Filantropismul

Johann Bernard Basedow (1723-1790) a fost întemeietorul şi reprezentantul cel mai

de seamă al filantropismului. S-a născut la Hamburg, unde a făcut şi primele studii,
pentru ca mai apoi să studieze teologia la Leipzig. Activitatea pedagogică şi-a
început-o în Danemarca, pentru ca, în 1771, să vină la Dessau, chemat fiind de către
principele Leopold Frederic Francois pentru a colabora la organizarea
învăţământului. Aici a înfiinţat un seminar pentru profesori şi Institutul
Philantropinum, unde pe lângă educarea copiilor între 6 şi 18 ani se urmărea şi
pregătirea viitorilor profesori. Opera fundamentală a lui Basedow este
Elementarbuch.
Considerat „unul dintre cei mai remarcabili reprezentanţi ai naturalismului în
educaţie”, Basedow şi-a prezentat ideile despre educaţie în lucrarea Elementarbuch.
La fel ca şi Rousseau, el considera că scopul educaţiei este dezvoltarea naturii
copilului, prin respectarea individualităţii şi libertăţii lui.
Basedow şi adepţii săi au promovat un învăţământ bazat pe plăcere şi lipsă de efort,
mergând până la exagerarea în practică a principiului libertăţii şi educaţiei negative al
lui Rousseau. Disciplina foarte severă din şcolile epocii era respinsă. Pentru a facilita
asimilarea cunoştinţelor, educatorii erau îndemnaţi să le facă interesante şi plăcute, ca
să nu ceară un efort prea mare din partea copilului. Interesul şi plăcerea de a învăţa se
pot obţine prin recompensarea copilului. Nu se recurgea la constrângerea prin
pedepse, în schimb, se făcea un abuz de recompense.
Atât în educaţia morală, cât şi în cea intelectuală, filantropismul a aplicat principiul
utilitarismului, care a influenţat nu numai metodele de învăţământ, ci şi programul
acestuia. Ca fidel discipol al lui Rousseau, Basedow aprecia cunoştinţele prin prisma
utilităţii pe care o au pentru nevoile ordinare ale vieţii. În acord nu numai cu
Rousseau, ci şi cu Comenius şi Locke, el plasa cunoaşterea lucrurilor înaintea
cunoaşterii cuvintelor. Studiul limbilor străine şi al ştiinţelor trebuie să aibă un
caracter esenţialmente practic.
Din raţiuni practice, utilitare, filantropiştii acordau o atenţie deosebită studiului
ştiinţelor pozitive, matematicilor şi limbilor moderne. Instruirea trebuie să se sprijine
pe intuiţie, realizându-se, pe cât se poate, în mijlocul naturii şi cât mai puţin cu
ajutorul cărţilor. Un alt element important al pedagogiei filantropismului este
realizarea educaţiei prin joc şi activităţi manuale, în a căror eficienţă formativă
Basedow se arăta încrezător peste măsură.
Un alt reprezentant de seamă al filantropismului a fost Cristian G. Salzman (1744-
1811), care şi el a întemeiat un institut filantropic la Schnepfenthal, publicând şi două
lucrări de pedagogie: Krebsbüchlein oder Anweisung zu einer unvernünftingen
Kinderererziehung şi Ameisenbüchlein oder Anweisung zu einer vernünftigen
Erziehung des Erziehers. În şcoala de la Schnepfenthal se acorda o deosebită atenţie
educaţiei fizice şi muncii manuale, copiii ocupându-se, pe lângă practicarea
diverselor sporturi, şi cu activităţile gospodăreşti, căci, în opinia filantropiştilor,
acestea contribuie nu numai la o bună dezvoltare fizică, dar şi morală.
Alţi reprezentanţi de seamă ai filantropismului au fost Ernest Cristian Trapp (1745-
1818) şi Ioachim Heinrich Campe (1746-1818). Acesta de pe urmă a acordat o
deosebită atenţie literaturii pentru copii, lăsând ca operă principală lucrarea
Allgemeine Revision des gesamten Schule und
Erziehungswesens.