Realizarea obiectivelor educatiei depinde in mare masura de calitatile si competentele

educatorului/educatoarei, care, prin actiunile sale, prin personalitatea sa, reprezinta un

model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultura in comunitate.
Educatorul/ea indeplineste o misiune de o importanta deosebita – aceea de a asigura
formarea si pregatirea copilului catre viata.

Este dificil a descrie in citeva fraze trasaturile ce disting un bun educator. Chiar daca am
incerca sa alcatuim o lista a “ingredientelor” necesare, nu v om reusi sa oferim decit o
schita de portret, niste repere care ar putea servi ca ghid general de formare, si nu
solutia certa pentru edificarea unui imagini integre.

Daca intrebam copiii cum ar vrea sa fie educatoarea lor, ei ne vor raspunde, desigur,
“frumoasa si buna”. Chiar daca nu semanam cu “zina cea buna”, ea ii poate fermeca
printrun zimbet sau printr-o privire incarcata de dragoste, prin calitati deosebite, prin
voce-i blinda si copii o vor considera drept cea mai frumoasa si cea mai buna
educatoare din lume.

Comportamentul didactic, insusirile de personalitate, competentele dobindite prin

formarea initiala si continua, experienta, atitudinea si sentimentele fata de propria
activitate si fata de copii, creativitatea, spontanietatea, capacitatea de a se transpune in
lumea fantastica a celor mici, daruirea si pasiunea in munca la care se adauga si
aptitudinile de lider sint doar citeva din asteptarile noastre fata de educator.

Ce i se cere, prin urmare, unui educator pentru a-si putea indeplini nobila sa misiune?

 o mare dragoste fata de copii si problemele acestora. Fireste,

dragostea fata de copii nu trebuie confundata cu sentimentalismul, cu
blindetea lipsita de exigenta. Impletita cu o incredere nelimitata in
potentialul copilului, adevarata dragoste este una exigenta: ea ofera mult,
dar si pretind mult de la copil;

 disponibilitatea pentru cunoastere, intelegerea si abordarea

diferentiata a copiilor, potrivit posibilitatilor individuale si ritmul propriu de
dezvoltare, trataea lor impartiala;

 increderea in fortele copiilor, in succesul devenirii lor (chiar si a

recuperarii fiecarui copil);
 fermitate, perseverenta, consecventa, energie, daruire in tot ce
intreprinde, independenta si dirzenie in sustinerea opiniilor sale
pedagogice, promptitudinea in luarea de decizii in vederea bunului mers al
activitatii didactice, educative si social-culturale;

 capacitatea de a le insufla copiilor incredere si curaj pentru depasirea

obstacolelor, pentru afirmarea calitatilor proprii;

 empatie, care ii ofera “sansa” de a privi toate influentele prin prisma

celor carora li se adreseaza, de a prevedea nu numai eventualele
dificultati, dar si rezultate;

 corectitudine, modestie, optimism, stapinirea de sine, spirit de

initiativa, spirit de disciplina, exigenta de sine si nazuinta de a deveni un
model moral al copiilor si al adultilor din preajma;

 pregatirea temeinica in domeniile: pedagogie generala si prescolara,

psihologie a copilului, metodici de specialitate, grevata de o bogata
cultura generala;

 disponibilitate pentru cercetare, deschiderea catre nou, catre

modernizare metodologica si utilizare a noilor tehnologii;

 spontanietate, creativitate, capacitate de adaptare la situatii

neprevazute;

 calm, rabdare in comunicarea cu copiii si parintii acestora, cu membrii

comunitatii si alti parteneri;

 implicare activa in actiunile metodice, autoperfectionare, participare la

concursuri pentru obtinerea de grade didactice, la perfectionari periodice;

 cooperare cu specialisti din alte institutii (scoala, reprezentanti ai

Directiei de Invatamint, ai conducerii locale, sponsori), in perspectiva
organizarii de activitati extracuriculare si obtinerii de fonduri;

 tinuta vestimentara ingrijita si decenta.

Munca de mare raspundere pe care o indeplineste ii cere educatorului sa dovedeasca
un larg orizont cultural, sa aiba cunostinte bogate in literatura si arta, in stiinta si tehnica,
sa cunoasca evenimentele vietii social-politice. Aceasta ii va ajuta sa stabileasca o
corelatie mai justa intre diferite arii curriculare, sa dea mai multa viata si personalitate
activitatilor sale. Exercitarea optima a numeroase functii didactice necesita
profesoinalism si eficienta, care trebuie sa sporeasca de la o zi la alta, odata cu sporirea
exigentelor de calitate ale gradinitei.

Profesia de educator este una complexa si nobila, difiila si placuta, in care “a sti” nu
inseamna nimic daca nu impartasesti aceasta stiinta copiilor cu emotie si forta spirituala.