UNIVERSIATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

DEPARTAMENTUL DE STIINTE ALE EDUCATIEI SI ALE COMUNICARII

PORTOFOLIU DIGITAL

Dinu Elena
Conversie PIPP, Anul I

Craiova 2022
1
PORTOFOLIUL DIGITAL CONTINE:

1. PROIECT COLABORATIV: Totul despre Metoda Waldorf: o forma de

invatamant alternativ
2. Prezentare PPT. Metoda Waldorf

2
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
CATEDRA DE PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Proiect colaborativ
Totul despre Metoda Waldorf: o forma de invatamant alternativ

Anul I PIPP

Membrii echipei : Profesor coordonator

Dinu Elena Prof. lector univ. dr. Alexandru C. Strunga

Craiova

3
 Totul despre Metoda Waldorf: o forma de invatamant alternativ
În 1919, dr. Rudolf Steiner, părintele antropozofiei si Emil Molt au luat hotărârea
de a fonda o şcoală care să reprezinte un fel de germene pentru o viata spirituală liberă.
De la început, organizatorii si-au propus realizarea unei scoli – SCOALA WALDORF –
la baza căreia să stea concepţii pedagogice noi, care au în vedere arta educării, nu doar
a omului pământean, ci si a omului sufletesc si spiritual. Această educaţie este orientată
antropologic, ţinând seama de necesităţile si capacităţile fiecărui individ. Conţinutul
disciplinelor nu urmăreşte însuşirea informaţiilor, ci să stimuleze interesul copilului
pentru cunoaştere. Dezvoltarea gândirii, simţirii, voinţei copilului sunt obiectivele
esenţiale ale acestei alternative educaţionale.
Pedagogia Waldorf este o artă ce acţionează direct asupra fiinţei umane în
devenire. Dascălii care predau într-o astfel de şcoală se confruntă, nu atât cu modalităţi
diferite de predare sau forme de organizare a învăţământului, ci cu întrebările: ce forţe
trăiesc în copil? Cunoscându-le, profesorul acţionează în sensul dezvoltării lor. Ce
trăsături volitive posedă copilul? Cum sunt gândirea si afectivitatea lui?

Metodele folosite pentru educarea gândirii, voinţei si simţirii copilului se

concretizează prin: exerciţiul artistic (educă voinţa), cuvântul rostit ( acţionează asupra
afectivităţii copilului, oferindu-i posibilitatea să se concentreze asupra materiei
predate), exerciţiul practic (duce la învăţarea prin faptă, prin activitate concretă,
practică).

Antropologia steineriană, ca baza a pedagogiei Waldorf, prezintă fiinţa umana de

origine spirituala, care cere forme de învăţare specifice ritmului de dezvoltare fizica,
sufleteasca si spirituala. Ele sunt cuprinse într-o programa şcolară proprie, jalonata pe
treptele de dezvoltare ale copiilor.

Pedagogia Waldorf aduce în actul predării în mod armonios grija pentru cele trei
componente ale fiinţei umane: gândire, simţire si voinţă. Ea uneşte gândirea analitica si
sintetica, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens si calitativ înalt, prin
intermediul simţirii artistice si morale.

Prima şcoala care a propus o alternativa sistemului educaţional clasic a fost şcoala
Waldorf. Întemeiată de către Rudolf Steiner la Stuttgart, ca urmare a sugestiei făcute
de conducătorul fabricii de ţigarete Waldorf Istoria, pentru copiii salariaţilor, Rudolf
Steiner va pune bazele pedagogiei Waldorf. In România după 1991, Ministerul

4
Educaţiei si Cercetării recunoaste pedagogia Waldorf ca alternativa educaţională.
Baza pedagogiei Waldorf este cunoaşterea omului si mai ales a copilului. In cazul
acestei metode educaţie se pune accent pe autoritatea dascălului in fata elevilor.
Metodica şcolilor Waldorf este bazată pe o serie de noţiuni despre dezvoltarea
omului în domeniile trupesc, sufletesc şi spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului
înţelegere pentru fiinţa lăuntrică a copilului. Acestea rămân însă numai metode de
lucru şi nu devin conţinuturi propriu-zise de predare. De pildă, se consideră că fiecare
copil parcurge o dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7 ani) şi în funcţie de
caracteristicile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfăşurării educaţiei.

Concepţia pedagogică a şcolilor Waldorf susţine că numai printr-o predare

corespunzătoare necesităţilor interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o
dezvoltare a omului în sensul libertăţii, motiv pentru care a fost supranumită "educaţie
pentru libertate". Această denumire nu trebuie totuşi greşit înţeleasă, nefiind vorba de
un învăţământ ce acordă o libertate deplină copilului, ci de o pregătire în vederea
dobândirii unei gândiri independente, odată cu maturitatea.

Principiile pedagogiei Waldorf - educaţie bazata pe legile copilăriei

Educaţia pedagogica Waldorf se bazeaza pe legile copilăriei care guvernează

aceasta perioada:

- Copilul este o unitate in simţire, voinţa si gândire. Omul este legat de lume in mai
multe feluri, prin activităţi fizice, sufleteşte, spiritualitate. Rudolf Steiner a scos in
evidenta aceasta tripla relaţie si a pus-o in legătura cu organizarea trupeasca a omului.

Capul, inima si mana au semnificaţie egala pentru dezvoltarea copilului.

Dezvoltarea capacitaţilor cognitive, morale si practice-meşteşugăreşti este stimulata din
aceasta cauza in aceeaşi măsură in pedagogia Waldorf.

- Copilul este "un organ de simt" pentru toate impresiile Orice impresie pozitiva
acţionează eliberator pentru copil, in timp ce toate impresiile negative lasă urme pentru
intreaga viata, ca nişte cicatrici atât in dezvoltarea armonioasa a organelor cat si in
sufletul copilului. Rudolf Steiner spune ca prin simţuri copilul pipăie viata, o miroase, o

5
gusta, o vede, o îmbrăţişează cu toata fiinţa lui. Se poate spune ca el "inspira" lumea cu
tot ceea ce i se oferă, iar impresiile, senzaţiile merg pana in organe, fiind plăsmuite apoi
in sentiment, in gândire.

- Copilul învaţă prin forţa imitaţiei. Forţele imitaţiei se manifesta in joc - activitate
specifica vârstei, in care copilul transforma lumea cu ajutorul fanteziei intr-un mod
individual.

Gesturile noastre, ţinuta, imaginile oferite, rostirea, faptele, dar si calitatea gândurilor
noastre vor fi imitate. Lucrurile însufleţite, bucuria, ordinea, acţiunile pline de sens vor
modela creierul copilului.

- Forţele care duc la creştere si forţele care acţionează in înţelegere sunt aceleaşi.
Cand împovăram de timpuriu memoria copilului cu noţiuni, cand suprasolicitam
inteligenta, prematur, secătuim forţele de creştere si regenerare si îi limitam fantezia pe
care se sprijină intreaga dezvoltare ulterioara a copilului.

- Omul învaţă sa fie om numai de la oameni. Cel mai important pentru copil este
contactul uman si percepţia directa. Copilul îşi va putea dezvolta calităţile omeneşti:
individualitatea, comunicarea, libertatea in voinţă, capacitatea de judecata, numai daca,
la momentul potrivit, se poate raporta deschis, direct la personalitatea care preia in
grijă educaţia lui. Înlocuirea contactului uman cu televizorul, casetele audio-video,
calculatorul, la aceasta vârsta condamna copilul la pasivitate.

- Dezvoltarea cere timp. In educaţie o treapta se clădeşte peste alta. Trebuie sa

acţionam nu după principii generale, ci in funcţie de dezvoltarea copilului, de ceea ce ii
este lui specific. Pana la şapte ani noi trebuie sa-i aducem ceva copilului prin "a face" si
nu prin a-l învaţă la nivel raţional. El nu trebuie tratat niciodată ca un mic adult.
Inteligenta copilului la aceasta vârsta este una practica, ea sta in mâini si nu in cap.
Copilul cunoaşte lumea prin joc. Rudolf Steiner spune "Jocul trebuie transformat in
învăţare si nu invers, pentru ca jocul are o seriozitate sfânta care trebuie păstrata in
învăţare".

6
 - Copilăria trebuie apărată de precocitate, de copleşirea simţurilor, de tot ceea ce
dăunează fanteziei copilului, de ceea ce dezvolta frica, agresivitatea, nesiguranţa. Fără o
copilărie deplina, senina, intreaga viata ulterioara se închirceşte. Copilăria este izvorul
unei sănătăţi corporale, a forţei sufleteşti, a gândirii individualiste si a deschiderii spre
social.

Importanta ritmului în Şcoala Waldorf.

În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se

ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea
cursului principal, ce se desfăşoară la începutul cursurilor în primele doua ore, în trei
parţi:

  o partea ritmica, prin care este solicitata voinţa copilului

  o partea cognitiva care se adresează intelectului si
  o partea de povestire care se adresează simţirii.

Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţa a persoanei educate sa fie

abordata si nu numai componenta sa intelectuala.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a

acesteia si a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibila
adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin însufleţirea lor
artistica.

Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între
orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimie,
geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

Procesul de învăţământ din Şcoala Waldorf se desfăşoară în absenta notelor. Orele

sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschişi, participând în mod natural la ora,
fără frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreabă când nu au înţeles si ies cu
curaj la tabla.

Pe de alta parte, elevii buni sunt dispuşi oricând sa-i ajute pe colegii aflaţi în
dificultate. În general, elevii învaţă mânaţi de dorinţa de cunoaştere dar si de conştiinţa.

7
Elevii primesc în mod regulat teme si lucrări de control. Scopul lor nu este însa de a
obţine o nota cât mai mare, ci de a face o lucrare cât mai buna.

Scrisul şi cititul se învaţă în Şcoala Waldorf pe parcursul primelor clase, cu accent

pe desenarea literelor şi organizarea estetică a scrisului şi a spaţiului scris. De aceea
parcursul este la început lent, dar în clasa a IV-a elevii ajung la acelaşi nivel cu colegii
lor din învăţământul tradiţional.

Desi pare mai greu la prima vedere, este mult mai sănătos pentru copil sa scrie, de
la început, pe caietul fără liniatura, întrucât liniatura este folosita exact cu scopul de a
îngrădi si limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu
pledează pentru un scris dezordonat, ci dimpotrivă, ordinea, latura estetica în general,
sunt puternic cultivate în şcoala. În absenta liniilor, elevul va trebui sa depună un efort
mai mare pentru a-si ordona scrisul. Desigur ca procesul va fi de mai lunga durata,
rezultatul va fi însa mult mai solid, ştiut fiind faptul ca, după şcoala, liniatura este
abandonata (scrisori, cereri. C.V. etc.).

Absenta manualului unic contribuie la creşterea respectului fata de cărţi si la

întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătura directa în comunicarea cu
elevii. Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în
studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului
de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, si are
posibilitatea de a adapta nivelul predării si al cerinţelor la nivelul clasei.

Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la

prima privire asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune
sa realizeze o educaţie echilibrata, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se
potriveşte, însa intervenind si cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are
înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii complete.

8
9