Sunteți pe pagina 1din 38

CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE

DE EDUCAREA LIMBAJULUI

Varietatea mare a jocurilor didactice, proiectate in gradinita


pentru dezvoltarea limbajului sub toate aspectele (fonetic,
lexical, gramatical) impun gasirea unor criterii de clasificare a
acestora. Cel mai important criteriu in acest sens il constituie
continutul jocurilor didactice. Din acest punct de vedere ele pot
fi grupate in:

a) jocuri didactice pentru formarea si exersarea unei


pronuntii corecte;

b) jocuri didactice pentru imbogatirea vocabularului activ si


pasiv al copiilor;

c) jocuri didactice prin care se exerseaza structurile


gramaticale.

a) Jocuri didactice pentru formarea si exersarea


pronuntiei corecte

Acestea au ca scop pronuntia corecta a sunetelor limbii


materne si in special a consoanelor. Aceste jocuri pot fi utilizate
si sub forma de exercitii, eficienta lor depinzand de modul in
care educatoarea stie sa le selectioneze in raport cu situatiile
concrete existente la grupa de copii, de modul cum le
pregateste si de materialul distributiv folosit.

Educatoarea trebuie sa fie vigilenta, gata sa "divizeze"


exercitiul, sa pandeasca clipa cand, in cadrul unui exercitiu, din
spusele copiilor se iveste ceva, ceva pe care noi sa-l putem
folosi cat mai avantajos - aceasta tehnica pedagocica
valoroasa, permite o adecvare perfecta a contributiei educative
- educatoarea intervenind exact cu ceea ce "lipseste", chiar, in
clipa cand acest ceva "lipseste".

Situatiile fiind imprevizibile, educatoare nu are cum sa se


pregateasca trebuind sa dea dovada de prezenta de spirit, de
disponibilitati si chiar virtuozitate (este vorba de arta - numai
educatoarele inzestrate pot face fata in aceste ocazii).

In consecinta, daca exercitiul, actualizeaza de la sine


prilejuri educative, acestea trebuie folosite pe loc. In caz
contrar, se cuvine sa "dirijam" exercitiul cu suplete, dar in mod
deliberat, spre un element ce trebuie dobandit si care a fost
stabilit dinainte. Noua achizitie se introduce cu finete, intuitie si
simt artistic. Sugestia judicios folosita, este extrem de eficace.
Trebuie invatat cum sa creeze "trebuinta unui cuvant, sa stii sa
trezesti la copii constiinta unei lipse, a unei inadaptari in
exprimarea lor".

La varsta prescolara progresul este legat de joc, de


activitatea spontana sau / si intamplarea trebuie ajutata - de
cea sugerata in mod abil.

In activitatea de zi cu zi m-a preocupat formarea la copii a


deprinderilor de a se exprima corect, logic, nuantat, cautand sa
desfasoar o varietate de jocuri didactice care sa-i ajute in acest
sens.

Astfel, la grupa mica, prin jocul didactic "Focul si vantul" am


urmarit formarea deprinderii de a pronunta corect diferite
sunete si in mod deosebit consoanele labio-dentale: f, v, s, j si
a cuvintelor care contin aceste sunete. Totodata, am urmarit
formarea deprinderii de a se exprima in propozitii simple. Pe
baza ilustratiilor, copiii trebuie sa recunoasca si sa descrie
actiunile ilustrate si sa pronunte onomatopeele
corespunzatoare: "vajj" - "Bate vantul"; copiii ridica bratele si
le leagana, reproducand si zgomotul acestuia; "Focul face fas-
fas" (educatoparea si copiii mimeaza actiunea de aprindere a
focului).

La repetarea jocului se pot introduc si alte fenomene: ploaia


(pic-pic), tunetul (bum-bum), etc.

Jocul didactic "Cucu si gasca" - le dezvolta auzul fonematic


prin perceperea corecta a sunetelor "c" si "g" si
propuntarea lor in cuvinte si onomatopee.
Pe baza imaginilor prezentate, copiii au reusit sa-si
insuseasca denumirea corecta si sa imite sunetele emise de
pasarile prezentate ("cu-cu", "ga-ga"), cat si miscarile specifice
de zbor.

Pentru o atmosfera linistitoare se spun ghicitori despre cele


doua pasari, versuri scurte sau o poveste despre fiecare
pasare:

- Cu-cu cuc / Toata ziua stau in nuc

Si ma numesc (cuc). Toti copiii pronunta "cuc!cuc!"

- Zboara cucu ca naucu / Si tot canta

(Toti copiii spun in cor: "Cu-cu! Cu-cu!"

- Ga-ga-ga! Cine face-asa?

(copiii raspund: Gasca face-asa: ga-ga-ga!)

- Gasca innoata, uite-asa. Sa facem si noi ca ea!

(copiii imita innotul si spun: ga-ga-ga!)

Prin jocul didactic "Sarpele si albinuta", am urmarit


pronuntarea corecta a sunetelor "s, z, s, j" si exprimarea
corecta in propozitii, folosind cuvintele: "sasaie", "bazaie",
"tufis", "vajj".

Jocul incepe cu o scurta povestire: "Stand pe o banca in


gradina, am auzit un fosnet si un sasait. Vad un sarpe care se
tara prin iarba, venind spre mine. Ma ridic si ma duc langa o
tufa de maces. Pe deasupra florilor, zburau multe albine.
Bazaitul lor era asa de frumos., incat am stat si le-am ascultat
si eu. A inceput sa bata vantul incet - fas-fas, care legana
frunzele si se auzea: vaj-vaj. Vantul batea mai tare si crengile
scoteau un sunt "vajj, vajj". Ca sa nu uit ce am vazut in parc,
am desenat. Voi ve-ti povesti dupa desenele mele ."

Dupa o mica pauza, copiii povestesc dupa imagini, iar


educatoarea intreaba: "Cum face sarpele?" (copilul raspunde,
apoi toti copiii imita "sss"). In acelasi mod se va proceda si cu
celelalte desene. Pentru consolidarea onomatopeelor, voi spune
cateva versuri, iar copiii trebuie sa completeze cuvintele omise:

"Jos intr-un tufis

Un taras

Spre mine venea

Si tot sasaia.

- Cum crezi ca facea? (copiii imita: "sss")

Prin jocul "Pacaleste-ma pe mine" copiii au fost solicitati sa


gaseasca cuvinte care sa se deosebeasca de cuvantul meu
printr-un singur sunet. Exemplu: Eu am pronuntat "rac", iar
copiii au substituit sunetul "r" cu sunetul "l", rezultand cuvantul
"lac" (loz - roz, paie - baie, bere - pere). Jocul s-a desfasurat
fara material avand in vedere ca nivelul grupei (6-7 ani) a fost
corespunzator, intrucat copiii au frecventat 4 ani gradinita.

Pentru perfectionarea deprinderilor de pronuntare corecta a


sunetelor aflate in componenta diferitelor cuvinte, pronuntarea
corecta a doua consoane consecutive, dezvoltarea si
perfectionarea acuitatii auditive am desfasurat la grupa mijlocie
jocurile didactice: "Am spus bine sau n-am spus bine?", "Cine
spune mai departe?".

Papusa (Aschiuta, Tandarica) va prezenta cate un obiect si-l


va denumi pronuntand unele cuvinte corect, iar altele
eronat: "Daca-i bine aplaudati / daca nu sa corectati". Copiii
trebuie sa compare pronuntia corecta cu cea incorecta si sa
gaseasca forma corecta in pronuntia cuvintelor auzite -
repetand in cor atunci cand este corect spus, iar atunci cand
este gresit intrerupand papusa. Un copil pronunta forma
corecta, iar altul va construi o propozitie cu acel cuvant
(locomotiva, excavator, tren, traista, ochelari, strugure, etc.).
Spre complicarea jocului, papusa, Aschiuta, a prezentat
continutul catorva povesti cunoscute de copii, cerand copiilor sa
sesizeze greseala (Capra cu trei iezi, Scufita Rosie, Ursul pacalit
de vulpe) intentionat prezentata.

"Capla tupalata se duce la Scufita Osie s-o cheme la


plaznic". Copiii corecteaza: "Nu e bine! Nu e bine! Ascultati la
mine: "Capra suparata se duce la lup sa-l cheme la praznic!".
Ca elemente de joc au fost folosite deci: asteptarea, surpriza,
ghicirea, aplauze.

Pentru exersarea pronuntarii corecte, cu claritate, exactitate


si siguranta a consoanelor: c, f, r, s, t, t, si a grupurilor de
consoane: sf, cr, pr am organizat jocul didactic - Scara. Jocul se
desfasoara in doua etape:

I. Copiii trebuie sa raspunda corect la intrebarile puse.


Pentru buna desfasurare a jocului, educatoarea va procura din
timp materialele: imagini de animale, o minge, o scara
confectionata din carton sau sindrila.

"Este in curte o scara

Cu cinci trepte (sase, opt, etc.)

1, 2, 3, 4, 5

Educatoarea: Cate trepte are scara?

Copiii: Cinci (sase, sapte, opt)

- Pe treapta cea mai inala

Sta o closca cocotata

Si striga neincetat

Cot-co-dac!

Cot-co-dac!

- Cum striga closca?


- Cot-co-dac!

- Pe treapta cea mai de jos

Plinge-un puisor pufos

Piu, piu, piu!

- Cum plange?

- Piu, piu, piu!

- Vine vantul suierand

Vajj, vajj, vajj

- Cum face vantul?

- Vajj, vajj.

II. Copilul care primeste mingea completeaza propozitia


inceputa de educatoare - ceilalti copii imita actiunea ceruta de
textul propozitiei (cum face, cum merge) - insistandu-se mai
ales cu cei care prezinta unele tulburari de vorbire.

La grupa mare, in jocul didactic "Cu ce sunet incepe


cuvantul?", am urmarit perfectionarea auzului fonematic prin
efectuarea unor analize ale structurii fonetice ale cuvintelor;
recunoasterea si ghicirea cuvintelor care incep cu sunetele
precizate de educatoare; asocierea cuvintelor cu literele
corespunzatoare; cultivarea spriritului de colegialitate in
aprecierea raspunsurilor colegilor din grupa.

Sarcina didactica - am urmarit sa pronunte corect sunetele


din componenta cuvintelor si gasirea unor cuvinte care incep cu
sunetul dat, sa recunoasca imaginea si sa o selecteze din
multitudinea de jetoane dupa cerinta data si sa alcatuiasca
scurte propozitii.

Ca reguli de joc - am urmarit ca toti copiii sa denumeasca


obiectul (imaginea) descoperit (a) si sa precizeze sunetul cu
care incepe cuvantul respectiv. Copilul care a sesizat sunetul
initial al cuvantului, numeste alt coleg care trebuie sa gaseasca
un cuvant ce incepe cu acelasi sunet. Un alt copil trebuie sa
formuleze propozitii cu acel cuvant. Obiectele vor fi acoperite si
descoperite treptat (plasate in diferite locuri din grupa). Pentru
mentinerea unui ritm rapid al jocului am introdus ca element de
joc transmiterea obiectului de la copil la copil.

De aceea jocul se poate desfasura si sub denumirea


de "Stafeta".

Astfel, primul copil - "Eu am o minge", al doilea copil -


"Cuvantul minge incepe cu sunetul "m", al treilea copil -
(exemple de alte cuvinte care incep cu sunetul "m"): mama,
mure, masina , al patrulea copil (sa alcatuiasca propozitii cu
cuvantul dat): "Eu am primit o minge in dar".

In felul acesta se procedeaza si cu alte sunete: s, s, j, r, t,


p, b, c, etc.

Varianta I: am pronuntat un sunet, o consoana sau


vocala, copilul la care s-a oprit mingea trece la flonelograf si
alege o imagine sau mai multe, a caror denumire incepe cu
sunetul dat. Copiii au fost solicitati sa formuleze propozitii cu
acele cuvinte si sa gaseasca si alte cuvinte care incep cu acelasi
sunet (fara suport intuitiv).

Varianta a II-a, am cerut copiilor sa clasifice cuvintele


care incep cu sunetul "s" sau "s" nume de persoane (Sandu,
Stefan), nume de imbracaminte (sandale, sosoni), mobila
(scaun, sifonier), aliment (supa, sare), animale (sobolan, sarpe,
strut).

Spre complicarea jocului, am cerut copiilor sa raspunda cu


ce sunet sfarseste cuvantul dat "balon" si sa gaseasca cuvinte
care incep cu sunetul de la sfarsit al cuvantului dat: "n" -
napolitane - "e" - Eugenia - "a" - arici.

De fiecare data se apreciaza rezultatele intrecerii, iar


castigatorilor li se acorda stimulente.
In incheiere, am dat copiilor fise, pe care erau desenate mai
multe imagini, cerandu-le sa sublinieze acele cuvinte care incep
cu acelasi sunet: de exemplu, pentru sunetul "a": ac, ata, arici,
avion, aragaz, etc; pentru sunetul "b": baloane, bici, bicicleta,
batic, bani, etc.

Pentru consolidarea deprinderii de a pronunta corect


sunetele si grupurile de sunete mai dificile cuprinse in structura
cuvintelor cunoscute si dezvoltarea promptitudinii si rapiditatii
in actiune si stimularea spiritului de echipa in rezolvarea sarcinii
de joc, am desfasurat jocul: "Cine spune mai multe cuvinte?" -
care are ca sarcina, gasirea altor cuvinte cu sunetul initial sau
final modificat.

De exemplu:

- sac - rac - fac - zac - sor - mac

- cor - por - vor - dar - sor - zar

b) Jocuri didactice care contribuie la determinarea si


imbogatirea vocabularului

Aceste jocuri duc la imbogatirea vocabularului activ si pasiv


al copiilor cu substantive care denumesc obiecte de uz
personal, cu adjective, adverbe de timp, de loc, de mod, cu
pronumele personal de politete, posesiv, demonstrativ, cu
verbe.

Astfel, pentru activizarea vocabularului cu cuvinte care


denumesc unele fiinte cunoscute de copii si actiunile
caracteristice lor, am desfasurat jocul "Cine este si ce face?"

Am afisat pe panou jetoane reprezentand animale si pasari


domestice; la intrebarea "Cine este si ce face?" copiii raspund
pe rand denumind animalul si precizand de fiecare data alta
actiune posibila, de exemplu: caine (latra, musca, roade oase,
fuge); pisica (miauna, prinde soareci, zgaraie, etc.).

Pentru stimularea copiilor sa gaseasca un numar cat mai


variat de actiuni (sa utilizeze cat mai multe verbe), voi sugera
actiunea prin miscari imitative sau crearea de situatii -
problema: "Ciinelui ii este foame - ce face?", "Gaina s-a speriat
- ce face?", etc.

Pentru complicarea jocului am prezentat imagini


reprezentand mai multe animale si pasari executand aceeasi
actiune: "Cine sunt si ce fac?".

De asemenea, am insistat foarte mult pe folosirea dialogului


si a formulelor de politete prin jocul "Te rog sa-mi dai!" sau
folosirea corecta a momentelor zilei (adverbe de timp
adecvate), educandu-le capacitati de a stabili unele corelari
intre actiuni si momentele in care se efectueaza ele (dimineata,
pranz, seara) prin jocul didactic "Cand facem asa?".

Un alt joc didactic pe care l-am desfasurat cu grupa mijlocie


a fost: "Unde am asezat jucaria?" - pentru consolidarea
cunostintelor privind relatiile spatiale si a cuvintelor care indica
pozitia si directia obiectelor (sus, jos, pe, sub, in fata, in spate,
inainte, inapoi); dezvoltarea spiritului de observatie, a
memoriei si a atentiei uzuale.

Sarcina didactica: folosirea corecta a cuvintelor care indica


pozitia in spatiu, compararea pozitiei obiectelor unele fata de
altele.

Regulile jocului: copiii inchid si deschid ochii la semnal. Ei


trebuie sa observe ce schimbari de pozitie a jucariilor a efectuat
conducatorul jocului, apoi sa raspunda la intrebarea acestuia:
"Unde am asezat jucaria?"

In desfasurarea jocului, am respectat o anumita gradare in


succesiunea modificarilor, am actionat la inceput cu un singur
obiect - apoi am utilizat doua jucarii deodata.

In complicarea jocului, am folosit flanelograful unde am


asezat personaje din povesti cunoscute, efectuand unele
schimbari, solicitand copiii sa le transpuna in actiunea cu
obiectele. De exemplu: sa aseze papusa in aceeasi pozitie cu
capra de pe flanelograf. Astfel, daca capra sta pe un scaun,
copilul va aseza papusa pe scaun.
Varianta: un copil va fi asezat cu spatele la grupa de copii
in asa fel incat sa nu vada schimbarile efectuate in timpul
jocului. La intrebarea "Unde am asezat jucaria?" copilul se
intoarce, cauta jucaria si raspunde mentionand pozitia spatiala
a acesteia in raport cu un copil din grupa: "Iepurasul este
asezat in fata lui Ionel".

Prin jocurile: "Cum este?" sau "Ce stiti despre ?" am


urmarit ca toti copiii sa foloseasca corect adjectivele; de a folosi
corect gradele de comparatie pozitiv si comparativ, de a
formula corect in propozitii scurte, relatiile stabilite intre
insusirile diferitelor obiecte de uz personal, educand
posibilitatea de a sesiza corect deosebirile sau asemanarile intre
doua sau mai multe obiecte dupa: forma, marime, culoare,
dimensiune, cantitate.

Pentru imbogatirea vocabularului, pentru a-i obisnui pe


copii cu o exprimare corecta i-am antrenat intr-un viu dialog
despre povestirile cunoscute, dirijand observatia copiilor spre
legaturile ce se stabilesc intre cuvintele unei comunicari.

Stiind ca jocurile in care se folosesc jetoane cu imagini


contribuie la dezvoltarea capacitatilor de analiza si sinteza
fonetica, am antrenat copiii in jocuri de sortare a imaginilor,
dandu-le de fiecare data alte sarcini. Astfel, copiii si-au
imbogatit vocabularul cu cuvinte pe care le-am raportat la
imaginile corespunzatoare.

In scopul de a-i introduce pe copii in tehnica exprimarii


corecte, am organizat jocuri didactice de completare a
propozitiilor, cum sunt:

- "Continuati ce spun!"

- "Fii atent si completeaza!"

- "Ce cuvant lipseste?"

Exercitiile de completare a propozitiilor le-am facut gradat,


incepand cu cele care cereau un efort mai mic (gasirea
subiectului, predicatului), trecand apoi la cele putin mai dificile
(complement, atribut).
Dupa consolidarea deprinderilor copiilor de a construi corect
propozitii, am efectuat sistematic exercitii pentru intelegerea
sensului cuvintelor, explicandu-le ca unele cuvinte se pronunta
la fel, dar au intelesuri diferite, chiar in aceeasi propozitie sau
in propozitii diferite.

Astfel, am desfasurat jocul "Gasiti-mi un inteles". Pornind


de la un cuvant ca "lac" copiii dadeau diverse intelesuri acestui
cuvant: "lac - apa", "lac - unghii", "lac - mobila", etc.

Prin jocul didactic "Raspunde repede si bine" am urmarit


formarea deprinderilor de a realiza in timpul vorbirii acordul
corect intre atribut si substantiv, intre predicat si subiect,
precum si precizarea si activizarea vocabularului privind unele
cuvinte cu sens contrar.

In prima parte - am folosit ca material imagini ale obiectelor


cu anumite insusiri (cos gol - cos plin; copil vesel - copil trist;
panglica lata - panglica ingusta). Copilul numit "Roata vremii
se-nvarteste / Si la tine se opreste" ridica o imagine,
verbalizand continutul acesteia (cos gol), in timp ce alt copil
"Roata acum porneste / Si pe tine te numeste" cauta imaginea
antonimului (cos plin).

In partea a II-a a jocului - am folosit banda de magnetofon


pe care au fost inregistrate propozitiile cuprinzand adjective
acordate corect, cu substantivele, de exemplu: "Mioara este o
fata harnica". In timp limitat copilul numit de educatoare
raspunde cu aceeasi propozitie, gasind antonimul adjectivului
enuntat: "Mioara este o fata lenesa". Acelasi adjectiv, in
continuare, insoteste un substantiv la masculin, de exemplu:
"Vlad este un baiat harnic"; "Vlad este un baiat lenes".

Materialul ilustrat si banda de magnetofon ne-au sprijinit in


activizarea copiilor, ele fiind elemente stimulative care
contribuie la dezvoltarea intelectuala, fara a simti ca fac efort
deosebit de gandire.

In scopul activizarii vocabularului cu cuvinte referitoare la


profesii, unelte si precizarea reprezentarilor copiilor in legatura
cu munca oamenilor, am organizat jocurile
didactice: Postasul si Ce ne trebuie? - unde copiii au fost foarte
degajati exprimandu-si dorinta ca atunci cand vor fi mari sa
imbratiseze o serie de profesii care au fost puse in discutie.

De la o zi la alta, am cautat sa imbogatesc cunostintele


copiilor, sa fixez vocabularul si sa verific vorbirea lor, modul
cum stiu sa inchege, in propozitii si fraze, o mica descriere.
Astfel, am organizat jocuri didactice, unde au avut posibilitatea
sa sa exprime in propozitii si fraze scurte, stimulandu-le
creativitatea, pana si descrierile au devenit mai ample, mai
sugestive si mai logice, prin jocurile "Magazinul cu jucarii" si"Sa
facem o poveste".

c) Jocuri didactice de exersare a structurilor


gramaticale

Aceste jocuri au sarcina de a contribui la exprimarea


copilului in propozitii simple si dezvoltate, in fraze scurte, la
utilizarea corecta a acordului intre gen si numar, a
substantivului cu predicatul, utilizarea corecta a genitivului,
dativului, etc.In acest sens, prin jocul didactic "Spune mai
departe" am urmarit respectarea acordului intre subiect si
predicat, activizarea gandirii logice prin gasirea cuvintelor
corespunzatoare ca sens si rapiditatea in gandire.

Am folosit textul povestirii "Alba-ca-Zapada si cei sapte


pitici" din care, intentionat am omis cuvinte. In timpul jocului,
copiii au dat dovada de multa atentie, ascultand povestea,
pentru a gasi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. Prin
participarea activa a copiilor, am inteles ca ei cunosc foarte
bine continutul povestii si, in mod special, dialogurile dintre
Alba-ca-Zapada si oglinda, dintre mama vitrega si Alba-ca-
Zapada, dintre pitici si Alba-ca-Zapada.

Reluand jocul in alte activitati, am folosit jucarii, copiii


formuland propozitii de la subiect (jucaria folosita). Exemplu:
"urs" - urmatorul copil completeaza spunand mai departe:
"Ursul doarme", altul "Ursul doarme in barlog", "Ursul mananca
miere", "Ursul merge greu", etc.

Pentru a forma la copii deprinderea de exprimare orala


corecta, am ales cele mai potrivite metode si mijloace, am
activizat copiii in procesul cunoasterii, am cultivat dialogul viu:
educatoare - copil, copil - educatoare, am cautat sa cunosc
individualitatea fiecaruia.

Dorind sa asigur o participare activa, creativa a copiilor la


activitate, sa le captez si sa le mentin interesul, am folosit
procedee prin care au fost solicitati emotional.

In jocurile didactice - indiferent de obiectivele urmarite -


am cautat sa asigur prezentarea sarcinii didactice intr-o forma
atractiva, saturata de elemente de joc, pentru a facilita
rezolvarea optima a acesteia, pentru a stimula vorbirea
copilului, trezind la acestia dorinta de a-si comunica gandurile si
impresiile, de a se juca, este necesar ca vorbirea copilului sa fie
sustinuta si stimulata si in familie si in gradinita. Odata cu
dezvoltarea limbajului si a inteligentei, copilul are posibilitatea
sa-si insuseasca noi modele de conduita verbala si prin aceasta,
experienta sociala.

Urmarind ca obiectiv formarea si dezvoltarea creativitatii


verbale la copiii de 6 - 7 ani, am ponit de la ideea ca, pentru a
se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine
dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunostinte in ideea
pregatirii pentru scoala, copilul are nevoie de un exercitiu
permanent cu cuvintele, cu propozitiile si cu frazele. Astfel, am
considerat necesar ca prin jocurile didactice planificate sa
formez copiilor deprinderea de a povesti intamplari,
evenimente, deprinderea de a expune cu usurinta, coerent si
logic, folosind un limbaj adecvat.

De aceea, cand am panificat jocurile didactice care le


solicita copiilor sa relateze corect intamplari scurte, constituind
propozitii sau fraze cu acorduri corecte intre partile de
propozitie, am tinut seama ca la data respectiva copiii sa aiba
reprezentarile necesare la care face apel jocul, deci am corelat
jocul didactic cu celelalte activitati din gradinita.

Se stie ca la varsta prescolara, copiii au o deosebita pasiune


pentru povesti si basme.
Pentru ca intreaga grupa de copii sa aiba o vorbire coerenta
si expresiva, am urmarit sa le formez urmatoarele deprinderi:

- deprinderea de a reproduce cu usurinta povesti


cunoscute fara deviere de la subiect, pastrand o nota de
originalitate;

- deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului


corespunzator continutului;

- deprinderea de a interpreta rolul personajelor.

Pentru a realiza cele propuse, am cautat sa ma apropii de


copii cat mai mult, sa-i inteleg, sa le ofer exemplul personal in
exprimare, in expunerea unor povestiri sau intamplari, in scopul
de a-i stimula sa-si exprime gandurile si sa se manifeste liber in
activitate.

Pentru a verifica in ce masura copiii stapanesc cunostinte si


deprinderi necesare unei insusiri logice a unor idei prin
povestire, am desfasurat jocul didactic "Sa facem o poveste".
Pentru desfasurarea jocului am folosit ca mijloace de
invatamant o serie de jetoane corespunzatoare unei ilustratii
mai mari, pusa pe panou, rugandu-i pe copii sa povesteasca,
folosind cuvinte si expresii pe care le cunosc ei din alte
activitati.

Ca element de joc am folosit intrecerea, aplauze, miscare,


manuirea materialelor.

Regulile jocului - copilul care avea imaginea cu un element


corespunzator ilustratiei a raspuns.

Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat


un om de zapada, la indemnul "Sa facem o poveste dupa
imaginea care corespunde jetonului tau", a mers la panou,
unde se afla ilustratia corespunzatoare imaginii de pe jetonul
sau si a raspuns: "Omul de zapada l-au facut copiii din tablou in
care se vede ca este anotimpul de iarna". Raspunsul corect a
fost apreciat, iar copilul respectiv a avut voie sa fixeze jetonul
sau pe panou.
La jocul didactic "Eu spun una , tu spui multe" sau "Multe,
putine", am urmarit insusirea corecta de catre copil a formelor
de singular si plural a substantivelor, precum si a deprinderilor
de a le include in propozitii. Totodata, am urmarit dezvoltarea
atentiei si a memoriei vizuale, cat si pronuntarea corecta a
sunetelor. La inceput, se prezinta copiilor un obiect (caiet), apoi
mai multe (caiete) si se precizeaza cum se spune cand avem
unul si cand avem mai multe. Se dau mai multe exemple:
papusa - papusi; ursulet - ursuleti, balon - baloane, etc; dupa
materialul prezentat, bine selectat, cu obiecte sau imagini ale
acestora care sa desemneze substantive la toate genurile.

Pentru complicarea jocului, am ridicat imaginea unui obiect


si copiii l-au numit la plural. Apoi au fost solicitati sa formuleze
propozitii despre mai multe obiecte - dupa ce eu am spus o
propozitie despre un singur obiect: "Papusa este frumoasa",
"Papusile sunt frumoase".

Se constata lacune in vorbirea copiilor in ce priveste


declinarea substantivelor in cazul genitiv si dativ, astfel am
desfasurat jocurile didactice "Cine ti-a dat jucaria?", "A cui este
jucaria?" si "Cui i-am dat jucaria?"

Vorbirea dialogata cu copiii contribuie din plin la formarea


unei vorbiri coerente, expresive si corecte din punct de vedere
gramatical, stimuland gandirea, pregatindu-i pentru viata.

Avand ca scop formularea de propozitii complete, de a


respecta acordul intre subiect si predicat, activizandu-le
gandirea logica prin gasirea cuvintelor corespunzatoare ca sens,
am desfasurat jocul didactic: "Completeaza ce lipseste!".

Sarcina didactica a fost de a sesiza omisiunile din


propozitiile eliptice de subiect sau predicat si completarea
propozitiei cu partea care-i lipseste.

Copiii au fost asezati pe scaunele in semicerc. Am prezentat


un numar corespunzator de propozitii eliptice, care vor fi
prezentate in ordinea dificultatilor - recomandat sa se inceapa
cu propozitii eliptice de predicat. Educatoarea spune propozitia
si atinge un copil pe umar, copilul atins completeaza propozitia,
de exemplu:
- Cainele (latra, roade, musca);

- Fetita .. (alearga, doarme, plange);

- Vantul . (bate, suiera);

- Mama .. (spala, citeste, coase).

In continuare, am prezentat propozitii eliptice de subiect:

- .. canta (pasarile, copilul, radioul);

- .. mananca (pisica, vaca, gaina);

- .. ciugulesc (vrabiutele, puii, gainile);

- .. muncesc (oamenii, copiii).

Apoi, am alternat propozitiile eliptice de subiect cu cele


eliptice de predicat, solicitandu-le copiilor o atentie sporita.

Varianta. Am dat unui copil o jucarie, a carui denumire sa


constituie subiectul propozitiei ce urmeaza sa fie formulata de
copii.

Copilul care a primit jucaria a denumit-o si a oferit-o


vecinului spunand: "Completeaza ce lipseste". De exemplu:
jucaria este "tren", urmatorul reia subiectul si completeaza
"trenul suiera", jucaria trece mai departe si copilul ce a primit-o
trebuie sa gaseasca alt predicat "trenul este in gara", etc. Dupa
ce au fost epuizate diferite posibilitati de completare a
propozitiei, am introdus o noua jucarie.

Pentru a sugera completarea propozitiilor cu predicat, am


pornit de la o actiune efectuata de un copil, denumita de vecin
si completata de ceilalti. De exemplu: - se piaptana, se spala,
citeste, etc.

- Mama se piaptana

- Ionela se piaptana

- Fratele meu se piaptana


 Pisica se spala

 Fetita se spala

 Sora mea se spala

o Bunica citeste

o Elevul citeste

o Tata citeste

Am observat frecvent si la copiii grupei mari folosirea


gresita a formelor genitiv-dativ. Deseori copiii imi pun
intrebarea: "Al cui sunt manusile?" sau "A lu cine este funda?",
in loc de "Ale cui sunt manusile?"; "A cui este funda?"

Pentru inlaturarea acestor defecte am desfasurat jocurile


didactice ca: "A cui este hrana?", "A cui imbracaminte este?",
"A cui unealta este?", "A cui este?", punandu-i de fiecare data
pe copii in situatia de a folosi desinentele cauzale si de numar
ale substantivului, cat si intrebarile corespunzatoare acestor
cazuri. Am urmarit totodata dezvoltarea atentiei vizuale si a
capacitatii de analiza.

Sarcina didactica pentru jocul "A cui hrana este?" a fost de


a formula un raspuns corespunzator intrebarii si de a
recunoaste hrana si animalele care o folosesc. Jocul presupune
material pentru fiecare copil, cate o imagine de animal, iar pe
masa educatoarei, imagini reprezentand hrana lor.

Am cerut copiilor sa intuiasca materialul si am explicat


regula. La intrebarea "A cui hrana este?" copilul care are
animalul respectiv, trebuie sa raspunda formuland corect
propozitia. De exemplu:

- Morcovul este hrana iepurasului;

- Iarba este hrana vacii;

- Aluna este hrana veveritei, etc.


Prin acest joc am urmarit exprimarea corecta a formelor de
genitiv masculin si feminin, la numarul singular.

In jocurile didactice: "A cui imbracaminte este?", "A cui


unealta este?", "A cui este?" s-a complicat sarcina, a crescut
gradul de dificultate, urmarindu-se exprimarea corecta atat a
substantivelor care denumesc obiectul sau obiectele posedate.

S-a facut acordul respectandu-se numarul si genul


posesorului precum si numarul si genul obiectelor posedate (a
cui, al cui, ale cui, ai cui?).

Varianta I. In fata copiilor se deschide o cutie cu jucarii,


instrumente muzicale: pian, toba, trompeta, vioara, chitara.
Se denumesc jucariile si se inmana copiilor cate o jucarie,
spunandu-li-se ca in joc sunt ale lor. Astfel:

Pianul este al Elenei.

Toba este a Irinei.

Trompeta este a Roxanei.

Chitara este a lui Dan.

Copiii inchid ochii, timp in care se schimba jucariile intre


copiii chemati. La semnalul meu, deschid ochii si raspund la
intrebarile ce le sunt adresate.

- Al cui este pianul? Al cui era?

- A cui este acum toba? A cui era?

- A cui este acum trompeta? A cui era?

- A cui este acum chitara? A cui era?

Varianta a II-a. Am anuntat copiii ca vom juca acest joc:


"A cui este?", folosind povestile cunoscute.
- Ce povesti va amintiti cand vi se spune "Cucosul era al
mosneagului"; "Pusca este a vanatorului", "Casuta este a
piticilor", "Oglinda este a imparatesei".

Dupa fiecare exemplu, copiii raspund ce povesti isi


amintesc.

Varianta a III-a. Am propus copiilor sa-si aleaga cate o


carte ilustrata, sa priveasca ilustratele si sa formuleze cate un
exemplu din elementele povestirii respective, avand in vedere
modelul meu.

In raspunsurile copiilor am insistat sa se raspunda clar,


pronuntand ultimele sunete ale cuvintelor, ale substantivelor in
cazul genitiv si sa denumeasca corect articolul genitival (al, ai,
a, ale).

In activitati cu grupuri mici se pot adresa copiilor intrebari


legate de imbracaminte:

- A cui este funda rosie?

- A cui este gentuta?

- Ai cui sunt cerceii?

- Ale cui sunt sandalele?

- Al cui este creionul?

Pentru stabilirea locului fiecarui cuvant in propozitie sau


fraza si intelegerea sensului acestora, am organizat cu copiii
grupei mari jocuri care au inlesnit formarea deprinderilor de a
alcatui propozitii, de a se imparti in cuvinte si chiar
familiarizarea cu notiunea de cuvant, de exemplu, jocurile "Mai
spune ceva", "Spune cum e bine", "Gaseste cuvantul potrivit" -
joc desfasurat cu scopul de a intelege notiunea de propozitie,
acordul logic al subiectului cu predicatul:

.. se joaca (jocul)

.. sunt vesele (fetele)


Mingea . (sare)

Florile (sunt frumoase)

Pentru reprezentarea propozitiei, diferentierea cunostintelor


si identificarea lor, am desfasurat jocurile didactice "Cine este
(ce este), cum este?", "Cate cuvinte am spus?", "Imparte
dreptunghiul" - copiii au fost pusi in situatia de a
reprezenta grafic fiecare cuvant al propozitiei printr-o linie
verticala, iar apoi sa citeasca urmarind de la stanga la dreapta,
facand pauze intre cuvinte, acolo unde se gaseste linia
verticala. Propozitia a fost spusa de mine "Copiii culeg flori"

In acest fel, copiii si-au dat seama ca propozitia este


formata din cuvinte si fiecare cuvant isi are un anumit loc
pentru a da sens propozitiei.

Pentru complicarea jocului, daca grupa ne permite, copiii


primesc fise cu dreptunghiuri desenate si impartite in functie de
numarul cuvintelor din propozitia data. Copiii trebuie sa scrie
linii orizontale pentru fiecare cuvant - o linie mai lunga sau mai
scurta in functie de cuvantul rostit. De exemplu:

Mama merge la piata.

___________ ___________ ____ ______

In felul acesta copiii si-au dat seama ca propozitia este


formata din cuvinte lungi si cuvinte scurte.

Apoi, am trecut la despartirea corecta a cuvintelor in silabe


si la crearea unor cuvinte care incep cu aceeasi silaba, prin
jocul didactic "Jocul silabelor", insusindu-le tehnica despartirii
cuvintelor in silabe; obisnuindu-i sa desparta cuvintele, insotind
pronuntia tinand sub barba dosul palmei pentru a sesiza de
cate ori se deschide gura cand este despartit un cuvant in
silabe.
Pentru a-i stimula si antrena cat mai mult sa participe la
activitatea prin care sa invete, sa se deprinda cu despartirea in
silabe, am creat versuri semnificative pentru cuvantul cu o
silaba, cu doua, trei si patru silabe:

"De veti fi atenti la mine,

Ma veti intrece, stiti bine.

Cuvinte dintr-o silaba

Va rostesc acum degraba:

(ac, ou, sa, om, sac )

Dar voi stiti cu mult mai mult -

Sa despartiti un cuvant.

Spuneti dar, fara zabava,

Cuvinte dintr-o silaba."

Pentru cuvintele alcatuite din doua silabe am folosit


versurile:

"Puneti manuta sub barba

Si rosteste-acum cu mine: ma-ma;

Daca-i deschis gura bine

Numara si apoi spune,

Cate silabe contine?"

(doua)

Varietatea metodelor, a mijloacelor si a procedeelor folosite


in cadrul jocurilor didactice influenteaza, in mod pozitiv, nu
numai latura intelectuala, ci intreaga personalitate a copilului.
Deci, la varsta prescolara exista premise cognitive si
operationale care se dezvolta, prin exercitii si joc, inlesnind
insusirea cunostintelor din perioada preabecedara, perceperea
diferentiata a cuvintelor ca unitati lexicale, analiza si sinteza lor
silabica.

Astfel, am incercat sa prezint - la modul selectiv si eficient o


paleta bogata si diversa de jocuri didactice care vizeaza
educarea limbajului la copiii de varste prescolare diferite, la
pregatirea temeinica a acestora pentru activitatea de tip scolar,
deoarece asa cum a afirmat Jan Amos Comenius: "Omul ca sa
devina om trebuie format".

Jocuri didactice pentru educarea limbajului


Jocul: „Cum face?”
Scopul: Formarea deprinderii de a rosti corect sunetele
şi de a emite onomatopee.
Obiective operaţionale: să recunoască în imagini
diferite animale şi să ştie cum fac.
Resurse didactice: ilustraţii cu diferite animale.
Desfăşurarea jocului: Se împart elevilor ilustraţii cu
diferite animale ca: şoarece, pisică şi câine, (pot fi
introduse ilustraţii care să reprezinte şi alte
animale).Cadrul didactic numeşte elevii care să spună
ce reprezintă ilustraţia primită şi cum face animalul
respectiv. Jocul poate continua cu următoarea poezie în
care elevii spun onomatopeele:

„Ursul a pornit uşor


Chemând puii: mor! mor! mor!
Iar cocoşul lui bunicu’
Îi răspunde: cucuriguu!
Pe crenguţă-n fel şi chip
Vrăbiile zic: cip! cirip!
Capra cată nu ştiu ce
Şi tot strigă: be! be! be!
Din ogradă şi gâsca
Parcă-mi strigă: ga! ga! ga!
Iar bălţata vacă – acu’
Strigă pe viţel: mu!mu!mu!

Jocul „Eu spun una tu spui multe”


Scopul: însuşirea corectă de către copii a formelor de
singular şi plural a substantivelor, precum şi a deprinderii
de a le include corect în propoziţii; dezvoltarea atenţiei şi
a memoriei vizuale.
Obiective operaţionale: să aleagă corect jetonul cu una
sau mai multe imagini şi să exprimecorect singularul şi
pluralul.
Resurse didactice: cartonaşe cu diferite desene
reprezentând un singur lucru sau fiinţă şi altele
reprezentând mai multe obiecte sau fiinţe de acelaşi fel.
Desfăşurarea jocului: Pentru fiecare substantiv propus
în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur
element iar altul cu două sau mai multe elemente de
acelaşi fel. Unul din cartonaşe va fi pe catedră iar
celălalt repartizat elevilor în aşa fel încât să existe atât
pe catedră cât şi la copii cartonaşe careconŃin un singur
element şi care redau mai multe elemente.Pe rând câte
un copil vine la catedră şi alege un cartonaş. De
exemplu, ridicând un cartonaş cu mai multe elemente
copilul spune: „Eu am pe cartonaş mai multe flori”.
Copilul la care se află cartonaşul cu o singură floare se
ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o floare”. Apoi
copilul formulează propoziţia despre floare. Elevul care
se află la catedră trece la plural propoziţia respectivă.În
partea a doua a jocului propunătorul (sau un elev) spune
un cuvânt la singular (sau plural), iar elevii trebuie să
spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular. În
continuarea jocului se vor alcătui propoziţii în legătură cu
cuvintele folosite în joc. De exemplu: „În grădină sunt
flori multe” sau „Ionel a văzut o pisică”.
3-4 ani
Animalele

scop: formarea deprinderii de exprimare in propozitii


corecte din punct de vedere gramatical; pronuntarea
corecta a consoanelor m,n,r.
Sarcina didactica: Denumirea animalelor reprezentate in
imagini şi reproducerea onomatopeelor specifice
acestora
Material didactic: Jetoane cu animale salbatice si
domestice
Desfasurarea jocului: se prezinta imagini cu animale,
copiii sunt pusi sa denumeasca animalele, apoi sa
reproduca onomatopeele corespunzatoare acestora.

Curtea cu pasari

Scop: pronuntarea corecta a consoanelor c,g,s integrate


in cuvinte; consolidarea deprinderii de a se exprima in
propoztii simple sau dezvoltate, corecte din punct de
vedere gramatical.
Sarcina didactica: pronuntarea corecta a unor cuvinte
care denumesc animale.
Desfasurarea jocului: jocul incepe prin ascultarea unei
intamplari inregistrate: " Am fost in vizita saptamana
trecuta la bunicii mei. Dis-de-dimineata m-a trezit cineva:
cu-cu-ri-gu! cu-cu-ri-gu! cine credeti ca era?" Copiii
raspund la intrebare apoi reproduc onomatopeea
corespunzatoare. Povestea continua.
De-a balonul

Scopuri: pronuntarea corecta a consoanelor ş, f ;


dezvoltarea spiritului de echipa.
Sarcina didactica: pronuntarea corecta a sunetelor ş si f.
Desfasurarea jocului: Copiii stau intr-un cerc mic, ei
reprezentand balonul. La comanda "umflam balonul", toti
copiii sufla, rostind sunetul f, si largesc cercul. La
comanda "balonul s-a spart", copiii rostesc consoana ş
lin, indelungat apoi revin in cercul mic.

Cls. I
Cuvinte pe baza literei

Conducatorul de joc alege o litera.

Castiga jucatorul care reuseste intr-un interval de timp


(aproximativ 3 minute) sa scrie cele mai multe cuvinte,
conform indicatiilor urmatoare:
- Cuvintele sa inceapa cu litera indicata
- Cuvintele sa se incheie cu litera indicata
- Cuvinte care incep si se incheie cu litera indicata
- Cuvinte in care litera indicata se repeta de doua ori
- Nume de plante, animale sau alt domeniu specific cu litera
indicata
- Substantive, adjective sau verbe

Cine stie cuvinte noi


Scop : – activizarea vocabularului şi a cunoştinţelor elevilor ,
dezvoltarea
memoriei şi capacităţii de selectare ;
Se împart elevii în grupe , după bănci . Se împarte şi tabla cu
cretă colorată .
Învăţătorul pronunţă un sunet corespunzător unei litere ,
cerând elevilor să se gândească şi să spună cuvinte care încep
cu sunetul dat . Se cer mereu cuvinte noi , frumoase , alese .
Elevul care-l spune trebuie să şi îl explice – cu ajutorul
învăţătorului – şi primeşte câte un punct pe tablă .
Câştigă rândul de bănci cu mai multe puncte .

Cuvinte perechi
Scop : – activizarea vocabularului , consolidarea cunoştinţelor
despre sinoni-
me , antonime .
Sarcina didactică : – formarea perechilor de cuvinte cu sens
asemănător , for-
marea perechilor de cuvinte cu sens opus .
Material didactic : – jetoane cu cuvinte scrise .
Jetoanele se aşează pe bancă sau pe catedră şi vor fi solicitaţi
elevii să facă perechi de cuvinte cu sens asemănător ( opus ) .
Vor câştiga elevii care au găsit cele mai multe perechi de
cuvinte şi aşezate corect .
a) arbore – copac gri – cenuşiu ţară -
patrie
prieten - amic steag – drapel orb -
nevăzător
spune - zice filă – foaie avere –
bogăţie
b) noapte - zi coboară – urcă mic -
mare
alb – negru prieten - duşman pace –
război
trist - vesel râde - plânge harnic –
leneş
lumină – întuneric flămând – sătul rece -
cald

Tipuri de jocuri folosite in vederea educarii limbajului prescolarilor

1.Jocurile de creatie

Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si


obiecte. Daca ele lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara
jucarie si joc, viata copilului este lipsita de interes. Jocul nu este pentru copil o
simpla distractie, el ocupa un loc central in viata lui.

Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de


copilul insusi.

In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de


variante:

a) jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;

b) jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;

c) jocuri de constructie.

Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei


prescolare, cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu
subiecte si roluri este caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor
actiuni izolate din activitatea adultilor — specifica prescolarilor de 3—4 ani — la
reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a unor activitati umane. Jocurile de
constructie evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat
elemente de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia.

Spontan si vital pentru copil, jocul de creatie este adesea apreciat ca o


fereastra larg deschisa catre influentele societatii, un izvor al autoinvatarii, un
rezervor profund si fecund de energii orientate precumpanitor in directia
integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului pentru a se
modela pe sine, creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte
din viata cotidiana reflecta mediul de viata al copilului[1]. De mic copilul este
atasat de parintii lui, de membrii familiei care ii poarta de grija. El observa
relatiile reciproce dintre adulti, activitatea pe care acestia o desfasoara, viata
sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv cum este copilul, le reproduce
in joc.

Prin urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana exprima dorinta


copilului de a participa Ia viata si activitatea adultului, de a actiona cu aceleasi
unelte de munca pe care le folosesc adultii. Aceste unelte pentru copil sunt
,,reazemul material” pe care-i folosesc in desfasurarea jocului. La copilul mic (3—
4 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material; inaintand in
varsta, respectiv Ia grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa
actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire” il detine
,,cuvantul” care inlocuieste jucaria dorita.

Daca Ia inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii


particulare, cu timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe
baza de generalizari. Astfel li se dezvolta gandirea activa si in aceasta situatie
un rol important il exercita limbajul. Fara comunicare verbala intre copii nu este
posibil jocul colectiv.

Comunicand intre ei, copiii isi fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi
repartizeaza rolurile, isi organizeaza jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima
impresiile, parerile, dorintele, semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate
acestea ii ajuta sa-si dezvolte limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia
mea au stat urmatoarele obiective:

— am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;

— sa le extind sfera reprezentarilor;

— sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;

— sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).

Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana sunt numeroase si


variate. Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia”, ,,De-a gradinita”,
,,De-a doctorul”, ,,De-a gospodina”, ,,De-a circulatia”.

Indeplinind rolul ,,parintilor”, prescolarii se ingrijesc de ,,copiii” lor ,


reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii ofera copilului
posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie
cuprinzatoare din realitatea obiectiva.

De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile, prescolarul


reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale.

De exemplu: ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea


curateniei.

b) Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme — in acest joc


copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste, (ex.: Harap - Alb) la baza
lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului.
Astfel, copilul patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului.

Copilul transpunandu-se in rolul personajului ia o atitudine, gandeste,


simte si actioneaza Ia fel cu personajul interpretat.

De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai


comunicativi, li se dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii.

Interpretand personaje din basme si povesti, copiii reproduc dialogurile,


convorbirile personajului respectiv.

Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme — ,,Casuta


din oala”, ,,Manusa”, ,,Capra cu trei iezi”, ,,Fata mosului si fata babei”, ,,Alba ca
zapada”, ,,Ridichea uriasa” etc.

Jocurile de creatie au si o alta varianta.

c) Jocurile de constructii.

In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul


de joc confera activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva
asupra interesului copilului pentru constructie.

In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un proces de


reflectare a realitatii inconjuratoare.

Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari,


teatru, scoli, blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud,
jucarii pentru nisip ei construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de
brad, combino, plasticon, tot felul de turnuri, copaci, poduri.
Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra dezvoltarii
proceselor intelectuale.

Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea


multilaterala a copilului. Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului.
Folosind diferite materiale din constructie, copilul le cunoaste insusirile,
denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie, copiii isi insusesc cuvinte
noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara acestor jocuri de
exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton etc.

De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol


ridica in fata copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal.
Copilul gandeste cu voce tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica
intentiile se transpune in diferite roluri, activizandu-si astfel vocabularul.

Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia continutului de idei si


gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de impresiile,
cunostintele copiilor.

Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa, spiritul creator,


invata sa iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se gandeasca
ce ar dori sa devina cand va fi mare.

Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta


cu insufletire, cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea
limbajului contextual si la o vorbire expresiva. De aici rezulta importanta
genurilor de creatie la educarea limbajului prescolarilor .

1.2 Jocul didactic – modalitate de educare a limbajului copilului


prescolar

Jocul a fost folosit inca inaintea studierii lui de catre stiinta pedagogiei si
psihologiei ca una din metodele cu rezultate deosebite, un element esential de
sprijin in instruirea si educarea copiilor.

Ideea corelarii jocului cu instructia, intrata de mult in traditia educarii


copiilor, este reactivata si redimensionata de didactica actuala. In educarea
copiilor prescolari, exista tendinte de a-i acorda chiar primatul intre metodele
folosite. Orice cunostinta este mai bine asimilata cand este incadrata intr-o forma
ludica.

Jocul didactic inseamna invatare prin intermediul jocului, realizarea unor


sarcini didactice pe cai specifice lui. Joc didactic nu inseamna o simpla alaturare a
unor actiuni instructive cu actiuni ludice, nici alternarea lor, ci este o forma
inchegata, unitara cu elemente structurate organic, motivele jocului conducand la
rezolvarea sarcinilor didactice pe baza regulilor determinate riguros. El este
conceput si elaborat de catre adulti.

Continutul jocului didactic, in cazul lucrarii de fata, este dependent de


sfera educare a limbajului copiilor prescolari, de formarea priceperilor si
deprinderilor de exprimare a lor .

Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii sub forma unor probleme


pe care le vor rezolva in mod independent sau prin cooperare. Problema sa fie
accesibila, dar in acelasi timp sa solicite eforturi si investigatii noi, si sa mentina
treaz interesul. Sarcina didactica trebuie sa reactiveze mai ales gandirea
(operatiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea, fluiditatea). Sarcinile trebuie
gradate ca dificultate.

Regulile, avand caracter prestabilit si obligatoriu pentru participanti,


reglementeaza conduita si actiunile copiilor. Ele indica modul de participare a
copiilor si aprecierea rezultatelor. Trebuie sa fie foarte bine explicate de catre
educatoare.

Elementele de joc sunt descoperirea, ghicirea, stimularea, asteptarea,


intrecerea, aplauzele, inchiderea si deschiderea ochilor, cantatul. Este importanta
modelarea acestora dupa sarcinile didactice.

Recompensele trebuie sa fie mai ales de ordin moral pentru a nu


cultiva la copii atitudinea de ingamfare. Prin ele se constata ca prescolarii au
indeplinit corect sarcina (sunt castigatori) sau nu au indeplinit corect sarcina (au
pierdut jocul). Au o mare rezonanta afectiva la prescolari. Evaluarea rezultatelor
reprezinta un moment foarte important.

Jocul didactic reclama o indrumare foarte sustinuta, chiar conducerea


directa de catre educatoare. In cazul rezolvarii partiale sau incorecte a sarcinii,
efortul copilului este gratuit si in acest caz educatoarea trebuie sa intervina cu
indrumari necesare sau chiar sa faca drum de intoarcere catre un stadiu inferior.
Numai dupa ce sarcina a fost rezolvata corect in acest stadiu inferior se poate
trece la un stadiu superior.
Amplasarea jocului in cadrul activitatii se face in functie de obiectivele
sale. Daca prin joc se urmareste familiarizarea prescolarilor cu situatii, actiuni
sau deschiderea spirituala catre un anume continut informational, jocul se
amplaseaza in prima parte a activitatii. Daca prin joc se urmareste aplicarea,
exercitiul in scopul formarii unor priceperi si deprinderi, acestea se utilizeaza in
partea finala a activitatii. Daca obiectivul jocului este sistematizarea sau
verificarea unui volum de cunostinte, priceperi si deprinderi, atunci jocul se
amplaseaza Ia anumite intervale de timp sub forma de concursuri, sezatori.

Folosit cu multa pricepere de catre educatoare, jocul didactic poate


constitui o forma de activitate conducatoare in dezvoltarea psihica a copilului.

1.3. Rolul jocului didactic in educarea limbajului copilului

Pornind de la ceea ce spunea Macarenko: ,,jocul este pentru prescolari


ceea ce invatatorul este pentru elevi si munca pentru adulti”, noi consideram ca
asemenea forme de trecere de la joc la invatatura sunt jocurile didactice. Jocul
didactic este un mijloc de instruire si educare a copiilor, specific varstei
prescolare, care poate fi considerat ca activitate organizata cu intreaga grupa de
copii, alaturi de celelalte activitati obligatorii ca observarea, povestirea, lectura
dupa imagini, memorizarea, convorbirea. Jocul didactic se desfasoara in gradinita
si individual, cu grupuri mici de copii, avand rolul de pregatire a unor activitati
obligatorii sau de fixare si sistematizare a unor cunostinte.

Fiecare joc didactic, trebuie sa instruiasca pe copii, sa le consolideze si sa


regizeze cunostintele despre lumea inconjuratoare; el trebuie sa imbine armonios
elementul instructiv si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc, copilul
trebuie sa se joace, adica sa se distreze in acelasi timp. Aceasta imbinare a
elementului distractiv cu cel intuitiv duce Ia aparitia unor stari emotive
complexe, care stimuleaza si intensifica procesele de reflectare directa si
mijlocita a realitatii si de fixare a cunostintelor. O caracteristica a jocului didactic
consta in crearea unor conditii favorabile pentru exersarea priceperilor si
deprinderilor sub forma unor activitati placute, distractive.

In indrumarea jocurilor didactice, educatoarea nu trebuie sa uite nici o


clipa ca jocul didactic trebuie sa ramana fara abatere joc, chiar daca el este
didactic.

Pregatirea pentru desfasurarea jocului didactic impune:

a) organizarea bazei materiale a jocului;


b) precizarea scopului (obiectivelor) si sarcinile jocului;

c) stabilirea regulilor si a elementelor de joc insotite de explicarea si


demonstrarea lor;

d) controlul rezolvarii independente si corecte a sarcinilor si respectarii


regulilor;

e)incheierea — aprecieri asupra felului cum s-au comportat copiii in joc si


asupra rezultatului obtinut; recompensarea lor .

1.4.Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii

Programa activitatii instructiv-educative din gradinitele de copii vine cu


precizari clare privind Educarea limbajului si a comunicarii, fixand obiectivele,
continutul si mijloacele de realizare ale acestora. Ele sunt fixate pentru fiecare
grupa pe varste, avand insa continuitate).

I. Obiectivele (pentru grupa mare)

II. Continutul:

a) Aspectul fonetic:

— consolidarea rostirii corecte a tuturor sunetelor limbii romane, cuprinse


in cuvintele din vocabularul activ al copiilor;

— formarea Ia copii a priceperii si deprinderii de despartire a cuvintelor in


silabe si de pronuntare a cuvantului in intregime.

b) Aspectul lexical:

— imbogatirea si activizarea vocabularului copiilor cu: substantive,


adjective, numerale cardinale si ordinale, verbe, pronume demonstrative,
interogative, relative, nehotarate, adverbe si locutiuni adverbiale, conjunctii,
prepozitii.

c) Aspectul structurii gramaticale:


— exprimarea corecta a formelor articulate si nearticulate ale
substantivelor Ia singular si plural;

— exprimarea gradelor de comparatie ale adjectivelor;

— folosirea corecta in propozitii a pronumelui;

— folosirea corecta a verbelor auxiliare;

— exprimarea corecta a acordului dintre subiect si predicat;

— construirea frazelor cuprinzand propozitii simple si dezvoltate,


folosindu-se corect conjunctiile: si, dar, iar, sau, daca, desi, fiindca, pentru ca;

— exprimarea corecta a vorbirii directe si indirecte.

d) Aspectul expresivitatii:

— exprimarea corecta prin inlaturarea logica a ideilor ;

— vorbirea expresiva prin respectarea pauzelor, a tonului, a ritmului;

— reproducerea cu usurinta a unor povestiri cunoscute, fara devierea de


la subiect.

Mijloace de realizare:

— lecturi dupa imagini;

— povestiri;

— lecturi de texte;

— povestiri ale copiilor;

— memorizari;

— jocuri didactice;

—convorbiri.

1. Dezvoltarea auzului fonematic

Auzul fonematic reprezinta o particularitate a auzului uman prin care


sunetele vorbirii sunt percepute ca elemente semantice. Tulburarea auzului
fonematic atrage dupa sine perceperea diferita a sensului vorbirii. Perfectionarea
auzului fonematic dezvolta posibilitatea de autocontrol al pronuntiei si de disipare
corecta a miscarilor articulatorii, rostirea corecta, literara a sunetelor in
conformitate cu normele ortoepiei.

Rostirea corecta a sunetelor are o mare importanta, atat in viata


individului cat si in societate. Este o eticheta a fiecarui individ in fata societatii.
Cu cat se apropie de perfectiune, cu atat vorbirea devine mai clara, mai
frumoasa, mai expresiva, iar comunicarea se realizeaza integral. Pe de alta
parte, cultivarea rostirii corecte este o problema de etica si estetica. Este o lipsa
de politete sa pui Ia incercare urechea, mintea, imaginatia si rabdarea
interlocutorului printr-o rostire ininteligibila, cu accente tunatoare, lungind
exagerat unele sunete, ori folosind pauze ce intrerup sirul logic al vorbirii.
Perfectionarea rostirii are o importanta social-culturala. Ea decurge din procesul
culturalizarii maselor si al unificarii limbii noastre nationale.

Educarea rostirii corecte inseamna atat articulare corecta a sunetelor


(pronuntare corecta), cat si arta de a emite corect sunetele vorbirii adaptate la
continutul comunicarii (dictiune corecta). Se impune ca o cerinta pedagogica
cultivarea la copii in mod paralel a pronuntarii corecte si a dictiunii vorbirii.

O conditie majora a pronuntarii corecte este receptarea corecta a laturii


sonore a limbajului favorizata de integritatea anatomo-fiziologica a analizatorului
auditiv, adica la nivelul dezvoltarii auzului in general si auzului fonematic in
special.

Dezvoltarea auzului fonematic solicita perceperea corecta a sunetelor,


descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui
anumit sunet intr-un cuvant.

Dezvoltarea auzului fonematic si rostirea corecta a sunetelor I-am


realizat prin jocurile pe care le voi prezenta in continuare, jocuri in care urmaresc
in principal dezvoltarea auzului fonematic al copiilor si corectarea pozitiei
aparatului verbo-motor implicat in articularea sunetelor.

Jocul didactic ,,Cu ce sunet incepe cuvantul?” are ca scop:

— familiarizarea copiilor cu unele sunete si formarea deprinderii de a


pronunta corect cuvintele care se deosebesc prin sunetul de Ia inceputul
cuvantului „s” si „s”;
— activizarea vocabularului cu cuvinte care incep cu ,,s” si
„s”, diferentierea acestora (soare, scrisoare, servetel, sah), cat si insusirea unor
cuvinte noi, ca: schela, strung, suba);

— dezvoltarea auzului fonematic, a rapiditatii in gandire; dezvoltarea operatiilor gandirii: analiza,


sinteza, dezvoltarea spiritului de observatie pentru a sesiza unele greseli.

Sarcinile didactice sunt: pronuntarea corecta a sunetelor ,,s” si ,,s” cat


si a cuvintelor care incep cu aceste sunete; diferentierea cuvintelor care incep cu
aceste sunete, realizarea unei clasificari: cuvintele care incep cu ,,s” si cuvintele
care incep cu ,,s”; recunoasterea dintr-un grup de obiecte a acelora care incep cu
sunetul ,,s” si cu ,,s”.

Material didactic imagini din jocul ,,Raspunde repede si bine”.

Indicatii metodice. Am prezentat copiilor mai multe imagini ale unor


obiecte a caror denumire incep cu sunetele ,,s” sau „s”. Copiii au recunoscut
imaginea de ex.: (acest jeton reprezinta o sapca). Cuvantul sapca incepe cu
litera ,,s“, sau (acest jeton reprezinta un steag). Cuvantul steag incepe cu litera
,,s”.

Jocul didactic ,,Cine face asa?” l-am efectuat in cadrul activitatilor frontale de dezvoltarea a
vorbirii, avand urmatoarele obiective:

— perfectionarea pronuntarii corecte a grupurilor de consoane;

— activizarea vocabularului;

— dezvoltarea atentiei, a auzului fonematic.

Sarcina didactica: recunoasterea animalelor dupa glas, denumirea lor


corecta (caine, pisica, iepure, cocos, gaina, puisor, rata, gasca, urs etc.).

Elemente de joc imitarea glasului animalelor, cautarea animalului-


jucarie. Material animale, jucarii.

Jocul ,,Cine spune mai departe?”

Scopul exersarea pronuntarii corecte, cu claritate, exactitate si siguranta


a consoanelor: „c, p, s, s, n, t, t“ si a grupurilor de consoane: ,,sf, cr, pr” etc.
Sarcina didactica. Completarea propozitiei inceputa de educatoare prin
pronuntarea onomatopeelor respective.

Material o scara din lemn, pe care sunt fixate: closca, cocosul, pisica,
cainele, puisorul.

Jocul ,,Cu ce a venit papusa” sau ,,Ghici cum face?”.

Scopul: folosirea onomatopeelor corespunzatoare diferitelor mijloace de


locomotie, perfectionarea pronuntarii consoanelor, grupurilor de consoane si a
diftongilor.

Sarcina didactica — denumirea unor mijloace de locomotie si redarea


onomatopeelor corespunzatoare.

Material — papusi, tren, avion, camion, vapor.

Jocul „Am spus bine, n-am spus bine?”

Scopul: dezvoltarea acuitatii auditive, perfectionarea laturii fonetice a


limbajului prin pronuntarea cu claritate si siguranta a unor consoane si grupuri
de consoane; depistarea si corectarea unor deficiente de pronuntie.

Sarcina didactica — recunoasterea greselilor de pronuntie a unor


sunete si corectarea lor.

Jocul ,,Spune la ce m-am gandit?”

Scopul: dezvoltarea capacitatii de analiza fonetica a cuvintelor.

Sarcina didactica: Completarea cuvantului inceput de catre educatoare.

Indicatii metodice: Jocul se desfasoara cu copiii aranjati in coloana cate


unul, iar in fata lor un pod format de educatoare si un copil cu bratele intinse
sus.

Copiii merg tinandu-se unul de mijlocul celuilalt si trec pe sub pod ascultand versurile ce se spun de
persoanele ce formeaza podul:

,,Pe sub pod v-ati invartit,

Noi pe tine te-am oprit.

Spune Ia ce m-am gandit?


Sa vedem dac-ai ghicit.”

Dupa ce spun aceste versuri, cei doi ce formeaza podul prind intre brate
copilul care se afla in acea clipa in fata lor. Educatoarea rosteste prima silaba
(sau primele doua) a unui cuvant format din 2—3 silabe. De exemplu floa (-re),
pasa (-re), po-rum (bel) etc. La intrebarea ,,La ce m-am gandit?” copilul retinut
trebuie sa completeze (intregeasca) cuvantul.

Dupa rezolvarea corecta a sarcinii, ceilalti copii vor repeta cuvantul pe


silabe si la cererea educatoarei, unul dintre ei va preciza numarul silabelor.

Daca nivelul grupei este ridicat, jocul poate fi complicat. Cand copilul
oprit la pod a rezolvat bine sarcina, poate sa ceara celui din spatele sau sa
alcatuiasca o propozitie in care cuvantul ghicit sa fie rostit in silabe (cu pauze).
De exemplu: ,,Mama mea a cumparat o ba-na-na”, ,,Po-rum-be-lul zboara”.