Modulul 1

TEORII EXPLICATIVE
PRIVIND GENEZA, NATURA SI FUNCTIILE JOCULUI

Etiologia jocului

Orice dictionar defineste jocul prin "actiunea de a (se) juca", vazndu-l ca o

"activitate distractiva".
Un alt sens important este cel de "interpretare a unui rol dintr-o piesa de
teatru",deasemenea jocul circumscrie "deplasarea relativa, pe o directie data, a
doua piese asamblate:dimensiunile maxime ale acestei deplasari".
"Joc" n limba sanscrita se spunea "kleade" si nsemna "bucurie", la evrei prin joc
se ntelege gluma sau hazul, la vechii greci, actiunile specifice copiilor.
Romanii desemnau prin "ludo" bucuria, veselia, iar vechiul cuvnt german
"spielen" nsemna o miscare lina care produce satisfactie.

Repere ale evolutiei conceptiei asupra activitatii de joc

Jocul si educatia

Jocul si educatia, prea mult separate din punct de vedere conceptual n prezent, au
totusi radacini comune.
n copilarie, jocul si educatia se suprapuneau probabil pna la contopire.
Participarea nemijlocita a copilului la viata adulta se realiza prin joc, acesta
reprezentnd practic singura modalitate prin intermediul careia cunostintele si
deprinderile necesare supravietuirii puteau fi transmise tinerelor generatii,astfel
spus jocul este instrumentul de realizare a educatiei.

Teorii despre joc

Problematica jocului a fost de-a lungul timpului n atentia a diversi specialisti:

psihologi, pedagogi, sociologi, antropologi si filosofi, care au recunoscut si
argumentat valentele formative ale activitatii ludice din perspective foarte variate si
pe baza acestora s-au format o serie de teorii.

Teorii biologizante
Karl Gross biologizeaza esenta sociala a jocului, aratnd ca jocul este un
exercitiu pregatitor pentru viata adultului, prin exersarea predispozitiilor native n
scopul maturizarii.
Teoria lui Gross este completata de conceptia lui H.Carr care formuleaza ipoteza
conform careia jocul nu se refera la perfectionarea instinctelor deja existente. Cele
doua conceptii se conciliaza n ideea argumentarii convingatoare a tendintei ludice
ereditare. Ipoteza exercitiului ce ntretine tendinte si instincte poarta denumirea de
teoria exercitiului complementar sau a compensatiei.
H. Carr a mbogatit analiza cu privire la joc cu nca un aspect: jocul are un rol
special de purificare, de debarasare a fiintei umane de o serie de tendinte
instinctuale care persista o vreme dupa nastere si care ar putea fi considerate
antisociale, contravenind stilului de viata contemporan (de exemplu, tendintele
razboinice, instinctul de pnda). Jocul nu anuleaza aceste porniri, ci canalizeaza
personalitatea, degajnd-o de opresiunea lor. Este vorba despre teoria actiunii
cathartice a jocului si, dupa unele studii, de teoria atavismului.
Stanley Hall mpartaseste si ideile teoriei mai sus si a preluat idea lui Haeckel si
afirma faptul ca, n copilarie, jocurile sunt similare cu actiunile ntreprinse ulterior
pe scara evolutiei umanitatii, ceea ce presupune "disparitia functiilor jocului" la
vrsta adulta.

Teorii psihosociologice
Conform teoria recreatiunii, a carui autor este R. S. Lazarus jocul este opus
muncii, lui fiindu-i atribuite exclusiv functii recreative.
Preluata de alti autori, aceasta conceptie a fost reconsiderata n sensul analizei
jocului ca un mijloc de odihna activa, o modalitate de re-creare a energiei
organismului.n aceeasi sfera ideatica se nscrie teoria surplusului de energie,
nrudita ntructva cu teoria catharctica, formulata de Fr. Schiller, si mpartasita de
Herbert Spencer, conform careia jocul este o simpla modalitate de cheltuire a
surplusului de energie neutilizat n alte activitati. teoria prisosului de energie
absolutizeaza anumite valente ale jocului, neexplicnd n totalitate conduitele
ludice ale copiilor care se manifesta si n situatiile de oboseala sau boala.
O teorie asemanatoare este ce a lui Ch. Buller, teoria placerii functionale, pe care
copilul o simte n timpul jocului si care este un mobil pentru manifestarea acestuia.
nsa nici aceasta nu este aplicabila n explicarea tuturor situatiilor de joc.
Freud si continuatorii sai considera jocul o activitate de grad inferior, de refulare.
In conceptia lui Ed. Claparede functia principala a jocului este aceea de a permite
individului sa-si realizeze Eul, sa-si manifeste personalitatea ntr-un cadru care i
permite acest lucru. El recunoaste si functiile de divertisment, relaxare, agent de
manifestare sociala si de transmitere a ideilor si obiceiurilor de la o generatie la
alta.
A. Gesell vede n joc o modalitate de socializare si culturalizare, iar J. Chateau
arata ca n joc si fac aparitia potentialitati care se concretizeaza succesiv, jocul
fiind o pregatire pentru munca. Dupa parerea lui Jean Chateau, la originea
activitatii ludice se situeaza inventivitatea, imitatia, nvatarea derulata pe baza
traditiei si a instinctelor noastre.
Pentru W. Wundt, jocul este rodul muncii: "Nu exista joc care sa nu-si aiba
prototipul ntr-una din formele muncii adevarate, care ntotdeauna l precede n
timp, ct si ca esenta.Jocul, prin natura sa, nlatura scopul util al muncii,
propunndu-si drept tel nsusi rezultatul placut care nsoteste munca." ("Etica",
1887).
D.B. Elkonin care defineste jocul astfel: "Jocul este acea forma de activitate n
care relatiile sociale dintre oameni se recreaza n afara conditiilor activitatii
utilitare nemijlocite." ("Psihologia jocului", 1980).
A.N. Leontiev, care concepe jocul drept activitatea de exprimare a vietii psihice la
vrsta prescolara, dar si de exersare si dezvoltare a personalitatii n ansamblu.
L.S. Vgotski afirma ca activitatea de joc este formativa n deplinul nteles al
cuvntului atunci cnd cerintele formulate (prin reguli, sarcinisau subiect) sunt cu
putin peste posibilitatile copilului, date de nivelul de dezvoltare atins de acesta.
Piaget remarca rolul deosebit pe care l are jocul pentru dezvoltarea
copilului.Jocul,in opinia lui este un mijloc de adaptare. Piaget delimiteaza trei mari
categorii de joc: jocul exercitiu,jocul simbolic si jocul cu reguli.
Lehman si Witly au pus n evidenta pentru prima data faptul ca n joc continutul
este dependent de mediul social al copilului.
C.V. Plehanov este unul dintre primii cercetatori care au explicat jocul pe baze
materialiste, aratnd ca n viata sociala apare mai nti munca si apoi jocul, dupa
cum n viata copilului jocul apare naintea muncii. Ca fenomen social, jocul este
generat de munca si are trasaturi comune cu aceasta.

P. F. Leshaft sustine ca "jocul este un exercitiu care pregateste copilul pentru

viata",este "oglinda mediului n care traieste si se dezvolta copilul."
Maria Montessorri, si G. Kerschensteiner au afirmat ca jocul nu trece de
limitele sale, reducndu-se la placerea provocata de actiunea respectiva, n timp ce
educatia si instructia au scopuri mai ndepartate. Ca ceea ce se nvata prin joc nu
duce la transfer si generalizare a fost demonstrat de "sensitivity-training"
(antrenamentul sensibilitatii, si anume: jocurile cu roluri duc la evidente rezolvari
de moment ale conflictelor, dar persistenta schimarii comportamentului nu a putut
fi limpede dovedita pna acum."
J. Dewey atragea atentia asupra faptului ca jocul se desfasoara n lumea unor
"simple semnificatii", n timp ce educatia trebuie sa promoveze realismul si
obiectivitatea, sa introduca copilul n ordinea severa a legitatii.
Modulul 2
TAXONOMII SPECIFICE DOMENIULUI LUDIC

Taxonomie dupa Anna Bacus (cu trimitere spre vrstele de 0-6 ani):
a) Jocuri fizice
- jocuri viznd motricitatea grosiera
_ jocuri constructive (constructii blocuri, coca, nisip, lemn)
_ jocuri distructive
- jocuri viznd motricitatea fina
_ jocuri de manipulare (de tip lego)
_ jocuri de coordonare (care presupun utilizarea instrumentelor muzicale)
- jocuri viznd dezvoltarea psihomotrica
_ jocuri aventuroase (ascensiune pe diferite aparate)
_ miscari creative (dans)
_ jocuri de explorare senzoriala (modelare)
_ jocuri cu obiecte (cautare pe masa)
b) Jocuri intelectuale
- jocuri lingvistice (ascultare si narare de povesti)
_ jocuri de achizitie
_ jocuri de comunicare
_ jocuri de organizare lingvistica
_ jocuri de explicatie
- jocuri stiintifice
_ jocuri de explorare sau investigare a realitatii (cu apa, cu nisip)
_ jocuri-rezolvare de probleme (gatitul)
- jocuri simbolice (matematice)
_ jocuri reprezentative (pretind ca ...)
_ jocuri de imitatie n miniatura a ambiantei (coltul papusilor, casa bunicilor,
dramatizari)
_ jocuri de numarare

- jocuri creative (pictura, desen, modelaj, lucru manual, proiectare)

_ jocuri estetice sau imaginative
_ jocuri fanteziste sau realiste
_ jocuri inovative
c) Jocuri socio-afective
- jocuri cu caracter terapeutic (utiliznd lemn, coca, muzica, apa)
_ jocuri agresive
_ jocuri regresive
_ jocuri de relaxare
_ jocuri de solitudine
_ joc paralel
- jocuri lingvistice (cu papusa, de-a telefonul)
_ jocuri de comunicare
_ jocuri de interactiune
_ jocuri de cooperare

_ jocuri morale
_ jocuri chimice
- jocuri-concursuri: toate jocurile cu reguli (lume, numarare)

Taxonomie
dupa Partner:
_ jocul solitar
_ jocul contemplativ (de spectator)
_ jocul paralel
_ jocul asociativ
_ jocul cooperant
Taxonomie
dupa Sylva:
_ jocuri simple, cu sarcini usoare pe care copilul le cunoaste foarte bine (jocuri
pasive); sunt adaptate de copii, atunci cnd sunt obositi
_ jocuri complexe, constructiv-active, bine concretizate; un joc provocator

Querat vorbeste despre existenta a trei categorii de jocuri, si anume:jocuri cu

caracter ereditar,jocuri de imitatie a anumitor activitati umane si jocuri de
imaginatie.

Karl Gross a clasificat jocurile astfel: jocuri experimentale, jocuri cu functii

generale,
jocuri senzoriale, jocuri motorii, jocuri intelectuale, jocuri afective si jocuri de
vointa.

Modulul 3
 REPERE GENETICE DE ABORDARE A JOCULUI LA COPII

Evolutia jocului analizata n sens paralel dezvoltarii personalitatii copilului

dezvaluie
o serie de repere genetice specifice domeniului ludic.Pentru identificarea acestora
trebuie sa stim ce face fiecare copil la in functie de varsta lui.

La 3 ani, copiii sunt capabili:

- sa fuga
- sa sara
- sa se urce, sa escaladeze
- sa nsire obiecte cu orificiu mare, sa coase
- sa mearga pe vrfuri
- sa picteze, utiliznd pensule mari
- sa se descurce mai bine n anumite micromiscari (taiatul cu foarfeca)
- sa se implice n jocuri de rol de scurta durata
- sa denumeasca si sa recunoasca cteva culori (fundamentale)
- sa solicite foarte multe haine pentru exercitarea anumitor roluri n joc
- sa modeleze o coca
- sa construiasca utiliznd obiecte mari (cutii cu cuburi)
- sa solicite compania altor copii
- sa mparta anumite lucruri cu acestia
- sa aleaga un partener de joaca din rndul jucariilor sau un partener imaginar.

La 4 ani, copiii sunt capabili:

- sa se urce n pomi sau pe balustrade
- sa fuga pe vrfuri
- sa mearga pe tricicleta
- sa adune de pe jos obiecte foarte mici
- sa si confectioneze lantisoare/bratari din obiecte foarte mici
- sa tina corect instrumentele de scris (creion, carioca)
- sa mannce, sa se spele pe mini si pe dinti singuri
- sa se joace din ce n ce mai bine cu alti copii, mpartindu-si fara nici un fel de
probleme
obiectele de joc
- sa solicite spatiu si obiecte foarte diferite pentru realizarea unor constructii
ingenioase
- sa solicite prezentarea unui numar ct mai mare de povesti, de carti pe care sa le
rasfoiasca singuri sau mpreuna cu adultii
- sa manifeste preferinte pentru jocurile muzicale si cele n care si utilizeaza
propriile
degete.

La 5 ani, "portretul" copiilor este conturat de urmatoarele particularitati:

- au un excelent control corporal
- stau ntr-un picior
- pot sa introduca un fir de ata n ac
- au precizie n a nsira obiecte cu diametrul foarte mic
- le place sa deseneze foarte mult
- modeleaza plastilina
- coordonarea ochi-mna este foarte bine reprezentata; pot face miscari foarte
precise
- se mbraca singuri
- au nevoie de un timp mai lung si nentrerupt pentru joaca
- au nevoie de alti copii, ca parteneri de joaca
- solicita materiale ct mai diverse pentru confectionarea diferitelor obiecte
- nvata sa foloseasca corect obiectele casnice si de bucatarie.

Etape ale evolutiei jocului, la copiii cu vrste cuprinse ntre 0 si 7 ani:

- diversificarea jocului de la copilul sugar pna la copilul mic
- modificarea structurii jocului, de la jocuri de repetitie pna la jocuri de rol
- trecerea de la actiuni disparate la actiuni bine structurate, n care jocul se
integreaza n
mod organic
- trecerea de la reflectarea externa a actiunii individzilor, fara semnificatie majora,
la
reflectarea interna a actiunilor care au semnificatie interpersonala si sociala
- trecerea de la atitudinea de identificare a planurilor real-imaginar la atitudinea de
disociere
si opunere
- aparitia constientizarii situatiei de joc.

Modulul 4

JOCUL N CADRUL FUNCTIEI SEMIOTICE

Semiotica si jocul

Semiotica este teoria generala a sistemelor de semne si a legilor acestora de

functionare iar cei care se joaca utilizeaza anumite asemanari cu obiectele
substituite, sau le atribuie prin conventie (pe baza regulilor de joc) anumite
semnificatii.

Functiile jocului:
1)Functia cognitiva, informative

Prin joc copilul nvata; acumuleaza noi date, informatii, cunostinte, si formeaza si
exerseaza un set de deprinderi, priceperi si obisnuinte sarcinile jocului orientnd
procesul cunoasterii.

2)Functia stimulativ-motrica (motorie)

Prin joc, este stimulata componenta motorie a personalitatii copilului, sau o

alta dimensiune a acesteia.

3)Functia formativ-educativa

Aceasta functie se refera la faptul ca jocul contribuie la:perfectionarea functiilor

cognitive ale subiectului care se joaca, implicarea motivatiei intrinseci a acestuia n
joc,dezvoltare afectiva (relevanta, mai ales, la jocul de rol),dezvoltarea anumitor
aptitudini.

4)Functia sociala
Fiind prima forma de activitate umana fundamentala, este firesc ca jocul sa
constituie
un element si un factor important de socializare.

5) Functia de echilibrare-tonificare(descarca si rencarca potentialitatile

personalitatii)
6)Functia terapeutica
7)Functia katharctica (de curatire, purificare).

Modulul 5
 JOCUL CA NVATARE SEMIDIRIJATA. SEMNIFICATIE SI ROL

Jocul ca metoda de predare-invatare valorifica la nivelul procesului

instructiv-educativ finalitatile adaptative de tip recreativ,proprii activitatii umane.

Clasificarea jocurilor dupa:

- obiectivele prioritar urmarite: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, tactile, etc.),
jocuri
de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului
- continutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale
- forma de exprimare: ghicitori, jocuri de orientare, jocuri conceptuale, jocuri
simbolice
- resursele utilizate: jocuri materiale, jocuri orale si/sau interogative, jocuri pe
computer
- regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin traditie, jocuri cu reguli
inventate,
jocuri spontane
- competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observare, de atentie,
de
memorie, de gndire, de creatie, de limbaj
- complexitate si responsabilitatile asumate: jocuri de roluri, de competitie, de
arbitraj.

Jocul de rol

Este o este o forma de aplicare n nvatamnt a psihodramei, metoda

psihoteraputica creata de J.I. Moreno n anul 1921 si intrata n circulatie cu
deosebire dupa anul 1934.
Este o o metoda activa de predare-nvatare, bazata pe simularea unor functii,
relatii, activitati, fenomene, sisteme, etc. Elevii devin "actori" ai vietii sociale
pentru care se pregatesc sa o traiasca.

Obiective generale vizate prin jocul de rol sunt urmatoarele:

- facilitarea insertiei sociale a individzilor, gratie interpretarii unor roluri specifice

- formarea si modelarea comportamentala, cu verificarea corectitudinii
comportamentelor
deja formate, validarea celor nvatate corect si invalidarea celor eronate
- nvatarea anumitor moduri cognitive si afectiv-atitudinale
- dezvoltarea capacitatii empatice
- formarea spiritului de rezolvare a situatiilor problematice, dificile
- perfectionarea aptitudinilor de activitate n grup.

Etape si cerinte metodice ale proiectarii si valorificarii jocului de rol:

1. Identificarea situatiei interumane
2. Modelarea situatiei si proiectarea scenariului
3. Alegerea partenerilor si instruirea lor relativ la specificul si exigentele
jocului de rol
4. nvatarea individuala a rolului de catre fiecare participant
5. Interpretarea rolurilor
6.Dezbaterea colectiva a modului de interpretare a rolurilor si reluarea
secventelor n
care nu s-au obtinut comportamentele prefigurate

Cerinte metodice:
- n repartizarea rolurilor, coordonatorul activitatii trebuie sa tina seama de
aspiratiile, aptitudinile si preferintele fiecarui participant la joc
- nainte de interpretarea propriu-zisa a rolurilor, e bine sa se realizeze exercitii
individuale
sau n grup, sa se discute unele cazuri similare
- sa se asigure o atmosfera placuta de lucru, pentru evitarea blocajelor cognitive si
emotionale, chiar a anumitor conflicte
- interpretii sa fie ajutati sa nu se abata de la rolul distribuit
- pentru formarea unor comportamente complexe, trebuie sa se utilizeze seturi cu
roluri de
complexitate crescnda, pe baza carora sa se poata asigura generalizarea si
transferul
comportamentele n alte situatii similare.

Tipuri de joc de rol:

1. Jocuri de rol cu caracter general:

-jocul de reprezentare a structurilor

-jocul de decizie
-jocul de arbitraj
-jocul de competitie
 2. Jocuri de rol cu caracter specific

-Jocul "De-a ghidul si vizitatorii"

-Jocul de negociere
-Jocul "De-a profesorul si elevii"

Limitari ale jocului de rol:

- jocul de rol este dificl de aplicat, ntruct coordonatorul activitatii trebuie sa
detina nu numai aptitudini pedagogice, ci si aptitudini regizorale si actoricesti
- desi activitatea bazata pe jocul de rol dureaza relativ putin (aproximativ o ora),
proiectarea ei solicita timp si efort suplimentar din partea cadrului didactic
- la unii participanti pot sa apara blocaje emotionale care fisureaza derularea
Jocului
Modulul 6
CARACTERISTICI SI FUNCTII ALE DIFERITELOR TIPURI DE
JOCURI
LA VRSTA ANTEPRESCOLARA SI PRESCOLARA

Caracteristici generale ale jocului:

-este voluntar, autodeterminat, eliberat de constrngeri si de seriozitatea

cotidiana
- activeaza fantezia copiilor
- faciliteaza prelucrarea datelor din experienta cotidiana
- angajeaza procese de nvatare, importante pentru dezvoltarea cognitiva,
psihomotorie si
sociala
- cu toate ca are un anumit scop, este deschis modificarilor, finalul sau nefiind
previzibil
- se desfasoara "hic et nunc", prezentnd o dinamica permanenta ntre ncordare si
relaxare
- tine cont de reguli; produce placere, dar si teama.

Natura jocului ca activitate fundamentala la vrsta anteprescolara si

prescolara

Jocul este activitatea care da specific acestor perioade de vrsta. El si gaseste

motivatia si mplinirea n sine nsusi, nu tinteste n mod explicit obtinerea de noi
cunostinte sau alte produse ale nvatarii si nu are ca finalitate obtinerea unor bunuri
materiale.
Din perspectiva pedagogica, jocul este considerat un mijloc de instruire, o forma
de educatie, o modalitate educationala si terapeutica, avnd astfel o varietate de
semnificatii de natura constructiva.

La varsta de 3 ani jocul pentru copii este folosit in realizarea tuturor activitatilor.el
e folosit pentru recunoasterea, numirea, gruparea dupa crioterii simple a diferitelor
obiecte.
La varsta de 4-5 ani copiii dau dovada de interes pentru informatiile comunicate
verbal, pun ntrebari si solicita explicate,ei trebuie sa descrie,sa reconstituie,sa
compare sau sa sorteze ceva dupa criterii din ce n ce mai complexe. Activitatea de
joc se va
reduce progresiv si va creste timpul afectat activitatilor obligatorii.

Functiile jocului (STAN ,2000):

a) Functia adaptativa
Se manifesta prin asimilarea realitatii fizice si sociale si prin acomodarea eu-
lui la
Realitate,jucndu-se, copilul experimenteaza roluri ce se suprapun cu propriul eu si
se exerseaza pe el nsusi ca agent active si nu doar reactiv al mediului, fapt ce i va
asigura treptat adaptarea si ntelegerea lumii reale si premisele pentru trecerea
fireasca de la copilarie la adolescenta si maturitate.
b) Functia formative
Cunoasterea prin experienta nemijlocita, pe care o asigura
jocul,presupune implicarea capacitatilor perceptive, a abilitatilor de reactie, a
capacitatilor de
rationare si a posibilitatilor de comunicare, ce sunt exersate si mbogatite n plan
cantitativ si calitativ. Jocul stimuleaza fantezia, imaginatia reproductiva si
creatoare, este un mijloc de dezvoltare a flexibilitatii si spontaneitatii. Jocul
presupune relationarea copilului cu obiectele si partenerii de joc,avand caracter
competitiv.
.
c) Functia informativa
Prin intermediul jocului, copilul achizitioneaza informatii, concepte, notiuni
necesare
ntelegerii si integrarii lumii reale. Investignd realitati fizice diverse, manipuleaza,
alege,
ordoneaza, clasifica, masoara, se familiarizeaza cu proprietatile diverselor lucruri
si
dobndeste cunostinte despre greutate, duritate, naltime, volum, textura, categorii,
serii si
familii de obiecte, legile lumii fizice, etc. n reflectarea realitatii sociale, exerseaza
statusuri,
roluri, limbaje si reguli specifice, a caror nvatare sistematica, necontextualizata ar
fi n mare
parte imposibila la aceasta vrsta.

d) Functia de socializare
Este concretizata n exersarea prin joc si asimilarea n plan comportamental a
exigentelor vietii sociale.Prin activitatea ludica este dat de tendinta copilului de a-
si apara si afirma individualitatea, alaturi de nevoia de a se integra. Obligat de
contextual ludic sa se dedubleze si sa interpreteze roluri diverse, prescolarul mare
ajunge sa-si formeze
un sens al identitatii proprii si sa acumuleze elemente ale imaginii de sine, lucru
facilitat
tocmai de ocaziile create prin joc.

e) Functia de relevare a psihicului

Copilul transpune n joc trairi, intentii nemplinite, impresii, temeri, gnduri,
atitudini,
conflicte intrapsihice si inter-relationale. Ele sunt astfel accesibile educatoarei si
parintilor
care observa jocul copilului.

La vrsta prescolara, caracterul si continutul jocului este dat de o serie de factori,

precum:nivelul dezvoltarii intelectuale si sociale,experienta de joc si de viata a
copilului,modelul relatiilor interpersonale si sociale dintre adulti care se reflecta
mai mult sau mai putin n jocul copilului si mediul, echipamentele si contextul n
care are loc jocul.

Clasificarea jocurilor la vrsta prescolara (dupa Glava, A., Glava, C., 2002):

Jocul de creatie-Jocul de constructii

-Jocul de creatie prin rol
Jocul cu reguli-Jocurile de miscare
-Jocurile didactice

Jocul didactic este o forma de activitate accesibila copilului, prin care se

realizeazaa o
parte din sarcinile instructiv-educative si formative ale activitatilor obligatorii din
gradinita,
dar si a celor liber alese, ntr-o atmosfera distractiva, antrenanta si motivanta.
Valoarea practica a jocului didactic consta n faptul ca n procesul desfasurarii lui,
copilul are ocazia sa-si aplice cunostintele dobndite n diverse tiprui de activitati,
sa si
exerseze priceperile si deprinderile n cadrul ueni activitati placute, n care sarcina
si
conditiile de nvatare sunt stabilite de cadrul didactic, dar elementul ludic este
prezent prin
integrarea unor momente de surpriza, asteptare, ncercare a capacitatilor personale
si ntrecere ntre copii.
J. Moyles, (adaptare n Glava, A., 2002, p.211-212) dupa criteriul ariei psihofizice
exersate,clasifica jocul astfel:
1. Jocul psihomotor care vizeaza dezvoltarea mobilitatii generale si fine

-jocuri de constructie, asamblare sau dezasamblare

- jocuri de manipulare a anumitor obiecte, urmarindu-se coordonarea miscarilor
- jocuri de stimulare senzoriala (de discriminare cromatica, muzicale, etc.)
- jocuri de miscare creativa (dansul)
- jocuri de catarare si/sau escaladare

2.Jocul de stimulare intelectuala

- jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultarii active,

jocuri de
cuvinte
- jocuri de cunoastere a mediului nconjurator: de explorare, de investigatie, de
rezolvare a
anumitor probleme
- jocuri logico-matematice: cu numere, de numarare, de comparare, analiza,
descriere,
clasificare, de perspicacitate
- jocuri de creativitate: de imagerie mintala, de reprezentare estetica
 3. Jocul de dezvoltare socio-emotionala

- jocuri de comunicare, cooperare

- jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tacere
- jocuri de exersare a empatiei: interpretarea unor povesti, redarea unui
personaj, imitatie
- jocuri de prezentare de sine
- jocuri de competitie
- jocuri terapeutice.

Toate aceste categorii de jocuri primesc n practice educationala valente

organizatorice
si formative specifice n functie de nivelul de dezvoltare a copiilor, jocurile
didactice trebuind
sa vizeze zona proximei dezvoltari si sa tina cont de linia generalaa a evolutiei
prescolarilor n activitatea ludica. Alte criterii de adaptare a tipurilor de joc didactic
sunt finalitatea urmarita particularitatile individuale si de grup ale copiilor, sau
nevoile lor de cunoastere.

Nevoile prescolarilor:
- nevoia de a exersa, persevera, imita, controla, de a obtine ncredere n fortele
proprii
- nevoia de a achizitiona noi cunostinte n domenii variate de interes
- nevoia de a exersa deprinderi fizice si intelectuale si de a obtine competente
specifice
- nevoia de a gndi si crea original
- nevoia de a investiga, cauta si explora nengradit
- nevoia de a comunica, de a adresa ntrebari, de a interactiona cu ceilalti pe baza
cuvntului
- nevoia de reculegere si reflectie
- nevoia de a se prezenta pe sine (cu posibilitati si limite specifice)
- nevoia de a se angaja n activitate n ritm propriu.

Proiectarea, organizarea si conducerea jocurilor didactice

Jocul didactic este un tip de joc directionat spre ndeplinirea anumitor

finalitati pedagogice. Aceasta presupune o sustinuta implicare a educatoarei n
proiectarea, organizarea, desfasurarea eficienta si conducerea activitatilor de joc
didactic.
Proiectarea jocului didactic presupune proiectarea elementelor structurale, n care
se includ: scopul didactic, sarcina si continutul ludic.

Scopul didactic al jocului, dat de finalitatea instructiv-educativa si formativa

vizata, trebuie astfel formulat nct sa faca referire nemijlocita la obiectivele
specifice ariei de continut n care se nscrie continutul jocului.

Sarcina didactica a jocului reprezinta problema de gndire si/sau de actiune pusa

n fata copilului (de a compara, de a descrie, de a ghici, indica, masura sau
parcurge un anumit traseu)
Gradul de complexitate al sarcinii jocului trebuie sa fie optim, astfel nct cerinta
acestuia sa motiveze si sa sustina desfasurarea actiunii.

Continutul jocului este alcatuit din ansamblul cunostintelor si capacitatilor

obtinute n diversele activitati instructiv-formative, care sunt activate n functie de
sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea, aplicarea lor practica.

n proiectarea jocului didactic, educatoarea trebuie sa formuleze explicit si

regulile jocului, astfel nct ele sa fie aplicabile pentru perioada derularii ntregului
joc si pentru toti participantii, chiar daca sarcinile trasate sunt diferentiate. Regulile
jocului trebuie sa vizeze asigurarea unui comportament corect si disciplinat pe
parcursul activitatii, dar au si rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinii
jocului; de aceea, ele trebuie sa restrictioneze comportamentul copiilor n limitele
asigurarii unui caracter incitant.

Materialul de joc trebuie elaborat si proiectat n conformitate cu particularitatile

de vrsta si individuale ale copiilor, fiind n acelasi timp stimulativ si diferit de
materialele folosite n activitatile obisnuinte de nvatare.

Sarcinile educatoarei referitoare la conducerea jocului didactic merg n sensul

crearii atmosferei propice jocului, prin observarea comportamentului copiilor si
asigurarea respectarii regulilor, prin ncurajarea implicarii tuturor participantilor,
temperarea unor tendinte interpesonale negative si oferirea de feed-back continuu.

La finalul jocului, educatoarea face aprecieri cu privire la comportamentul

copiilor, analiznd masura n care au fost respectate regulile, corectitudinea si
originalitatea ndeplinirii sarcinilor de joc.
 Jocul liber poate fi dublat de momente de coordonare, implicare, evaluare si
alimentat n urma unor momente de reorganizare si adaptare, pe care cadrul
didactic le asigura.

Jucaria
- este un obiect care imita realitatea, confectionat n mod special
- reproduce realitatea pe baza de obiecte n miniatura
- este conceputa de catre adulti pentru a oferi substitute ale realitatii, pentru a
ntelege si nvata anumite lucruri ct mai bine
- ofera copilului conditii sigure de dezvoltare a numitor abilitati
- este confectionata din material adecvat vrstei careia i se adreseaza; marimea se
raporteaza la talia copilului
- trebuie sa nu fie taioase sau ascutite
- culorile sa fie pe ct posibil cele reale, fara a contrazice n mod flagrant
realitatea si sa nu depaseasca vrsta copilului.

Etapele organizarii jocului de catre adult(Rolul parintelui n jocul cu copilul)

- materialele necesare
- reguli
- sarcini de joc
- captarea atentiei
- denumirea jocului
- prezentarea jocului: reguli, demonstratie, distribuirea sarcinilor, a rolurilor si
materialelor necesare

Modulul 7
PARTICULARITATI ALE JOCULUI DIDACTIC LA NIVEL
PRESCOLAR,
N CICLUL PRIMAR SI GIMNAZIAL

Rolul si importanta jocului didactic consta n faptul ca el faciliteaza procesul

de asimilare, fixare si consolidare a cunostintelor, iar, datorita caracterului sau
formativ, influenteaza dezvoltarea personalitatilor.
Jocul didactic este un important mijloc de modelare cognitiva, care antreneaza si
pune n valoare capacitatile intelectuale si creative, o metoda de nvatare n care
predomina actiunea simulata ce valorifica la nivelul instructiei finalitatile
adaptative de tip recreativ proprii activitatii umane.
 Pentru elevii din clasele primare si gimnaziale, un joc didactic bine pregatit si
organizat constituie un mijloc de cunoastere si familiarizare a elevilor cu viata
nconjuratoare, deoarece n desfasurarea lui cuprinde sarcini didactice care
contribuie la exersarea anumitor deprinderi, la consolidarea cunostintelor si la
valorificarea lor creatoare.
Prin joc, copilul nvata cu placere, devine interesat de activitatea care se
desfasoara; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajosi si
primesc mai multa ncredere n propriile capacitati, mai multa siguranta si
rapiditate n raspunsurile pe care le elaboreaza.
Datorita continutului si a modului de desfasurare, jocurile didactice sunt
mijloace eficiente de activizare a ntregului colectiv al clasei de elevi, dezvoltnd
spiritul de echipa, de ntr-ajutorare; de asemenea, se formeaza si se dezvoltaa unele
deprinderi practice elementare si de munca organizata.
Pentru a o ct mai eficienta si o ct mai larga aplicabilitate a jocului didactic,
acesta poate fi folosit fie ca activitate organizata complementara lectiei, fie ca
secventa a unei anumite lectii.
Folosirea jocului didactic ca activitate organizata este eficienta pentru toti elevii
din toate clasele si din toate scolile.
Astfel, jocul didactic poate fi folosit:
- pentru consolidarea cunostintelor aritmetice (numeratie, ordinea crescatoare sau
descrescatoare a numerelor, consolidarea deprinderilor de calcul oral sau scris, etc.)
- ca activitate organizata pentru consolidarea si fixarea cunostintelor de limba si
literature romna (la clasele I-VIII)
- la cunoasterea mediului nconjurator (n clasele I si a II-a)

Taxonomia jocurilor didactice propusa de I. Neacsu:

a) dupa obiectivele prioritar vizate, exista jocuri senzoriale: auditive, vizuale,
motorii
b) dupa continutul instruirii: jocuri didactice matematice, jocuri muzicale, jocuri
de constructie, jocuri literare, jocuri sportive
c) dupa resursele utilizate, jocurile didactice se clasifica n functie de materiale,
orale, scrise sau de orice alta natura
d) dupa regulile jocului, avem jocuri transmise prin traditie, jocuri didactice
inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare
e) dupa forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, de
sensibilizare, ghicitori, cuvinte ncrucisate, etc., iar
f) dupa competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observare, de
atentie, imaginatie, de limbaj si gndire.
Jocuri didactice dedicate dezvoltarii competentelor comunicative si
consolidarii
cunostintelor n domeniul literar- "Unde este fiecare?" (clasa I)

Jocuri didactice dedicate formarii si consolidarii cunostintelor stiintifice,

specifice
ambientului imediat- "Puisorii fara mama" (clasa a II-a), "Ruta avionului" (clasa
a IV-a)

Jocuri didactice dedicate formarii si dezvoltarii competentelor

matematice-"Cauta vecinul" (clasa I), "Micul comonaut" (clasa a III-a,IV)

Jocuri didactice dedicate dezvoltarii globale a personalitatii elevilor, cu

specific
de logica si perspicacitate-"Micul detectiv" (clasa a III-a)

Modulul 8
JOCURI DE CREATIVITATE LA COPII SI ADOLESCENTI

Jocurile de creativitate stimuleaza att potentialul intelectiv, ct si sfera afectiv-

volitionala a personalitatilor.
Profesorul clujan Vasile Preda (1997) spunea ca "jocurile de creativitate se
adreseaza specialistilor n domeniu (educatori, nvatatori, profesori, studenti),
parintilor, bunicilor, precum si tuturor celor interesati de creativitatea infantila,
tuturor celor preocupati de inapuizabilele rezerve imaginative ale personalitatii n
formare.

Exemple de jocuri:
1. Propozitie elastica

Finalitati vizate:
- dezvoltarea fluiditatii si flexibilitatii gndirii;
- actualizarea si mbogatirea vocabularului;
- dezvoltarea memoriei verbale.
 Sarcina didactica: adaugarea unuia sau a maximum doua cuvinte (inclusiv
cuvinte scurte) la o anumita propozitie.

Instructaj:nainte cu cteva zile de desfasurarea acestui joc, elevii vor primi sarcina
de a privi cu ct mai mare atentie tot ce-i nconjoara, de a-si pune ct mai multe si
mai variate ntrebari si de a descoperi singuri raspunsul.

Desfasurarea propriu-zisa:Acum, fiecare elev valorifica ceea ce aflat, adresnd

ntrebari colegilor. ntrebarile trebuie sa fie ct mai variate.

Evaluare si finalizare: Vor fi evidentiati elevii care au aflat cele mai interesante
lucruri, care au adresat cele mai multe si mai variate ntrebari, precum si cei care
stiu sa raspunda ct mai bine la ntrebarile colegilor.

2. Povestiri din ... titluri de ziar

Finalitati vizate:
- dezvoltarea capacitatii cognitive de analiza si sinteza;
- dezvoltarea imaginatiei creatoare;
- mbogatirea si activizarea vocabularului;
- stimularea umorului.

Sarcina didactica: crearea de povestiri pe baza unor ntmplari facute din

cuvintele tilturilor din ziare.
Resurse necesar: ziare, foarfece.
Desfasurarea propriu-zisa:Elevii vor decupa titlurile de ziar, le vor taia,
despartind totul n cuvinte sau propozitii scurte si le vor amesteca pentru a realiza
stiri despre evenimente ct mai absurde, senzationale sau pur si simplu distractive.

Evaluarea si finalizarea jocului:Vor fi stimulati elevii care realizeaza cele mai

originale si mai comice anunturi si povestiri.

4. Desene n aer

Finalitati vizate:
- dezvoltarea spiritului de observatie, a imaginatiei;
- stimularea functionalitatii capacitatilor cognitive de analiza si sinteza;
- dezvoltarea actului mnezic;
- educarea reprezentarilor tactil-kinestezice.

Sarcina didactica: reprezentarea obiectelor n aer, cu degetul.

Instructaj: nvatatorul explica elevilor ca diferite obiecte pot fi reprezentate n
aer, cu degetul.Le va demonstra modul de "desenare" n aer a unei mimgi, a unui
copac s.a.

Desfasurarea propriu-zisa:Un elev va fi chemat la catedra, unde i se va arata un

anumit obiect. Dupa ce l observa, l va reprezenta cu degetul n aer, pentru colegii
sai, care urmeaza sa l recunoasca.

Evaluarea si finalizarea jocului: Primul coleg care a denumit corect obiectul

desenat n aer, va continua jocul.Jocul continua pna cnd toti copiii "au desenat"
cel putin cte un obiect.

4.Confectionam un afis

Finalitati vizate: dezvoltarea imaginatiei creatoare, a originalitatii, a simtului

estetic, a
conciziunii si claritatii exprimarii.

Sarcini didactice: crearea unor afise, pe teme date.

Instructaj:nvatatorul discuta cu elevii despre afise: ce sunt, la ce si cui folosesc,

cum sunt realizate si cum ar trebui sa fie?, etc.

Desfasurarea propriu-zisa:Elevii vor trebuie sa alcatuiasca, singuri sau n

microgrup (cu alti 2, 3 colegi), cte un afis prin care sa-si informeze colegii despre:
un meci de fotbal, urmatoarea excursie care se va realiza, datoriile scolarului,
s.a.m.d.
Pe afis se poate scrie, se pot face desene, colaje, se pot utiliza markere, creioane
colorate sau totul poate fi alb-negru, iar literele si cifrele pot avea forme si marimi
diferite.
n timpul desfasurarii jocului, nvatatorul ncurajeaza, da indicatii numai atunci
cnd acestea sunt absolut necesarem lasnd elevilor, n cea mai mare masura,
libertatea actionala.
Evaluarea si finalizarea jocului:Vor fi evidentiati elevii care au realizat cela mai
reusite afise.

Modulul 9
PSIHOPEDAGOGIA SI METODOLOGIA JOCULUI DIDACTIC
CA ALTERNATIVE EDUCATIONALE MODERNE

Despre alternative educationale s-a scris de-a lungul istoricului curentelor si

doctrinelor pedagogice, acestea incluznd mai mult sau mai putin ideea de scoala
activa pe baza jocului si este mult mai bine tratata este metodologia jocului, si nu
abordarea teoretica a acestuia, respectiv problematica psihopedagogica si
educationala.

I.Cerghit afirma: "n jocul instructiv, se promoveaza o activitate creativa cu un

specific aparte, motiv pentru care pedagogia ludens se ncadreaza si se
subordoneaza ntru totul pedagogiei creativitatii (Cerghit, Op. cit., p. 172).
Optiunea pentru joc este motivata din punct de vedere psihologic, spiritual-
educativ, dar mai ales pragmatic,atta vreme ct lectiile desfasurate sub amprenta
climatului ludic au un ridicat grad de eficienta.

Modulul 10
MODALITATI DE RECUPERARE A DIMENSIUNII LUDICE
A FENOMENULUI EDUCATIONAL

Potrivit studiilor realizate copilaria apare n buna masura ca o alaturare de

scenarii n care copilul joaca diferite roluri, independente pentru moment unele de
celelalte.
Chiar si n aceste conditii, n care nu este prezenta coordonarea si integrarea
rolurilor jucate ntr-o structura unitara si coerenta, influentele n planul formarii si
modelarii personaliatatii copilului sunt pe deplin prezente.
Astfel, prin respectarea regulilor jocului se nvata responsabilitatea asumarii
unui rol, iar odata cu trecerea de la rolul imitat la rolul asumat, prin raportarea la
ceilalti, se formeaza si se consolideaza eu-l copilului, sunt desprinse atitudini si
comportamente sociale, constituindu-se astfel functia socializatoare a jocului.
Jocul detine n continuare un rol deosebit att n formarea si dezvoltarea
personalitatii copilului, ct si n ceea ce priveste evidentierea timpurie a
aptitudinilor si capacitatilor sale,mai ales n perioada premergatoare scolarizarii. A
opune spatiului ludic al copilului lumea obiectivitatii reprezinta o grava eroare.
Lumea jocului trebuie utilizata ca modalitate de realizare, prin simbioza
progresiva, a acceptarii si ntelegerii treptate de catre copil a lumii reale a adultilor,
lume n care de multe ori i apare acestuia ca straina si ostila.