PEDAGOGIA WALDORF– O ALTERNATIVĂ DE SUCCES LA ŞCOLA

TRADIŢIONALĂ

Pedagogia Waldorf urmărește dezvoltarea personalității copilului în ansamblul ei și în

funcție de particularităților diferitelor trepte de vârstă ale copiilor și de cerințele acestor trepte.
Ea nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri profesionale, a unei specializări întrun
anumit domeniu sau în acumularea unor cunoștințe, ci folosoște metode menite să ofere
cadrului didactic înțelegerea eului lăuntric a copilului. Metodica școlilor Waldorf este bazată
pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea omului în toate cele trei planuri trupesc, sufletesc și
spiritual.
Şcoala Waldorf s-a dovedit a fi o alternativă de succes la învăţământul tradiţional și are
la bază o gândire antropofosică în ceea ce privește ființa umană, acestă gândire antropofosică
fiind preluată de către Rudolf Steiner, pedagog austriac care în 1919 în Stuttgart, Germania
pune bazele învățământului Waldorf, înființând prima școală Waldorf, pentru copiii angajaților
fabricii sale de tutun din Stuttgard.
Steiner a fost unul dintre primii pedagogi care a recunoscut importanţa copilăriei pentru
dezvoltarea individului de mai târziu, astfel că a creat instrumente de abordare a procesului de
învățare personalizat fiecărei vârste.
Prima școală Waldorf a avut 8 clase și un număr de 256 copii și 12 pedagogi. După 3
ani la Hamburg a apărut a doua școală Waldorf, iar a trei școală a luat ființă în Essen (1923),
tot în Germania. După patru ani de la înființarea primei școlii Waldorf, apar astfel de școli în
Olanda, Marea Britanie, Elveția, Norvegia, Portugalia, Ungaria. Astfel, după numai șapte ani
pedagogia Waldorf se transformă într-o mișcare internațională care cuprindea 11 școli în 7 țări
de pe continentul european. Din 1928 se extinde peste ocean în SUA, mai precis în New-York.
Însă în Germania, odată cu instaurarea regimului nazist asupra școlii Waldorf, care
promova ideea educației ființei umane ca personalitate liberă, apare o perioadă nefavorabilă,
astfel că în perioada interbelică, mai precis între anii 1936-1941 activitatea acestei școli a fost
interzisă, deoarece era considerată ca „școli primejdioase pentru națiunea germană”. După
contopirea Austriei a fost închisă școala din Viena, apoi cele din Olanda, iar o parte din
profesorii Waldorf au emigrat în Elveția, Marea Britanie și chiar SUA, unde au înființat noi
școli Waldorf. În Germania școala Waldorf și-a reluat activitatea abia din 1949 iar în anii
următori sunt înființate mai multe școli noi, astfel că în anii 50 funcționau 62 de școli Waldorf
în lume (53 în Europa și 9 în America), prima grădiniță Waldorf a fost înființată în 1921, apoi
s-a dezvoltat tot mai multe, în paralel cu școlile, ajungând astfel în 1978 la un număr de 240 de
grădinițe, iar în prezent în jur de 1706.
Conceptul acestor școli care susține dezvoltarea omului în plan fizic, mental și spiritual,
iar noțiunile și metodele de lucru folosite de cadrul didactic trebuie să armonizeze cele trei
planuri și să fie adapatate particularităților de vîrstă ale copilului.
Astfel, dacă luăm în considerare faptul că fiecare copil parcurge o etapă de dezvoltare
în septenarii (perioade de câte 7 ani), în funcție de caracteristicile acestora se stabilesc unele
aspecte ale desfășurării educației, iar concepția pedagogică a școlilor Waldorf susține că numai
printr-o predare corespunzătoare necesităților interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o
dezvoltare a omului în sensul libertății, motiv pentru care a fost numită "educație pentru
libertate". Conţinutul disciplinelor nu urmăreşte însuşirea acestora, ci să stimuleze interesul
copilului pentru cunoaştere. Obiectivele esenţiale ale acestei alternative educaţionale sunt:
dezvoltarea gândirii, simţirii, voinţei copilului
Artisticul se împleteşte cu ştiinţificul şi îl susţine, armonizându-se în procesul
educaţional. Materiile principale (matematica, limba materna, istorie, geografie, biologie …)
sunt predate în cursul principal (110 minute), fără pauză, din primele ore ale zilei (orele 8-10).
Structura cursului principal (de bază) este următoarea:
1. Partea ritmică - are ca scop activarea elevilor, pregătirea pentru lecţie prin crearea
atmosferei optime pentru lucrul intelectual şi introducerea conţinuturilor aprofundate în partea
de învătare propriu-zisă. Se exersează cultivarea rostirii însotite de ritm şi gesturi, plastica
vorbirii, calculul matematic oral, cântatul vocal şi instrumental.
2. Partea de învătare - se adresează laturii cognitiv-aptitudinale; profesorul conduce
elevii către descoperirea noţiunilor şi fenomenelor studiate.
3. Partea de acțiune- lucrul individual (la caietele de epocă); se adresează voinţei.
4. Partea narativă - se adresează laturii afectiv-atitudinale și cuprinde basme, fabule,
povestiri, legende, biografii.
După instruirea de bază, de 100 minute., urmează ore care se scucced săptămânal: limbi
străine, sport, abilităţi practice, etapele meşteşugăreşti, pregătirea religioasă după opţiunile
părinţilor sau pregătire liberă dacă nu aparţine nici unei comunităţi religioase. După vârstă,
instruirea durează între 24-36 ore săptămânal. La acestea se adaugă teatru, orchestră etc.
Totuși, această gândire nu trebuie înțeleasă greșit, nefiind vorba de un învățământ ce
acordă o libertate deplină copilului, ci de o pregătire în vederea dobândirii unei gândiri
independente, odată cu maturitatea.
Principiile care stau la baza pedagogiei Waldorf sunt:
✓ transformarea ființei omenești, dezvoltarea sa și crearea unei relații între individ și lumea
înconjurătoare, cu scopul de integrare a sa în viața socială;
✓ dintre disciplinele studiate în cadrul școlilor Waldorf, un loc important îl ocupă artele,
lucrul manual, care oferă elevilor un contact cu diverse materiale și nenumărate activități
de bază ale omului (sculptură, modelare, pictură etc.), la acestea se adaugă limbajul, istoria,
geografia, matematica etc.;
✓ elevii reprezintă „scopul și rațiunea existenței școlilor Waldorf” (R. Lanz, 1994, p.85),
aceștia sunt considerați individualități și acceptați fără nicio prejudecată socială;
✓ unitatea o reprezintă clasa, iar în cazul școlii Waldorf copiii nu sunt lăsați repetenți,
considerându-se ca acest fapt are consecințe dezastroase asupra dezvoltării armonioase a
copilului;
✓ relația elev- profesor are un rol esențial; activitatea pedagogică are o caracteristică mai
personală, deoarece profesorul ia mereu legătura cu părinții copiilor referitor la activitățile
copiilor, în vederea îmbunătățirii actului didactic;
✓ timp de 8 ani profesorul predă mai multe discipline, pentru a descoperi vocațiile elevilor,
practic „scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasa” (R. Lanz,1994, p.74),
din clasa a IX-a materiile sunt predate de profesori specialiștii;
✓ profesorul predă materia cu propriile cuvinte, fără a recurge la manuale, iar elevii își
alcătuiesc propriile „manuale”, care conțin esențialul materiei predate, redate pe baza
memoriei.
În ceea ce privește evaluarea, nu există teste standardizate, extemporale, teze, ca și în
învățământul traditional, în școlile Waldorf este evalaută personalitatea elevului: scrisul,
forma, fantezia, logica, gândirea. De asemenea, se va lua în considerare efortul real pe care
elevul l-a făcut pentru a atinge un anumit rezultat.
Evaluarea se dorește a fi una calitativă, care evidențiază ceea ce e pozitiv și care critică
ceea ce este negativ doar în legătură cu ceea ce elevul ar fi în stare să realizeze. pentru a respecta
un cadru legal, școala face o evaluare cantitativă, parallel cu ceea calitativă, pe care o menține
secretă și o oferă elevului sau părinților numai în momentul în care se încheie studiile.
Nu sunt examene formale, ci contează imaginea invăţătorului despre evoluţia elevului.
La acestea se adaugă teste (caiete de epocă, pe perioade) scrise de copil. La sfârşitul anului se
face o caracterizare scrisă, amplă, pe baza căreia sunt orientaţi şi copii şi părinţii. Totul se
bazează pe interes de învăţare, nu pe presiune exterioară. Nivelul cunoştinţelor este echivalent
cu cel din şcoala tradiţională la nivelul claselor a IV-a si a VIII-a. Rezultatele la examenele
naţionale de capacitate şi de bacalaureat confirmă performanţele acestui învăţământ alternativ
şi îi conferă o poziţie egală în sistemul naţional de învăţământ.
În România, învățământul Waldorf funcționează atât ca învățământ de stat, cât și ca
învățământ privat, sub coordonarea Ministerului Educației, în baza Acordului General de
Cooperare, încheiat în anul 1996 cu Federația Waldorf România(FWR), fiind o alternativă la
sistemul tradițional de învățământ.
Federația Waldorf monitorizează întreaga activitate a învățământului Waldorf din
România, prin monitorizare la nivelul fiecărei instituții acreditate de această federație, prin
organizarea periodică a unor cursuri care duc la îmbunătățirea demersului pedagogic și
activitățile de pregătire continue ale cadrelor didactice cu scopul de a oferi acetsora abilitățile
necesare de obținere a avizelor necesare care să le permit să predea în cadrul acestei forme de
învățământ.
În prezent în România există 39 de școli Waldorf, care se împart în grădinițe, școli
primare, gimnaziale și liceale. Orașele în care se găsesc școli de tip Waldorf sunt: Alba Iulia,
Baia Mare, Bistrița, Cluj-Napoca, Buzău, București și Târgu Mureș fiind cele mai importante.
Pedagogia Waldorf îmbină în actul predării, în mod armonios grija pentru cele
trei componente ale fiinţei umane: gândire, simţire, voinţă, uneşte gândirea analitică şi
sintetică, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens şi calitativ înalt prin intermediul
simţirii artistice şi morale.
Cuvinte-cheie: pedagogie, waldorf, rudolf steiner, învăţământ

Profesor, Ancuța Stoica

Casa Corpului Didactic Al.Gavra Arad

BIBLIOGRAFIE:

• Rudolf Steiner, „Antropologia generală ca bază a pedagogiei", Triade, Cluj-Napoca,

1998
• Mușata Bocoș, Dana Jucan, „Teoria și metodologia instruirii și Teoria și metodologia
evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor”, ed. a III-a,
Paralela 45, Pitești, 2008, pag. 76-77
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie_Waldorf