Buzuriu Iulian – Stefan

Universitatea din Craiova – Filiera Drobeta Turnu Severin – Litere, PIPP

Diferente si asemanari dintre

Pedagogia Waldorf si Pedagogia Montessori

Pedagogia Waldorf a fost creata la inceputul secolului XX de către Rudolf

Steiner. Ea se bazează pe antropologia dezvoltata de Steiner în cursurile de introducere
ținute în toamna anuluui 1919, înainte de începerea primelor clase, în Stuttgart,
Germania. În lume, acest sistem educativ are astăzi o răspândire largă. La nivel
mondial exista mai multe formuri de cercetare in pedagogie si de formare continuă
care asigură buna funcționare a sistemului alternativ Waldorf, protejând copy-rightul.
Este o teorie pedagogică ce propune o adaptare a educației la ritmurile
biofiziologice ale copilului. A fost fundamentată în anul 1907, în lucrarea „Educația
copilului din perspectiva științelor spiritului”. Aplicarea acestei teorii s-a făcut în 1919
la școala pentru copiii angajaților de la fabrica de țigarete Waldorf-Astroia din
Stuttgart, după care s-a creat o întreagă rețea de școli.
Această teorie asigura exprimarea liberă a copiilor prin activități artistice( muzică,
dans, desen), lucrări practice( grădinărit, apicultură, silvicultură etc.).
Prin intermediul pedagogiei Waldorf se oferă o alternativă educațională care să
implice în procesul de învățământ al întregii ființe a copilului.Adică se învață exact
aceleași materii ca-n orice altă școală, dar metodele de predare sunt diferite,
urmarindu-se nu numai bombardarea intelectului cu informații, ci și rafinarea
simțurilor și modelarea sensibilității sufletești față de ceea ce este frumos și bine.
Pedagogia Montessori pune copilul in centru. Copiii învață într-un mediu non
competitiv și care îi susține în permanemță, concentrându-se pe individualitatea
copilului și pe nevoile lui specifice. Copiii sunt încurajați să muncească independent,
în ritmul lor, educatorul putând să lucreze cu fiecare în parte sau în grupuri mai mici.
Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilități și îi ajutăsă își dezvolte stilul
personal de acumulare a cunoștințelor, timp în care educatorii acționează ca un ghid
care le incurajează și le facilitează acțiunile.
Un principiu esențial al educației Montessori este că educatorul trebuie să fie în
permanență atent la ce face copilul și nu invers. Educatorul este, o parte foarte
importantă a acestui proces.

1
 Buzuriu Iulian – Stefan
Universitatea din Craiova – Filiera Drobeta Turnu Severin – Litere, PIPP

El trebuie sa creeze mediul deosebit și ordonat, în care copilul să poată învăța.

Educatorul si copiii împart tot spațiul dintre ei. Nu exista o zonă destinată educatorului
sau o catedra și tot spațiul este folosit pentru activități.

Metodele învățământului Montessori sunt:

- Educatoarea are un rol de a nu interveni in clasă;
- Mediul și metoda incurajeaza autodisciplina;
- Predarea este individuala;
- Grupele sunt alcătuite din copii cu varste cuprinse între 3 și 6 ani;
- Lucrul în grup încurajează copiii să învețe singuri si sa se ajute între ei;
Cele doua teorii se diferențiază prin intermediul mai multor principii de bază, spre
exemplu:
- În teoria Montessori profesorul este doar un ghid în procesul cunoașterii, școala
ncrede în copil și în faptul că acesta știe ce își dorește de la viață pe cand in teoria
Waldorf profesorul îndrumă copilul spre aprofundarea cunoștințelor, copilul
supunându-se materiilor care îi sunt impuse;
- teoria Montessorieste liberă din punct de vedere al spiritualității, spre deosebire de
Waldorf, ce impune atropozofia, adică omul trebuie să aibă o înțelegere profundă a
umanității;
- în teoria Montessori copilul folosește jucăriile educative, iar in teoria Waldorf copilul
este încurajat sa își confecționeze singur jucariile;
- în teoria Montessori cei mici învață din contactul cu lumea înconjurătoare spre
deosebire de teoria Waldorf în care se pune accentul pe dezvoltarea laturii arrtistice la
vârste mici-artă, muzică.
Un element important în metoda Montessori este faptul că dr. Montessori și-a
construit sistemul de educație pe baza observării copiilor. Observând și identificând
perioadele senzitive- intervaluri de intensă concentrare în care copilul poate absorbi la
potențial maxim un anumit tip de abilități sau cunoștințe- Maria Montessori a înțeles
că este nevoie de un mediu pregătit care să ajute adultul să susțina dezvoltarea
copilului. O parte esențială a acestuia o reprezintă baza materială originală, cu
materiale didactice specifice( elaborate
de ea), organizate pe zone de interes care sunt denumite arii curriculare. Acestea din
urmă sunt în număr de cinci, definesc disciplinele studiate și sunt prezente în orice
clasă Montessori, oriunde în lume: viață practică; senzorial; matematică; limbaj; științe
și activități culturale, spre deosebire de teoria Waldorf unde curriculumul este ca și
programele oficiale, un instrument care facilitează munca profesorului. Cu toate

2
Buzuriu Iulian – Stefan
Universitatea din Craiova – Filiera Drobeta Turnu Severin – Litere, PIPP

acestea, programa școlară Waldorf urmărește să explice dezvoltarea fiecărei discipline

din punctul de vedere al dezvolării copilului.
In teoria Waldorf curriculum este unul conceput ca o hartă a unui proces viu, nu
este prescriptivă, ci descriptivă. Toate astea însemnând faptul că Pedagogia Waldorf
încearcă să adapteze curriculumul la dezvoltarea cognitivă individuală a fiecărui copil,
indiferent de vârsta acestuia. Pedagogia Waldorf creează, în funcție de fiecare timp și
context, cele mai potrivite metode educaționale pentru copii.
Copilul are o relație foarte diferită de adult cu mediul său. Adultul este în general
influențat de dei, scopuri predeterminate,reprezentări și opinii. La copil nu este așa,
din pricina faptului că forțele gândirii se dezvoltă progresiv. Pentru ca, copilul ar
trebui a-și construi corpul fizic într-un mod sănătos.
Potrivit investigațiilor efectuate de Rudolf Steiner, în primii 7 ani de viață copilul
își termină dezvoltarea tuturor organelor interne. Odată cu schimbarea dinților vine și
momentul in care putem stimula memoria copilului. De aceea în școlile Waldorf copiii
învață să citească și să scrie de la vârsta de 6-7 ani.
În pedagogia Montessori, profesorul, numit adesea “ghid ”, are mai curând rolul
celui care invită și însoțește elevul în cunoaștere, decât pe al celui care “furnizează”
cunoașterea.
Rolul pe care îl are în transmiterea informațiilor nu este nici pe departe atât de
important și central cum este cel de a facilita accesul copiilor la cunoaștere. Iar felul în
care învățătorul conectează copiii la cultură reflectă caracteristicile de vârstă a
copiilor. Ca atare, intervențiile învățătorului sunt scurte, corecte, fascinante. Scopul lor
este să incite copilul la cercetări cât mai multe, decât să ofere răspunsuri prefabricate.
Spre deosebire de rolul profesorului în teoria lui Montessori, în teoria lui Waldorf
rolul profesorului este reprezentat de faptul ca un profesor are datoria de a-i acorda
copilului o educație adecvată ce nu presupune doar a-l ajuta să se integreze
respectivelor condiții culturale, economice și sociale. Educația într-o lume care se
transformă de la o zi la alta într-un ritm amețitor, impune părinților și pedagogilor
întrebarea: cât de creativi, independenți, liberi și plini de inițiativă pot deveni tinerii
prin intermediul educației și al școlii? Raspunsul depinzand doar de indrumatori.
In pedagogia Montessori materialele trebuie să indeplinească anumite condiții.
Materialele trebuie sa fie din câte un singur exemplar în clasă. Acestea trebuie sa îl
poată conduce pe copil la o activitate independentă, trebuie să dețină control asupra
erorii, sa fie atractive, să răspundă unei anumite nevoi a copilului și să izoleze un
anumit concept. De exepmlu, unul dintre materialele foarte cunoscute este Turnul
roz(imagine). La prima vedere acesta nu are nimic deosebit dar în spatele lui sse

3
Buzuriu Iulian – Stefan
Universitatea din Craiova – Filiera Drobeta Turnu Severin – Litere, PIPP

ascund foarte multe scopuri indirecte. Turnul este constituit din 10 cuburi de diferite
dimensiuni(gradate cu exactitate), ce au singură culoare pentru a nu distrage copilul de
la scopul principal al materialului: acela de a fi aranjat în ordine de la mare la mic.
Activitatea nu poate părea foarte interesantă pentru un adult, insă copilul este rugat să
construiască turnul într-o zonă mai îndepărtată de locul lui de bază. Astfel, el trebuie
să care acele piese dintr-o parte a sălii în cealaltă. Făcând această mișcare, se dezvoltă
memoria musculară a copilului.
Spre deosebire de pedagogia Montessori, la pedagogia Waldorf grupa de grădiniță
este construită astfel încât să se asemene mediului familial. Materialele simple și
sugestive, culorile care lasă imaginația să zburde, sunt de găsit în această grupă. Tot ce
se află în ea, este gândit spre dezvoltarea armonioasă a copilului mic. Majoritatea
obiectelor sunt din materiale naturale, precum lemnul, lâna, ceramica etc. . Jucăriile și
obiectele sunt dispuse pe centre. Casa păpușilor sau centrul Joc de Rol, pe care îl
regăsim și în alte tipuri de educație, este plin de obiecte și jucării care doar sugerează
fizionomia unei fețe. Spre exemplu, păpușile sunt confecționate din pânză sau din alte
materiale naturale. Găsim căsuțe de lemn și animăluțe tot din material natural pictate

4
Buzuriu Iulian – Stefan
Universitatea din Craiova – Filiera Drobeta Turnu Severin – Litere, PIPP

Sugestiv. Obiecte identice cu cele pentru activitățile adulților, doar că aduse la

dimensiunea potrivită lor. La jocurile libere sau dirijate, folosesc materiale precum
scoici, licheni naturali, plante, conuri de brad, pietre, bucăți de lemn, ghindă etc. .
Toate acestea sunt aranjate pe rafturi, de obicei în coșuri de nuiele. Există și o mini-
bucătărie, unde toate elementele sunt realizate din lemn, ceramică și metal, nicidecum
plastic. Un obiectiv bine structurat găsit ca material în grupa Waldorf, este masa
anotimpurilor care se decoreaza în funcție de epoca săptămânii.
Principiile pedagogiei Montessoriene pun mare accent pe ideea de libertate a
copilului, aceasta nu este totala. Există și limite ale acestei libertăți: “ Libertatea
copilului trebuie să aibă ca limită interesul colectiv, iar ca formă ceea ce numim
educația bunelor comportări și a atitudinilor”. Iată deci până unde merge libertatea
individului: până la limita colectivității. Dincolo de aceasta si dincolo de bunele
atitudini sau maniere nu se poate merge. Prin urmare, cei care considera că pedagogia
libertății trebuie să tindă spre eliminarea tuturor barierelor în calea exprimării libere a
copiilor se înșeală. Maria Montessori ne arata o cale pedagogică în care copiii sunt,
într-adevăr, liberi, dar această libertate nu depășește normalitatea( definită în cele din
urmă, colectiv, în maniera lui Emile Durkheim).
În comparație cu aceasta, pedagogia Waldorf își bazează abordarea educaționalăă
pe antroposofie, o dissciplină ezoterică dezvoltată de Steiner, pentru a investiga și a
reconcila ceea ce el crede că sunt legăturile dintre lumea fizică și cea spirituala. Pentru
aceasta au făcut obiectul diferitelor crittici; printre acestea acuzația de a fi școli
confesionale, acuzație pe care aceste școli o refuză, deoarece ar învăța cunoașterea
diferitelor religii și tradiții ale omului.
Cele două pedagogii, Montessori și Waldorf se aseamană prin faptul ca sunt sisteme
de educație construite pentru a fi cât mai aproape de copil oferind un mediu de
învățare foarte placut. Ambele sisteme își propun să descopere aptitudinile copilului și
în același timp să îl ajute să se dezvolte moral. Cele două tipuri de școala descurajează
prezența televizorului în viața copilului și consideră acest lucru determinant pentru
dezvoltarea educațională, intelectuală și socială a celui mic.

5
Buzuriu Iulian – Stefan
Universitatea din Craiova – Filiera Drobeta Turnu Severin – Litere, PIPP

Pe de altă parte, cele doua au si deosebiri aflandu-se fiecare cu o conceptie aparte si cu

anumite reguli si idei, spre exemplu, stadiile de dezvoltare se deosebesc, pedagogia
Montessori având 4 stadii de dezvoltare, pe când pedagogia Waldorf are doar 3 etape
principale de dezvoltare. Cele doua se diferențiaza prin foarte multe reguli si idei de
dezvoltare a individului, însă acesta este un lucru bun pentru ca datorita modului
diferit de a-i educa pe cei mici fiecare părinte are oportunitatea de a alege ce consideră
că este mai bine pentru copilul sau.