Sunteți pe pagina 1din 4

Dicţionar

Jocul – o perspectivă
pedagogică

I. Analiza jocului
din perspectivă pedagogică poate fi realizată în condiţiile
valorificării formative pozitive a resurselor sale psiho-
logice. Avem în vedere interpretarea potenţialului său
educativ superior, valabil la nivel de activitate proprie
Sorin Cristea copilului, cu deschideri şi spre lumea adulţilor (vezi
Roland Doron; Francoise Parot – sub direcţie, Dicţionar
Universitatea din Bucureşti de psihologie, trad., Ed. Humanitas, Buc., 1999, p.
444-446).
Jocul poate fi definit şi analizat la nivel de activitate Ca activitate specific umană, jocul se evidenţiază
psihică şi de metodă didactică. Perspectiva pedagogică prin faptul că este proiectat în funcţie de o finalitate
implică valorificarea celor două niveluri de referinţă în recreativă, diferită de cea productivă, specifică muncii.
contextul în care jocul are o finalitate recreativă, reali- De aceea, poate fi realizat şi de adulţi, în anumite
zabilă prin căi de acţiune specifice. circumstanţe psihosociale.
În calitate de activitate psihică, jocul este specific Jocul acoperă toate perioadele de vîrstă ale copilă-
vîrstelor copilăriei, evoluînd la niveluri superioare riei. Valorificarea sa pedagogică asigură: a) trecerea de
în perioada preşcolarităţii. Funcţia sa recreativă este la adaptarea biologică la cea socială, de la raportarea la
prezentă însă şi la nivelul altor vîrste psihologice. Pre- obiecte şi la propriul corp la raportarea la acţiunea ba-
adolescentul, adolescentul, chiar adultul o valorifică în zată pe cunoaşterea şi respectarea unor reguli colective;
asociere cu funcţiile altor activităţi care devin predo- b) reconsiderarea sa formativă, ca metodă didactică şi
minante – învăţarea, munca şi creaţia – şi cu anumite psihoterapeutică, în calitate de resursă de recompensare,
domenii artistice, sportive, tehnologice etc. recuperare, asistenţă, compensare etc.; c) activarea în
Ca metodă didactică, jocul este utilizat, în mod spaţiul potenţial ca o cale de acces la creativitate şi la
special, în învăţămîntul preşcolar şi primar. viaţa culturală (idem, vezi p. 445).
În învăţămîntul preşcolar, jocul dobîndeşte Jocul la adulţi apare ca alternativă la activitatea muncii.
statut de strategie de instruire prin faptul că inte- Se exprimă în forme extrem de diversificate, condiţionate
grează în structura sa mai multe metode şi forme de mediul social, de tradiţii, comunitate, vîrstă, zonă
de organizare tipice procesului didactic preşcolar, teritorială. Vocaţia sa socială implică mai multe demer-
fiind aplicată în situaţii multiple, în context formal suri realizate în spiritul competiţiei sportive, în luptă cu
şi nonformal. hazardul, în termeni de imitaţie, de companie cu partenerii,
În învăţămîntul primar, jocul este o metodă didactică de roluri multiplicate contextual etc. La acest nivel, sînt
utilizată, îndeosebi, în cadrul unor discipline şcolare prezente jocurile pedagogice realizate prin intervenţia
bazate pe acţiune practică (educaţie fizică, desen, lucrări adulţilor, care îşi asumă roluri de educatori, avînd drept
practice). În acelaşi timp, este un procedeu didactic scop formarea de abilităţi, capacităţi cognitive, sociale/de
integrat în structura metodelor angajate în realizarea relaţionare cu ceilalţi (idem, p. 446, după D. Hameline).
obiectivelor disciplinelor şcolare pentru învăţămîntul Teoria pedagogică a jocului poate fi construită în
primar. raport de cerinţele psihologice ale acestei activităţi. În

53
Dicţionar

cadrul ei sînt evidenţiate următoarele note caracteristice D. B. Elkonin subliniază rădăcinile istorice ale
(idem, p.446): jocului, condiţionate psihologic şi comunitar, relevă
1) Tratarea jocului ca situaţie formativă, bazată pe conţinutul social al acestei activităţi recreative, tipice
relaţii între mai mulţi actori/jucători sau echipe vîrstei preşcolare, marchează resursele simbolismului la
care se confruntă respectînd anumite reguli; nivelul relaţiei obiect al acţiunii-limbaj-operaţie.
2) Fiecare jucător/echipă are un potenţial formativ, Conceptul de joc poate fi definit, înţeles şi analizat
care este valorificat în contextul regulilor exis- pedagogic în sens tradiţional, modern şi postmodern.
tente, dependente de parteneri şi de adversari; În sens tradiţional, în pedagogia premodernă, jocul
3) Jocul colectiv oferă resurse pedagogice semnifi- reprezintă un set de ”acţiuni proprii copilului”. Este
cative, care îl apropie de structura de funcţionare limitat la nivelul activităţii copilului care imită prin joc
a educaţiei concepută ca interacţiune de roluri; rolurile adultului. Este promovată spontan ca metodă de
4) Explicarea interacţiunilor existente în jocul co- instruire, utilizată în familie şi în instituţii specializate
lectiv la nivel de interacţiune socială; în educaţia copilului.
5) Tipologia jocurilor: A) Joc de rol – psihodramă În pedagogia modernă, jocul reprezintă o activitate
sau sociodramă care implică improvizaţii drama- psihosocială cu finalitate recreativă prezentă în toate
tice cu scop terapeutic sau formativ/MORENO. etapele vieţii, nu numai în copilărie. Este asociată cu
Propune participanţilor scenarii inspirate din viaţa vîrsta adultului la nivelul interacţiunii dintre scopul
comunitară şi profesională; are drept scop prelu- recreativ al jocului şi cel productiv al muncii. Implică
area rolurilor propuse şi angajarea personalităţii elemente proprii activităţii estetice şi sportive, reflectate
în îndeplinirea lor în calitate de actor social şi specific în raport de relaţiile sociale existente în anumite
modelator de roluri. B) Joc simbolic – este anali- etape de evoluţie istorică.
zat de Piaget, care face diferenţa între capacitatea În pedagogia postmodernă, jocul reprezintă ”acea
copilului de a folosi obiectul sau simbolul pe care formă de activitate umană în care relaţiile sociale dintre
îl reprezintă obiectul sau grupul de obiecte; apare oameni se recreează” într-o modalitate specifică, diferită
între 1,5 şi 2 ani; devine dominant între 4 şi 7 ani. de condiţiile utilitare proprii muncii nemijlocite” (D. B.
Este precedat de jocul prin exerciţiu/psihomotor Elkonin, 1980, p. 20). Este diferit şi de condiţiile didactice,
şi de jocul de reguli. C) Joc de alternanţă – este intrinseci învăţării şcolare, formale. Efectul psihosocial an-
prezentat de H.Wallon; implică alternarea rolurilor gajat este determinat de procesul de convertire pedagogică
(de exemplu, educator şi educat); este posibil de la a scopului util, tehnologic în scop plăcut, estetic. La acest
vîrsta de 3 ani; implică două faze: activă şi pasivă; nivel, jocul constituie nu numai o activitate psihosocială
plasează copilul în diferite roluri, este educatoare (cu scop specific recreativ), relevantă, alături de învăţare
şi copil educat; are calitatea de joc de reciprocitate. (cu scop specific didactic), muncă (dominată de un scop
D) Joc pedagogic/educativ, instructiv, didactic specific productiv) şi creaţie (cu scop inventiv, inovator).
(vezi I. Cerghit, Metode de învăţămînt, Ed. Poli- Diferenţa dintre jocul copilului şi cel al adultului este
rom, Iaşi, 2006). determinată de natura şi mijloacele scopului recreativ. La
Conţinutul psihologic al jocului poate fi abordat din copil constituie ”forma deosebită a vieţii prin care se reali-
două perspective complementare: 1) ca manifestare a zează legătura cu realitatea înconjurătoare” (idem, p. 23),
unei imaginaţii evoluate; 2) ca formă naturală, dar şi so- la adult este asociat cu alte mijloace de natură, artistică,
cială de conduită (vezi D.B.Elkonin, Psihologia jocului, sportivă sau productivă. În ambele situaţii se confirmă
Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1980, p. 5-9). natura socială a jocului ca activitate psihică specifică.
Problematica jocului este analizată de L. S.Vîgotsky, Funcţia generală a jocului, de recreare a realităţii,
care evidenţiază următoarele aspecte: este exercitată în cazul copilului, prin imitarea adultului şi
A) calitatea jocului de resursă situată în centrul prin asumarea unor roluri. În această perspectivă, poate fi
dezvoltării psihice la vîrsta preşcolară; valorificat pedagogic ca joc didactic şi ca joc de roluri.
B) specificitatea jocului predominant socială, deo- Structura de bază a jocului reflectă funcţia generală
sebită radical de viziunea naturalistă, biologică a acestuia. Include ”rolul şi operaţiile organic legate
promovată de alţi autori; de acesta, care reprezintă componentă fundamentală,
C) consistenţa jocului, conferită de unitatea dintre situ- indivizibilă a formei desfăşurate de joc”.
aţia imaginară-regula implicată-imitaţia adultului. Jocul de rol confirmă, în mod special, natura socială
A. N. Leontiev evidenţiază trei caracteristici ale a acestei activităţi cu finalitate recreativă angajată direct
jocului care vizează: a) relaţia dintre imaginaţia stimu- şi permanent la vîrsta preşcolară. Evoluţia sa pedagogică
lată şi rolul social exersat; b) conexiunea dintre ”situaţia depinde de calitatea mediului social în care trăieşte copi-
imaginară şi însuşirea relaţiilor sociale”; c) preistoria lul, de eşafodajul relaţiilor sale reale şi simbolice cu lumea
acestei activităţi identificată între 1 şi 3 ani. adultului, în familie, grădiniţă, comunitate.

Jocul – o perspectivă pedagogică

54
Dicţionar

Conţinutul jocului de rol este construit pedagogic în mătoarele planuri ale dezvoltării (idem, p.303-319):
funcţie de ”raporturile dintre oameni – recreate de copil – re- 1) Dezvoltarea sferei motivaţional-dinamice. Implică
alizate în procesul operării cu obiecte”. Relaţia socială esen- efortul de rezolvare a „contradicţiei dintre noile dorinţe
ţială, receptată şi valorificată formativ pe parcursul jocului şi tendinţe apărute şi realizarea lor imediată ce nu poate fi
de rol, ”nu este om-obiect, ci om-om” (idem, p. 32). încă satisfăcută”. Valorifică procesul de lărgire continuă a
În concluzia avansată de Elkonin, jocul este social cercului de obiecte sociale cu care copilul intră în contact
prin natura sa, prin originile sale, prin conţinutul său. direct şi indirect. 2) Dezvoltarea conştiinţei angajate în
Nivelurile de dezvoltare ale jocului, identificate „învingerea egocentrismului cognitiv”. Implică evoluţia
psihologic şi interpretate pedagogic, sînt următoarele gîndirii, trecerea sa la un nivel superior de dezvoltare
(op.cit., p. 227-232): 1) Nivelul operaţiilor cu anumite specific perioadei preşcolare. Semnificativ este saltul
obiecte orientate spre partenerul de joc. Se bazează de la „operaţiile cu păpuşi la operaţiile cu reprezentări
pe acţiuni uniforme, de exemplu, în cazul jocului care grafice şi, în cele din urmă, la operarea în plan verbal”.
implică „operaţiile mamei sau ale educatoarei în raport În joc se produce „o decentrare cognitivă şi emoţională a
cu copiii”. 2) Nivelul acţiunilor speciale cu obiectele. copilului (...), o schimbare radicală a poziţiei acestuia faţă
În acest caz, ”pe primul plan se situează corespondenţa de lumea înconjurătoare, se formează însuşi mecanismul
dintre acţiunea jocului şi cea reală”. Implică iniţiativa coordonării propriului punct de vedere cu alte puncte de
copiilor în denumirea rolurilor şi imitaţia manifestată, vedere posibile” (op.cit., p.313). 3) Dezvoltarea acţiunilor
logica succesiunii acţiunilor realizate în timpul jocului ca mentale. Implică, în termenii teoriei lui P.I.Galperin, reali-
şi în viaţa reală. 3) Nivelul „acţiunilor speciale ce redau zarea saltului de la acţiunea cu obiecte la limbajul extern şi
caracterul raporturilor cu ceilalţi participanţi la joc”. Are apoi la limbajul intern/„acţiunea mentală propriu-zisă. În
ca principal conţinut „interpretarea rolurilor şi acţiunilor această perspectivă, „jocul apare ca o formă de activitate
ce decurg din joc”. Limbajul contribuie la conturarea în care se produce formarea premiselor pentru trecerea
precisă a rolurilor şi la exercitarea lor riguroasă prin co- acţiunilor mentale la o etapă nouă, superioară, aceea a
menzi, adresări, corectări, ajustări, proteste, încurajări etc., acţiunilor mentale sprijinite pe limbaj” (op.cit., p.314).
realizate între partenerii angajaţi în joc. 4) Nivelul care 4) Dezvoltarea comportamentului voluntar. Implică
asigură „efectuarea acţiunilor legate de raportul cu alţi un efort voluntar necesar pentru îndeplinirea rolului în
oameni”. Este realizat „pe fondul tuturor acţiunilor legate diferite contexte. Are ca rezultat dobîndirea prin/în joc a
de interpretarea rolului”. Un exemplu tipic îl constituie comportamentului de rol complex organizat. Jocul are un
jocul în care pregnantă este acţiunea de exercitare a rolului efect moral semnificativ, în planul reprezentărilor, dar şi al
de educatoare prin procedee care imită realitatea socială acţiunilor demonstrate prin integrarea în colectiv, forma-
şi pedagogică percepută în diferite situaţii. Limbajul este rea spiritului de independenţă, a atitudinii pozitive faţă de
implicat permanent în exercitarea rolului în cadrul unor activitate (de joc, dar şi de muncă, învăţare şi creaţie).
acţiuni care „se derulează într-o succesiune riguroasă ce Tezele pedagogiei jocului pot fi deduse din schiţa de
recreează întocmai logica reală”. teorie a jocului elaborată de L. S.Vîgotsky, în prelegerile
Aceste patru niveluri nu se asociază în mod explicit sale de psihologie şcolară (vezi Din noţiţele conspect ale
cu un anumit stadiu de vîrstă psihologică. Ele sugerează lui L.S.Vîgotsky la prelegerile de psihologie a copiilor de
totuşi posibilitatea identificării a două stadii principale vîrstă preşcolară, în D.B.Elkonin, op.cit., p.320-328):
în dezvoltarea jocului: 1. înţelegerea jocului ca activitate specifică preşcola-
A) stadiul între 3 şi 5 ani – „principalul conţinut al rului, cu funcţie centrală imaginativă, care constă
jocului îl constituie acţiunile obiectuale care sînt în „realizarea iluzorie a dorinţelor irealizabile”;
sociale prin orientarea lor” şi prin corelarea cu 2. structura de bază a jocului, corespunzătoare
Didactica Pro..., Nr.2(60) anul 2010

logica acţiunilor reale; funcţiei sale centrale imaginative, este fixată la


B) stadiul între 5 şi 7 ani – „conţinutul îl reprezintă nivelul acţiunii de creare a situaţiei imaginare,
relaţiile sociale dintre indivizi – reproduse, repre- cu implicarea cuvîntului/limbajului care conferă
zentate, imitate etc. – şi sensul social al activităţii obiectivelor semnificaţie, iar acţiunilor integrate
lor, raportate la relaţiile sociale dintre oameni”. valoare narativă – de „poveste posibilă la vîrsta
În concluzie, „esenţa jocului rezidă în reflectarea copilăriei: emoţional şi intelectual”;
relaţiilor sociale dintre oameni” care evoluează pe par- 3. relaţia dintre joc şi dezvoltare este analogică, în
cursul celor două stadii. Pe de altă parte, trebuie subliniat mod efectiv, cu cea dintre învăţare şi dezvoltare.
faptul că în joc „comportamentul copilului se subordo- Astfel, „jocul este izvorul dezvoltării, creînd şi
nează anumitor reguli legate de rolul asumat”. Astfel, „în zonele dezvoltării celei mai apropiate”;
dezvoltarea jocului, esenţială rămîne atitudinea copilului 4. resursele formative excepţionale ale jocului sînt
faţă de rolul interpretat” (idem, p.232). exprimate la nivelul a două situaţii paradoxale,
Efectele formative ale jocului sînt evidente în ur- care trebuie valorificate în mod efectiv de educator

Jocul – o perspectivă pedagogică

55
Dicţionar

(părinte, educatoare, învăţătoare): a) în joc, „copilul lă de „înălţare în afara sferei utilităţii sau necesităţii
acţionează în direcţia minimei rezistenţe (căpătînd materiale”, asociată cu sentimentul libertăţii, bucuriei,
prin aceasta satisfacţie)”, în timp ce în învăţare, destinderii (J.Huizinga, Homo ludens, trad., Ed. Univers,
„acţionează în direcţia rezistenţei maxime”; b) Buc., 1977, p. 215).
„copilul trăieşte subordonarea faţă de regulă prin Funcţiile pedagogice rezultate conferă jocului
renunţarea la ceea ce doreşte, ca refuz de a acţiona calitatea de „metodă ludică”. Intervin în acţiunea
pe baza impulsului nemijlocit”, ceea ce îi oferă ca- specifică de „învăţare prin joc”. Sînt realizate în cadrul
lea spre satisfacţia maximă pe parcursul activităţii, următoarelor tipuri de jocuri educative sau didactice,
în plan cognitiv şi afectiv-motivaţional; identificate şi definite în raport de obiectivele şi con-
5. calitatea jocului de substitut al realităţii, „prototipul ţinuturile prioritare evidente în contextul unei anumite
oricărui proces cognitiv (algebra)”, trebuie valorifi- activităţi (vezi I. Cerghit, Metode de învăţămînt, ediţia
cată în plan cognitiv şi afectiv. Este avută în vedere a IV-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2006): 1. jocuri senzoriale:
situaţia în care, de exemplu, „în joc, copilul plînge vizual-motorii, auditive, tactile; 2. jocuri de observare
ca pacient şi se bucură ca cel ce se joacă”; a naturii; 3. jocuri de dezvoltare a limbajului; 4. jocuri
6. dezvoltarea psihologică prin joc, la vîrsta pre- de asociere de idei, judecăţi, raţionamente; 5. jocuri de
şcolară, are loc în contextul acţiunii în cîmp construcţii tehnice; 6. jocuri artistice/muzicale, plas-
imaginar, în situaţii imaginare, cu repercusiuni tice; 7. jocuri de orientare; 8. jocuri demonstrative;
pozitive în plan voluntar, motivaţional, cognitiv, 9. jocuri aplicative; 10. jocuri de creaţie; 11. jocuri
cu ajutorul limbajului („jocul constituie un nou simbolice; 12. jocuri tehnologice/cu materiale sau
aspect al dezvoltării limbajului”) şi chiar carac- modele aplicate; 13. jocuri orale/cu întrebări, ghicitori,
terial „prin formarea planului de viaţă”; cuvinte încrucişate etc.
7. traiectoria centrală a dezvoltării jocului este ori- O tipologie aparte este cea a jocurilor concepute ca
entată în sens formativ pozitiv: „de la situaţia ima- procedee didactice integrate în structura altor metode
ginară evidentă, cu reguli şi scop ascuns, la situaţia didactice utilizate în predarea-învăţarea-evaluarea dife-
imaginară ascunsă, cu reguli şi scop evident şi cu ritelor discipline de învăţămînt. În această perspectivă,
caracter imaginar, reguli şi scop constante”; putem identifica: a) jocul-procedeu de citit; b) jocul-pro-
8. „calea de la joc la procesele interioare la vîrsta cedeu de scris; c) jocul-procedeu de calcul matematic;
şcolară – limbajul interior, devenirea, memoria d) jocul-procedeu de realizare a obiectivelor specifice
logică, gîndirea abstractă – este principala cale de istoriei, geografiei, educaţiei fizice, educaţiei estetice,
dezvoltare” psihică şi socială, în procesul trecerii spre educaţiei tehnologice.
învăţarea şcolară, spre integrarea în mediul şcolar. Perfecţionarea jocului educativ/didactic este susţi-
nută, în ultimii ani, prin mijloace informaţionale, compu-
II. Jocul ca metodă didactică terizate. Calitatea acestora depinde de capacitatea lor de
valorifică modelele psihologice prezentate anterior, integrare pedagogică în structura activităţii de instruire
dar şi teoriile sociale care subliniază funcţia genera- ca metode sau ca procedee didactice.

Summary
This edition of the magazine is focused on different as- for the primary classes (T. Rusuleac), of natural sciences
pects of the didactic game. The authors of the articles from the (A. Teleman). The game concept from the didactic perspec-
rubric QUO VADIS present a few reflections about the game tive is defined by S.Cristea in the rubric DICTIONARY.
as a source of development and transformation (M. Lungu), At the rubric EX CATHEDRA, A.Handrabura presents the
about the education valences and the risks of it (L. Sclifos). procedure of implementation of a quality management at
Playful activity: background for gender education in schools the Commercial Cooperative University from Moldova, and
is the title of the article signed by D.Terzi-Barbăroşie from E.Grîu presents the praxiological model ACE FIRST in the
the rubric GENDER EDUCATION. The rubrics EXERCITO, context of management stile. Another articles included in
ERGO SUM and DEVELOPING CRITICAL THINKING this magazine: Comparative studies of the TIC indicators in
contain more steps of efficient usage of the didactic game the educational policies: U.S.A., United Kingdom, Roma-
within the lessons: of physics (I. Botgros, L. Franţuzan, D. nia, Republic of Moldova (T. Croitor-Chiriac) and Ways of
Guţuleac); of Romanian language for the alumni that have involving parents that are working abroad in solving school
other maternal language (A. Apreutesei), of mathematics problems of their children (A. Cristei).
Aşteptăm ca de obicei articolele dumneavoastră, care nu trebuie să depăşească 5 pagini, dactilografiate la 1,5 rînduri.
Redacţia nu recenzează şi nu restituie materialele nepublicate.
Responsabilitatea pentru corectitudinea şi veridicitatea conţinutului materialelor prezentate revine semnatarilor.
Punctul de vedere al autorilor nu coincide neapărat cu cel al redacţiei.

Jocul – o perspectivă pedagogică

56