LASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE

DE EDUCAREA  LIMBAJULUI

Varietatea mare a jocurilor didactice, proiectate in gradinita pentru

dezvoltarea limbajului sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical) impun
gasirea unor criterii de clasificare a acestora. Cel mai important criteriu in acest
sens il constituie continutul jocurilor didactice. Din acest punct de vedere ele pot
fi grupate in:

a)     jocuri didactice pentru formarea si exersarea unei pronuntii corecte;

b)    jocuri didactice pentru imbogatirea vocabularului activ si pasiv al

copiilor;

c)     jocuri didactice prin care se exerseaza structurile gramaticale.

a) Jocuri didactice pentru formarea si exersarea pronuntiei corecte

Acestea au ca scop pronuntia corecta a sunetelor limbii materne si in

special a consoanelor. Aceste jocuri pot fi utilizate si sub forma de exercitii,
eficienta lor depinzand de modul in care educatoarea stie sa le selectioneze in
raport cu situatiile concrete existente la grupa de copii, de modul cum le
pregateste si de materialul distributiv folosit.

Educatoarea trebuie sa fie vigilenta, gata sa "divizeze" exercitiul, sa

pandeasca clipa cand, in cadrul unui exercitiu, din spusele copiilor se iveste
ceva, ceva pe care noi sa-l putem folosi cat mai avantajos - aceasta tehnica
pedagocica valoroasa, permite o adecvare perfecta a contributiei educative -
educatoarea intervenind exact cu ceea ce "lipseste", chiar, in clipa cand acest
ceva "lipseste".

Situatiile fiind imprevizibile, educatoare nu are cum sa se pregateasca

trebuind sa dea dovada de prezenta de spirit, de disponibilitati si chiar
virtuozitate (este vorba de arta - numai educatoarele inzestrate pot face fata in
aceste ocazii).

In consecinta, daca exercitiul, actualizeaza de la sine prilejuri educative,

acestea trebuie folosite pe loc. In caz contrar, se cuvine sa "dirijam" exercitiul cu
suplete, dar in mod deliberat, spre un element ce trebuie dobandit si care a fost
stabilit dinainte. Noua achizitie se introduce cu finete, intuitie si simt artistic.
Sugestia judicios folosita, este extrem de eficace. Trebuie invatat cum sa
creeze "trebuinta unui cuvant, sa stii sa trezesti la copii constiinta unei lipse, a
unei inadaptari in exprimarea lor".
 La varsta prescolara progresul este legat de joc, de activitatea spontana sau /
si intamplarea trebuie ajutata - de cea sugerata in mod abil.

In activitatea de zi cu zi m-a preocupat formarea la copii a deprinderilor de

a se exprima corect, logic, nuantat, cautand sa desfasoar o varietate de jocuri
didactice care sa-i ajute in acest sens.

Astfel, la grupa mica, prin jocul didactic "Focul si vantul" am urmarit

formarea deprinderii de a pronunta corect diferite sunete si in mod deosebit
consoanele labio-dentale: f, v, s, j si a cuvintelor care contin aceste sunete.
Totodata, am urmarit formarea deprinderii de a se exprima in propozitii simple.
Pe baza ilustratiilor, copiii trebuie sa recunoasca si sa descrie actiunile ilustrate
si sa pronunte onomatopeele corespunzatoare: "vajj" - "Bate vantul"; copiii
ridica bratele si le leagana, reproducand si zgomotul acestuia; "Focul face fas-
fas" (educatoparea si copiii mimeaza actiunea de aprindere a focului).

La repetarea jocului se pot introduc si alte fenomene: ploaia (pic-pic),

tunetul (bum-bum), etc.

Jocul didactic "Cucu si gasca" - le dezvolta auzul fonematic prin

perceperea corecta a sunetelor "c" si "g" si propuntarea  lor in cuvinte si
onomatopee.

Pe baza imaginilor prezentate, copiii au reusit sa-si insuseasca denumirea

corecta si sa imite sunetele emise de pasarile prezentate ("cu-cu", "ga-ga"), cat si
miscarile specifice de zbor.

Pentru o atmosfera linistitoare se spun ghicitori despre cele doua pasari,

versuri scurte sau o poveste despre fiecare pasare:

- Cu-cu cuc / Toata ziua stau in nuc

Si ma numesc (cuc). Toti copiii pronunta "cuc!cuc!"

- Zboara cucu ca naucu / Si tot canta

(Toti copiii spun in cor:  "Cu-cu! Cu-cu!"

- Ga-ga-ga! Cine face-asa?

(copiii raspund: Gasca face-asa: ga-ga-ga!)

- Gasca innoata, uite-asa. Sa facem si noi ca ea!

(copiii imita innotul si spun: ga-ga-ga!)

 Prin jocul didactic "Sarpele si albinuta", am urmarit pronuntarea corecta a
sunetelor "s, z, s, j" si exprimarea corecta in propozitii, folosind cuvintele:
"sasaie", "bazaie", "tufis", "vajj".

Jocul incepe cu o scurta povestire: "Stand pe o banca in gradina, am auzit

un fosnet si un sasait. Vad un sarpe care se tara prin iarba, venind spre mine.
Ma ridic si ma duc langa o tufa de maces. Pe deasupra florilor, zburau multe
albine. Bazaitul lor era asa de frumos., incat am stat si le-am  ascultat si eu. A
inceput sa bata vantul incet - fas-fas, care legana frunzele si se auzea: vaj-vaj.
Vantul batea mai tare si crengile scoteau un sunt "vajj, vajj". Ca sa nu uit ce am
vazut in parc, am desenat. Voi ve-ti povesti dupa desenele mele ."

Dupa o mica pauza, copiii povestesc dupa imagini, iar educatoarea intreaba:
"Cum face sarpele?" (copilul raspunde, apoi toti copiii imita "sss"). In acelasi
mod se va proceda si cu celelalte desene. Pentru consolidarea onomatopeelor,
voi spune cateva versuri, iar copiii trebuie sa completeze cuvintele omise:

       "Jos intr-un tufis

       Un taras

       Spre mine venea

       Si tot sasaia.

       - Cum crezi ca facea? (copiii imita: "sss")

      

           

Prin jocul "Pacaleste-ma pe mine" copiii au fost solicitati sa gaseasca cuvinte

care sa se deosebeasca de cuvantul meu printr-un singur sunet. Exemplu: Eu am
pronuntat "rac", iar copiii au substituit sunetul "r" cu sunetul "l", rezultand
cuvantul "lac" (loz - roz, paie - baie, bere - pere). Jocul s-a desfasurat fara
material avand in vedere ca nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzator,
intrucat copiii au frecventat 4 ani gradinita.

Pentru perfectionarea deprinderilor de pronuntare corecta a sunetelor aflate

in componenta diferitelor cuvinte, pronuntarea corecta a doua consoane
consecutive, dezvoltarea si perfectionarea acuitatii auditive am desfasurat la
grupa mijlocie jocurile didactice: "Am spus bine sau n-am spus bine?", "Cine
spune mai departe?".
 Papusa (Aschiuta, Tandarica) va prezenta cate un obiect si-l va denumi
pronuntand unele cuvinte corect, iar altele eronat: "Daca-i bine aplaudati / daca
nu sa corectati". Copiii trebuie sa compare pronuntia corecta cu cea incorecta si
sa gaseasca forma corecta in pronuntia cuvintelor auzite - repetand in cor atunci
cand este corect spus, iar atunci cand este gresit intrerupand papusa. Un copil
pronunta forma corecta, iar altul va construi o propozitie cu acel cuvant
(locomotiva, excavator, tren, traista, ochelari, strugure, etc.).

Spre complicarea jocului, papusa, Aschiuta, a prezentat continutul catorva

povesti cunoscute de copii, cerand copiilor sa sesizeze greseala (Capra cu trei
iezi, Scufita Rosie, Ursul pacalit de vulpe) intentionat prezentata.

"Capla tupalata se duce la Scufita Osie s-o cheme la plaznic". Copiii

corecteaza: "Nu e bine! Nu e bine! Ascultati la mine: "Capra suparata se duce la
lup sa-l cheme la praznic!". Ca elemente de joc au fost folosite deci: asteptarea,
surpriza, ghicirea, aplauze.

Pentru exersarea pronuntarii corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a

consoanelor: c, f, r, s, t, t, si a grupurilor de consoane: sf, cr, pr am organizat
jocul didactic - Scara. Jocul se desfasoara in doua etape:

I. Copiii trebuie sa raspunda corect la intrebarile puse. Pentru buna

desfasurare a jocului, educatoarea va procura din timp materialele: imagini de
animale, o minge, o scara confectionata din carton sau sindrila.

"Este in curte o scara

Cu cinci trepte (sase, opt, etc.)

       1, 2, 3, 4, 5

Educatoarea: Cate trepte are scara?

Copiii: Cinci (sase, sapte, opt)

- Pe treapta cea mai inala

Sta o closca cocotata

Si striga neincetat

Cot-co-dac!

Cot-co-dac!
        - Cum striga closca?

       - Cot-co-dac!

- Pe treapta cea mai de jos

Plinge-un puisor pufos

Piu, piu, piu!

       - Cum plange?

       - Piu, piu, piu!

- Vine vantul suierand

Vajj, vajj, vajj

       - Cum face vantul?

       - Vajj, vajj.

II. Copilul care primeste mingea completeaza propozitia inceputa de

educatoare - ceilalti copii imita actiunea ceruta de textul propozitiei (cum face,
cum merge) - insistandu-se mai ales cu cei care prezinta unele tulburari de
vorbire.

La grupa mare, in jocul didactic "Cu ce sunet incepe cuvantul?", am

urmarit perfectionarea auzului fonematic prin efectuarea unor analize ale
structurii fonetice ale cuvintelor; recunoasterea si ghicirea  cuvintelor care incep
cu sunetele precizate de educatoare; asocierea cuvintelor cu literele
corespunzatoare; cultivarea spriritului de colegialitate in aprecierea
raspunsurilor colegilor din grupa.

Sarcina didactica - am urmarit sa pronunte corect sunetele din componenta

cuvintelor si gasirea unor cuvinte care incep cu sunetul dat, sa recunoasca
imaginea si sa o selecteze din multitudinea de jetoane dupa cerinta data si sa
alcatuiasca scurte propozitii.

Ca reguli de joc - am urmarit ca toti copiii sa denumeasca obiectul

(imaginea) descoperit (a) si sa precizeze sunetul cu care incepe cuvantul
respectiv. Copilul care a sesizat sunetul initial al cuvantului, numeste alt coleg
care trebuie sa gaseasca un cuvant ce incepe cu acelasi sunet. Un alt copil
trebuie sa formuleze propozitii cu acel cuvant. Obiectele vor fi acoperite si
descoperite treptat (plasate in diferite locuri din grupa). Pentru mentinerea unui
ritm rapid al jocului am introdus ca element de joc transmiterea obiectului de la
copil la copil.

De aceea jocul se poate desfasura si sub denumirea de "Stafeta".

Astfel, primul copil - "Eu am o minge", al doilea copil - "Cuvantul minge

incepe cu sunetul "m", al treilea copil - (exemple de alte cuvinte care incep cu
sunetul "m"): mama, mure, masina , al patrulea copil (sa alcatuiasca propozitii
cu cuvantul dat): "Eu am primit o minge in dar".

In felul acesta se procedeaza si cu alte sunete: s, s, j, r, t, p, b, c, etc.

Varianta I: am pronuntat un sunet, o consoana sau vocala, copilul la care s-

a oprit mingea trece la flonelograf si alege o imagine sau mai multe, a caror
denumire incepe cu sunetul dat. Copiii au fost solicitati sa formuleze propozitii
cu acele cuvinte si sa gaseasca si alte cuvinte care incep cu acelasi sunet (fara
suport intuitiv).

Varianta a II-a, am cerut copiilor sa clasifice cuvintele care incep cu

sunetul "s" sau "s" nume de persoane (Sandu, Stefan), nume de imbracaminte
(sandale, sosoni), mobila (scaun, sifonier), aliment (supa, sare), animale
(sobolan, sarpe, strut).

Spre complicarea jocului, am cerut copiilor sa raspunda cu ce sunet

sfarseste cuvantul dat "balon" si sa gaseasca cuvinte care incep cu sunetul de la
sfarsit al cuvantului dat: "n" - napolitane - "e" - Eugenia - "a" - arici.

De fiecare data se apreciaza rezultatele intrecerii, iar castigatorilor li se

acorda stimulente.

In incheiere, am dat copiilor fise, pe care erau desenate mai multe imagini,
cerandu-le sa sublinieze acele cuvinte care incep cu acelasi sunet: de exemplu,
pentru sunetul "a": ac, ata, arici, avion, aragaz, etc; pentru sunetul "b": baloane,
bici, bicicleta, batic, bani, etc.

Pentru consolidarea deprinderii de a pronunta corect sunetele si grupurile

de sunete mai dificile cuprinse in structura cuvintelor cunoscute si dezvoltarea
promptitudinii si rapiditatii in actiune si stimularea spiritului de echipa in
rezolvarea sarcinii de joc, am desfasurat jocul: "Cine spune mai multe
cuvinte?" - care are ca sarcina, gasirea altor cuvinte cu sunetul initial sau final
modificat.

De exemplu:
 -         sac - rac - fac - zac - sor - mac

-         cor - por - vor - dar - sor - zar

b) Jocuri didactice care contribuie la determinarea si imbogatirea

vocabularului

Aceste jocuri duc la imbogatirea vocabularului activ si pasiv al copiilor cu

substantive care denumesc obiecte de uz personal, cu adjective, adverbe de timp,
de loc, de mod, cu pronumele personal de politete, posesiv, demonstrativ, cu
verbe.

Astfel, pentru activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc unele

fiinte cunoscute de copii si actiunile caracteristice lor, am desfasurat jocul "Cine
este si ce face?"

Am afisat pe panou jetoane reprezentand animale si pasari domestice; la

intrebarea "Cine este si ce face?" copiii raspund pe rand denumind animalul si
precizand de fiecare data alta actiune posibila, de exemplu: caine (latra, musca,
roade oase, fuge); pisica (miauna, prinde soareci, zgaraie, etc.).

Pentru stimularea copiilor sa gaseasca un numar cat mai variat de actiuni

(sa utilizeze cat mai multe verbe), voi sugera actiunea prin miscari imitative sau
crearea de situatii - problema: "Ciinelui ii este foame - ce face?", "Gaina s-a
speriat - ce face?", etc.

Pentru complicarea jocului am prezentat imagini reprezentand mai multe

animale si pasari executand aceeasi actiune: "Cine sunt si ce fac?".

De asemenea, am insistat foarte mult pe folosirea dialogului si a formulelor

de politete prin jocul "Te rog sa-mi dai!" sau folosirea corecta a momentelor
zilei (adverbe de timp adecvate), educandu-le capacitati de a stabili unele
corelari intre actiuni si momentele in care se efectueaza ele (dimineata, pranz,
seara) prin jocul didactic "Cand facem asa?".

Un alt joc didactic pe care l-am desfasurat cu grupa mijlocie a fost: "Unde

am asezat jucaria?" - pentru consolidarea cunostintelor privind relatiile spatiale
si a cuvintelor care indica pozitia si directia obiectelor (sus, jos, pe, sub, in fata,
in spate, inainte, inapoi); dezvoltarea spiritului de observatie, a memoriei si a
atentiei uzuale.

Sarcina didactica: folosirea corecta a cuvintelor care indica pozitia in

spatiu, compararea pozitiei obiectelor unele fata de altele.
 Regulile jocului: copiii inchid si deschid ochii la semnal. Ei trebuie sa
observe ce schimbari de pozitie a jucariilor a efectuat conducatorul jocului, apoi
sa raspunda la intrebarea acestuia: "Unde am asezat jucaria?"

In desfasurarea jocului, am respectat o anumita gradare in succesiunea

modificarilor, am actionat la inceput cu un singur obiect - apoi am utilizat doua
jucarii deodata.

In complicarea jocului, am folosit flanelograful unde am asezat personaje

din povesti cunoscute, efectuand unele schimbari, solicitand copiii sa le
transpuna in actiunea cu obiectele. De exemplu: sa aseze papusa in aceeasi
pozitie cu capra de pe flanelograf. Astfel, daca capra sta pe un scaun, copilul va
aseza papusa pe scaun.

Varianta: un copil va fi asezat cu spatele la grupa de copii in asa fel incat

sa nu vada schimbarile efectuate in timpul jocului. La intrebarea "Unde am
asezat jucaria?" copilul se intoarce, cauta jucaria si raspunde mentionand pozitia
spatiala a acesteia in raport cu un copil din grupa: "Iepurasul este asezat in fata
lui Ionel".

Prin jocurile: "Cum este?" sau "Ce stiti despre ?" am urmarit ca toti copiii
sa foloseasca corect adjectivele; de a folosi corect gradele de comparatie pozitiv
si comparativ, de a formula corect in propozitii scurte, relatiile stabilite intre
insusirile diferitelor obiecte de uz personal, educand posibilitatea de a sesiza
corect deosebirile sau asemanarile intre doua sau mai multe obiecte dupa: forma,
marime, culoare, dimensiune, cantitate.

Pentru imbogatirea vocabularului, pentru a-i obisnui pe copii cu o

exprimare corecta i-am antrenat intr-un viu dialog despre povestirile cunoscute,
dirijand observatia copiilor spre legaturile ce se stabilesc intre cuvintele  unei
comunicari.

Stiind ca jocurile in care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la

dezvoltarea capacitatilor de analiza si sinteza fonetica, am antrenat copiii in
jocuri de sortare a imaginilor, dandu-le de fiecare data alte sarcini. Astfel, copiii
si-au imbogatit vocabularul cu cuvinte pe care le-am raportat la imaginile
corespunzatoare.

In scopul de a-i introduce pe copii in tehnica exprimarii corecte, am

organizat jocuri didactice de completare a propozitiilor, cum sunt:

-         "Continuati ce spun!"

-         "Fii atent si completeaza!"

 -         "Ce cuvant lipseste?"

Exercitiile de completare a propozitiilor le-am facut gradat, incepand cu

cele care cereau un efort mai mic (gasirea subiectului, predicatului), trecand apoi
la cele putin mai dificile (complement, atribut).

Dupa consolidarea deprinderilor copiilor de a construi corect propozitii, am

efectuat sistematic exercitii pentru intelegerea sensului cuvintelor, explicandu-le
ca unele cuvinte se pronunta la fel, dar au intelesuri diferite, chiar in aceeasi
propozitie sau in propozitii diferite.

Astfel, am desfasurat jocul "Gasiti-mi un inteles". Pornind de la un cuvant

ca "lac" copiii dadeau diverse intelesuri acestui cuvant: "lac - apa", "lac -
unghii", "lac - mobila", etc.

Prin jocul didactic "Raspunde repede si bine" am urmarit formarea

deprinderilor de a realiza in timpul vorbirii acordul corect intre atribut si
substantiv, intre predicat si subiect, precum si precizarea si activizarea
vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar.

In prima parte - am folosit ca material imagini ale obiectelor cu anumite

insusiri (cos gol - cos plin; copil vesel - copil trist; panglica lata - panglica
ingusta). Copilul numit "Roata vremii se-nvarteste / Si la tine se opreste" ridica
o imagine, verbalizand continutul acesteia (cos gol), in timp ce alt copil "Roata
acum porneste / Si pe tine te numeste" cauta imaginea antonimului (cos plin).

In partea a II-a a jocului - am folosit banda de magnetofon pe care au fost

inregistrate propozitiile cuprinzand adjective acordate corect, cu substantivele,
de exemplu: "Mioara este o fata harnica". In timp limitat copilul numit de
educatoare raspunde cu aceeasi propozitie, gasind antonimul adjectivului
enuntat: "Mioara este o fata lenesa". Acelasi adjectiv, in continuare, insoteste un
substantiv la masculin, de exemplu: "Vlad este un baiat harnic"; "Vlad este un
baiat lenes".

Materialul ilustrat si banda de magnetofon ne-au sprijinit in activizarea

copiilor, ele fiind elemente stimulative care contribuie la dezvoltarea
intelectuala, fara a simti ca fac efort deosebit de gandire.

In scopul activizarii vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii, unelte

si precizarea reprezentarilor copiilor in legatura cu munca oamenilor, am
organizat jocurile didactice: Postasul si Ce ne trebuie? - unde copiii au fost
foarte degajati exprimandu-si dorinta ca atunci cand vor fi mari sa imbratiseze o
serie de profesii care au fost puse in discutie.
 De la o zi la alta, am cautat sa imbogatesc cunostintele copiilor, sa fixez
vocabularul si sa verific vorbirea lor, modul cum stiu sa inchege, in propozitii si
fraze, o mica descriere. Astfel, am organizat jocuri didactice, unde au avut
posibilitatea sa sa exprime in propozitii si fraze scurte, stimulandu-le
creativitatea, pana si descrierile au devenit mai ample, mai sugestive si mai
logice, prin jocurile "Magazinul cu jucarii" si"Sa facem o poveste".

c) Jocuri didactice de exersare a structurilor gramaticale

Aceste jocuri au sarcina de a contribui la exprimarea copilului in propozitii

simple si dezvoltate, in fraze scurte, la utilizarea corecta a acordului intre gen si
numar, a substantivului cu predicatul, utilizarea corecta a genitivului, dativului,
etc.In acest sens, prin jocul didactic "Spune mai departe" am urmarit respectarea
acordului intre subiect si predicat, activizarea gandirii logice prin gasirea
cuvintelor corespunzatoare ca sens si rapiditatea in gandire.

Am folosit textul povestirii "Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici" din care,

intentionat am omis cuvinte. In timpul jocului, copiii au dat dovada de multa
atentie, ascultand povestea, pentru a gasi rapid cuvintele omise pe parcursul
expunerii. Prin participarea activa a copiilor, am inteles ca ei cunosc foarte bine
continutul povestii si, in mod special, dialogurile dintre Alba-ca-Zapada si
oglinda, dintre mama vitrega si Alba-ca-Zapada, dintre pitici si Alba-ca-Zapada.

Reluand jocul in alte activitati, am folosit jucarii, copiii formuland

propozitii de la subiect (jucaria folosita). Exemplu: "urs" - urmatorul copil
completeaza spunand mai departe: "Ursul doarme", altul "Ursul doarme in
barlog", "Ursul mananca miere", "Ursul merge greu", etc.

Pentru a forma la copii deprinderea de exprimare orala corecta, am ales cele

mai potrivite metode si mijloace, am activizat copiii in procesul cunoasterii, am
cultivat dialogul viu: educatoare - copil, copil - educatoare, am cautat sa cunosc
individualitatea fiecaruia.

Dorind sa asigur o participare activa, creativa a copiilor la activitate, sa le

captez si sa le mentin interesul, am folosit procedee prin care au fost solicitati
emotional.

In jocurile didactice - indiferent de obiectivele urmarite - am cautat sa

asigur prezentarea sarcinii didactice intr-o forma atractiva, saturata de elemente
de joc, pentru a facilita rezolvarea optima a acesteia, pentru a stimula vorbirea
copilului, trezind la acestia dorinta de a-si comunica gandurile si impresiile, de a
se juca, este necesar ca vorbirea copilului sa fie sustinuta si stimulata si in
familie si in gradinita. Odata cu dezvoltarea limbajului si a inteligentei, copilul
are posibilitatea sa-si insuseasca noi modele de conduita verbala si prin aceasta,
experienta sociala.

Urmarind ca obiectiv formarea si dezvoltarea creativitatii verbale la copiii

de 6 - 7 ani, am ponit de la ideea ca, pentru a se manifesta liber, pentru a dispune
de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunostinte in
ideea pregatirii pentru scoala, copilul are nevoie de un exercitiu permanent cu
cuvintele, cu propozitiile si cu frazele. Astfel, am considerat necesar ca prin
jocurile didactice planificate sa formez copiilor deprinderea de a povesti
intamplari, evenimente, deprinderea de a expune cu usurinta, coerent si logic,
folosind un limbaj adecvat.

De aceea, cand am panificat jocurile didactice care le solicita copiilor sa

relateze corect intamplari scurte, constituind propozitii sau fraze cu acorduri
corecte intre partile de propozitie, am tinut seama ca la data respectiva copiii sa
aiba reprezentarile necesare  la care face apel jocul, deci am corelat jocul
didactic cu celelalte activitati din gradinita.

Se stie ca la varsta prescolara, copiii au o deosebita pasiune pentru povesti

si basme.

Pentru ca intreaga grupa de copii sa aiba o vorbire coerenta si expresiva, am

urmarit sa le formez urmatoarele deprinderi:

-         deprinderea de a reproduce cu usurinta povesti cunoscute fara deviere

de la subiect, pastrand o nota de originalitate;

-         deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzator

continutului;

-         deprinderea de a interpreta rolul personajelor.

Pentru a realiza cele propuse, am cautat sa ma apropii de copii cat mai mult,
sa-i inteleg, sa le ofer exemplul personal in exprimare, in expunerea unor
povestiri sau intamplari, in scopul de a-i stimula sa-si exprime gandurile si sa se
manifeste liber in activitate.

Pentru a verifica in ce masura copiii stapanesc cunostinte si deprinderi

necesare unei insusiri logice a unor idei prin povestire, am desfasurat jocul
didactic "Sa facem o poveste". Pentru desfasurarea jocului am folosit ca mijloace
de invatamant o serie de jetoane corespunzatoare unei ilustratii mai mari, pusa
pe panou, rugandu-i pe copii sa povesteasca, folosind cuvinte si expresii pe care
le cunosc ei din alte activitati.

Ca element de joc am folosit intrecerea, aplauze, miscare, manuirea

materialelor.

Regulile jocului - copilul care avea imaginea cu un element corespunzator

ilustratiei a raspuns.

Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zapada,

la indemnul "Sa facem o poveste dupa imaginea care corespunde jetonului tau",
a mers la panou, unde se afla ilustratia corespunzatoare imaginii de pe jetonul
sau si a raspuns: "Omul de zapada l-au facut copiii din tablou in care se vede ca
este anotimpul de iarna". Raspunsul corect a fost apreciat, iar copilul respectiv a
avut voie sa fixeze jetonul sau pe panou.

La jocul didactic "Eu spun una , tu spui multe" sau "Multe, putine", am

urmarit insusirea corecta de catre copil a formelor de singular si plural a
substantivelor, precum si a deprinderilor de a le include in propozitii. Totodata,
am urmarit dezvoltarea atentiei si a memoriei vizuale, cat si pronuntarea corecta
a sunetelor. La inceput, se prezinta copiilor un obiect (caiet), apoi mai multe
(caiete) si se precizeaza cum se spune cand avem unul si cand avem mai multe.
Se dau mai multe exemple: papusa - papusi; ursulet - ursuleti, balon - baloane,
etc; dupa materialul prezentat, bine selectat, cu obiecte sau imagini ale acestora
care sa desemneze substantive la toate genurile.

Pentru complicarea jocului, am ridicat imaginea unui obiect si copiii l-au

numit la plural. Apoi au fost solicitati sa formuleze propozitii despre mai multe
obiecte - dupa ce eu am spus o propozitie despre un singur obiect: "Papusa este
frumoasa", "Papusile sunt frumoase".

Se constata lacune in vorbirea copiilor in ce priveste declinarea

substantivelor in cazul genitiv si dativ, astfel am desfasurat jocurile
didactice "Cine ti-a dat jucaria?", "A cui este jucaria?" si "Cui i-am dat
jucaria?"

Vorbirea dialogata cu copiii contribuie din plin la formarea unei vorbiri

coerente, expresive si corecte din punct de vedere gramatical, stimuland
gandirea, pregatindu-i pentru viata.

Avand ca scop formularea de propozitii complete, de a respecta acordul

intre subiect si predicat, activizandu-le gandirea logica prin gasirea cuvintelor
corespunzatoare ca sens, am desfasurat jocul didactic: "Completeaza ce
lipseste!".
 Sarcina didactica a fost de a sesiza omisiunile din propozitiile eliptice de
subiect sau predicat si completarea propozitiei cu partea care-i lipseste.

Copiii au fost asezati pe scaunele in semicerc. Am prezentat un numar

corespunzator de propozitii eliptice, care vor fi prezentate in ordinea
dificultatilor - recomandat sa se inceapa cu propozitii eliptice de predicat.
Educatoarea spune propozitia si atinge un copil pe umar, copilul atins
completeaza propozitia, de exemplu:

-         Cainele  (latra, roade, musca);

-         Fetita .. (alearga, doarme, plange);

-         Vantul . (bate, suiera);

-         Mama .. (spala, citeste, coase).

In continuare, am prezentat propozitii eliptice de subiect:

-         .. canta (pasarile, copilul, radioul);

-         .. mananca (pisica, vaca, gaina);

-         .. ciugulesc (vrabiutele, puii, gainile);

-         .. muncesc (oamenii, copiii).

Apoi, am alternat propozitiile eliptice de subiect cu cele eliptice de predicat,

solicitandu-le copiilor o atentie sporita.

Varianta. Am dat unui copil o jucarie, a carui denumire sa constituie

subiectul propozitiei ce urmeaza sa fie formulata de copii.

Copilul care a primit jucaria a denumit-o si a oferit-o vecinului spunand:

"Completeaza ce lipseste". De exemplu: jucaria este "tren", urmatorul reia
subiectul si completeaza "trenul suiera", jucaria trece mai departe si copilul ce a
primit-o trebuie sa gaseasca alt predicat "trenul este in gara", etc. Dupa ce au
fost epuizate diferite posibilitati de completare a propozitiei, am introdus o noua
jucarie.

Pentru a sugera completarea propozitiilor cu predicat, am pornit de la o

actiune efectuata de un copil, denumita de vecin si completata de ceilalti. De
exemplu: - se piaptana, se spala, citeste, etc.

-         Mama se piaptana
 -         Ionela se piaptana

-         Fratele meu se piaptana

        Pisica se spala

        Fetita se spala

        Sora mea se spala

o       Bunica citeste

o       Elevul citeste

o       Tata citeste

Am observat frecvent si la copiii grupei mari folosirea gresita a formelor

genitiv-dativ. Deseori copiii imi pun intrebarea: "Al cui sunt manusile?" sau "A
lu cine este funda?", in loc de "Ale cui sunt manusile?"; "A cui este funda?"

Pentru inlaturarea acestor defecte am desfasurat jocurile didactice ca: "A

cui este hrana?", "A cui imbracaminte este?", "A cui unealta este?", "A cui
este?", punandu-i de fiecare data pe copii in situatia de a folosi desinentele
cauzale si de numar ale substantivului, cat si intrebarile corespunzatoare acestor
cazuri. Am urmarit totodata dezvoltarea atentiei vizuale si a capacitatii de
analiza.

Sarcina didactica pentru jocul "A cui hrana este?"  a fost de a formula un

raspuns corespunzator intrebarii si de a recunoaste hrana si animalele care o
folosesc. Jocul presupune material pentru fiecare copil, cate o imagine de
animal, iar pe masa educatoarei, imagini reprezentand hrana lor.

Am cerut copiilor sa intuiasca materialul si am explicat regula. La

intrebarea "A cui hrana este?" copilul care are animalul respectiv, trebuie sa
raspunda formuland corect propozitia. De exemplu:

-         Morcovul este hrana iepurasului;

-         Iarba este hrana vacii;

-         Aluna este hrana veveritei, etc.

Prin acest joc am urmarit exprimarea corecta a formelor de genitiv masculin

si feminin, la numarul singular.
 In jocurile didactice: "A cui imbracaminte este?", "A cui unealta este?", "A
cui este?" s-a complicat sarcina, a crescut gradul de dificultate, urmarindu-se
exprimarea corecta atat a substantivelor care denumesc obiectul sau obiectele
posedate.

S-a facut acordul respectandu-se numarul si genul posesorului precum si

numarul si genul obiectelor posedate (a cui, al cui, ale cui, ai cui?).

Varianta I. In fata copiilor se deschide o cutie cu jucarii, instrumente

muzicale: pian, toba, trompeta, vioara, chitara. Se  denumesc jucariile si se
inmana copiilor cate o jucarie, spunandu-li-se ca in joc sunt ale lor. Astfel:

Pianul este al Elenei.

Toba este a Irinei.

Trompeta este a Roxanei.

Chitara este a lui Dan.

Copiii inchid ochii, timp in care se schimba jucariile intre copiii chemati.
La semnalul meu, deschid ochii si raspund la intrebarile ce le sunt adresate.

-         Al cui este pianul? Al cui era?

-         A cui este acum toba? A cui era?

-         A cui este acum trompeta? A cui era?

-         A cui este acum chitara? A cui era?

Varianta a II-a. Am anuntat copiii ca vom juca acest joc: "A cui este?",
folosind povestile cunoscute.

- Ce povesti va amintiti cand vi se spune "Cucosul era al mosneagului";

"Pusca este a vanatorului", "Casuta este a piticilor", "Oglinda este a
imparatesei".

Dupa fiecare exemplu, copiii raspund ce povesti isi amintesc.

Varianta a III-a. Am propus copiilor sa-si aleaga cate o carte ilustrata, sa

priveasca ilustratele si sa formuleze cate un exemplu din elementele povestirii
respective, avand in vedere modelul meu.
 In raspunsurile copiilor am insistat sa se raspunda clar, pronuntand ultimele
sunete ale cuvintelor, ale substantivelor in cazul genitiv si sa denumeasca corect
articolul genitival (al, ai, a, ale).

In activitati cu grupuri mici se pot adresa copiilor intrebari legate de

imbracaminte:

-         A cui este funda rosie?

-         A cui este gentuta?

-         Ai cui sunt cerceii?

-         Ale cui sunt sandalele?

-         Al cui este creionul?

Pentru stabilirea locului fiecarui cuvant in propozitie sau fraza si

intelegerea sensului acestora, am organizat cu copiii grupei mari jocuri care au
inlesnit formarea deprinderilor de a alcatui propozitii, de a se imparti in cuvinte
si chiar familiarizarea cu notiunea de cuvant, de exemplu, jocurile "Mai spune
ceva", "Spune cum e bine", "Gaseste cuvantul potrivit" - joc desfasurat cu
scopul de a intelege notiunea de propozitie, acordul logic al subiectului cu
predicatul:

.. se joaca (jocul)

.. sunt vesele (fetele)

Mingea .  (sare)

Florile (sunt frumoase)

Pentru reprezentarea propozitiei, diferentierea cunostintelor si identificarea lor, am

desfasurat jocurile didactice "Cine este (ce este), cum este?", "Cate cuvinte am spus?",
"Imparte dreptunghiul" - copiii au fost pusi in situatia de a reprezenta  grafic fiecare cuvant al
propozitiei printr-o linie verticala, iar apoi sa citeasca urmarind de la stanga la dreapta, facand
pauze intre cuvinte, acolo unde se gaseste linia verticala. Propozitia a fost spusa de
mine "Copiii culeg flori"

In acest fel, copiii si-au dat seama ca propozitia este formata din cuvinte si
fiecare cuvant isi are un anumit loc pentru a da sens propozitiei.
 Pentru complicarea jocului, daca grupa ne permite, copiii primesc fise cu
dreptunghiuri desenate si impartite in functie de numarul cuvintelor din
propozitia data. Copiii trebuie sa scrie linii orizontale pentru fiecare cuvant - o
linie mai lunga sau mai scurta in functie de cuvantul rostit. De exemplu:

Mama merge la piata.

___________ ___________ ____ ______

In felul acesta copiii si-au dat seama ca propozitia este formata din cuvinte
lungi si cuvinte scurte.

Apoi, am trecut la despartirea corecta a cuvintelor in silabe si la crearea

unor cuvinte care incep cu aceeasi silaba, prin jocul didactic "Jocul silabelor",
insusindu-le tehnica despartirii cuvintelor in silabe; obisnuindu-i sa desparta
cuvintele, insotind pronuntia tinand sub barba dosul palmei pentru a sesiza de
cate ori se deschide gura cand este despartit un cuvant in silabe.

Pentru a-i stimula si antrena cat mai mult sa participe la activitatea prin care
sa invete, sa se deprinda cu despartirea in silabe, am creat versuri semnificative
pentru cuvantul cu o silaba, cu doua, trei si patru silabe:

"De veti fi atenti la mine,

Ma veti intrece, stiti bine.

Cuvinte dintr-o silaba

Va rostesc acum degraba:

(ac, ou, sa, om, sac )

Dar voi stiti cu mult mai mult -

Sa despartiti un cuvant.

Spuneti dar, fara zabava,

Cuvinte dintr-o silaba."

Pentru cuvintele alcatuite din doua silabe am folosit versurile:

            "Puneti manuta sub barba

            Si  rosteste-acum cu mine: ma-ma;

             Daca-i deschis gura bine

            Numara si apoi spune,

            Cate silabe contine?"

                                         (doua)

           

Varietatea metodelor, a mijloacelor si a procedeelor folosite in cadrul

jocurilor didactice influenteaza, in mod pozitiv, nu numai latura intelectuala, ci
intreaga personalitate a copilului.

Deci, la varsta prescolara exista premise cognitive si operationale care se

dezvolta, prin exercitii si joc, inlesnind insusirea cunostintelor din perioada
preabecedara, perceperea diferentiata a cuvintelor ca unitati lexicale, analiza si
sinteza lor silabica.

Astfel, am incercat sa prezint - la modul selectiv si eficient o paleta bogata

si diversa de jocuri didactice care vizeaza educarea limbajului la copiii de varste
prescolare diferite, la pregatirea temeinica a acestora pentru activitatea de tip
scolar, deoarece asa cum a afirmat Jan Amos Comenius: "Omul ca sa devina om
trebuie format".