Tema 1.

Planul lui Dalton

" Planul lui Dalton" este un sistem bazat pe invatare prin aplicarea unei
abordari individuale pentru fiecare elev. Aceasta tehnica a fost dezvoltata de
Helen Parkhurst in 1919 si a fost introdusa pentru prima data intr o scoala
pentru persoanele cu handicap, urmand ca in 1920 sa fie adoptata la liceul
Dalton din Massachussetts. Acest sistem reprezinta reactia unor profesori
progresisti la deficientele inerente din sistemul traditional de clasificare a
elevilor.
" Planul lui Dalton" consta in impartirea fiecarui subiect intr un cadru
academic sau un program de scoala pentru diferite sarcini periodice ( lunare
sau saptamanale). Elevii primesc liber arbitru in a-si planifica propriile
programe de lucru, insa in acelasi timp sunte responsabili de a indeplini o
sarcina inainte de a incepe un alt program. Cea mai acceptabila metoda de
formare este lucrul in grup. Odata ajuns popular in mai multe state precum
Statele Unite, Marea Britanie si in lumea occidentala in general, "Planul lui
Dalton" a inceput, totodata a fi si criticat datorita abordarii sale individualiste
distincte.
Helen Parkhust descrie instruirea conform Planului lui Dalton in urmatorul
fel: "Sa ne gandim la scoala ca un laborator social in cazul in care elevii insisi
sunt experimentatori si nu victime ale unui sistem complicat si strict. Sa ne
gandim la ea ca la un loc in care conditiile predominante sociale se regasesc ca
si in viata reala.".
Helen Parkhust a-a nascut pe 8 martie 1886, in orasul Durand( Wisconsin,
SUA). A murit la 1 iunie 1973 in New Milford, Connecticut. De asemenea, in
timpul vietii sale a fondat o scoala in Dalton, New York.
Helen Parkhust a absolvit colegiul din River Falls( statul Wisconsin) in anul
1907, a sustinut teza de la Universitatea Columbia si a studiat la universitatile
din Munchen si Roma. In timpul manifestarii studiilor din cadrul universitatii
din Roma, Helen a intalnit-o pe remarcabila profesoara Maria Montessori.
 Inca de cand era la scoala Helen considera metoda de invatare la care era
supusa una foarte dificila deoarece i se avea reguli stricte precum: stati,
ascultati practicati si repetati mereu. Acest lucru a fost si inspiratia ei pentru a
dezvolta in totalitate “ Planul lui Dalton”. Astfel, in 1922, Helen Parkhust
reuseste sa isi prezinte teoria educatiei prin inermediul cartii al carei subiect
era chiar Planul lui Dalton, carte in care a concretizat principiile care stateau la
baza metodei sale de predare:
• libertate;
•responsabilitate;
• cooperare.
In compareatie cu modul de invatare care este subiectul principal in Planul
lui Dalton, modul de invatare romanesc este foarte diferit, avand un mod
propriu de organizare si functionare ce nu permite elevului sa invete in modul
sau specific, ci mai mult dupa tipare, astfel elevul fiind incapabil ca pe termen
lung sa progreseze in mod individual asa cum si ar dori.
Pot spune ca sunt de parere ca sistemul de invatamant romanesc se
aseamana foarte tare cu cel pe care Helen Parkhust l-a detestat atat de tare in
perioada in care era eleva. In prezent, modul in care informatiile ne sunt date
si modul in care noi trebuie sa le asimilam si sa le redam este, intr-adevar mai
evoluat, adica lectia ne este predata iar noi o putem adapta in modul in care ne
este mai simplu sa o redam, insa trebuie sa fie asemanator pentru a fi clasificat
corect.
In zilele noastre sistemul de invatamant romanesc se desfasoara iin felul
urmator: profesorul preda lectia, elevul are atributia de a o invata iar ora
urmatoare este evaluat de catre profesor care se convinge daca elevul a
asimilat sau nu informatia. In acelasi timp, elevul are dreptul de a alege ce
doreste sa invete insa nu in totalitate, adica, incepand cu scoala generala nu ii
este permis sa aleaga ceea ce vrea sa invete, fiind nevoit sa asimileze informatii
la toate materiile din diferite domenii. Odata cu terminarea gimnaziului, elevul
isi alege liceul in functie de un profil anume pe care sa il urmeze, acest lucru
insemnand ca, intr-adevar putem alege singuri ce vrem sa invatam intr-o
oarecare masura.
 In perioada liceului, elevul este supus din nou la urmarea unor cursuri care
de regula nu il intereseaza si nu il ajuta sa se pregateasca pentru a avansa in
modul in care isi doreste, fapt care, dupa parerea mea il tine pe loc
nemaiputand sa isi concentreze atentia pe ce este mai important pentru
dezvoltarea sa, fiind prins de informatii ce nu il ajuta absolut deloc in a se
dezvolta la potential maxim in directia in care isi doreste sa exceleze.
De regula, fiecare elev este diferit, asta inseamna ca niciun elev nu va putea
niciodata sa redea o informatie asa cum ii este transmisa deoarece fiecare
invata in ritmul sau iar sistemul actual de invatamant romanesc nu se
concentreaza pe acest fapt, punand accentul pe faptul ca fiecare elev trebuie
sa invete exact asa cum primeste informatia, asta daca vrea sa primeasca un
calificativ bun care conteaza mai departe.
In concluzie, spre deosebire de masura mare in care Planui lui Dalton
permite elevului de a progresa si a se dezvolta in ritmul sau, actuala organizare
si functionare a sistemului de invatamant romanesc permite intr-o foarte mica
masura elevului sa progreseze in ritmul sau, restrictionand elevul de a se
dezvolta pe planul care il atrage mai mult, printr-un mod strict aplicat prin
intermediul calificativului care se concentreaza pe a reda o informatie primita
asa cum este transmisa, nu asa cum este inteleasa de fiecare in parte.