PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI

DEFINITII ALE JOCULUI

Jocul reprezintă un mod de explorare a mediului înconjurător; o modalitate de dezvoltare a

competenţelor sociale, a inteligenţei, a limbajului, a creativităţii (Ghid de bune practici pentru educaţia
timpurie a copiilor între 3-6/ 7 ani, 2008).

JOCUL DIDACTIC:
Jocul didactic este definit ca „o metodă de învăţământ în care predomină acţiunea didactică
simulată” (Cristea, S., 1998, p. 256).
Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile adaptative de tip recreativ proprii
activităţii umane, în general, în anumite momente ale evoluţiei sale ontogenetice, în mod special. P.
Popescu-Neveanu (1978) defineşte jocurile didactice ca „metode de învăţare şi de muncă, folosite cu
intenţii didactice, care se aseamănă ca formă cu jocurile de societate, dar din punctul de vedere al
conţinutului tematic au scop de învăţare”. Jocurile didactice ajută la transmiterea, repetarea şi exersarea
cunoştinţelor şi informaţiilor sub formă ludică.
Jocul didactic trebuie să fie nelipsit din activitatea preşcolară, mai ales la activităţile unde se
solicită un efort intelectual intens. Acesta reprezintă una dintre activităţile didactice utilizate frecvent în
grădiniţe, fiind foarte iubit de preşcolari. Termenul „didactic”, este asociat celui de joc pentru a
accentua partea instructivă a activităţii, astfel jocul didactic favorizează în orice etapă de vârstă este
folosit, două aspecte ale procesului de învăţământ, informativ şi formativ. O particularitate esenţială a
jocului didactic, este aceea că îmbină armonios partea instructivă şi exerciţiul, cu partea distractivă,
astfel copilul asimilând cunoştinţe şi deprinderi într-un mod plăcut (Lespezanu, M., 2007).
Etapele desfăşurării jocului didactic sunt (Dumitriu, C., 2011):
 introducerea în joc
 anunţarea titlului şi a scopului jocului
 prezentarea materialelor
 explicarea regulilor şi demonstrarea jocului
 fixarea regulilor
 executarea jocului de probă
 executarea jocului
 complicarea jocului
 încheierea jocului şi evaluarea lui

CLASIFICARE

O clasificare a jocurilor didactice este următoarea:

- după conţinut: jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător, jocuri didactice pentru
educarea limbajului, jocuri didactice matematice, jocuri didactice pentru însuşirea normelor de
comportare civilizată şi jocuri didactice de educaţie rutieră;

- după prezenţa sau absenţa materialului didactic: jocuri didactice orale şi jocuri didactice cu material
ajutător;
- după scopul urmărit: jocuri senzoriale, jocuri intelectuale (Ezechil, L.; Păiş, Lăzărescu, M., 2002).
Jocurile didactice au o tematică variată: omul, viaţa socială, activităţi, natura, mediul social (reguli,
norme de conduită morală şi socială) etc.

CARACTERISTICI ALE JOCULUI DIDACTIC

Caracteristicile jocului didactic, care îl diferenţiază de celelalte activităţi din grădiniţă sunt:
 scopul didactic - reprezintă o finalitate educativă, formularea lui se raportează la obiectivele
specifice, aceasta trebuie să fie clară şi precisă;
 sarcina didactică - în formularea ei se ţine cont de conţinutul jocului şi vârsta copiilor, fiind
elementul de instruire prin care se exersează operaţiile gândirii (recunoaştere, descriere, reconstituire,
comparaţie etc);

 conţinutul jocului – trebuie prezentat într-o manieră accesibilă şi plăcută copiilor, acesta
reprezentând ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor, achiziţionate sau consolidate de
preşcolari;
 elementele de joc (aplauzele, întrecere, recompensă etc) – reprezintă mijloacele de realizare a
sarcinii didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de învăţare;
 regulile jocului – sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi copiii, scopul lor este de a reglementa
conduita şi acţiunile copiilor pe parcursul jocului;
 acţiunea de joc – prin această componentă se realizează sarcina de joc, care cuprinde momente de
aşteptare, surpriză, ghicire, mişcare, întrecere etc;
 materialul didactic (jucării, jetoane, cartonaşe, medalioane, fişe etc.) – trebuie să fie adecvat
conţinutului jocului şi vârstei copiilor (Lespezanu, M., 2007).