Stilul de învățământ Waldorf

Filosofia care sta la baza educatiei Waldorf este filosofia antroposofica.

Termenul de antroposofie provine din limba greaca (anthropos-sophia) si
desemneaza cunoasterea omului. In afara de lumea naturala, a simturilor,
conform conceptiei antroposofice, mai exista o lume spirituala la fel de
reala ca si cea naturala. Prin introspectie, studiu si observatie practica,
fiecare isi poate descoperi propria natura interioara si realitatile spirituale
ale lumii inconjuratoare si ale universului. Aceasta duce la o traire mai
adanca si mai profunda a vietii de fiecare zi, duce la imbogatirea spirituala
a acesteia.
Natura ascunsa a omului are urmatoarele componente:
- corpul fizic (legile lumii fizice - minerale);
- corpul vietii - corpul eteric (purtator al fortelor vietii - plante, animale);
- corpul senzatiei - corpul astral (purtatorul durerii, placerii, pasiunilor -
animale, oameni);
- corpul Eu-lui (propriu numai omului, purtatoml 'sufletului omenesc
superior').
Telul principal al educatiei Waldorf este acela de a produce individualitati
capabile de a-si gasi menirea in viata. Educatia copilului in scollie Waldorf
il abordeaza pe acesta integral: 'gandire, simtire si vointa'. Activitatile
sunt proiectate astfel incat sa puna in echilibru cunostintele teoretice,
abstracte ale elevilor, cu activitati artistice si practice. Profesorii de la
aceste scoli pot respecta ritmul individual de dezvoltare al fiecarui copil,
iar modul de abordare a prezentarii cunostintelor oferite este adaptat
varstelor copiilor. De asemenea, se urmareste de catre profesori ca
fiecare dintre copii sa-si gaseasca motivatiile interioare pentru a invata si
a se dezvolta.
Trasaturile caracteristice ale educatiei Waldorf sunt urmatoarele:
1)dinamica diferentiata a procesului de invatare: incet, atent, cu multe
repetitii in clasele primare, apoi mai intens in clasele gimnaziale si in
liceu;
2)cultivarea la copil in egala masura, prin programa de invatamant, atat a
calitatilor intelectuale cat si a celor artistice si practice;
3)principiul educativ care sta la baza activitatii in gradinita si in clasele
primare este acela al imitarii, al sentimentului de respect si admiratie fata
de dascal, al cultivarii sensibilitatii artistice a elevilor; in clasele de mijloc
se incurajeaza dezvoltarea simtului observatiei, iar in clasele mai mari de
gimnaziu si liceu se incurajeaza dezvoltarea gandirii proprii a elevului;
4)orarul zilnic este specific tuturor scolilor Waldorf din intrega lume:
primele doua ore sunt dedicate materiilor de baza, predate in 'epoci', cu
durata intre 2 si 5 saptamani, urmate de ore de limbi straine, arta
plastica, muzica, euritmie, gimnastica, lucru manual;
5)in clasele mici, copiii lucreza scriindu-si propriile 'manuale' in colaborare
cu profesorul, pentru fiecare materie studiata;
6)invatamant necompetitiv, prin lipsa notelor; profesorii fac, la sfarsitul
fiecarui an scolar, evaluari foarte detaliate ale activitatilor copiilor si ale
dezvoltarii acestora de-a lungul intregului an scolar.
Învățământul Waldorf urmareste sa dezvolte personalitatea copilului
ansamblul ei si sa isi orienteze oferta de predare functie de
particularitatile diferitelor trepte de varsta ale copiilor si de cerintele
acestor trepte. Ea nu este orientata spre oferirea unei anumite pregatiri
profesionale inguste sau unei specializari.
Principalele fundamente si caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:
vizeaza transformarea stiintei omenesti, dezvoltarea sa armonioasa,
stabilirea unei relatii sanatoase intre individ si lumea inconjuratoare si
integrarea individului in realitatea sociala.
-considera cunostintele nu ca scop in sine, ci ca un instrument important
pentru formare, pentru asigurarea legaturii cu viata.
-in curriculumul Waldorf, un loc important il ocupa artele, lucrul manual,
artizanatul, care ofera elevilor un contact cu diverse materii si
nenumarate activitati de baza ale omului; lor li se adauga limbajul,
istoria, geografia, limbile straine, matematica si geometria, stiintele,
desenul, activitatile corporale, religia.
-elevii reprezinta 'scopul si ratiunea existentei scolilor Waldorf" ei fiind
considerati individualitati si acceptati fara nici o prejudecata sociala,
religioasa, de sex, de rasa sau de orice alt fel.
-unitatea functionala o reprezinta clasa, in care sunt reuniti elevi de
aceeasi varsta si care este inteleasa nu doar ca o unitate administrativa,
ci ca o individualitate; componenta unei clase nu se modifica in timp
(repetarea anului scolar este evitata, considerandu-se ca ea are
consecinte dezastruoase; exceptie fac cazurile in care toti profesorii
clasei, medicul scolar si parintii stabilesc, de comun acord, ca dezvoltarea
elevului este intarziata din punct de vedere psihic si fizic).
Esenta acestei pedagogii este considerata relatia elev-profesor.
-Profesorul tine legatura cu parintii elevilor, astfel incat activitatea sa
pedagogica are o caracteristica mai personala; cel putin o data pe
semestru, parintii elevilor se intalnesc cu toti profesorii clasei in vederea
imbunatatirii activitatii didactice.
-Profesorul preda materia cu cuvinte proprii, fara a recurge la carti
didactice, iar elevii isi confectioneaza propriile 'carti', adica niste caiete
bine alcatuite si ilustrate, care contin esentialul lectiei predate, redat pe
baza memoriei; astfel, fiecare caiet are amprenta personalitatii autorului.
-Evaluarea in scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale,
teze sau examene, ci are in vedere toti factorii ce permit sa fie evaluata
personalitatea elevului: scrisul, dedicatia, forma, fantezia, logica si
flexibilitatea gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale.
Evaluarea consta intr-o caracterizare calitativa, care evidentiaza ceea ce
este pozitiv, care critica ceea ce este negativ doar in legatura cu ceea ce
elevul ar fi in stare sa realizeze. La cererea autoritatilor din invatamant,
scoala face o evaluare cantitativa, pe care o mentine secreta si o ofera
elevului sau parintilor numai in momentul in care se incheie studiile.

Dănilă Mariana Iasmina

A6