 OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pornind de la realitatea de necontestat că jocul reprezintă principala

activitate a copiilor, iar jocul didactic ocupă o pondere importantă în cadrul
activităților de educarea limbajului ne propunem să evidențiem cateva aspecte
fundamentale:
 Relevanţa utilizării jocurilor şi exerciţiilor de recunoaştere şi pronunţarea
corectă a sunetelor limbii române în scopul dezvoltării auzului fonematic;
 Importanța jocului didactic în dezvoltarea comunicării verbale la copiii
de vârsta preşcolară;

29
  Identificarea rolului şi contribuţiei joculului didactic în ceea ce priveşte
nivelul dezvoltării abilităţilor de comunicare şi de achiziţionare a elementelor de
limbaj la copilul de vârstă preşcolară.

3.3EŞANTIONUL DE SUBIECŢI:

Grupul pentru care am dezvoltat prezenta cercetare este format din 20 copii
înscrişi în grupa mare la Gradinita Nr.1 Budeni jud.Giurgiu(mentionez ca sunt
cadru didactic necalificat si predau la aceasta gradinita).Cecetarea s-a desfăşurat
pe parcursul unui an scolar , urmarind evolutia limbajului copiilor in urma
desfasurarii unor jocuri didactice in numar mare si cat mai variat.

3.4METODE ŞI INSTRUMENTE DE LUCRU:

30
 -observaţia, care a avut drept scop surpriderea unor elemente ale
comunicării atât în activitaţile liber alese, în care copilul se manifestă spontan şi
liber, mai aproape de ceea ce este mai puţin controlat şi cenzurat, cât şi în cadrul
activităţilor comune desfăşurate cu întreaga grupă de copii;
-experimentul creat, care vizează un ansamblu de probe menite să
stabilească nivelul de dezvoltare a limbajului.
-testul docimologic, care este format dintr-un ansamblu de sarcini de
lucru( itemi), care permit determinarea gradului de însuşire a cunoştinţelor de
către subiecţi sau a nivelului de formare şi dezvoltare a unor capacităţi şi
competenţe pe baza de măsurători.21

3.5 DESFĂŞURAREA EXPERIMENTULUI

Cercetarea pedagogică care a stat la baza lucrarii s-a structurat pe

parcursul a trei etape:
1.Etapa constatativă- s-a desfășurat în perioada evaluărilor inițiale. În cadrul
acestei etape au fost aplicate o serie de probe menite a reliefa stadiul dezvoltării
limbajului preșcolarilor la începutul anului școlar.
2.Etapa formativă- s-a desfașurat pe întreg parcursul anului școlar si a
constat în efectuarea unor jocuri didactice şi jocuri-exerciţiu care săcontribuie la
dezvoltarea limbajului preșcolarului și la formarea pesonalității

21
M.lazarescu-Pais, L. Ezechiel-op. cit, passim

31
acestora.Observațiile continue ale educatoarei și evaluările curent au permis
sesizarea la timp a dificultăţilor şi adoptarea unor măsuri ameliorative
3.Etapa de evaluare finală- a constat in aplicarea unor probe de evaluare
care să permită măsurarea rolului pe care jocurile didactice deefașurate pe
parcursul anului au contribuit la dezvoltarea limbajului preșcolarilor, la
imbogațirea si nuanțarea vocabularului acestora.
În cadrul etapei constative s-au aplicat o serie de probe menite a reliefa stadiul
dezvoltarii limbajului prescolarilor la inceputul dezvoltarii cercetarii
pedagogice. Gradul de dificultate si complexitate a acestor probe a avut in
vedere faptul ca s-a lucrat cu o grupa mare.

PROBA 1-Probă pentru determinarea corectitudinii exprimării din punct de

vedere gramatical-se verifică folosirea corectă a substantivului la singular şi
plural.
Material:obiecte concrete-jucării din sala de grupă.
1.păpuşă-păpuşi
2.pisică-pisici
3.scaun-scaune
4.floare-flori
5.masă-mese
Cerințe:Se scoate din săculeţ o jucărie de către educatoare.Copilul care are în
faţă o grupă de 2-3 jucarii de acelaşi fel va spune:”Eu am mai
multe...”.Răspunsul corect se notează cu 1 punct.
Proba 2- se verifică folosirea adecvată a cuvintelor în propoziţii, precum şi
posibilitatea înţelegerii unui context.
Se completează oral următoarele propoziţii:
1. Iarna este…
2. Copiii se joacă…
3. Trenul merge…

32
 4. Razele soarelui…
5. Barza este…

Proba 3-Stabilirea asemănărilor(deosebirilor) dintre diferite obiecte sau

imagini ale unor obiective.
Material: set de planşe care reprezintă anumite desene
1. o casă mare şi una mică ;
2. o carte nouă şi una veche;
3. o minge tare şi una moale;
4. un pom înalt şi un pom scund ;
5. imaginea unui copil trist şi un copil fericit.
.Fiecare răspuns corect se notează cu 1 punct.

 Proba 4-Stabilirea unor contrarii fară obiecte sau imagini ale acestora.
Se dau următoarele cuvinte:
1. cald -…(frig sau rece)
2. uscat -…(ud sau umed)
3. gros -…(subţire)
4. neascultător -…(ascultător sau cuminte)
5. curat -…(murdar)
Fiecare copil trebuie să găsească contrariul la cuvintele mele.Fiecare
răspuns corect se notează cu un 1 pct
Dupa aplicarea probelor , rezultatele copiilor au fost riguros consemnate si
datele au fost centralizate.
Asa cum reiese din reprezentarea grafică a rezultatelor obținute, în etapa
evaluării inițiale predominau comportamentele în dezvoltare si cele care necesită
sprijin, in detrimentul comportamentelor atinse:

33
 REZULTATELE EVALUĂRII INIŢIALE

15-20 puncte A(comportament atins) 5 copii

10-15 puncte D(comportament în dezvoltare) 7 copii
5-10 puncte S(necesită sprijin) 8 copii

Rezultatele observate in perioada evaluarii initiale au condus la concluzia

ca se impunea, la nivelul grupei, adoptarea unor masuri ameliorative. Acestea au
constat, în principal, in desfașurarea unor jocuri didactice și jocuri exercitiu care
au avut în vedere dezvoltarea limbajului sub multiple aspecte: corectarea
defectelor de pronunție, îmbogațirea si nuanțarea vocabularului , corectitudinea
gramaticală a expimării.
Pe tot parcursul anului scolar am desfașurat jocuri didactice pentru
dezvoltarea limbajului. Gradul de dificultate si complexitate al acestora au
variat. Astfel s-au desfasurat jocuri destinate îmbogăţirii lexicului copiilor cu
substantive comune, dintre care :”Cu ce se îmbracă păpuşa?”(identificarea şi
denumirea obiectului de îmbrăcăminte corespunzător acţiunii efectuate de

34
educatoare),”Unde s-a oprit roata?”(denumirea unor obiecte de igienă personală
şi a modului de utilizare),”Spune ce face păpuşa”(recunoaşterea şi denumirea
corectă a părţilor corpului omenesc, executarea unor acţiuni specifice),”Să
servim musafirii”(recunoaşterea şi denumirea unor obiecte de veselă ,alegerea
lor în raport de utilitate),”Sacul lui Moş Crăciun”(recunoaşterea şi denumirea
jucăriilor),”Cu ce plecăm în excursie”(denumirea unor mijloacele de transport
şi a mediului de deplasare),”Ghiceşte ce a cumpărat mama?”(denumirea unor
fructe, legume, alimente),”Caută-ţi hrana”(denumirea diferitelor animale şi a
puilor lor).22
Jocurile didactice pe care le-am desfasurat la grupa pe parcursul întregului
an școlar au urmărit cateva obiective fundamentale cum ar fi: formarea
deprinderilor de exprimare clară, corectă, logică;îmbogăţirea, precizarea şi
activizarea vocabularului;sporirea capacităţii de diferenţiere perceptiv-fonică a
cuvintelor în vederea altor persoane şi conştientizarea exprimării proprii sub
aspect fonetic;însuşirea corectă a cuvintelor;exersarea organului fonator al
copiilor, în vederea pronunţării corecte a cuvintelor.
În consecință, am elaborat si desfașurat la grupă o serie de jocuri didactice
care, prin sarcinile didactice pe care le-au presupus, vizau realizarea obiectivelor
mentionate mai sus.
În contextul “cerinţelor crescânde ale activităţilor şi comunicării în timpul
unui an de grădiniţă, copiii asimilează, îşi însuşesc forme de limbă privind
fonetica, vocabularul şi structura gramaticală” . 23

În jocul didactic”Să spunem cuvinte” copiii trebuiau să pronunţe cuvântul

care numeşte obiectul indicat de educatoare utilizându-se forma de singular (sau
dupa caz, pluralul) a substantivului la cazul nominativ forma nearticulată. Copiii
trebuie să pronunţe clar, corect cuvântul.Cu ocazia reluării jocului în alte zile,
educatoarea a ales cuvinte(de aceasta dată imagini) pentru exersarea auzului

22
Revista invatamantului prescolar nr 1-2/ 2013 passim
23
BÂRSAN NICOLETA Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi comunicării orale a
preşcolarilor mari,E.D.P. R.A, Bucureşti,1995, p 92

35
fonematic(cocoş-găină,varză-vază,rama-lama etc.) pentru verificarea constituirii
noţiunilor(flori, jucării, mobilă), sau cuvinte care fac parte dintr-o anumită sfera
tematică(la aprozar, la medic, la teatru, la şcoală).
Un alt joc didactic pentru corectarea defectelor de pronuntie pe care l-
am desfasurat la gupa a fost “Repetă ce spun eu”, in cadrul caruia copiii au
exersat deprinderea de a pronunţă corect cuvintele şi de a le despărţi în silabe.
Primele cuvinte folosite sunt alcătuite din doua silabe şi se deosebesc printr-un
singur sunet: ca-sa, ma-sa, me-re, pe-re,var-za,bar-za.Copiii sunt atraşi de
sonorităţi produse şi au manifestat un interes deosebit.
Un auz fonematic deficitar “duce la incorecta recepţionare acustică a
sunetelor, la confuzii.În acest caz este tulburată activitatea sistemului senzorial
auditiv al vorbirii, care în mod normal permite asimilarea, precizarea, gruparea
şi diferenţierea sunetelor vorbirii noastre. Dezvoltarea auzului fonematic nu
coincide cu dezvoltarea atenţiei auditive.Formarea percepţiilor audio-verbale se
realizează printr-o metodică adecvată” . 24

În condiţiile actuale de dezvoltare a învăţământului de toate gradele şi ca

atare a învăţământului preşcolar, ca parte integrantă a sistemului de învăţământ
şi în perspectiva generalizării lui, s-a impus tot mai mult perfecţionarea
metodelor şi procedeelor didactice, precum şi modernizarea cadrului în care se
desfaşoară întregul proces informativ în vederea pregătirii copiilor pentru
activitatea şcolară.
Jocurile didactice contribuie din plin la îmbogăţirea lexicului, sub
aspectul achiziţionarii de noi cuvinte, al consolidării şi activizării lor, sarcina
deosebit de importantă la această vârstă a marilor acumulări. Se pot organiza
diferite jocuri care pot să opereze cu diferite antonime, ştiut este că preşcolarul
îşi precizează mai uşor sensurile cuvintelor pe care le diferenţiază prin contrast
”Răspunde repede şi bine”(precizarea şi activizarea vocabularului cu unele

2427
T.Badica, E. Aribese, O. Dutu-Exercitii pentru dezvoltarea vorbirii prescolarilor, Bucuresti, ed. Didactica si
Pedagogica, 1979, p 52

36
cuvinte-adjective-substantive–cu sens contrar, găsirea antonimelor unor cuvinte,
formularea unor propoziţii cu acestea).
Jocul didactic”Cum este şi cum nu este?” solicită copilul să aleagă un jeton,
să denumească obiectul din imagine(“coş gol”); copilul care are imaginea cu un
coş plin, duce jetonul pe panou langă coşul gol şi formulează propoziţii :”Mama
aduce de la piaţă un coş plin cu legume”;”Coşul gol este uşor”. În continuare
poate propune copiilor să găseasc alte cuvinte cu sens opus:”drum lung-drum
scurt”;”pâine caldă-pâine rece”;”cer senin-cer înnorat”;zi-noapte”; subţire-
gros”). Se pot folosi seturi de câte două tablouri sau câte două imagini filmate
din care să reiasă explicit caracteristica vizată.De exemplu, acţiunea respectivă
se petrece vara, într-un tablou din set, şi iarna, în celălalt. Întrebările puse
copiilor sunt simple”Cum este iarna? ”(căutând caracteristica “frig”), ”Cum este
vara?”(cald).Se folosesc seturi de imagini antagonice precum:ziua si
noaptea,vesel şi trist etc.După ce mecanismul a fost înteles, se folosesc şi alte
cuvinte antonime, apelând la lucru în perechi sau în grupuri, jocul desfăşurându-
se sub forma de dialog, fără suport intuitiv.Acest procedeu oferă dinamism şi
densitate jocului, dezvoltă spiritul de echipă şi încredere în forţele proprii.
Pentru precizarea sesului unor cuvinte–omonime, se pot desfăşura diferite
jocuri cum ar fi :”La televizor”(se denumesc obiectele expuse şi se alcătuiesc
propoziţii cu ele:toc,broască,cocoş,căţel,ochi)
Îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte sinonime se poate realiza cu mare
eficienţa tot prin intermediul jocului didactic:”Cum este?”(expunerea unor
scurte poveşti despre anumite poveşti, despre anumite animale cunoscute prin
observarea directă, şi din poveşti, fabule, în care să se foloseasca fraze succesive
diferite sinonime(vulpe hoaţă, şireată, vicleană, precizând sensul: lipsit de
sinceritate).
Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţa depinde atât de
stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, cât
şi de modalităţile prin care acestea ajung sa fie însuşite.

37
 Pentru activizarea vocabularului şi verificarea bogăţiei acestuia,
sistematizarea şi aprofundarea unor noţiuni cât şi îmbogăţirea vocabularului cu
cuvinte abstracte ca :bucurie, durere, pedeapsa etc., am desfăşurat jocul didactic
”Găseşte cuvântul potrivit”.
Acest joc se desfăsoară astfel : Copiii sunt anunţaţi că se vor juca
cu anumite cuvinte.Atunci când copiii ascultă un cuvânt pronunţat de
educatoare, se gândesc şi răspund cu un cuvânt care se potriveşte acestuia.
Astfel, dacă educatoarea spune cuvântul păpuşă, copilul se gândeşte şi poate
răspunde cu un cuvânt potrivit ca: jucărie (păpuşa este jucărie), cap (păpuşa are
cap), rochie (păpuşa este îmbracată cu rochie).
După ce copiii răspund cu un cuvânt care se potriveşte , educatoarea spune
alt cuvânt:”scaun” şi aşteaptă răspunsurile copiilor.
Aceste răspunsuri pot fi: mobilă (scaunul este mobilă), lemn (scaunul este
confecţionat din lemn),picioare(scaunul are patru picioare).
Jocul continuă până când educatoarea epuizează cuvintele alese care pot
fi:scaun, nas, casă, copil, câine, lingură, bomboană, pedeapsă, bucurie, mama,
şcoală etc.
Deoarece acest joc se organizează oral, pentru a se asigura reuşita este
pregătit în activităţi cu grupuri mici de copii.Astfel, în jocul intitulat “La ce se
potriveşte?” copiii primesc jetoane care reprezintă diferite elemente ale
obiectelor respective. De exemplu, la jetonul care are desenată o casă, se
potrivesc jetoane pe care sunt desenate: acoperiş, ferestre, uşă, horn.La jetonul
pe care este desenată o păpuşă se potrivesc jetoane pe care sunt desenate:rochie,
pantofi, pălărie etc.
Un alt joc didactic prin care s-au fixat şi s-au sistematizat reprezentări, prin
care s-a îmbogăţit vocabularul copiilor a fost jocul cu tema :”Ghiceşte la ce m-
am gândit?”. Prima varianta a jocului se desfăşoara pe baza ghicitorilor despre:
animale sau plante(flori), mijloace de locomoţie, jucării etc.

38
 Dupa terminarea ghicitorilor( a descrierilor ilustraţiilor din plicuri), se
continuă jocul cu o alta variantă. Educatoarea prezintă însuşiri caracteristice
unor obiecte, iar copiii denumesc obiectul respectiv. Astfel:”Este rotund şi ne
înveseleşte cu lumina şi cu razele sale călduroase”, sau “Este uşor, se ridică în
aer şi seamănă cu o minge”.
Jocul “Eu sunt…” este un joc care dezvoltă autotcunoaşterea şi
intercunoaşterea copiilor într-un cadru de joc bazat pe încredere şi colaborare ,
fixând , în acelaşi timp, noţiunile care se referă la trăsături de caracter.Pe masă
sunt aşezate jetoane cu imagini ce reflectă în acţiuni astfel de trăsături, de
exemplu: un copil care udă florile cu stropitoarea(hărnicie),doi copii care dau
mâna(prietenie), un copil care ajută o bătrânică să treacă strada (politeţe)
etc.După ce copiii s-au familiarizat cu imaginile şi cu sensul lor, se alege din
grup un copil care va fi caracterizat în acel joc, iar restul se aşază în cerc, în
jurul celui ales şi iau, pe rând, câte un jeton care consideră că reprezintă o
calitate a acestuia, rostind cu voce tare:Andrei este harnic.
În rândul jocurilor prin care am urmărit îmbogăţirea vocabularului
copiilor cu noţiuni referitoare la aspecte caracteristice anotimpurilor, am folosit
cu mare succes jocul “Case minunate”.La acest joc, copiii aveau în faţa lor
câteva case din carton cu ferestre mobile. În spatele ferestrelor erau fixate
imagini reprezentând diferite aspecte din anotimpuri.Pe măsura ce copii
deschideau ferestrele, ei spuneau ce văd de la fereastra casei lor. Elementul de
joc folosit, deschiderea ferestrelor, a constituit un procedeu deosebit de atractiv,
copiii participând cu mare interes la joc, iar imaginile privite de la geam le-au
rămas întipărite în memorie mult timp.
În cadrul tematicii “Omul”, am folosit jocul didactic “Ascultaţi ce se spune
la radio”, cu scopul de a recunoaşte numele şi prenumele colegilor din grupă,
unele însuşiri fizice şi calităţi sufleteşti ale acestora, de a-şi identifica adresa şi,
nu în ultimul rând, de a se exprima corect în propoziţii, făcând dovada că
stăpânesc toate informaţiile pe care le folosesc.

39
 Sarcina didactică a jocului a fost aceea de a-şi recunoaşte şi denumi corect
colegii după descrierea fizionomiei şi a unor calităţi individuale ale acestora.
Regulile jocului cereau copiilor să asculte ce spune crainicul la radio şi apoi să
ghicească despre ce coleg este vorba.La început, rolul crainicului este interpretat
de către educatoare, mai apoi acesta putând fi preluat şi de către copii.
Motivaţia jocului era rătăcirea unui copil de părinţi şi prezentarea anunţului la
radio.
Dezvoltarea limbajului la preşcolari nu se reduce numai la fonetică, la
creşterea cantitativă a vocabularului , ci odată cu asimilarea fondului lexical
copilul îşi însuşeşte şi semnificaţia cunoştinţelor şi structura gramaticală, în mod
practic în procesul viu al comunicării, ascultând vorbirea celor din jur,
participând la activităţile din grădiniţă.
Preşcolarul nu “învaţă” regulile gramaticale, nu cunoaşte definirea lor, nu
ştie ce este substantivul, verbul, conjuncţia, prepoziţia, genul etc., dar respectă în
vorbire aceste reguli, pentru că are în jur, permanent, modul de vorbire, este
antrenat să le cunoască prin jocuri şi exerciţii, este corectat atunci când greşeşte.
Copiii vorbesc aşa cum vorbesc adulţi în familie, cum vorbeşte educatoarea
la gradiniţă sau celelalate persoane cu care vin în contact.Deci, pentru a dezvolta
de timpuriu o vorbire corectă, să respecte regulile gramaticale după care se
structurează vorbirea.
Generalizarea “relaţiilor gramaticale” îl ajută pe copil să vorbească din ce în ce
mai corect. Uneori generalizarea excesivă duce la apariţia “greşelilor”
caracteristice vorbirii copiilor.
Pentru folosirea corectă a formelor genitiv- dativ s-au desfăşurat
următoarele jocuri didactice:”A cui hrană este?”, “A cui îmbrăcăminte
este ?”,”A cui unealtă este?”, punându-i de fiecare dată pe copii în situaţia de a
folosi corect desinenţele cauzale şi de număr ale substantivului, cât şi întrebările
corespunzătoare acestor cazuri. S-a urmărit totodată dezvoltarea atenţiei vizuale
şi a capacităţii de analiza.

40
 Sarcina didactică pentru jocul “A cui hrană este?”, a fost de a formula un
răspuns corespunzător întrebării şi de a recunoaşte hrana şi animalele care o
folosesc. La întrebarea educatoarei: ”A cui hrană este?”, copilul care are
animalul respectiv, trebuie să răspundă formulând corect propoziţia.De
exemplu :”Morcovul este hrana iepuraşului “, ”Iarba este hrana vacii,”Aluna
este hrana veveriţei”,etc.
Dacă răspunsul este corect copilul trece în rolul de conducător punând el
întrebarea : “A cui hrană este?”.Jocul se reia schimbând mereu conducătorul.
Prin acest joc s-a urmărit exprimarea corectă a formulelor de genitiv
masculin şi feminin , la numărul singular.
În jocurile didactice “A cui este îmbrăcămintea?”,”A cui este unealta?”, s-a
complicat sarcina, a crescut gradul de dificultate, urmărindu-se exprimarea
corectă a substantivelor care denumesc obiectul sau obiectele posedate.S-a făcut
acordul respectându-se numărul şi genul posesorului, precum şi numărul
obiectului posedat (Al cui, a cui, ai cui,ale cui).
Pornind gradat de la jocul în care s-a folosit numai acordul de număr şi
ajungând la jocurile în care s-a folosit acordul complet:gen, număr şi caz, copiii
au căpătat depriderea de a folosi acordul gramatical pentru toate părţile de
vorbire.
Unul dintre jocurile ales de educatoare, accesibil copilor de 5-6 ani, a
fost:”Corectează desenul” în care s-a urmărit să se deprindă copiii să sesizeze
omisiunea unor părţi copmponenete ale unui animal domestic sau sălbatic pe
baza comparaţiei cu modelul prezentat.Copiii au avut sarcina să se exprime în
propoziţii corect formulate din punct de vedere gramatical, să denumească
animalul şi apoi să corecteze grafic “greşeala pictorului”.Observarea a fost
dirijată prin indicaţii verbale şi s-a reuşit să deprindă copiii să se exprime corect
şi să sesizeze singuri deosebirile existente.
În jocul “Cine (ce) este desenat?”desfăşurat cu grupa pe care o conduce
educatoarea, copilul trebuie să trebuie să răspundă “Pe jeton este desenat (ă) un

41
băiat sau o fetiţă, o minge, nişte flori, multe flori…”, deci implicit să folosească
singularul şi pluralul .Tot în jocul amintit într-o alta etapă la aceeaşi întrebare,
copii trebuiau să răspundă:”Pe jeton este desenat (ă) o minge, o cutie pătrată,
ridichii, roşii,etc.”, deci se realiza şi o alta sarcina didactică, aceea a acordului
dintre subiect şi predicat, dintre substantiv şi adjectivul pe care îl determină.
Prin jocurile didactice:”Ce face Andrei şi Mărioara?”,”Cum aşezăm
cartoanele?”, copiii au fost puşi în situaţia de a formula propoziţii pentru a
exprima acţiunea prezentată pe jeton.Lucrând asfel s-au putut depista mai uşor
dificultăţile pe care le întâmpină copiii în exprimarea din puct de vedere
gramatical: de exemplu, s-a constatat că ei fac greşeli în folosirea verbelor
auxiliare :”a fi” şi “ a avea”.Lucrând cu grupuri mici de copii s-au depistat
aceste deficienţe şi s-a exersat eficient vorbirea copiilor prin jocuri didactice în
vederea înlăturării acestor greşeli de exprimare.
Valoarea jocurilor didactice pentru dezvoltarea vorbirii, care se
organizează în grădiniţă, se apreciază după corectitudinea limbajului folosit de
copii în viaţa de zi cu zi, atât în activităţi organizate, cât şi în jocurile copiilor
care implică cooperare şi impun o activitate de intecomunicare, după contribuţia
adusă la integrarea copiilor în colectiv şi la dezvoltarea gândirii lor.
Jocurile didactice pentru dezvoltarea vorbirii îşi ating obiecticele
propuse în măsura în care limbajul folosit de educatoare costituie un model
permanent pentru copii.
La finalul anului Școlar, în perioada evalărilor finale, s-au aplicat din nou
o serie de teste, pentru a determina în ce măsură jocurile didactice desfășurate au
contribuit la dezvoltarea limbajului preșcolarilor. Cerințele pe care au trebuit să
le îndeplinească copiii au fost mai complexe și s-a constat o certă îmbunătățire a
rezultatelor obținute.
S-au avut în vedere următorii itemi:
1.pentru fiecare lacună completată copilul este notat cu 1 punct.
Textul:

42
 “Este timp frumos, cerul (albastru), soarele este(strălucitor).Ioana şi Mara
se duc să se plimbe pe câmp. Ele admiră (flori). Ele sunt vesele, bucuroase la fel
ca păsărelele cărora le aud (trilul, ciripitul).Deodată cerul se întunecă, se acoperă
de nori, se aud (tunete). Cerul este străbătut de (fulgere). Fetiţele fug spre sat şi
cer adăpost la o casă, deoarece plouă tare şi nu aveau (umbrele). Hainele lor erau
complet (ude).
2. pronunțare corectă a unor sunete
- r, s, s, t, j, c, b, ce, ci, ge, gi, ghe, ghi.
- pentru fiecare categorie se acordă un punct

3 Folosindu-se rând pe rând cuvinte ce denumesc obiecte din

experienţa curentă a copiilor se pune întrebarea – “Ce ştii despre?”(păpuşă, minge,
şcolar, maşina, şcoală, primăvară, medic, poştaş, macara, măr, porumbel).
Copiii trebuie să asculte cu atenţie întrebările şi să spună ce ştiu despre acel
obiect.
4.verificarea capacităţii copiilor de a utiliza raportul de contrast între noţiuni.
se cere copilor să spună un cuvânt opus ca sens următorilor stimuli verbali:
bun/rău, vesel/trist, înainte/înapoi, gros/subţire, sus/jos, mult/puţin, mare/mic,
slab/gras, lumina/întuneric.
j – copiii trebuie să asculte cu atenţie cuvântul care se pronunţă şi să răspundă
cu cuvântul opus.

Operaţii cu noţiuni opuse

Scop: - să verifice capacitatea de generalizare a copiilor şi gradul de însuşire a
unor noţiuni din domenii variate, posibilitatea raportării acestor noţiuni la
respectivele categorii interogatoare.

4.se propun copiilor grupe de noţiuni aparţinând aceloraşi categorii integratoare

şi li se cere să denumească respectivele categorii:
1. Crizantema, trandafir, ghiocel
2. Roşia, ardeiul, vânata
3. Lupul, ursul, vulpea
4. Masa, scaun, dulap

43
 5. Maşina, elicopter, vapor
6. Păpuşa, minge, coardă
7. Pătrat, cerc, triunghi
8. Tamplar, doctor, electrician
- se cere copiilor să spună din ce categorie fac parte aceste noţiuni.

Rezultatele obținute au condus către următorul tablou centralizator:

45-49 puncte A(comportament atins) 12 copii

40-45 puncte D(comportament în dezvoltare) 5 copii
35-40puncte S(necesită sprijin) 3 copii

Analiza comparativă a rezulatelor celor doua evaluări, inițială si finală,

demonstrează creșterea semnificativă a numărului copiilor care prezintă
comportamente atinse, ceea ce reliefează importanța pe care o are jocul didactic
în dezvoltarea si îmbogățirea copilului preșcolar.

44
 CONCLUZII

Dezvoltarea la un nivel corespunzător a copilului preşcolar, din punct de vedere

al limbajului constituie un obiectiv prioritar al pregătirii copilului pentru şcoală, cu o
pondere însumată în ansamblul factorilor intelectuali ai personalităţii sale. Pregătirea
copilului pentru a-şi însuşi unele tehnici de bază ale activităţii intelectuale cum sunt
cititul şi scrisul, considerate ca cele mai răspândite şi mai intense activităţi ale omului
contemporan ce implică dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele: fonetic, lexical,
gramatical şi expresiv. Nu se poate învăţa cititul şi scrisul în şcoală fară a lua în
considerare elementele componente ale limbii, fară a forma la copii capacitatea de a
delimita cuvintele în vorbire, fară a le despărţi în silabe, în sunete, pentru a realiza apoi
unirea lor în cuvinte şi propoziţii. Iată de ce în învăţământul preşcolar şi îndeosebi la
grupa mare obiectivul formării premiselor care asigură însuşirea cititului şi scrisului în
clasa întâi trebuie să constituie un obiectiv prioritar.În virtutea atingerii acestui obiectiv o
mare importanţă o are alegerea şi utilizarea metodei celei mai adecvate particularităţilor
de vârstă ale copiilor, precum şi ale limbii române.Aceasta este metoda fonetică,
analitico - sintactică folosită în însuşirea deprinderilor intelectuale în perioada
preşcolară, dar care adaptată caracterului concret intuitiv al gândirii copilului preşcolar şi
subordonată activităţii dominante - jocul, constituie metoda cea mai eficientă în perioada
preşcolară.

În activitatea de educare a limbajului copiilor preşcolari, educatoarea nu

se poate sprijini numai pe intuiţie şi talent, ci trebuie să cunoască bine teoria
limbajului infantil să devină iniţiatoarea şi programatoarea competenţei
lingvistice a copiilor preşcolari.

45
 Copilul preşcolar are nevoie de sprijin afectiv şi competent. Numai
cunoscând bine posibilităţile verbale specifice vârstei, dar şi cele individuale
putem să-1 educăm adecvat momentului oportun. De aceea am acordat o mare
parte în lucrare problemelor teoretice, pentru a constata că niciodată nu este
îndeajuns despre copilul aflat într-o perioadă cu atât de profunde transformări,
cu influenţe benefice formării celor ulterioare.

46
 ANEXE

PROIECT DE ACTIVITATE

GRADINIŢA
EDUCATOARE:
TEMA ANUALA: “Cand, cum şi de ce se întampla?”
TEMA SAPTAMANII: “Jurnal de primavara”
CATEGORIA DE ACTIVITATE: DLC
TIPUL ACTIVITÃŢII: Consolidare şi verificare
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrata
MIJLOC DE REALIZARE:
- joc didactic: “Buburuze, fluturi, flori si albine;
FORMA DE ORGANIZARE:frontala,individuala,și în grupuri mici
SCOPUL : - Sistematizarea, consolidarea şi verificarea cunostinţtelor
despre anotimpul primavara şi elementele ei: flori, fluturi, buburuze, etc.
- Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic,
lexical şi sintactic;

OBIECTIVE:
- Sa denumeasca imaginea de pe jeton;
- Sa formuleze propozitii simple si dezvoltate corecte din punct de vedere
gramatical referitoare la imaginea prezentata;
- Sa desparta cuvantul in silabe precizand numarul acestora;
- Sa reprezinte grafic cuvantul, silaba;
- Sa interactioneze cu colegii cooperand in realizarea sarcinilor
Sarcina didactica:
- formularea de propoziţii simple şi dezvoltate care sa conţina cuvintele
descoperite;
- despãrţirea cuvintelor în silabe şi precizarea numãrului de silabe;
- reprezentarea grafica a cuvintelor, silabelor.
Reguli de joc:
- grupa este împarţita în doua echipe (fluturi şi buburuze);
- educatoarea numeşte cate un copil de la fiecare echipa care va alege un
jeton, va denumi imaginea reprezentata pe acesta, va despãrţi cuvantul în
silabe (precizand numarul silabelor), va alcatui propoziţii;
- copiii vor rezolva probele jocului, ajutand-o astfel pe mica buburuza sa-şi
gaseasca bulinele pierdute.

47
Elemente de joc: intrecerea, mişcarea, aplauzele, surpriza, bulinele buburuzei,
batai din palme, clopotelul, recompense.
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,
problematizarea, munca independentã, turul galeriei, jocul;
b) Mijloace de invaţamant: ecusoane cu fluturaşi, buburuze, furnicuţe şi
albinuţe, planşa cu buburuza, buline, fişe de lucru, jetoane, creioane
colorate, coli albe, acuarele, pensule, şerveţele, pahare cu apã pentru
picturã, recompense.

FORME DE ORGANIZARE: Frontal, pe grupuri, individual

DURATA: 30 de minute;
LOCUL DESFAŞURÃRII: Sala de grupa;
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
- “Ghid pentru proiecte tematice. Activitaţi integrate pentru preşcolari”,
Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 2008;
- Grama Filofteia, Pletea Mioara,… “Aplicaţiile noului curriculum pentru
invaţamantul preşcolar”, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009;
- “Metodica activitailor instructiv educative în gradiniţa de copii”, Editura
Sitech, Craiova, 2011;
-Revista Nationala de Profil Psihopedagogic pentru cadrele didactice
Din Inavatamantul prescolar si primar, nr. 1-2/2014;
(Editura Arlequin);

48
 DEMERS DIDACTIC

Evenimente Conţinutul instructiv- Strategii

Evaluarea
didactice educativ al activitãţii didacice
1. Asigurarea condiţiilor Stimularea
Moment necesare unei bune verbala;
organizatoric desfaşurari a activitaţii:
- pregatirea
materialului
didactic;
- aranjarea
mobilierului;
- intrarea ordonata a
copiilor în sala de
grupa.
2. Are loc Întâlnirea de Observarea si
Captarea dimineaţa, în cadrul apreccierea
atenţiei careia, copiii şi comportamentelor
educatoarea, aşezaţi în si raspunsurile
semicerc, se saluta şi se copiilor;
prezinta. Copiii vor avea Conversaţia;
în piept ecusoane
ilustrand diverse insecte
( fluturaşi, buburuze), Elementul Atenţia;
educatoarea salutandu-i surpriza;
în funcţie de acestea:
“- Bunã dimineaţa,
Fluturaşilor,
Buburuzelor!”
Rutine: prezenţa,
calendarul naturii.
Captarea atenţiei se va
realiza prin prezenţa la
activitate a Reginei
buburuzelor, care a venit
la noi în grupã pentru a-i
ruga pe copii sã o ajute
sa -și recapete bulinele
pe aripi
3. Se anunţa tema activitaţii
în termeni accesibili şi se Conversaţia;

49
 prezintã pe scurt
Anunţarea sarcinile pe care le vor
temei şi a avea copiii de îndeplinit:
obiectivelor “- Dragi copii, pentru a o Explicaţia; Observarea
ajuta pe Regina comportamentului
buburuzelor sa-și copiilor;
recapete bulinuțele pe
aripioare astazi vom
desfasura o activitate, un
joc didactic care se
numeşte “Buburuze,
fluturi, flori, albine”şi
vom confecționa o
“Buburuza”.
4.
Dirijarea În continuare se va Explicaţia;
învãţãrii desfãşura jocul didactic
“”Buburuze, fluturi, Exerciţiul; Observarea
flori,albine”(DLC). curenta;
Regina -Buburuza, care
este trista pentru caşi-a
pierdut bulinele, va
aduce copiilor un coşuleţ Observarea
cu jetoane. curenta;
Se prezinta copiilor tema Evaluarea orala;
şi obiectivele propuse:
“- Copii, doriţi sa o Explicatia;
înveselim pe Buburuza?” Conversaţia;
“- Pentru a nu mai fi
trista, Buburuza trebuie
sa-şi recapete bulinele
pierdute. Noi o vom
ajuta desfaşurând jocul
didactic “Buburuze,
fluturi, flori, albine”.
a)Explicarea şi
demostrarea jocului
În desfãşurarea jocului,
copiii vor avea de Exercitiul;
rezolvat mai multe
sarcini pe care Observarea
educatoarea le va face comportamentului
cunoscute copiilor: sa copiilor;

50
denumeasca imaginea de Exercitiul;
pe jeton, , sa desparta
cuvântul în silabe şi sa
specifice numarul
acestora, , sa formuleze
propoziţii,
Pentru a gasi bulinele
Buburuzei, grupa de
copii va fi împartitã în Demonstraţia;
doua echipe, echipa Exerciţiul;
fluturilor şi echipa Problematizarea;
buburuzelor. Buburuza
primeşte buline doar
daca raspunsurile celor
douaechipe sunt corecte Aprecieri
şi complete. Exerciţiul; individuale;
Pentru a înţelege mai
bine regulile ce trebuie Explicaţia; Rezolvarea
respectate în Exerciţiul; corecta a
desfãşurarea jocului, Problematizarea sarcinilor
educatoarea face o Conversaţia;
demonstraţie, cerand
copiilor sa fie foarte Bat corect din
atenţi la modul în care ea palme şi
va rezolva sarcinile Explicația alcãtuiesc
expuse mai sus. Demonsrtația propoziţii;
b)Jocul de proba Exercițiul;
Educatoarea solicitã unui
copil sa aleaga un jeton,
sadenumeasca imaginea, Euritmie;
sa formuleze o Observarea
propoziţie, sa desparta curentă;
cuvântul în silabe şi sa
precizeze numarul
acestora. Pentru
realizarea acestor sarcini
se vor antrena mai mulţi
copiii
c)Jocul propriu-zis
Dupace copiii au înţeles Obsevare curentă;
regulile jocului, se trece
la executarea propriu-
zisã a acestuia.

51
Rãspunsurile corecte vor
fi recompensate cu
aplauze, iar Buburuza va
primi buline în schimbul
sarcinilor corect
îndeplinite de cãtre copii.
Pe tot parcursul jocului,
sunt antrenaţi toţi copiii,
încurajându-le spiritul de
competiţie.
d).
Complicarea jocului
Educatoarea va pronunţa
diferite cuvinte, iar cei
mici vor bate din palme
de atâtea ori câte silabe
are fiecare cuvânt. Vor
alcãtui propoziţii cu
respectivele cuvinte.
Tranziție:,,Fluturasul”
La activitatea practică
copiii vor avea de
asamblat o buburuză.
Voi purta o scurtă
discuție cu copiii
referitor la modul în care
vor avea de asamblat
materialele puse la
dispoziție pentru a
realiza o
buburuză.inainte de
începerea lucrului vor
face câteva exerciții
pentru încălzirea
mușchilor mâinii,apoi se
va trece la realizarea
lucrărilor.După
terminarea
acestora,copiii vor
participa la analizarea
lucrărilor.apoi fiecare
copilîși va duce
buburuza realizată în,,

52
gradina printre flori”
ALA 2 Joc de
mișcare :,,Fluturii vin la
flori”
Copiii sunt împarţiţi in
doua echipe (Florilorr şi
Fluturaşilor). Copiii au
prins în piept un
medalion reprezentând
insectele/florile.
Educatoarea are la
dispoziţie doua palete, pe
fiecare fiind desenat
simbolul unei echipe
(echipa „Florilor” si
echipa „Fluturasilor”
Copiii “zboara ca
insectele” prin spaţiul de
joc şi sunt atenţi la
educatoare. Cand aceasta
ridica o paleta, se vor
opri numai insectele
care au ecusonul cu
floarea de pe
paleta.Copiii care nu
sunt atenți vor ieși din
joc.Jocul continuă pana
ramațne doar un
caștigator.Dupăa joc
copiii vor fi costumați în
fluturi și flori și vor
dansa ,,Valsul fluturilor”

53
 PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa:MARE
Tema anuala:”Cand/cum si de ce se intampla?”
Tema saptamanala:Legume de toamna
Tema activitatii: ”Cuvinte fermecate de la Zana Toamna date”
Scopul activitatii:--fixarea cunostintelor referitoare la anotimpul toamna;
--dezvoltarea capacitatii de a desparti cuvintele in silabe,de
a formula propozitii;
--dezvoltarea imaginatiei si creativitatii prin realizarea unor
figuri din legume si frunze;
-fixarea cunostintelor despre cifre si raportarea numarului
la cantitate;
--educarea dragostei pentru mediul inconjurator;
OBIECTIVE:

-sa recunoasca legumele de pe jetoane;

-sa aleaga corect corespondentul natural al legumei de pe jeton;
-sa desparta corect cuvintele in silabe;
-sa precizeze numarul silabelor;
-sa formuleze propozitii corecte din punct de vedere gramatical;
-sa dezlege ghicitorile despre legume;
-sa aseze jetoanele in diamantul Toamnei,in functie de numarul
silabelor cuvantului denumit de imagine

STRATEGIA DIDACTICA
a)Metode si procedee:conversatia,explicatia,observarea,problematizarea,
metoda “Diamantul”,jocul didactic,ghicitorile
b)Mijloace de invatamant:jetoane,cosulete,cifre,fise,creioane colorate
siluete ale legumelor,legume proaspete,scrisoare de la Zana,
costume,casetofon,frunze uscate,recompense.

c)Forma de organizare:frontala,individuala,pe grupuri

54
Etapele Continut instructiv-educativ Strategii Evaluare
activitatii didactice
1.Moment Se asigura conditiile necesare
organizatoric desfasurarii optime a
activitatii: -conversatia
-aerisirea salii;
-aranjarea mobilierului;
-pregatirea materialului
didactic

2.Captarea Captarea atentiei se face prin conversatia

atentiei aparitia zanei Toamna care se
prezinta,apoi imi inmaneaza
o scrisoare(anexa 1)
“Eu sunt Toamna aurie explicatia
Si cu haina ruginie,
Pe covor de frunze moi
Iarasi am venit la voi,
Plina sunt de roade,plina,
Ca o harnica albina.
Port in plete crizanteme,
Albe flori in diademe.”
Citesc copiilor scrisoarea in
care este anuntata si tema
zilei”Ce ne-aduce Toamna-n
cos?”
3.Reactualizare Dupa o discutie despre Conversatia
a cunostintelor anotimpul toamna ,copiii vor Explicatia
fi ghidati catre centre in Problematiz Raspund la
functie de culoarea frunzei pe area intrebari
care o au in piept
Ei vor merge la centre
recitand versurile:
“Centrele le vizitam,
Sarcinile le-ascultam
Si corect le rezolvam.
Cream,dar ne si distram,
Lucruri multe invatam.”
Se intuiesc materialele
primite

55
 Le explic sarcinile de la
fiecare centru ,astfel:
-La centrul Stiinte,copiii
trebuie sa ordoneze crescator explicatia Rezolva
numerele de la 1 la 5,apoi sa sarcinile
formeze scara legumelor primite
punand atatea legume cat le
arata cifra.
-La centrul Arta ,copiii vor
avea de realizat un arici dintr-
un cartof si scobitori,
-La centrul Joc de
masa,copiii trebuie sa aseze
siluetele legumelor in locul
de unde au fost
decupate,reintregind astfel
imaginea.
Odata finalizate lucrarile,se Turul
face turul galeriei,astfel incat galeriei
fiecare copil sa vada ce au Expunerea
facut colegii lor. lucrarilor
Lucrarile realizate de copiii
vor fi asezate in coltul
Toamnei.

3Anuntarea Sunt anuntati copiii ca zana

temei ne provoaca la un joc
numit:”Cuvinte fermecate de
la zana Toamna date”,apoi la
o minunata activitate de
pictura.

56
4Dirijarea Explic copiilor regulile
invatarii jocului,apoi execut jocul de
proba,dupa care vom trece la
desfasurarea propriu zisa a
jocului.
Voi chema cate un copil sa
aleaga din cosul zanei un
plic,in plic va descoperi un
jeton cu imaginea unei
legume,va denumi
leguma,apoi va chema un
coleg care sa aleaga din cos
corespondentul natural al
imaginii de pe jeton,se
desparte cuvantul in silabe,se
precizeaza numarul
silabelor,apoi se formuleaza o
propozitie.
Se procedeaza astfel pana la
epuizarea plicurilor cu
jetoane

6.Fixarea Pentru a observa daca copiii

cunostintelor si-au insusit notiuni generale
despre legume,daca reusesc
relative usor sa desparta in
silabe cuvinte si sa
precizeze numarul Ghicitorile
silabelor,voi folosi metoda
ghicitorilor si a diamantului. Asaza
Voi citi o ghicitoare ,copiii Metoda jetonul la
trebuie sa o dezlege dupa diamantului locul
care vor desparti cuvantul in potrivit
silabe si in functie de
numarul silabelor vor aseza
jetonul ce reprezinta
raspunsul ghicitorii pe
diamante.Se procedeaza
astfel pana la completarea
diamantului.
7.Incheierea Zana Toamna se arata
activitatii multumita de activitatea conversatia
copiiilor,le imparte

57
recompense si le promite ca
la anul urmator va reveni mai
bogata ca anul acesta.
Copiii ii canta zanei cantecul
“Toamna ,Toamna
harnica”,luandu-si la
revedere de la ea.

58
PROIECT DE ACTIVITATE

GRADINITA
DATA:
GRUPA MARE
TEMA:
SUBTEMA:
TEMA ZILEI:
DOMENIUL LIMBA SI COMUNICARE
CATEGORIA DE ACTIVITATE: EDUCAREA LIMBAJULUI
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
TEMA JOCULUI: ” Cu gradinarul ne jucam si raspunsuri bune dam …”
SUBIECTUL: Propozitia, cuvantul, silaba, sunetul
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare si verificare de cunostinte
SCOPUL: -Dezvoltarea capacitatilor de exprimare orala, de intelegere si
utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale;
-Consolidarea capacitatii de a distinge numarul cuvintelor dintr-o
propozitie, a silabelor dintr-un cuvant, precum si a sunetului initial al unui
cuvant.
OBIECTIVE DE REFERINTA:
- Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în
calitate de vorbitor, cât şi în calitate de auditor.
- Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii
personale şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral
corect din punct de vedere gramatical.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

59
a) Cognitiv-informationale
-sa desparta cuvintele in silabe;
-să identifice numărul de silabe dintr-un cuvânt;
-să alcătuiască propoziţii corecte din punct de vedere gramatical;
-sa precizeze numarul de cuvinte din propozitie;
-sa reprezinte grafic propozitii;

b) Afectiv-motivationale
-să participe conştient la activitate trăind bucuria jocului şi a recompensei ;
-sa coopereze in cadrul grupului ;
c) Psihomotorii
-să coreleze numărul de silabe cu bataia ritmica din palme(auditiv) saucu
podul palmei sub barbie(tactil) ;
-sa manevreze corect materialul didactic ;
SARCINA DIDACTICĂ: Aflarea numărului silabelor dintr-un cuvânt,
identificarea sunetelor iniţiale, alcătuirea de propoziţii şi identificarea
numarului de cuvinte ;dezlegarea ghicitorilor,reprezentarea grafica a
propozitiei.
ELEMENTE DE JOC: ghicirea , surpriza , aplauze , miscarea ,manuirea
materialului;.
REGULILE JOCULUI: Copiii asezati la masute , vor denumi imaginea de
pe jeton , despart cuvantul in silabe/ spune cate silabe are cuvantul /aseaza
jetonul pe tabla /formuleaza o propozitie cu aceasta/reprezinta grafic
propozitia formulata/dezleaga ghicitorile/precizeaza sunetul initial al
cuvantului ghicit .
STRATEGII DIDACTICE:
METODE SI PROCEDEE: explicaţia, conversaţia, exerciţiul, demonstratia
,cubul ,mana oarba.

60
MIJLOACE DIDACTICE: jetoane cu imagini cu unelte folosite in gradina,
cutie in care se afla jetoanele si ghicitorile, stimulente, ecusoane cu greblute
si stropitori,cub pe fetele caruia se afla imagini cu unelte de gradinarit.
Durata:30-35 minute
Locul de desfasurare :sala de grupa
BIBLIOGRAFIE:
-Georgeta Toma, Maruţa Ristoiu ş.a., Suport pentru aplicarea noului
curriculum pentru învăţământul preşcolar – nivel 5-7 ani, Editura
„Deltacart”, 2009
- Revista „Învăţământul preşcolar”, nr. 1-2 / 2009
-wwwdidactic.ro
-wwweducatoarea.ro

61
 DEMERSUL DIDACTIC

Evenimentul Strategii
Conţinutul ştiinţific Evaluarea
didactic didactice
Asigurarea climatului necesar
Moment
desfăşurării activităţii.
organizatori
-scaunele asezate in semicerc
c
-mesele asezate in semicerc
Captarea Se face printr-o expunerea
atenţiei ghicitoare:Gradinile si pomii
indrageste,
Zi
de zi cu drag munceste, conversaţia

Are-n mana o stropitoare,

Si-
Anunţarea ngrijeste orice floare? expunerea
temei şi a
obiectivelor
(Gradinarul)
Se poarta o scurta discutie pe explicaţia
aceasta tema demonstraţia
exerciţiul
Se anunţă titlul jocului:,, Cu material
gradinarul ne jucam si didactic
raspunsuri bune dam”şi apoi
se explică, în termeni

62
 accesibili copiilor, obiectivele
propuse pentru realizare.Se
prezinta copiilor regulile
jocului si elementele de joc,se explicatia
intuieste materialul didactic demonstratia
Dirijarea necesar.L a rostirea cuvantului exercitiu
învăţării ,,Start”, de catre educatoare tabla
,cutia va porni din mana in jetoane, cutie
mana si se va opri la rostirea
cuvantului ,,Stop”.Copilul la
care s-a oprit cutia va extrage
un jeton ,va denumi imaginea explicaţia
Asigurarea reprezentata,va desparti exerciţiul
feed-back- cuvantul in silabe, marcand conversatia
ului silabele prin batai din palme cubul
sau cu mana sub
barbie.Jetonul va fi pus pe mana oarba
tabla.Cei care vor raspunde ghicirea
corect vor fi ,cutie in care
aplaudati.Actiunea se va se afla
repeta de cateva ori. ghicitori

Se va stimula interesul
copiilor pentru executarea
unui joc de proba.Corectand
Evaluarea eventualele greseli si
activităţii explicand modul corect de
lucru, copiii vor fi indrumati

63
 sa continue jocul
didactic.Copiii vor executa
Încheierea jocul didactic, respectand
activităţii regulile acestuia.

Complicarea jocului:
Varianta I :
Se vor forma doua
echipe:echipa greblutelor si
echipa stropitoarelor.Un copil
din prima echipa va arunca
cubul,va denumi imaginea la
care s-a oprit,va formula o
propozitie cu acel cuvant.A
doua echipa va preciza
numarul de cuvinte din
propozitie si o va reprezenta
grafic. Castiga echipa cu cele
mai multe raspunsuri corecte.
Varianta II:
Cate un copil din fiecare
echipa va veni si va extrage
dintr-o cutie cate un biletel pe
care se afla scris o
ghicitoare,va dezlega aceasta
ghicitoare si va mentiona

64
 sunetul initial al cuvantului.

Se fac aprecieri privind modul

de desfăşurare a activităţii,
răspunsurile copiilor,
comportamentul acestora în
timpul activităţii.

Se va intona cântecul
”Infloresc gradinile ”
Se oferă recompense.

BIBLIOGRAFIE:

65
 1. Badica, T; Aribese, E; Dutu,O-Exercitii pentru dezvoltarea vorbirii
prescolarilor, Bucuresti, ed. Didactica si Pedagogica, 1979
2. Barsan, Nicoleta- Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi
comunicării orale a preşcolarilor mari,E.D.P. R.A
3. Boca, Miron; Chichișan, E-.- Documentar metodic pentru activităţile de
educare a limbajului la preşcolari,Ed.V&Integral ,Bucureşti,2001
4. Cerghit, Ioan- Metode de învăţământ,E.D.P.,Bucureşti
5. Chircev, A- Psihologie în SLAMA CAZACU T. Relaţii dintre gândire şi
limbaj în ontogeneză,EdAcademiei. Bucureşti,1957
6. Claparede, Ed-„Psihologia copilului şi pedagogia experimentală”, E.D.P.,
Bucureşti, 1975
7.Makarenko, A.S.- Opere pedagogice alese-Bucureşti, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1960
8.Montessori, Maria- Descoperirea copilului Ed Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1972
9.Pais-Lazarescu, Mihaela; Ezechiel,Liliana- Laboratorul prescolar,ed V-
Integrall,București,2011

10. PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ Manual pentru liceele pedagogice

de educatoare,E.D.P.,1973
11.Piaget, Jean- Naşterea inteligenţei la copii,E.D.P.,1973
12.Pintilie, Elena- Jocuri didactice pentru educarea limbajului,Ed,
Apolonia,Iaşi, 1999
13. Revista invatamantului prescolar nr 1-2/ 2013
14.Roșca,Al;Chirciu,A- Psihologia copilului preşcolar,E.D.P.,Bucureşti,1970
15.Roșca,AL- Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie , Cluj,Ed
Cartea Românească,1930
16.Slama Cazacu,T- Relaţii dintre gândire şi limbaj în
ontogeneză,EdAcademiei. Bucureşti,1957

66
17. TAIBAN M.,VARZARI E.,MANASI V. Metodica cunoaşterii
mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii-Manual pentru liceeele
pedagogice de educatoare,E.D.P.,1978
18.Wallon,H- Evoluţia psihologică a copilului- Bucureşti, Ed. Didactică şi
Pedagogică,1975

67