,, ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEV – STATEGII DIDACTICE

ACTIVIZATOARE .

Învăţarea centrată pe elev a marcat o adevarată revoluţie în învăţământul din şcoala româneascaă . Astfel că , în locul
unei şcoli care pune în centrul preocupărilor sale conţinutul învăţământului şi învăţătorul / profesorul , nesocotind cerinţele elevului
, astăzi este promovată şcoala în care elevul este cosiderat pionul principal , şcoala care ţine seama de interesele şi trebuinţele lui
specifice , permiţând acestuia împlinirea sa . În această idee avem obligaţia de a cunoaşte personalitatea copilului ca bază de
elaborare a comportamentului educativ al dascălului şi a creării unui mediu favorabil formării elevilor în funcţie de aptitudinile ,
dorinţele şi interesele lor.
În contextul schimbării complexe şi accelerate a realitătii contemporane şi a tranziţiei ca element specific al acestei schimbări
pe plan naţional , învăţămantul romanesc pare a se afla în situaţia în care propriile mecanisme reglatoare nu mai reuşesc să facă
faţă suficient de rapid presiunii exercitate , iar fenomenul inovativ riscă să producă , în absenţa unei necoordonări , efecte nedorite.
Discutându-se despre legitimitatea schimbărilor în educaţie s-a uitat adesea esenţa problemei, respectiv beneficiarul oricărei
schimbări din şcoală , astfel că , la începutul secolului XX , pedagogi , psihologi , medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia
şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţii muncii , considerând că şcoala îi închide copilului
orizontul în loc să i-l deschidă , îl obligă la nemişcare , lipsă de reacţie şi deci , nu-l pregăteşte pentru viaţă.
Predarea tradiţională în sensul în care învăţătorul ţine o prelegere , face o demonstraţie iar rolul elevilor este acela de a urmări , nu
produce învăţare decât în mică măsură. În şcoala centrată pe elev , profesorul capătă la prima vedere o ,, oarecare paloare ,,căci ,
elevul este,miezul problemei .Cadrul didactic exercită roluri cu mult mai nuanţate decat înainte.Sucesul la clasa depinde de
competenţele profesorului de a crea oportunităţi optime de învăţare pentru fiecare elev. Profesorul acţionează mereu , dar adecvat
şi adaptat nevoilor grului.
Învăţământul modern , centrat pe cel ce învaţă , are o seama de calităţi care îl diferenţiază net de cel tradiţional . Curricumul şi
învăţarea sunt individualizate la maxim , iar selecţia conţinuturilor se realizează în funcţie de posibilităţile , interesele , nevoile
celui care învaţă.Utilizarea timpului este supla , elevii progresând în ritm propriu. Se încurajează învaţarea independentă , iniţiativa
, elevii sunt activi oferindu-li-se maximum de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea, atât în instituţia şcolară cât şi în afara acesteia.
Orice experienţă nouă de învăţare este corelată cu precedentele. Cadrul didactic este , înainte de orice , persoana resursă . El
informeaza elevii şi le facilitează accesul la informaţii, diagnostichează dificultăţile elevului, îl orientează fără a-l contrazice ,
lucrează individual sau în grupuri mici.
Strategiile didactice activizatoare pledează pentru metodele de dezbatere în grup , de munca în echipă de sprijin reciproc , de
ascultare şi acceptare a ideilor , pentru cultivarea capacităţii de selectare a celor mai bune idei /soluţii. Învăţarea centrată pe elev
pledează pentru transferul de creativitate , adaptabilitate şi deschidere către nou , de la profesor la elev.
Fiecare elev trebuie stimulat să înveţe pe masura capacităţii sale. Eminescu spunea : ,,judecând singur şi dându-şi seama de natura
lucrurilor ,, copilul învaţă,,. Fundamental pentru o învăţare eficientaă este deplina angajare a elevului în actul învăţării . Numai
experienţele trăite cu intensitate de elev declanşează învăţarea.
Activizarea elevilor în urma aplicării metodelor activ- participative determină transformări în structura psihică a elevului
producând învăţarea. Nu se pote concepe predare – învăţare - fără evaluare , o activitate complexă de apreciere a predării , pe de
o parte , şi a activităţii de învăţare a elevului , de cealalta parte. O evaluare corect făcută , transparentă şi consecventă reglează şi
ameliorează procesul instructiv educativ în ansamblu.
 Predarea eficientă motivează elevii pentru învăţare , iar evaluarea eficientă optimizeaza predarea învăţarea.
Metodele active de învăţare antrenează procesele intelectuale ale elevilor şi imprimă învăţării un pronunţat caracter activ formativ
. Elevul este orientat să- şi îndrepte eforturile nu atât pentru reproducerea cunoştinţelor , ci pentru operarea cu ele. Învăţarea în
metodologia didactică nu înseamnă renunţarea totală la metodele tradiţionale , ci imprimarea unui caracter activ acestora.
Elevii nu mai sunt pasivi la dobandirea cunoştinţelor , ci participă nemijlocit la dobandirea acestora. Elevii inşişi trebuie să
organizeze ceea ce au auzit şi văzut întrun tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei , a
investigaţiei , a acţiunii şi eventual a predari , învăţarea nu are loc. Învăţarea presupune întelegerea , iar aceasta înseamnă mai mult
decat cunoaşterea faptelor , elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred , ei formulează noile cunoştinţe
prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja.
Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii , învăţarea eficientă necesită preluarea de catre
elevi a controlului asupra propriei învăţări , iar capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul în care elevii
învaţă pentru inţelegere şi învaţă cu înţelegere.
Un rol foarte important în activitatea de învăţare centrată pe elev este de a alege strategii didactice activizatoare astfel încât să se
facă simţită contribuţia la transmiterea unor informaţii noi şi formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale – instrumente ale
asimilării noilor cunoştinţe. Dascălul este acela care crează situaţii didactice , organizează şi îndrumă activitatea elevului ajutându-
l să înveţe. Învăţarea nu se realizează prin mijlocirea percepţiei , ci prin activitatea mintală efectivă a elevului. Prin urmare ,
suporturile prezentate nu sunt simpe materiale intuitive , deoarece ele îşi îndeplinesc fucţia didactică numai dacă sunt utuilizate
efectiv, asigurând astfel caracterul complementar al predării - învăţării.
Din multitudinea de metode amintim : Prelegerea , Braistorming , Ştiu / vreau să ştiu / am învăţat , Jurnalul cu dublă
intrare , Eseul de cinci minute , Ciorchinele , Turul galeriei , Cubul , Bulgărele de zăpadă , Mozaicul , etc. Se spune că ,,omul cât
trăieşte învaţă ,, şi organismul său funcţionează normal. Orice om învaţă din experienţă ( şi cu ajutorul ) altora şi din proprie
experienţă , în şi din situaţii reale , trăite , dar şi din situaţii imaginare , ipotetice. Învăţăm în mod spontan , neintenţionat , dar şi în
mod organizat şi dirijat , atât întrun cadru instituţionalizat ( şcoală , universitate etc. ) dar şi în afara acestuia , în contexte formale
, nonformale şi informale. De aceea în contextul social - istoric actual educaţiei îi revine responsabilitatea formării de cetăţeni şi
specialişti capabili să abordeze şi să rezolve provocările majore ale acestui nou sistem.
Elevul trebuie să fie învăţat să treacă de la ,, a şti ,, la ,,a şti ce să facă cu…,, Noua modalitate de desfăşurare a activităţii
didactice asigură o mai bună corelare gândire – învăţare , iar pe noi ne pune în situaţia de a reflecta asupra întrbării ,,Cum
predăm ?,,
Lucrul pe grupe sau în perechi ar putea presupune activizarea doar a unor elevi , în timp ce alţii asteaptă doar să copieze. Spiritul
de echipă este însă foarte dezvoltat şi nu de puţine ori am auzit comentarii de genul : ,, Domnul profesor , X aşteaptă să scrie ce îi
spunem noi. El nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemei.,, Iată că spiritul critic se manifestă .
Fără îndoială , este adevărat că acela care învaţă trbuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că
nimeni nu pote face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această
construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea
proprie , ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul este fundamental social. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul
achiziţiilor în contexte noi.
Este nu doar simplu activă , individual activă, ci interactivă . Recipricitatea este un stimulent al învăţării , când acţiunea comună
este necesară , când reciprocitatea este activă în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat , atunci par să existe procese
care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului. Gruparea şi sarcinile
în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că :
 Elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale.
  Elevii odată implicati îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează , iar aceasta conduce la noi
conexiuni în sprijinul înţelegerii .
 Elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar a preda celorlalţi colegi ceea ce au
învăţat.
Iată câteva modalităţi de a forma rapid grupuri : cărţile de joc , cartoane cu numere , cartoane cu sinboluri , aniversarea , alte
materiale.
n acest mod , elevii se grupează odată cu distribuirea materialelor de lucru în funcţie de marcajele ce le conţin. În şcoala centrată
pe elev , profesorul capătă la prima vedere o ,,oarecare paloare,, este evanescent , căci, elevul este miezul problemei. Cadrul
didactic exercită roluri cu mult mai nuanţate decât înainte.
Succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a creea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare elev. Profesorul
acţionează mereu , dar adecvat şi adaptat nevoilor grupului. Ca să poată implica , cu adevărat , pe cel care învaţă , metodele activ
- participative pun accentul pe procesele de cunoaştere şi nu pe produsele cunoaşterii. Ele sunt deci , metode care ajută elevul să
caute , să cerceteze , să găsească singuri ieşirea din problemă ; să prelucreze cunoştinţele , să ajungă la reconstituiri şi sistematizări
de cunoştinţe ; întrun cuvânt îl învaţă să lucreze independent. Metodele de acest tip se disting prin caracterul lor solicitant ; ele pun
in acţiune , sub multiple aspecte , forţele intelectuale ale elevului - gândirea , imaginaţia , memoria şi voinţa.
Pentru aplicarea metodelor intractive de grup este necesar mai mult timp , diversitate de idei ,angajare în acţiune , descoperirea
unor valori, responsabilitate didactică , încredere în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului
instructiv- educativ. Aplicarea acestor metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece prin rezolvarea
situaţiilor de învăţare ei exercită gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj , comportamentul unui copil ,
ideea , fapta , nu critică personajul din poveste sau copilul , ci adultul. Metodele îi învaţă pe copii că un comportament întâlnit în
viaţa de zi cu zi poate fi criticat , pentru a învăţa cum să-l evităm aducând argumente , găsind soluţii , dând sfaturi din care cu toţii
învăţăm.
Aceste metode implica lucrul pe grupe mici de copii. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită , dar încurajaţi îşi
vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înţelege , prin exerciţiu , să nu-şi marginalizeze partenerii
de grup, să aibă răbdare , să coopereze şi să se tolereze reciproc.
Aplicarea acestor metode necesită mult tact pedagogic din partea cadrelor didactice , deoarece trebuie să-şi adapteze stilul
didactic în fucţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor.
Pentru fiecare găsind gestul , mimica , sfatul , întrbarea , lauda/aprecierea , entuziasmul în concordanţă cu situaţia dată şi totul va
veni de la sine.
Cunoscandu-ne copiii şi problemele lor vom şti să alegem metodele optime şi vom putea obţine rezultate şi avantaje pe care
aceste metode ni le oferă . În cadrul fiecărei metode copiii primesc sarcini de învăţare. Acestea sunt diferite de la o metoda /tehnică
la alta încât explorează o mare varietate de capacităţi.
Sarcinile de lucru trebuie să îndeplinească , pentru a avea efect maxim , anumite condiţii :
 Să fie transmis timpul alocat sarcinii de lucru ;
 Să fie descrisă gradual ;
 Să fie legată de viaţa reală ;
 Să ofere posibilitatea copiilor de a se auto evalua , corecta , de a comunica cu colegii ;
 IÎ formularea întrebărilor să se folosească taxonomia lui Bloom ;
 Limbajul adecvat vârstei şi sarcinii de lucru.
Între sarcinile de învăţare şi nivelul de asimilare de catre copii trebuie să existe compatibilitate. Pentru rezolvarea sarcinilor de
învăţare trebuie găsite ,,cheile de investigare,,(analize , comparaţii , investigţtii , experimente) pe care copiii învaţă să le folosească
la descifrarea noilor concepte, idei , probleme.
 Orice cadru care foloseşte această învăţare activă , dă dovadă de flexibilitate şi adaptabilitate la cerinţele unui învăţământ
modern. Cel mai greu este de luptat cu rutina şi confortul unor metode deja uzate, depăşite iar noul întotdeauna sperie . Te sperie
mai ales când (orice metoda )trebuie mai întâi să te documentezi , să citeşti , să adaptezi metodele activ – participative pentru
nivelul clasei pe care o conduci. A prelucra şi adapta metodele noi , de a învăţa tu ca dascal - cum , cât , şi când să le aplici, este o
provocare pentru dascălul cu vechime în învăţământ. Metodele trebuie introduse , pe paşi mici , pe secvenţe pentru a da copilului
timp să se obişnuiască cu noul stil de lucru , cu ,, libertatea de acţiune,, cu libertatea de a conlucra cu celălalt , de a forma o echipă
, de a face primele reţele şi legături între cunoştinţele asimilate anterior.
De la un rol de dirijare şi ghidare , de transmiţător de informaţii , din toate domeniile cadrul didactic trece treptat în umbră ,
lasând echipa să coopereze şi să descopere facând conexiuni. Dacă cadrul didactic reuşeşte să treacă de barierele de confort oferite
de experienţa acumulată ( şi a varstei) şi încearcă să se muleze pe noile cerinţe, cei mai caştigaţi sunt copiii. Ei sunt deschişi
întotdeauna spre nou , îi incită dorinţa de cunoaştere, competiţia , au spiritul de joc înăscut iar beneficiul intelectual este deosebit.
Atmosfera din sala de clasă depinde în mare măsură de varietatea stilurilor de predare pe care le utilizează dascălul. Atitudinea
unui dascăl entuziast este de regulă contagioasă . Dascălii care utilizează aceleaşi tehnici în fiecare zi sunt percepuţi ca neinteresanţi
şi monotoni. Predarea bazata pe metode active dublată de disponibilitatea dascălului de a utiliza lauda şi încurajarea creşte
implicarea copiilor în activităţi şi creează o atmosferă pozitivă , lipsită de tensiune. Nivelul de interes al copiilor poate fi susţinut
de menţinerea unui nivel de activare adecvat . Folosirea metodelor interactive în realizarea activităţilor din şcoli ajută copiii să-şi
formeze personalitatea , să- şi descopere stilul propriu de gandire şi acţiune , să şi-l modeleze. Întrun cuvânt, învată exersand –
DEMOCRAŢIA.
Învăţarea centrată pe elev , învăţarea activă şi interactivă, este o dimensiune importanta a învăţământului românesc. Însă
piesa de rezistenţă a parteneriatelor de învăţare , rotiţa indispensabilă care avizează transferul achiziţiilor copilului în contexte noi
, este tot resursa umană. Măria sa, cadrul didactic.
BIBLIOGRAFIE :

 Stanciu, Ion- Gh. : Şcoala si pedagogia în secolul XX, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti ,
1983.
 Cerghit, Ioan, 1980,- ,, Metode de învăţământ ,, Editura didactica şi Pedagogică, Bucureşti
 Golu , P. - ,,Învăţare şi dezvoltare , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti ,1985.
 Cucoş , Constantin , - Pedagogie , Editura Polirom , Iaşi , 2004
 Moise , Constantin - ,, Concepte didactice fundamentale,, Editura Ankaro
 ,,Predarea intereactivă centrată pe elev - Modul de dezvoltare profesională a cadrelor didactice ,,
Bucureşti 2005
FIŞĂ DE ÎNSCRIERE LA SIMPOZION
“Învăţământul contemporan pe coordonate europene”
ediţia a IV-a, 31 octombrie 2008

AUTORII LUCRĂRII:
1.
NUMELE....BURDUJOC........................................PRENUMELE......GABRIELA.........................
.......
SPECIALITATEA..............PROF.PSIHOLOGIE
..............................................................................
ADRESA DE DOMICILIU ..
STR.GH.FILIPESCU BLOC C9 SCARA B AP 10
BOTOŞANI............................................................................
..................................................................................................................
TELEFON FIX/ MOBIL ..028213545.................................................................................
E-MAIL
Gabiburd@yahoo.com.................................................................................................
ŞCOALA.cu clasele I – VIII nr.7
Botosani...................................................................................................
ADRESA ŞCOLII ...str. Vârnav nr.7 Botoşani judeţul
Botoşani.......................................................................................
..................................................................................................................

2.
NUMELE...Burdujoc.........................................PRENUMELE....Gabriela................................
..
SPECIALITATEA.........prof.psiholog...................................................................................
ADRESA DE DOMICILIU ..Gh. Filipescu 8 bloc.C9 sc. B
Ap.10.............................................................................
..................................................................................................................
TELEFON FIX/ MOBIL ...028213545................................................................................
E-MAIL
....gabiburd@yahoo.com..................................................................................................
.
ŞCOALA....nr.7 Botosani..................................................................................................
ADRESA ŞCOLII ....Str. Vîrnav nr. 7
Botoşani......................................................................................
..................................................................................................................

TITLUL LUCRĂRII .....................................................................................

.........Invatarea centrata pe elev...- strategii didactice
activizatoare......................................................................................................

SECŢIUNEA la care se înscrie ........profesori...............................................................

PARTICIPARE: DIRECTĂ / X INDIRECTĂ

MIJLOACE DE CARE AVEŢI NEVOIE PENTRU PREZENTAREA LUCRĂRII :

Calculator / Videoproiector / CD-player
Altele : ..............................................................................................

TAXA DE PARTICIPARE A FOST ACHITATA CU mandat postal nr. 3062................../din..7

oct. 2008.........