CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................1
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND ALEGEREA
PARTENERULUI...........................................................................................................................2
1.1. Polemici de gen in spațiul contemporan...............................................................................2
1.2. De la strategia zestrei, la independenţa în alegerea partenerului conjugal...........................8
1.3. Strategii de alegere a partenerului.......................................................................................11
CAPІTOLUL 2. METODOLOGІA CERCETĂRІІ......................................................................18
MOTIVAȚIA ALEGERII PARTENERULUI DE CUPLU..........................................................18
2.1. Scopul, obiectivele şi ipotezele cercetării...........................................................................18
2.2.Descrierea lotului de cercetare.............................................................................................19
2.3. Metode utilizate...................................................................................................................21
2.4.Analiza şi interpretarea datelor............................................................................................22
CONCLUZII..................................................................................................................................39
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................40
ANEXE..........................................................................................................................................42

1
 INTRODUCERE

Unele persoane își formează în timpul copilăriei și adolescenței un tip ideal de partener,
care de cele mai multe ori nu se întâlnește în viață. În general, bărbații sunt atrași de calitățile
fizice ale fetei, în timp ce pentru fată mai importante sunt inteligența, modul de comportare felul
lui de a fi ( liniștit sau nervos ).
În alegerea perechii de viață, mulți tineri sunt influențați de experiența de familie,
respectiv de relațiile dintre părinți. În general, alegerea partenerului trebuie făcută după ce
aceasta a fost cunoscut în diferite situații, în acțiuni de grup și mai ales în timp.
În ciuda faptului că are un caracter obligatoriu, căsătoria este supusă unor numeroase
determinări, întrucât ea declanșează multiple consecințe sociale, afective, morale și juridice care
privesc atât partenerii cuplului cât și descendenții acestora.
Psihologii și sociologii ca și geneticenii au pus adesea problema compatibilității
conjugale, însă nu există o teorie sistematic eleborată care să indice cuplurile cu caracteristici
individuale ce pot duce la compatibilitate sau incompatibilitate. După unii autori, asocierea celor
compatibili ar fi optimă atunci când anumite trăsături ale partenerilor sunt complementare,
întrucât o trăsătură a unui partener poate fi atenuată ( moderată ) de o trăsătură complementară
moderatoare la celălalt partener.
Tema aleasă spre dezbatere în această lucrare este una de actualitate, cuplul conjugal
fiind studiat din mai multe puncte de vedere de către mulţi cercetători, pe categorii diferite de
vârstă şi categorii sociale.
La baza alegerii temei a stat dorinţa de a afla mai multe despre modul de alegerea a
partenerului conjugal, în consolidarea relaţiei lor, cum ajung să devină o familie.

2
 CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND
ALEGEREA PARTENERULUI

1.1. Polemici de gen in spațiul contemporan

Indiferent de raportarea la contextul tradiţional sau postmodern al familiei, diada
fundamentală, cu caracter generator al grupului familial, este reprezentată de cuplul conjugal.
Familia constituie o realitate socială distinct deoarece caracteristicile specifice ale
familiei provin din numeroasele funcţii ale acesteia: fiziologice, psihologice, morale,
educaţionale, economice si emoţionale. Se poate adăuga rolul juridic, care nu este întotdeauna
legat de celelalte funcţii. Totuşi, complexitatea vieţii de familie depăşeşte toate aceste aspecte,
atingând diferite nivele de dezvoltare a societăţii. Dacă rolul moral este de asemenea îndeplinit
(dragoste, afecţiune, fidelitate, înţelegere şi respect reciproc), avem de-a face cu o familie
puternică, legată emoţional, ceea ce se traduce prin satisfacerea reciprocă a nevoilor şi
aspiraţiilor celor doi parteneri. Aceasta familie va genera un climat favorabil în care copiii pot
creşte şi pot fi educaţi. (Vasile, 2007,p.5).  
Din aceste motive, familia este o formă specială a comunităţii umane, legată în
permanenţă de realitatea socială, care nu poate fi separată de numeroasele fenomene şi procese
care caracterizează societatea la un moment dat.  
La nivel social, structura familiei tradiţionale în care părinţii şi bunicii noştri aveau locuri
bine definite, a intrat în criza. Structura familiei se baza pe rolul afectiv al mamei. Participarea
femeii la viaţa profesională a generat multe schimbări sociale în cadrul familiei, cum ar fi
planificarea familială şi posibilitatea femeii de a avea şi alte activităţi în afara maternităţii. În
consecinţă taţii au început să-şi evidentieze si mai mult componenta afectivă în rolul lor familial,
ceea ce n-a fost întotdeauna uşor pentru aceştia. Familia este locul în care evoluează individul,
unde îşi construieşte o mare parte a relaţiilor, şi care îl determină, în primă instanţă, ca fiinţă
socială. Fiinţa umană îşi petrece o mare parte din viaţă în familie. În consecinţă, aici învaţă să
stabilească numeroase relaţii cu ceilalţi. Oricare ar fi organizarea familială şi identitatea ei etnică,
religioasă ori politică, ea reprezintă o organizare dinamică, ce îi este proprie şi prin care se
manifestă o reţea de interdicţii ce îi asigură o mobilitate continuă.  (Milcu,M., 2006, p. 39)

3
 Familia este prima unitate cu care copiii au continuu contact şi primul context în care se
dezvoltă pattern-urile socializării. Ea este o lume cu care nimic nu se poate compara şi, totodată,
cel mai important „agent al socializării”.(Voinea, 2005,p.65)  
Familia se formează prin compromis şi înţelegere, dragoste şi ajutor reciproc. Cu toţii
cunoaştem diferenţele majore care există între bărbaţi şi femei din punct de vedere al modului în
care gândesc şi privesc unele lucruri. Însă s-a demonstrat ştiinţific faptul că deosebirile
respective sunt mai mult decât normale, ele fiind apanajul importantelor deosebiri genetice dintre
femei şi bărbaţi. Toate acestea se materializează în carenţele de comunicare care există între cele
două sexe. Iar lipsa de comunicare duce inevitabil la controverse, făcând într-un final imposibilă
convieţuirea partenerilor unui cuplu. Miile de studii făcute au dovedit că, într-adevăr, există
deosebiri sexuale semnificative, dar deosebirile psihologice de natură genetică sunt cele care
afectează comunicarea dintre sexe. (Mitrofan, I., Ciupercă, C., 2002,p. 15)
Imaginea familiei ca un tot armonic în care se modelează prin interacţiuni pozitive
personalitatea membrilor săi şi care absoarbe dificultăţile lor de toate genurile este una destul de
idilică. De cealaltă parte, abordările ce deplasează accentul pe calculul rece al intereselor
pragmatice, pe conflict şi violenţe nu reflectă nici ele corect viaţa cotidiană a familiilor obişnuite.
Cele mai multe familii se situează în zona centrală a intervalului armonie-conflict. În
societatea tradiţională, stabilitatea şi buna înţelegere în grupul domestic era dată de
complementaritatea rolurilor de bărbaţi şi femei. În societăţile rurale europene, bărbatul avea
rolul dominant şi de producţie, iar femeii (cu toate că femeia participa şi ea la activităţile
productive), îi reveneau aproape în întregime sarcinile menajer-domestice (gătit, confecţionarea
de îmbrăcăminte, îngrijirea copiilor). Rolurile erau complementare dar puternic diferenţiate.
În societatea industrială, grupul domestic are funcţii mai mult de consum. Şi aici însă
tatăl este principalul aducător de venituri, el este centrat pe "câştigarea pâinii", iar mama pe
treburile casnice şi afective.
În societatea contemporană, femeile par a fi egale barbaților: au aceleași drepturi, legea
este aceeași pentru ambele sexe, însă, de la echitatea juridică şi până la cea socială, uneori,
diferenţa este mare. Bărbaţii şi femeile apar, când în relaţii ierarhizate, când egalitari, când în
competiţie etc. De asemenea, din punct de vedere neurobiologic, femeile și barbații sunt diferiți.
Cerasela Tudose susține ca bărbații și femeile s-au dezvoltat și au evoluat diferit datorită
activităților pe care aceștia trebuiau să le desfășoare zilnic. “barbații au vânat, femeile au cules

4
recolta. Bărbații au protejat, femeile au hrănit. Ca urmare corpurile și mințile lor au evoluat
diferit” (Tudose, 2005, p.8). Astfel, barbatul este descris social ca fiind o ființă puternică,
protectoare și îndemanatică, în timp ce femeia este sensibilă, atentă și grijulie. In spatiul
contemporan aceste trasaturi nu mai tin cont de gen deoarece femeia nu mai este casnica, iar
barbatul nu mai este singura persoana din casa care trebuie sa garanteze singur resursele
materiale. Debutul femeii pe piata muncii a fost unul dificil, deoarece femeia era considerata
inferioara barbatului, iar ideea de a avea acelasi status, nu era agreata în comunitate. Tragediile
sociale, cum ar fi razboiul de exemplu, “a creat presiunea largirii accesului femeilor pe piata
fortei de munca si in special pe piata industriala, de productie, ceea ce implicit a deterninat
schimbarea stilului de viata…”(Bulai si Stanciugelu, 2004, p 20).
Astfel, femeia a devenit puternica, independenta, libera. Viata de familie, casatoria au
cazut pe un plan secund, iar viata profesionala, cariera, dezvoltarea personala au tranformat
femeia intr-un pion important in societatea contemporana. Cercetarile arata ca pe de o parte
barbatii nu pot avea mai multe activitati in acelasi timp, in timp ce femeile dispun de capacitatea
de a face mai multe lucruri, care nu au legatura intre ele, in acelasi timp. Nu putem spune ca la
fel se intampla si atunci cand vine vorba despre viata profesionala si cea de familie. “Barbatii
sunt prezentati ca integrandu-si in activitate responsabilitati publice si private (familiale), in timp
ce femeile sunt aratate ca traind in doua lumi opuse, conflictuale: viata politica si cea de cuplu”.
(Dragomir, 2002, p 112) . Odata cu dezvoltarea unei cariere care presupune ocuparea unui
perioade foarte mari de timp, femeia isi sacrifica viata de familie, se indeparteaza de copii si de
sot, acesta din urma simtindu-se ofensat de propria-i partenera de viata.
Efectuând o anchetă minuţioasă asupra distribuţiei sarcinilor domestice în Franţa,
constată o corelaţie moderată între activitatea profesională feminină şi participarea mai aproape
de egalitate a soţului şi a soţiei la diverse activităţi. Calculând un scor global a mai multor treburi
domestice (bucătărie, cumpărarea de îmbrăcăminte, reparaţii, etc.), el găseşte următoarea
distribuţie: 6,86 la femeile casnice, 6,55 la femeile din comerţul artizanal, 6,74 la femeile
muncitoare, 6,57 la funcţionare şi 6,26 la cadre superioare (intelectuale). Acest scor este unul al
participării relative a bărbatului şi a femeii, situaţia de participare egală fiind dată de 4 puncte
pentru fiecare. (A. Michel 1974)

5
 Datele de mai sus ne arată că indiferent de profesie, femeile participă în mai mare măsură
la efectuarea sarcinilor gospodăreşti. Ne indică, de asemenea, că diferenţele dintre femeia
casnică şi cea cu slujbă este relativ mică, mai ales la femeile muncitoare.
Dintr-o perspectiva psihosocială, structura de roluri constituie una dintre caracteristicile
importante ale familiei şi reflectă obligaţiile fiecărui soţ, cât de strânse sunt legate de gen, în ce
măsură sunt determinate de voinţa şi dorinţa partenerilor conjugali în ce măsură de tradiţii şi alţi
factori externi. Structura rolurilor familiale se schimbă pe parcursul ciclului evolutiv al familiei.
Dacă într-o anumită etapă a dezvoltării familiei satisfacţia în viaţa familială este determinată de
relaţiile tradiţionale (ex: În perioada apariţiei copilului), atunci în alte perioade satisfacţia este
determinată de creşterea egalitarismului în relaţiile conjugale (Eshlemant, 1981: apud Aleşina
Iu., 1987). Structura de rol în cadrul familiei, susţine Alioşina, este determinată şi de alte
evenimente din viaţa membrilor ei – schimbarea locului de trai, schimbarea serviciului. Dar
aceste schimbări, de cele mai multe ori sunt nesemnificative şi treptate. Repartizarea rolurilor
între partenerii conjugali, nu este nici pe de parte, unica caracteristică a structurii de rol în
familie. Există şi alţi parametrii ce pot fi utilizaţi pentru o descriere mai amplă a relaţiilor
familiale. Printre aceştia se numără: identificarea persoanei cu rolul; competenţa de rol,
conflictualitatea rolului, ş. a. Analiza psihologică a mecanismelor ce intervin în structura şi
funcţionarea cuplului marital trebuie să fie prioritară în studiul familiei având în vedere
specificul unic al acestuia.( Nuţa.2002,p.43)
Este adevarat ca in societate contemporana, femeile si barbatii sunt egali, dar cu toate
acestea comunitatea are anumite asteptari de la o femeie, pe care nu le poate avea de la un barbat.
Femeia se va ingriji tot timpul de nevoile copiilor ei, de curatenie, de gatit. Daca un copil merge
murdar la scoala, persoana care va fi judecata pentru tinuta acestuia va fi mama. La fel se
intampla si daca este dezordine in casa, sau daca a venit seara si cina nu e gata. In timp ce
barbatul nu va fi niciodata blamat ca becul din holul de la intrare s-a ars si nu a fost schimbat,
sau ca masina de spalat nu functioneaza.
În cadrul familiei, exista o complementaritate intre rolurile femeii si rolurile barbatului,
dar acest fapt nu mai este acceptat de femeia moderna, pentru care timpul liber nu mai exista.
“Desi, din ce in ce mai multe femei participa, intr-o mai mica sau mai mare masura, la bugetul
familiei, sau chiar total, multi barbati nu participa deloc la muncile casnice, astfel incat cele mai
multe femei au un volum dublu de munca” (Tudose, 2005, pp 146-147). Putem spune ca din

6
acest motiv, numarul uniunilor consensuale a crescut. O femeie care are propriul venit, o
locuinta, o masina, o femeie independent prefera sa intarzie mariajul sau sa nu se casatoreasca cu
un barbat care nu este cel putin la fel de realizata ca si ea. Iar acesta nu este un motiv suficient
pentru un mariaj puternic, “majoritatea casatoriilor, de exemplu, se destrama datorita
inabilitatilor partenerilor de a performa rolurile asociate statusurilor de sot si sotie, acumulandu-
se treptat o serie de tensiuni care duc in final la ruperea cuplului marital” (Bulai si Stanciugelu,
2004, p 27). Daca in urma cu un secol, femeia era dependenta din punct de vedere financiar de
sotul ei, accepta si comportamente si atitudini mai putin placute din partea barbatului. In prezent,
independenta financiara, ii ofera acesteia posibilitatea de a hotari singura daca mai vrea sau nu sa
persiste intr-o relatie de care nu este multumita.
O relatie care sa ofere implinire reciproca partenerilor presupune o comunicare profunda
si personalitati echilibrate, mature.
Cercetătorii domeniului familiei afirmă că procesul comunicării ghidează funcţionalitatea
cuplului conjugal şi a familiei, iar în contextul problemelor complexe şi a stresului cu care se
confruntă familiile societăţii contemporane, acest proces trebuie definit şi înţeles.. Aceasta
reprezinta cheia unei relatii frumoase si de durata intre parteneri. Problemele pot fi prevenite prin
comunicare. (Mitrofan, Stoica, C. D. 2005,p.155) De cele mai multe ori facem lucruri care pot fi
deranjante pentru cei din jurul nostru, insa acest fapt poate fi prevenit prin comunicare si atentie.
Este adevarat ca in cuplu, femeia este cea care vorbeste mai mult, deoarece asa cum am spus si
mai sus, ea pune accent pe detalii, incearca sa ii explice barbatului totul, cu lux de amanunte.
Insa, de multe ori, tot acest efort este fara succes, deoarece barbatul nu reuseste sa proceseze un
val atat de mare de informatii. “Femeia vorbeste cu glas tare, adica poate fi auzita, in vreme ca
barbatul vorbeste in gand. La el nu exista o zona precisa in creier pentru vorbire, acest lucru
convenind tipului sau de stare mentala. Cand se iveste o problema, el isi vorbeste in gand, iar ea
vorbeste cu altii” (Tudose, 2005, p.78). Asa se intampla de obicei, cand este suparata, femeia
este cea care se plange si critica fiecare perosnaj care a suparat-o vreodata. Barbatul cand este
suparat, gandeste si analizeaza, dar tace. Aceasta tacere poate fi sesizata de catre partenera, si
bineinteles ca va fi criticata si neinteles. In tacere, el incearca sa gaseasca solutii pentru
problemele existente, acest fapt este interpretat de ea ca fiind indiferenta din partea lui. Astfel,
ambii parteneri devin stresati si agitati, intrand intr-un conflict fara sa aiba cu adevarat un motiv.

7
 Conflictul in cadrul familiei, conform Iolandei Mitrofan este primul semn al unei
disfunctiii conjugale. Aceasta sustine ca intensitatea si frecventa conflictelor dintre membrii
familiei conduce la alterarea progresiva a relatiilor dintre acestia. (Mitrofan, şi Ciupercă, 2002, p
23) Remedierea conflictelor are la baza comunicarea si ascultarea partenerului. Problemele nu
pot fi rezolvate daca nu se stie de existenta lor.
O alta directie spre care ne putem indrepta atentia este reprezentata de statutul
socioprofesional, atat al femeilor cat si al barbatilor. Desi exista egalitate intre barbati si femei, in
familie exista, totusi, o persoana care este mai autoritara. In principiu, aceasta persoana este
aceeasi care aduce banii in casa. Bineinteles ca exista diferente intre deciziile luate intr-o familie
in care tatal este cel care are un venit, si familiile in care mama este cea care sustine financiar
familia. Cand femeia este cea care lucreaza, sau are un salariu mai mare decat partenerul ei,
acesta din urma se simte inferior si intra in depresie. La fel se intampla si cu femeile casnice,
“acestea din urma ocupandu-se doar de gospodarie si de copii au un statut social mai scazut chiar
in fata membrilor propriului grup familial. Interesant este ca femeile casnice casatorite declara in
proportie mai mare decat cele necasatorite sau casatorite, dar avand un loc de munca, faptul ca
sunt fericite” (Ilut, 2005, p.148). Remarcam, in citatul de mai sus, ca fericirea nu depinde de
statutul profesional al unei persoane. Fericirea femeilor casnice are la baza implinirea
persoanala,casatoria, familia si copiii, chiar daca din punct de vedere social statusul acestora nu
este unul foarte inalt, ba chiar din contra.( Miller, 2005, p.55)
Reinhold Dorrzapf introduce conceptul de casatorie din dragoste. “ Din pacate casatoria
din dragoste are o hiba: ea se contracteaza in clipa supremei extazieri reciproce, care nu poate fi
pastrata pe durata. Candva, plictiseala cotidianului si rutina obisnuintei, vor raci foscul acesta”
( Dorrzapf, 1999, p 244). O casatorie realizata din focul pasiunii fata de partener, poate sfarsi cu
un divort, deoarece dragostea care a stat la baza casatoriei se va diminua treptat. Inainte de a lua
decizia de a se casatori, persoana trebuie sa isi cunoasca partenerul de viata, deoarece trebuie sa
fie dispusa sa ii accepte calitatile si defectele pentru tot restul vietii.
Fericirea unei persoane depinde in mare parte si de constiinta acesteia si de
compromisurile pe care le-a facut in viata si care i-au schimbat traiectoria existentei. Interesant
este faptul ca fericirea unei persoane este conditionata de sentimentele si ratiunea acesteia.
(Kernberg, F.,O.,2009,p.27)

8
 În concluzie, înțelegerea diferențelor dintre bărbați și femei devine un avantaj sau o
resursa deoarece poate stimula păstrarea armoniei conjugale și chiar în aplanarea conflictelor.

1.2. De la strategia zestrei, la independenţa în alegerea partenerului conjugal

De lа societăţile trаdiţionаle până lа cele moderne, аlegereа pаrtenerului conjugаl cа аct
decizionаl personаl а pаrcurs drumul unor lungi metаmorfoze. Criteriile optime аle opţiunii
mаritаle s-аu schimbаt în consecinţă, de lа cele de tip rаţionаl, аproаpe exclusiv socio-economic
şi normаtiv, lа cele de tip socio-аfectiv şi în speciаl sexuаl-аfectiv.Evoluţiа mentаlităţilor şi
аnsаmblul normelor morаle trаnsferă deciziа în ceeа ce priveşte viаţа personаlă pe umerii
tânărului. În societаteа modernă, nu numаi că nimeni nu consimte să-şi lаse părinţii să fаcă
аlegereа viitorului soţ, dаr orice „cаlcul” în аceаstă problemă este considerаt а fi ruşinos,
blаmаbil (Mitrofаn, 1994).
Expectаţiile cuplurilor, în strânsă legătură cu motivаţiile аlegerii pаrteneilor s-аu
schimbаt şi ele.Аstfel, sаtisfаcţiа sexuаlă poаte fi obţinută şi în аfаrа căsătoriei, copiii
nereprezentând scopul fundаmentаl în viаţа multor oаmeni, iаr numărul mаre аl femeilor
аngаjаte profesionаl desfiinţeаză аrgumentul economic.Odаtă cu egаlizаreа stаtutului sociаl,
femeile şi-аu schimbаt rаdicаl expectаţiile şi rаţiunile pentru căsătorie.Ele аşteаptă аstăzi
prietenie, respect, iubire, susţinere emoţionаlă, compаnie, sаtisfаcţie sexuаlă, libertаteа de а tinde
şi deа se bucurа de o cаrieră profesionаlă. Prin urmаre, căsătoriа în contemporаneitаte se bаzeаză
pe trei mаri piloni: intimitаte sinceră cu beneficiаrul unei mutuаle grаtificаţii, compаnie,
autoreаlizаreа prin egаlitаte (Mitrofаn, 1994).
Femeiа аflаtă lа vârstа mаriаjului аre o conştiinţă de sine mаi аmplă decât
bărbаtul.Bărbаtul nu se poаte bаzа decât pe o cunoаştere completă а lui şi а celorlаţi, ceeа ce
înseаmnă că el nu se poаte lămuri suficient аsuprа propriilor lui motivаţii.Hotărâreа bărbаtului
deа se căsători este mânаtă în speciаl de motivаţii inconştiente, ceeа ce înseаmnă că аlegereа nu
este liberă (аlegereа liberă fiind ceа luаtă conştient).Fаctorii inconştienti ce fаvorizeаză sаu
complică аlegereа pаrtenerului pot fi de nаturа personаlă sаu generаlă. Fаctorul ce influenţeаză
în mod inconştient este grаdul în cаre este legаt de părinţi, tânărul rаportându-se lа relаţiа lui cu
mаmа şi tânărа lа relаţiа ei cu tаtа.Fiecаre bărbаt poаrtă cu sine imаgineа eternului feminin
(аnimа) şi fiecаre femeie poаrtă în interior imаgineа înnăscută а bărbаtului (аnimus).Аnimusul

9
cаută să rаţioneze, în timp ce аnimа аre un cаrаcter erotico-emoţionаl. Iubireа
devineаceааlchimie psihologică prin cаre cei doi reuşesc să devină unul (Jung, 1994).
Alegerea partenerului de viaţă este o decizie importantă, un rezultat al unui proces
complex, care nu întotdeauna este perceput şi obiectivabil, bazat în special pe conştientizarea
propriilor sentimente, dar influenţat esenţial de părinţi, amici, societate. Această alegere este una
dintre cele mai importante pe care le realizează individul în viaţa sa şi care se reflectă asupra
tuturor sferelor vieţii sale, asupra modului de viaţă, cu toate că nu este exclusă nici alegerea
profesiei, a locului de trai, a tipului de activitate etc. ( Jinaru, Jinaru., 2008,p.133)
Dacă în societăţile arhaice şi tradiţionale mariajul era o afacere ce satisfăcea interesele
foarte prozaice ale familiei, tribului ca întreg, actualmente, datorită factorilor economici, politici,
socioculturali, alegerea partenerului de viaţă este din ce în ce mai mult o problemă a individului
în cauză.
Trăim într-o societate modernă în care, cel putin teoretic persoanele se căsătoresc cu cine
doresc, dar sunt situaţii în care tinerii, părinţii, rudele, prietenii etc. intră în alertă. Încearcă să-i
facă cunoştinţă cu diferite persoane de sex opus, ca în nici un caz fata mamei să nu rămână „fată
bătrână” (acelaşi lucru şi în cazul băieţilor). Fără ca cei doi să se cunoască prea bine, lucrurile
sunt aranjate pe la spate, iar tinerilor nu le rămâne decât să pronunţe „da” în faţa altarului.
(Godeanu, 2011, p.49)
Pentru a ne alege partenerul de viata trebuie sa atingem cat de cat iubirea matura. Asa
cum zice Adriana Deculescu (1969) :”Adevarata dragoste este contopirea fizica, plus acel
sentiment care, plecand de la cunoastere si apreciere, de la sinceritate deplina, de la respect
reciproc, descopera zi de zi noi calitati umane, noi valori umane; care gaseste in sensibilitatea si
capacitatea afectiva a doua personalitati diferite o structura identica, capabila sa realizeze o
tesatura unica, indestructibila si de neinlocuit; care transforma persoana iubita intr-un simbol
afectiv, in fata caruia tendintele egoiste, instinctele si impulsurile necontrolate dispar si sunt
inlocuite cu o singura dorinta: fericirea celui drag”. (Deculescu, 1969 apud Moreau, 2006, p 64)
Aceasta iubire matura se gaseste sau ar trebui sa se gaseasca mai ales in casnicii. Inainte
de a face pasul spre casatorie, tinerii indragostiti ar trebui sa-si dea seama cat de importanta este
latura emotional-afectiva intr-o relatie, caci iubirea este esenta casatoriei, iar omul imatur nu este
capabil sa iubeasca.

10
 Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru
evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala a implinirii conjugale, a comuniunii bio-
psiho-sociale.
În cadrul societatilor traditionale, dominate de criterii economico-sociale, normele
instituţionale sunt cele care reglementează functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel,
normele institutionale prescriu cine se poate căsători sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu
cine; sarcinile părinţilor pentru realizarea unei căsătorii avantajoase a copiilor lor, din punct de
vedere socio-economic; necesitatea şi rolul unor intermediari (petitori) pentru sprijinirea
părinţilor şi tinerilor în adoptarea unei decizii maritale satisfacatoare;centrarea pe sexualitatea de
tip procreativ (Godeanu, 2010, p.87).
În prezent sunt multe culturi în care apartenenţa la o castă, statutul economic,
descendenţa etnică si rasială primează.
În societatea modernă, actuala, dominata de criterii socio-afective, proprie culturii
europene, tinerii se căsătoresc din cu totul alte motive. Familia modernă asează pe primul plan
valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale, satisfactia sexuala, socializarea si educarea
copiilor etc. Copiii nu mai reprezinta scopul fundamental al familiei moderne, iar numarul in
crestere al femeilor angajate profesional desfiinteaza argumentul economic in alegerea
partenerului. Astfel, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie -
asteapta iubire, implinire, prietenie, respect, putere decizionala, implicare profesionala si succes
in cariera. (Moreau, 2006, p 65)
Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe
alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula
maritala cea mai dezirabila.
La intrebarea de ce se casatoresc/nu se casatoresc oamenii, J. C. Coleman indica:
compatibilitate sexuală, teama de singurătate, nevoia de prieten (companion), siguranţa finaciară,
fuga de restricţii parentale, dorinţa de a fi important pentru cineva etc.
Din categoria raţiunilor pentru care oamenii nu se căsătoresc, mai des întâlnite sunt
următoarele motivaţii:precauţie faţă de modelul tradiţional de familie, neîncrederea în sexul opus
sau frica şi chiar refuzul de intimitate. (Coleman, 1988)

11
 Intr-o cercetare pe populaţia românească Oana Iugulescu a identificat 5 tipuri de motivaţii
maritale: dorinţa comuna de a-si continua viaţa într-un mod satisfacator (51,5%), conformism
social şi familial (36,3%), depăşirea situaţiei prezente (6,0%), satisfacţia actuală (3,0%),
siguranţa unui viitor (3,0%). (Iugulescu, 1995)
Este interesantă diferenţa dintre sexe in motivatia pentru casatorie: astfel, bărbaţii în
procent de 52,9% apreciază ca determinant pentru decizia maritală conformismul social, pe cand
femeile il mentioneaza doar in proportie de 18,7%. In proportie apropiata, pe sexe, este ales
motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare. (Brusset, 2009, p.178)
In ceea ce priveste motivaţia de menţinere a cuplului, au fost mentionate: prezenţa
copiilor, realizările comune, obligaţia, dorinţa comună de a-şi continua evoluţia în sens pozitiv,
teama de schimbare, starea de fericire prezentă şi speranţa unor viitoare schimbări cu implicaţii
pozitive.
Şi în acest caz sunt diferenţe semnificative pe sexe. La bărbati, motivul realizărilor
comune este susţinut de 76,4%, în timp ce femeile doar 25% îl susţin.
Trifonas Zahariadis, afirma ca alegerea partenerului presupune dorinte inconstiente
prestabilite. “Ceva ce este cunoscut din contactul parintilor si mai ales din contactul cu parintele
de celalalt sex ne aduce alaturi de partenerul ales. Prapastiile ce s-au mentinut sau le-am
inmagazinat din drama parinteasca se deschid din nou, in legatura cu partenerul ales, si isi cer
solutionarea. Casatoria si cladirea familiei ajuta rescrierea legaturii cu parintii nostri. Retrairea
conditiilor din copilarie ofera ocazia indreptarii, imbunatatirii actiunilor sau, dimpotriva, a
refacerii greselilor”. (Zaharidiadis,2011, p. 65)

1.3. Strategii de alegere a partenerului

De la societăţile tradiţionale la cele modern, alegerea partenerului conjugal ca act
decizional personal parcurge drumul unor lungi metamorfoze. Sensul lor este acela al evoluţiei
familiei de la un cadru instituţional rigid, stabil, extins şi conservator. Criteriile opţiunii marital
s-au schimbat, în consecinţă, de la cele de tip „raţional”, aproape exclusiv socio-economic şi
normativ, la cele de tip socio-afectiv şi în special sexusl-alectiv. în familia tradiţională, caracterul
normative instiţuţional nu determină numai funcţionalitatea familiei, ci şi formarea acesteia.
(Godeanu, A. S. 2010,p.92)

12
 Alegerea viitorului partener de viaţă este influenţată de un şir de factori, printre care se
enumeră imaginea partenerului ideal, care este mai mult sau mai puţin percepută, însă prezentă la
fiecare dintre noi. La crearea acestui model contribuie experienţa personală, experienţa obţinută
în familia de origine, stereotipurile sociale şi idealul care există în grupul de persoane a căror
opinie este importantă pentru subiectul în cauză.
În cazul în care modelul real se deosebeşte radical de modelul ideal, iar aşteptările de la
viaţa de cuplu nu s-au realizat, atunci în relaţia de cuplu intervine perioada de criză. Din acest
considerent, cu cât mai atenţi vor fi tinerii în momentul alegerii partenerului de viaţă, cu atât
viaţa de cuplu va fi mai armonioasă.( Bowlby, J. 2011,p.199)
Alegerea partenerului a fost analizată atât de sociologi cât şi de psihologii sociali. Ei au
inventariat un număr mare de criterii care ghidează alegerea partenerului din câmpul persoanelor
eligibile. Aceste criterii pot intra în funcţiune concomitent sau succesiv şi pot avea consecinţe
importante asupra atracţiei, asupra dezvoltării intimităţii şi a sentimentului iubirii mutuale.
Criterii de alegere a partenerului conjugal
Pentru a decide alegerea partenerului, persoana trebuie să-şi clarifice mai intai dorinţele,
să ştie ce doreşte de la cel/cea cu care intentioneaza să se căsătorească. J. C. Coleman (1998):
ca să poţi alege trebuie să ştii ce doreşti.
In acest sens, ar fi utila realizarea unei liste care sa cuprinda cateva aspecte ale
potentialului partener (Wanderer si Fabian, 1979):
1. aspectul exterior (înălţime, ochi, păr etc.),
2. trăsături de personalitate – umor, optimism, incredere etc.
3. potenţial economic – carieră, moşteniri
4. credinţe şi valori
5. interese speciale şi abilitati.
Raspunsurile s-ar putea grupa in 2 categorii :
a) trebuie - cuprinde aspecte la care nu putem tolera nici o abatere; este bine şi - cuprinde
aspecte, particularităţi la care putem să renunţăm.
P. Ilut identifica mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statutul
socioprofesional, rasa, etnie, religie. (Ilut, 2005, pp. 102-109)
Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice – se casatoresc proportional mai
mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatoriile intre persoane

13
cu statut socio-demografic, cultural, educational, religios, etnic, rasial diferit, este statistic mai
redusa.
a) varsta – in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de
aceeasi varsta sau de varsta apropiata.
La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la
femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei Centrale
si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani
la femei si 28 de ani la barbati).
b) statutul socio-profesional
Homogamia socio-profesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze
marital intre ei in acord cu clasa, statutul socio-profesional, gradul de scolaritate. S. Chelcea si A.
Chelcea au constatat experimental ca alegerea partenerului pe baza criteriului profesional
prezinta cel mai indicat indice de endogrupare. Homogamia opereaza nu numai pentru statutul
socio-profesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor.
c) rasa, etnia si religia
Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata atunci cand este vorba de rasa si
etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre persoane de culoare diferita este destul de rara).
Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si
catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura
simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului.
Cele mai multe cercetări susţin că alegerea partenerului se bazează pe o operaţie de
filtrare, adică pe o selecţie la nivelul mai multor criterii: proximitate, similaritate-
complementaritate, atracţie personala, compatibilitate. (Rich, Kravitz, 2006,154)
Criteriul/filtrul proximitatii
In mediul rural, in comunitatile mai izolate, partenerii se aleg pe temeiul vecinătăţii,
apropierii. In mediul urban, partenerul este gasit la şcoală, printre colegi, la locul de muncă (40%
dintr-un eşantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat în 1981 de J. Erikson se află în
această ultimă situaţie, iar 13%, după acelaşi psiholog au crescut împreună şi s-au căsătorit după
ce au împlinit vârsta permisă; ultimii au cea mai scăzută rată de divorţ dintre toate categoriile).
In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut arata ca proximitatea spatiala are o mare valoare in
incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice: etnie, statut

14
socioprofesional, religie, varsta. Ea este intim asociata cu proximitatea si similaritatea culturala.
( Ilut,2005, pp. 109-110)
Criteriul/filtrul similaritate-complementaritate
Similaritatea exprimă proverbul “cine se aseamana se adună”, din punct de vedere al
varstei, rasei, religiei, clasei sociale, intereselor comune, valorilor, educatiei, studiilor, pe cand
complementaritatea, exprima conceptia populara conform careia, “contrariile se atrag”.
Încă din 1902, Pearson remarcă similarităţile morfologice ca factor de alegere maritala:
persoanele cu talie ridicată sau scăzută se căsătoresc între ele în procent mai mare decât aleator;
la fel în privinţa formei, mărimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaţiei pielii.(Baran-
Pescaru, 2004,p.214)
Nielson menţionează căsătoriile “asortative” între persoane cu tulburări psihice, cu
acelaşi tip de deficienţe etc.
Complementaritatea este fenomenul psiho-social opus, în care alegerea partenerului se
bazează pe aprecierea în celălalt a elementelor pe care nu le posedă alegătorul.
R. Winch, autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciază că operăm
preferenţial în baza unor patternuri de natură să ne asigure siguranţa, confortul, ataşamentul ( ex.:
respectuoşii, timizii, supuşii sunt atraşi de persoanele dominatoare, puternice).
I. Mitrofan apreciaza ca alegerile si căsătoriile bazate pe similaritate psihologică, marcate
de tendinţa identificării sunt supuse devitalizării, uniformizării, pe cand cele bazate pe
complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dacă viaţa lor este mai tumultoasă.
Aici, raportul dintre aria cognoscibilă şi aria incognoscibilă, a surprizei, a misterului, a
imprevizibilului, este mult mai mare decât în căsătoriile fondate pe similaritate.
Kerckoff a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in descrierea si
explicarea alegerii partenerului. Intr-o prima etapa, similaritatea de valori si atitudini actioneaza
ca un filtru pentru a continua sau nu relatia – de pilda, daca se constata o disimilaritate cu privire
la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari sanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa
– pentru ca, mai tarziu, complementaritatea sa devina dominanta.
Criteriul/filtrul atracţiei personale şi al compatibilităţii
Atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si casatorie,
indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Atracţia pentru celălalt poate fi provocată de

15
modalităţi erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: culoarea ochilor,
privirea, conturul buzelor, gestica, intuirea dorinţelor, aşteptărilor celuilalt etc.
Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica: inteligenta,
caracterul, comportamentul („frumusetea sufleteasca”).( Mitrofan, 2002,p.76)
De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului
conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul „sindrom al dragostei romantice”
este W. Goode (1959) (idealizarea celui iubit, conceptia de unul (una) si numai unul (una),
dragostea le invinge pe toate, lasarea in voia emotiilor personale).
Dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere. Fara dragoste
(romantica), casatoria este goala, uscata (Ilut, 2005, p. 100). Anchetele transculturale arata ca in
aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume figureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte
declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002).
In multe alte culturi, insa, casatoriile sunt aranjate si in rare cazuri negocierile familiei
sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in Europa, multa vreme, pana in
perioada moderna, casatoria din dragoste era o exceptie (Giddens, 2000).
Conştientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la: întărirea valoririzării celuilalt,
apariţia unor noi trebuinţe de mai bună cunoaştere şi comunicare interpersonala, diminuarea
tensiunii emoţional-cognitive.
Omul matur emotional
Este acela care stie sa-si controleze impulsurile si emotiile, nu cauta vinovati cand
lucrurile nu merg bine; este generos, bun, modest si sincer, invata din greseli si respecta parerile
celorlalti.( Akhtar, , 2006,p.216)
Omul imatur emotional
Este acela care nu-si asuma responsabilitatea propriilor fapte, este egoist, nu se tine de
cuvant, este dependent de altii, isi iese usor din fire, se lauda si nu suporta critica. „ nu exista
maturitate perfecta, fiinta umana nu o poate atinge...Atata timp cat suntem afectati de pacat, si
vom fi pana la sfarsitul vremii, niciunul din noi nu va atinge maturitatea nescesara unei casnicii
perfecte. Dar acest lucru nu ne indrepatateste sa renuntam la lupta pentru desavarsire. Viata cere
fiecarui om sa creasca si sa se maturizeze emotional. Fericirea nu poate veni decat dinauntrul
fiintei”. ( Fritze apud Goron, p.30)

16
 Oamenii isi aleg partenerii in functie de un ideal si de ceea ce le lipseste lor. Florin Druta
(1998) spune ca” omul este in cautarea partenerului ideal care sa-l satisfaca din punct de vedere
valoric”; „fiecare din viitorii soti asteapta de la celalalt acele dimensiuni valorice ce-i lipsesc”;
„in spatele cuvintelor te iubesc se afla mize si asteptari care dovedesc ca relatia de dragoste nu e
prea simpla” (Amiel, Lee Sargent,. 2004,p.121)
Atunci cand decidem ca suntem destul de maturi pentru un pas atat de important precum
casnicia putem sa facem acest pas; si ne putem da seama ca suntem destul de maturi cand simtim
ca celalalt partener ne va completa si ca viata alaturi de el ne va permite o dezvoltare pe plan
social si personal.
Mai recent, tot mai mulţi cercetători pun accentul asupra rolului modelelor interne de
ataşament, în calitatea lor de criterii importante în “alegerea” partenerului şi în stabilirea unei
relaţii intime. Aceste modele servesc drept ghid în căutarea persoanei iubite. Din această
perspectivă, fiecare dintre noi are tendinţa de a re-crea în relaţiile amoroase propriul model intim
de ataşament.
Modelul ataşamentului primar, apărut de timpuriu în copilărie, evoluează în timp. De
exemplu, unii adulţi care anterior au stabilit slabe legături afective cu membrii familiei de
origine, legături instabile şi insecurizante sunt capabili să analizeze şi să accepte relaţiile lor din
copilărie şi să-şi creeze un nou model interior. Indiferent dacă modelul urmat de tânărul adult
este produsul unei re-definiţii sau al ipotezelor precoce, neschimbate, el influenţează aşteptările
cu privire la partener, tipul partenerului ales, atitudinea adoptată faţă de acesta şi stabilitatea
relaţiei.
C. Hazan şi Ph. Shaver (1987, 1990) au evaluat prezenţa celor trei tipuri de ataşament la
un număr mare de subiecţi. Astfel, din cei 600 de subiecţi de vârstă adultă, 56% aparţin
modelului sau stilul securizant, 25% aparţin stilul evitare/eschivare, iar 19% stilului
anxios/ambivalent. Rezultatele obţinute de autorii menţionaţi coincid în mare măsură cu cele
obţinute în cazul copiilor.
Adulţii puternic ataşaţi, aparţinând stilului securizant, afirmă că au beneficiat de relaţii
affective calde şi stabile în copilărie sau îşi definesc relaţiile actuale ca implicând încredere,
fericire şi prietenie. (Baker, 2007,p.77).
Ei au tendinţa de a avea încredere în ceilalţi, de a-şi considera partenerul prieten, iar ca
iubiţi, sunt încrezători în reciprocitatea sentimentelor, fiind rareori geloşi. Adulţilor aparţinând

17
stilului evitare/eschivare le este teamă de relaţiile apropiate. Ei sunt neîncrezători în ceilalţi, evită
intimitatea, se confesează foarte puţin şi îi acceptă greu pe ceilalţi, fiind mai nefericiţi în relaţiile
lor. Adulţii cu un stil anxios/ambivalent sunt nesiguri cu privire la relaţia lor, geloşi şi au dubii
cu privire la reciprocitatea sentimentelor. Viaţa lor afectivă este plină de trăiri extreme, opuse, au
preocupări obsesive şi un libido puternic.
Collins şi Read (1990) au observat că adulţii care au un model securizant de ataşament au
tendinţa de a prefera partenerii cu un stil similar, în timp ce adulţii care aparţin modelelor de
ataşament mai slab (evitare/eschivare sau anxios/ambivalent) nu se preferă între ei. Cele mai
nefericite relaţii apar în două situaţii: 1. atunci când femeia are un model anxios/ambivalent
cuplul este împiedicat să funcţioneze, din cauză că soţia este prea dependentă şi geloasă -
caracteristici care displac în mod deosebit bărbaţilor şi 2. atunci când bărbatul are un model de
tip evitare/eschivare se instalează tot o relaţie nefericită, ceea ce-i confirmă credinţa că mariajul,
viaţa de cuplu nu-i va aduce mare lucru. Totuşi corelaţiile între modelele de ataşament şi
calitatea unei relaţii sau între modele şi comportamentul partenerilor este în general scăzută.
În concluzie procesul de alegere a partenerului de cuplu, cu toate aspectele sale
definitorii, este o etapă fundamentală în devenirea familiei, căreia i-a fost acordată o atenţie
deosebită din partea cercetătorilor de-a lungul timpului.

18
 CAPІTOLUL 2. METODOLOGІA CERCETĂRІІ
MOTIVAȚIA ALEGERII PARTENERULUI DE CUPLU

2.1. Scopul, obiectivele şi ipotezele cercetării

Familia a reprezentat, de-a lungul timpului, instituţia fundamentală pentru supravieţuirea
individului şi reproducerea societăţii, păstrătoarea tradiţiilor şi a valorilor indivizilor, un reper de
stabilitate. În această accepţiune de idei, căsătoria şi familia se constituie ca aşezăminte şi
structuri majore ale existenţei. În ultimele decenii constatăm schimbări esenţiale în peisajul
familial. Modelele familiale, altădată marginale societăţii, devin din ce în ce mai răspândite în
ţara noastră, relaţiile conjugale au devenit mai instabile, din an în an creşte numărul şi ponderea
copiilor născuţi în afara căsătoriei, formarea familiei şi naşterea copiilor se amână pentru vârsta
mai matură.
Aceste schimbări ale familiei au repercusiuni importante, în special, asupra regimului de
reproducere a populaţiei, ceea ce la rândul său influenţează dezvoltarea socioeconomică durabilă.
Obiectivele cercetării au fost:
 Analiza motivelor masculine și feminine care stau la baza alegerii partenerului
conjugal
 Analiza diferenţelor pe gen în ceea ce priveşte alegerea partenerului conjugal.
Ipotezele cercetării
1. Dacă alegerea partenerului de viaţă se va face după anumite reguli şi principii şi
bazată pe iubirea reciprocă a celor doi parteneri atunci şansele de reuşită a relaţiei sunt mari.
2. Dacă dragostea este singurul lucru care ne face sa fim fericiţi, atunci înseamnă că avem
nevoie de o persoană ( un partener ) care să ne ofere iubire: “ … fericirea - pe care fiecare şi-o
închipuie altfel şi o doreşte sub altă înfăţişare. Omul o caută mereu în afara lui, mânat de o
inexplicabilă forţă lăuntrică, de o neobosită sete de împlinire de regăsire şi de depăşire.
Şi pentru că nu s-a gândit niciodată s-o caute în el însuşi, a găsit o compensaţie în
sublimarea instinctului ancestral, transformând forţa iraţională, ilogică şi inconştientă a
instinctului într-un sentiment care a contribuit mai mult decât orice la iluminarea drumului care
duce la adevărata fericire: dragostea.”

19
 2.2.Descrierea lotului de cercetare
Lotul supus cercetării a cuprins un număr total de 100 de respondenţi care locuiesc în
București, deoarece tema cercetării mele, este de mare întindere, cuplul conjugal fiind studiat din
mai multe puncte de vedere de către mulţi cercetători, pe categorii diferite de vârstă şi categorii
sociale.
Reprezentarea grafică a eşantionului din punct de vedere al sexului acestora, a fost:

45

55

masculin feminin

Fig.2.1 Distribuţia eşantionului pe sexe

Am putut constata în urma centralizării datelor că lotul majoritar a aparţinut persoanelor

de sex feminin deoarece acestea au reprezentat mai mult de jumătate (55%) dintre respondenţii
chestionaţi. Diferenţa procentuală a aparţinut persoanelor de sex masculin în procent 45%.
Pentru a avea o imagine cât mai reprezentativă a problematicii studiate, am încercat în
construirea eşantionului să cuprind persoane cu vârste cât mai variate de la 18 până la peste 45
de ani. Situaţia acestora reprezentată grafic, este următoarea:

20
 Fig.2.2. Vârsta (%)
Din acest punct de vedere am stabilit că puţin mai mult de jumătate dintre respondenţi,
55%, sunt persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani inclusiv. Este cazul celor care abia au
reuşit să treacă de frământările specifice adolescenţilor şi bazându-se pe o experienţă minimă
încearcă să creeze relaţii de cuplu, care se vor cât mai de durată. O treime dintre respondenţi,
30%, este reprezentată în eşantionul studiat, de către persoanele cu vârste cuprinse între 26 de ani
şi 35 de ani inclusiv. Acestea au depăşit vârsta de minimă formare a unei experienţe relaţionale,
au căpătat un grad mai ridicat de maturitate şi căutările acestora în formarea unui cuplu conjugal
sunt mai sortite unei reuşite. Procentual, sunt urmaţi de o zecime dintre respondenţi, 10%, care
au vârste cuprinse între 36 şi 45 de ani. În cazul acestora, relaţia de cuplu conjugal, are ea însăşi
un gram de maturitate sporit fată de cei amintiţi anterior. Sunt persoane care au avut parte şi
timpul necesar trecerii prin anumite experienţe de viaţă care nu au făcut decât să contribuie
pozitiv în legăturile ce se creează într-un cuplu conjugal odată cu trecerea anilor. Sunt persoane
care au deja întemeiate familii, care sunt la rândul lor părinţi şi care pot exprima păreri bazate pe
fapte trăite despre o relaţie de cuplu.
Gradul de maturitate maxim al eşantionului studiat este dat de 5% dintre respondenţi,
care au vârste de peste 45 de ani. Aceştia au răspuns chestionarului aplicat cu sinceritate
deoarece au considerat că vârsta lor este una suficient de matură pentru a împărtăşi şi celor aflaţi
la început de drum într-o relaţie, care sunt în opinia lor, principiile ce stau la baza unei relaţii
stabile şi de lungă durată.

21
 2.3. Metode utilizate
Pentru realizarea părţii de cercetare a lucrării mele am abordat o metodă cantitativă şi
anume ancheta sociologică al cărui instrument principal este chestionarul de opinie.
Tehnicile de realizare a anchetei au un evident caracter standardizat (nu se permit abateri
de la schema de realizare stabilită anterior). Pentru asigurarea reprezentativităţii ancheta se
realizează pe eşantioane mari. În cazul meu am realizat un eşantion de 100 de respondenţi,
studiul evidenţiind, nu mai degrabă anumite tendinţe de alegere a partenerului conjugal. Ancheta
sociologică a urmărit colectarea unor informaţii relativ simple (datorită numărului mare de
indivizi cercetat). Prelucrarea datelor culese prin metoda anchetei a presupus folosirea
procedurilor statistice standard.
Am realizat ancheta sociologică culegând informaţii de la persoane în mod individual
(spre deosebire de interviu, care poate fi şi de grup).
În ancheta pe care am întreprins-o, am utilizat un chestionar, prin care am încercat să
surprind câteva dintre aspectele esenţiale subliniate în literatura de specialitate, pe tema alegerea
partenerului de viaţă.
Chestionarul folosit (prezentat în anexă) a fost format din 18 întrebări închise,
semideschise şi deschise.
2.4.Analiza şi interpretarea datelor
Se spune în popor că relaţia de cuplu sau familia este un loc în care „principiile sunt
ciocănite şi ascuţite pe nicovala vieţii de zi cu zi”. În acest context pot afirma că de a lungul
timpului alegerea unui partener de viaţă a avut la bază anumite reguli şi principii moştenite de la
părinţii fiecăruia dintre noi. Cât de importante sunt principiile şi regulile ce le presupune
formarea unei relaţii de cuplu, am dorit să aflu de la respondenţii implicaţi în cercetarea mea.
Răspunsurile primite au fost următoarele:

22
 100

80 68

60

40 25

20 2 5

0
casatoria este un e mai bine sa te nu ma casatoresc alta
pas important casatoresti dupa niciodata
30 de ani

Fig.2.3 Păreri despre căsătorie (%)

Din cei 68% care consideră mariajul important, 25% consideră ca fiind important după 30
de ani, 18% de la 20 de ani şi 9% după 40 de ani.
A existat şi un procent minim de 2% dintre cei chestionaţi care au declarat că „nu vreau
să mă căsătoresc niciodată”. Ei nu doresc să facă un legământ solemn sau nu au deplină
încredere în ei înşişi astfel că riscă să îşi petreacă viaţa singuri sau pe parcursul unor relaţii
pasagere lipsite de siguranţa unor promisiuni. Aceştia nu îşi doresc realizarea unor relaţii de
cuplu deoarece, emoţional vorbind, pe ei îi satisfac doar realizările profesionale şi nu doresc
implicarea unor sentimente în viaţa lor odată cu toate complicaţiile pe care acestea le-ar aduce:
familie, copii, etc. În societatea de astăzi există şi realitatea cuplurilor care aleg să locuiască
împreună, să desfăşoare o relaţie stabilă, dar toate acestea, fără a încheia un act oficial. Ei
locuiesc „în concubinaj”. Opinia respondenţilor despre relaţia de concubinaj am arătat-o în
graficul următor:

23
 100

70
80

60

40

12
20 8 10

0
au sansa de a se sunt indecenti sunt prea libertini alta
cunoaste mai bine

fig.2.4 Opinii despre concubinaj

Aproape trei sferturi dintre respondenţi (70%), sunt de părere că, convieţuirea într-o
relaţie de concubinaj dă şansa partenerilor să se cunoască mai bine pentru a realiza dacă sunt
compatibili din mai multe puncte de vedere şi tot odată pentru a realiza înainte de a-şi asuma un
angajament permanent dacă pot sau nu să formeze un cuplu pe termen lung. Acest răspuns este
majoritar şi înclină balanţa în adaptarea relaţiilor de cuplu la societatea zilelor noastre.
Ei reprezintă generaţia care este antrenată într-un proces de modernizare a societăţii cu
tot ceea ce presupune aceasta: principii, priorităţi, mentalităţi schimbate etc. În realitatea actuală
priorităţile vieţii sociale sunt considerabil schimbate, găsirea unui loc de muncă şi tot odată
siguranţa acestuia este prioritară în detrimentul întemeierii unei relaţii serioase de timpuriu.
Uneori chiar şi realizarea unei cariere profesionale, care să creeze siguranţă este un obiectiv
important înaintea formării unei familii cu toate obligaţiile ce derivă de aici. Tinerilor le este
teama de angajamente serioase atâta timp cât ei nu au o siguranţă socială a zilei de mâine. Îşi
doresc un loc de muncă, o casă şi avându-le pe acestea, pot tinde la etapa următoare. Acestea ar
fi doar câteva dintre motivaţiile pe care le au pentru a alege să se complacă într-o relaţie de
concubinaj ce nu implică angajamente serioase şi permanente. A existat un procent de 12%
dintre subiecţi care consideră că o relaţie de concubinaj este „indecentă”. Aceasta este opinia
celor crescuţi cu puternice valori tradiţionale şi care cred că este „indecent” să „încurci” viaţa
cuiva fără să îi faci o promisiune serioasă şi permanentă. Ei consideră că nici o realitate socială

24
nu are dreptul de a încălca principiile şi regulile moştenite prin tradiţie de la părinţii noştri. Un
procent de 8% dintre subiecţii chestionaţi sunt de părere că cei care se lasă angrenaţi într-o relaţie
de concubinaj sunt „prea libertini” şi ar trebui ca societatea şi chiar propria lor morală să îi oblige
la asumarea unor decizii serioase în ceea ce priveşte relaţia lor de cuplu. Aceştia sunt de părere
că relaţia de cuplu se poate maturiza atâta timp cât cei doi parteneri depăşesc împreună
provocările ivite, dar în spiritul unor principii sănătoase şi a unor reguli dinainte ştiute, atâta timp
cât în relaţia de cuplu există iubire şi respect reciproc. O zecime dintre respondenţi au ales ca
variantă de răspuns „alta” şi au exemplificat astfel: au încă nevoie de sprijinul material al
familiei, nu sunt siguri de sentimentelor lor pentru a implicaţi relaţiile lor reguli şi principii, nu
ştiu încă ce doresc de la relaţia în care sunt implicaţi, etc. Deoarece am constatat că există
serioase opinii contra unor relaţii provizorii care să nu implice angajamente definitive şi
permanente, am chestionat respondenţii în legătură cu câteva dintre problemele pe care ei le
consideră un impediment în stabilitatea unor relaţii de cuplu.

100

80 74
70

60 52
48

35 36
40

17 18
20 15 15 12
8

0
alta etnie alta rasa alta religie alta zona

da nu nu pot aprecia

Fig. 2.5 Posibile probleme în cuplu (%)

Importanţa vechilor tradiţii, dorinţa de a respecta anumite principii cu care au fost
crescuţi şi nu în ultimul rând, respectarea unor reguli întipărite de-a lungul anilor, ies în evidenţă
şi din răspunsurile primite, astfel că: procentul majoritar (64%) aparţine respondenţilor care
consideră importantă rasa partenerului de cuplu într-o relaţie stabilă. În procent de 16% au fost
respondenţii care consideră importantă religia partenerilor dintr-o relaţie. Importanţa etniei unui

25
partener este cea care reprezintă procentual 12% dintre cei chestionaţi în timp ce procentul
minim de 8% aparţine respondenţilor care cred că este semnificativ într-o relaţie zona din care
provin partenerii. Fiecare partener al unui cuplu, poate veni în sprijinul sau, dimpotrivă, în
detrimentul relaţiei pe care încearcă să o construiască, cu mentalităţile şi principiile rasei din care
face parte, cu obiceiurile etniei de care aparţine şi nu în ultimul rând, fiecare partener are o
anume apartenenţă religioasă pe care încearcă sau nu să o impună în cuplul nou format.
De-a lungul timpului, modul în care s-au format cuplurile au îmbrăcat diferite forme.
Există comunităţi în care căsătoria copiilor este apanajul părinţilor, care fac pentru copiii lor
diverse aranjamente, sunt comunităţi în care se respectă cu stricteţe regula unui „an de logodnă”
şi mai nou, în realitatea zilelor noastre, există posibilitatea încheierii unor contracte prenupţiale.

100

80
70

57
60
60

40
25
20 20 18
20
20
10

0
casatorii aranjate de parinti mentinerea unui an de contracte prenuptiale
logodna

dezacord nici acord nici dezacord acord

Fig. 2.6 Acordul faţă de anumite principii (%)

Faptul că procentul majoritar al eşantionului studiat este format din persoane foarte tinere
(18-25 ani) se desprinde şi din analiza răspunsurilor primite la această întrebare. Aproape trei
sferturi dintre respondenţi (70%) şi-au exprimat un dezacord total în ceea ce priveşte
posibilitatea unor căsătorii aranjate de către părinţi, dezacord faţă de păstrarea unei tradiţii
referitoare la logodnă şi dezacord în ceea ce priveşte încheierea unui contract prenupţial. A
exista şi un procent de o cincime dintre respondenţi (20%) care s-au declarat indecişi sau doar

26
neinteresaţi de problematica abordată. Aceştia au ales ca variantă de răspuns „nici acord nici
dezacord”. Doar o zecime dintre respondenţii chestionaţi (10%), s-au declarat în totalitate de
acord cu respectarea unor vechii tradiţii şi a unor reguli în ceea ce priveşte căsătoria celor doi
parteneri ce sunt pe cale să formeze un cuplu. Ei cred în puterea de decizie a părinţilor care pot
aranja căsătorii copiilor lor bazându-se pe experienţa lor de viată sau poate pe anumite
angajamente pe care trebuie să le ia în comunitatea în care trăiesc. Unii sunt de acord şi cu
menţinerea unui an de logodnă din dorinţa de a respecta tradiţia şi tot odată sunt dispuşi să
înţeleagă şi să încheie, în cazul în care realitatea o cere, contracte prenupţiale. Importanţa
situaţiei financiare a partenerilor este u aspect care se poate încadra la respectarea unor reguli.
Poate în unele familii, este important ca partenerul de viaţă să beneficieze de o situaţie materială
mulţumitoare, tot astfel cum poate, în alte familii acest aspect nu reprezintă un impediment.

100%

90%
80%

70%
60%
50% 40% 40%

40%
30% 20%

20%
10%

0%
moment amanat din cauza situatia financiara nu nu pot aprecia
unei situatii financiare influenteaza decizia
modeste

Fig. 2.7 Influenţa statutul economic

Statutul economic este unul dintre aspectele sensibile ale stabilităţii unui cuplu. Atunci
când relaţia partenerilor se bazează pe principii sănătoase de respect, înţelegere şi dragoste
reciprocă, toate acestea au mari şanse de finalizare printr-o căsătorie. Dar există şi cupluri în care
mentalităţile pot influenţa semnificativ relaţiile astfel că starea materială a partenerilor se poate
dovedi foarte importantă, dincolo de sentimente. Am primit următoarele răspunsuri: în procente
egale de 40 %, au fost respondenţii care, au recunoscut că, în cazul lor au amânat oficializarea
relaţiei cu partenerul din cauza situaţiei materiale deficitare iar alţii au răspuns că nu au fost
nevoiţi să ia în calcul acest aspect deoarece nu a fost necesar, în cazul lor deoarece ambii

27
parteneri au avut siguranţa unui venit permanent. Diferenţa procentuală de o cincime (20%) este
reprezentată de cei care încă nu şi-au pus această problemă, astfel că au ales ca variantă de
răspuns „nu pot aprecia”. Este cazul celor care au relaţii care încă nu s-au consolidat şi care încă
nu tind spre întemeierea unei căsătorii. Există în societatea noastră şi mentalităţi cu privire la
vârsta partenerilor de cuplu, care ar trebui sau poate nu, să respecte anumite mentalităţi, reguli
sau principii dinainte stabilite. Sunt principii potrivit cărora dacă partenerul este mai în vârstă
decât partenera sa, poate aduce o doză de maturitate în cuplu, dar poate fi considerată această
maturitate şi un impediment deoarece partenerii nu vor avea aceleaşi preocupări sau poate că văd
lucrurile diferit, poate provin din generaţii diferite, etc.

100%

90%

80%

70%

60% 45% 47%

50%

40%

30%
8%
20%

10%

0%
foarte important important neimportant

Fig.2.8. Importanţa vârstei partenerului

Aproape jumătate dintre respondenţi (47%) consideră că vârsta partenerului este
„neimportantă” deoarece aceştia consideră alte aspecte sunt de importanţă majoră în relaţia lor de
cuplu. Sunt de părere că dacă există înţelegere şi respect în construirea unei relaţii serioase,
vârsta nu are nici o importanţă, dar că primează modul de comunicare şi nu în ultimul rând
sentimele existente între cei doi parteneri. Aproape jumătate dintre subiecţi (45%) au declarat că
acordă importanţă vârstei partenerului de cuplu. Au motivat că se simt mai bine în compania
persoanelor ce vin din aceiaşi generaţie, cred că au preocupări şi curiozităţi asemănătoare, toate
acestea aducând un punct pozitiv în relaţia lor. În procent minim de 8% au fost respondenţii care
au declarat că pentru ei vârsta partenerului este „foarte importantă”. Aceştia doresc să respecte

28
anumite reguli şi principii în alegerea partenerului de viaţă iar una dintre acestea se referă chiar
la o vârstă optimă (în viziunea lor) pe care ar trebui să o aibă persoana alături de care aleg să îşi
petreacă viaţa. Alături de vârstă, consider că poate avea o anume importanţă în relaţia de cuplu şi
statutul profesional al partenerilor.

100%

90%

80%

70%

60% 58%

50%

40% 30%

30%

20% 12%

10%

0%
da nu nu pot aprecia

Fig. 2.9. Importanţa statutului profesional al partenerului

Mai bine de jumătate dintre respondenţi (58%) consideră că statutul profesional al
partenerului nu ar trebui să influenţeze relaţia deoarece, în opinia lor, sunt mai importante
sentimentele sau principiile după care se ghidează partenerul. Sunt de părere că, deşi unii
parteneri pot avea un statut profesional mai ridicat dar poate, nu comunică suficient de bine cu
partenerul de viaţă. O treime dintre respondenţi (30%) acordă importanţă acestui aspect în
întemeierea unei relaţii de cuplu. Consideră că educaţia care duce la realizarea unui statut
profesional este importantă în relaţia lor. Doar 12% dintre respondenţi au declarat că „nu pot
aprecia” acest aspect al relaţiei lor, şi în consecinţă nu au acordat suficientă atenţie statutului
profesional al partenerului lor.

29
 100

80 74

63 62 58 58
60 53 53

40
32
28 28 26
25 24
19 22 18 18
20
12 10
9 8

0
atentia fumusetea frumusetea iubirea intelegerea respectul situatia
exterioara interioara financiara

foarte important important neimportant

Fig.2.10. Măsura unor aspecte în relaţia de cuplu (%)

Există un aspect pozitiv al relaţiilor în care sunt implicaţi respondenţii chestionarului
deoarece, procentul majoritar de 40% a aparţinut celor care au declarat că într-o anume măsură,
pentru ei este importantă „iubirea” dintre partenerii unui cuplu. În procente egale de 15 % au
urmat respondenţii care au ales ca variantă de răspuns „înţelegerea” şi „situaţia financiară”.
Acolo unde există un stres material scăzut într-un cuplu, cu atât motivele de disensiuni
între parteneri, este mai scăzut. O zecime dintre respondenţi (10%) au fost de părere că pentru ei
este primordial respectul într-o relaţie. Aceştia sunt convinşi că atâta timp cât există respect în
relaţia lor, toate celelalte aspecte precum iubirea şi înţelegerea vor veni de la sine. U procent
important de 12 % dintre subiecţi consideră importantă în relaţia lor „frumuseţea interioară”.
Ei cred că valorile umane ale unui partener sunt date în primul rând de caracterul
acestuia, lucru pe care l-au descoperit în timp la persoana iubită şi pe care acum îl preţuiesc
foarte mult. „Frumuseţea exterioară”, este preţuită doar de 6% dintre subiecţii chestionaţi. 2%
dintre respondenţi au ales ca variantă de răspuns „atenţia”.
Deşi unii dintre respondenţi se simt datori faţă de părinţii lor sau poate faţă de societate să
respecte în relaţiile pe care le au, anumite principii şi anumite reguli, fac acest lucru doar în
consens cu sentimentele existente în relaţia lor.

30
 În consecinţă pot spune că Ipoteze nr. 1 „ Dacă alegerea partenerului de viaţă se va face
după anumite reguli şi principii şi bazată pe iubirea reciprocă a celor doi parteneri atunci
şansele de reuşită a relaţiei sunt mari.” se confirmă.
Importanţa sentimentelor dincolo de reguli şi principii în alegerea partenerului de
viaţă
În continuare am chestionat eşantionul de respondenţi cu privire la importanţa pe care o
acordă ei sentimentelor într-o relaţie de cuplu, chiar dacă acest lucru înseamnă să sfideze
anumite reguli şi principii de bază. Acordă ei importanţa necesară dragostei pe care o poartă
partenerului de cuplu chiar dacă ar spune cei din jur că sunt foarte diferiţi, poate nu se potrivesc
din punct de vedere estetic, poate vârsta nu este chiar tocmai cea pe care societatea din jur o
consideră potrivită, etc.
Am dorit să ştiu dacă respondenţii văd în sentimentul de fericire şi prezenţa unei alte
persoane în viaţa lor. Dacă pentru a se simţi împliniţi din punct de vedere emoţional, au nevoie
de sprijinul şi prezenţa unei alte persoane importante în viaţa lor.

100% 94%

90%

80%

70%

60%

50%

40%

30%

20% 4% 2%
10%

0%
da nu nu pot aprecia

Fig.2.11 Nevoia unui partener de viaţă

Procentul majoritar (94%), aparţine persoanelor care îşi doresc un partener de viaţă
pentru a se simţi cu adevărat fericiţi. Dar a existat şi un procent de 4% care au declarat că ei nu
doresc un partener de viaţă deoarece pe ei în fac fericiţi alte lucruri: realizarea profesională,
situaţia financiară, lipsa responsabilităţilor etc. Procentul minim în acest caz (2%), a fost al

31
respondenţilor care au ales ca variantă de răspuns „nu pot aprecia”. Aceasta deoarece la
momentul chestionării nu exista o relaţie serioasă în viaţa lor şi se consideră abia la început de
drum în viaţă pentru a fi pe deplin convinşi că tot ceea ce va urma în viaţa lor, trebuie străbătut în
doi. În ce măsură este sau nu importantă pentru respondenţi întemeierea unei căsătorii am aflat
după ce şi-au exprimat părerea cu privire la acest aspect. Este important în viaţa fiecărui cuplu ca
decizia de a întemeia o familie să vină dintr-o motivaţie corectă pentru ca aceasta să dureze cât
mai mult în timp.

100%
85%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 5% 10%

10%
0%
in mare masura in egala masura in mica masura

Fig.2.12. Măsura căsătoriei din spirit cetăţenesc

Doar o cincime dintre respondenţi (5%) au declarat că au ţinut cont de citatul din
chestionar atunci când au ales să îşi întemeieze o familie. Ei au fost de părere că s-au căsătorit în
mare parte pentru că aşa era firesc, aşa cerea societatea şi pentru a se alinia mentalităţilor
existente în comunitatea lor. O zecime dintre respondenţi (10%), au ales ca variantă de răspuns
„în egală măsură” deoarece au ţinut cont când s-au căsători, atât de sentimentele lor de cuplu cât
şi de „spiritul cetăţenesc” care ar trebui, în opinia lor, să ne caracterizeze pe fiecare. În lumea
modernă există multe tentaţii şi multe influenţe de diverse forme. Printre acestea aş aminti şi
existenţa unor diverse reviste sau publicaţii care încearcă să reducă relaţia de cuplu la un numitor
comun, care încearcă să dea tinerilor din ziua de azi numeroase sfaturi pentru „reuşita” lor într-o
relaţie. Am dorit să cunosc opinia lor referitoare la existenţa acestor sfaturi din sfera publică.
„Ţine-ţi cont de părerile din reviste legate de dragoste in alegerea partenerului?

32
 90%
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 6% 2% 2%
10%
0%
deloc in anumite cazuri de cele mai multe intotdeauna
ori

Fig.2.13 Părerea despre sfaturile din reviste

Majoritatea respondenţilor (90%), au afirmat că citesc revistele ce au ca teme diverse
subiecte despre dragoste dar nu ţin „deloc” seama de ele atunci când îşi aleg un partener de
cuplu. Sunt de părere că experienţa proprie este suficientă pentru a lua astfel de decizii şi cred că
nu există sfaturi general valabile, că fiecare cuplu ar propriile lui pârghii de funcţionare şi că tot
ceea ce este scris în reviste sunt doar opinii generale care nu le influenţează în vreun fel decizia.
Un procent de 6% au recunoscut că ţin cont de sfaturile din reviste „în anumite cazuri”. Au
motivat că uneori citesc un horoscop (ca exemplu) care îi poate influenţa, dar nu în mod
intenţionat, ci pur şi simplu le rămâne în subconştient ceea ce au citit. În procente minime şi
egale au fost respondenţii care au ales ca variante de răspuns :de cele mai multe ori” şi
„întotdeauna”. Aceştia fac parte din persoanele care au mai puţină încredere în propriile lor
convingeri astfel că, sub o formă sau alta, se lasă impresionaţi de revistele citite.
Aşa cum există multe tentaţii, tot aşa, există în lume şi diferite concepţii despre o relaţie
„monogamă” ce presupune un singur partener sau poligamă ce presupune existenţa mai multor
parteneri într-o relaţie.

33
 100% 90%

90%

80%

70%

60%

50%

40%

30%
4% 6%
20%

10%

0%
da nu nu stiu

Fig. 2.14. Opinia despre o relaţie monogamă

Din analiza efectuată asupra răspunsurilor primite am observat că majoritatea (90%) sunt
de părere că o legătură de cuplu raţională este cea monogamă. Ei au credinţa că astfel de relaţii
sunt tradiţionale, implică respect reciproc din partea partenerilor şi tot odată şi responsabilităţi
egale. Si nu în ultimul rând consideră o astfel de relaţie corectă din punct de vedere moral. 6%
dintre respondenţi nu au o opinie definitivă în ceea ce priveşte acest aspect, astfel că au ales ca
variantă de răspuns „nu ştiu”, în timp de diferenţa procentuală de 4 % s-au declarat în defavoarea
relaţiilor cu un singur partener.
La orice început, cuplurile se formează în diverse moduri: poate partenerii se întâlnesc
din întâmplare la un eveniment comun, poate doar s-au văzut de departe în anumite condiţii,
poate au fost colegi de şcoală sau de serviciu, etc., posibilităţile sunt multiple. Tot ceea ce
urmează implică apariţia şi dezvoltarea unor sentimente. Se poate întâmpla în viaţă ca bărbaţilor
să le fie mai greu uneori, să îşi convingă sau să îşi cucerească partenerele.

34
 100%

90%

80%

70%
50%
60%
40%
50%

40%

30%
10%
20%

10%

0%
da nu nu pot aprecia

Fig.2.15. Bărbaţii sunt mai atraşi de femeile „greu de cucerit”

Am putut constata ca jumătate dintre respondenţi (50%) „nu pot aprecia” dacă şi-au
cucerit „mai greu” partenerul de cuplu. Au declarat că s-au întâlnit în diverse situaţii dar sunt de
părere că sau cunoscut reciproc, în timp, astfel că au preţuit împreună fiecare pas al relaţiei lor şi
nu pot aprecia dacă ceea ce au trăit se încadrează sau nu în variantele de răspuns specificate de
mine în chestionar. Două cincimi dintre respondenţi (40%) au recunoscut că le-a fost mai greu să
îşi cucerească partenerul de cuplu, dar sunt mulţumiţi de relaţia sentimentală pe care o au în
prezent, astfel că efortul a fost, în opinia lor, pe deplin meritat. Doar o zecime dintre subiecţi
(10%), au spus că nu le-a fost greu să îşi cucerească perechea, au motivat că atracţia în cazul lor
a fost de ambele părţi chiar din prima clipă, ambii parteneri şi-au dorit să se sfârşească tatonările
printr-o relaţie reuşită, ceea ce sa şi întâmplat. Tot odată, noile cupluri pot întâmpina din partea
părinţilor celor doi parteneri un anumit grad de opoziţie. Există încă mentalităţi conform cărora
„nimic nu e suficient de bun pentru copilul meu” sau „situaţia financiară a partenerului ales nu îi
mulţumeşte pe părinţi”, sau „statutul social al partenerului nu e cel potrivit” etc., putem continua
la infinit cu fel de fel de motivaţii. Din nefericire, dacă partenerii nu sunt suficient de maturi şi
dacă se lasă influenţaţi în relaţia lor de cuplu de astfel de aspecte, e posibil ca uneori să regrete,
sau poate, dimpotrivă, să fir mulţumiţi. Implicare familiei celor doi parteneri, şi în special
implicare părinţilor celor doi, poate afecta în mod pozitiv sau negativ relaţia copiilor lor.

35
 100%
90%
65%
80%
70%
60%
50%
40%
20% 15%
30%
20%
10%
0%
da nu nu pot aprecia

Fig.2.16. Implicarea părinţilor

În procent majoritar de 65%, respondenţii au fost de părere că îşi pot gestiona singuri
relaţiile de cuplu şi că nu doresc implicarea părinţilor. Ei doresc să fie răspunzători de propriile
lor decizii, chiar dacă acest lucru duce uneori la dezamăgiri sau la tot felul de deziluzii, dar cred
că toate acestea se vor adăuga la experienţa lor de viaţă şi va constitui în final un lucru benefic
relaţiilor în care sunt implicaţi. O cincime dintre cei chestionaţi (20%), au ales să recunoască că
apreciază sfaturile şi implicaţiile părinţilor în relaţiile lor. Se consideră suficient de maturi pentru
a primi un sfat, o părere din partea părinţilor, dar ţin cont ca acest lucru să nu le influenţeze
relaţia de cuplu şi doar să o consolideze şi mai mult. În procent de 15% au fost respondenţii care
„nu pot aprecia” dacă sfaturile sau implicarea părinţilor le-ar consolida sau nu relaţiile în care
sunt antrenaţi.
Dacă sunt sau nu benefice pentru o relaţie bazată pe sentimente de dragoste, sfaturile
celor din jur, am dorit să aflu în continuare:

36
 100%
90%
60%
80%
70%
60%
50%
40% 20% 20%

30%
20%
10%
0%
da nu nu stiu

Fig. 2.17. Şanse de reuşită

Două treimi dintre respondenţi (60%) sunt de părere că „nu ştiu” dacă relaţia lor poate fi
influenţată de cineva sau de ceva din afară. Relaţiile sentimentale presupun multă comunicare,
împărtăşirea reciprocă a multor trăiri, astfel că nu pot afirma cu siguranţă dacă pot fi sau nu
influenţaţi. În proporţii egale de câte 20% sunt cei care au ales ca variante de răspuns „da”,
motivând că nu se consideră suficient de maturi pentru a rezista influenţelor exterioare asupra
relaţiei lor de cuplu, sau cu „nu” care sunt siguri pe ei şi pe sentimentele ce ghidează relaţia în
care sunt implicaţi.
În consecinţă pot afirma că Ipoteza nr.2 de la care am pornit, „Dacă dragostea este
singurul lucru care ne face sa fim fericiţi, atunci înseamnă că avem nevoie de o persoană ( un
partener ) care să ne ofere iubire.” se confirmă.
Pentru a întregi tabloul celor chestionaţi voi evidenţia în figura următoare ce studii au:

37
 100%
90%
80%
70% 50%
60%
50%
40% 25% 20%
30%
20% 5%
10%
0%
studii superioare studii liceale scoala studii gimnaziale
profesionala

Fig. 2.18. Studii

Jumătate dintre respondenţii chestionarului aplicat (50%) au declarat că sunt absolvenţi
de studii superioare, un sfert dintre subiecţi (25%) au avut doar studii liceale, în timp ce o
cincime dintre ei au declarat că au absolvit o şcoală profesională, dar a existat şi un procent
minim de 5% care au doar studii gimnaziale. Astfel am încercat în construirea eşantionului să
acopăr o gamă cât mai largă de respondenţi care să vină din toate mediile sociale.

38
 CONCLUZII

Societatea contemporana a cunoscut diverse modificari in structura de cuplu, modificari

care reprezinta noi tipuri de convietuire sau forme ale acesteia (concubinajul, celibatul, cuplul
fara descendenti, etc). Aceste forme sunt tot mai des intalnite desi nici una din ele nu
indeplineste functiile atribuite in mod normal tipului clasic de cuplu.
Astazi, societatea nu mai urmeaza chiar aceleasi reguli dupa care se ghidau oamenii in
trecut. Asa cum societatea s-a schimbat, acelasi lucru il putem spune si despre conditia femeii.
Astfel ca, datorita emanciparii acesteia, prioritatile ei nu mai tin strict de familie, ea
indreptandu-si atentia si catre alte aspecte, precum realizarea pe plan profesional sau
independenta fata de barbat. Aceasta nevoie de independenta si de libertate primeaza de multe
ori inaintea celei de a forma un cuplu, o familie. Aceasta schimbare nu este chiar totala. Exista
inca multe femei pentru care familia este si va ramane mereu in prim planul atentiei lor, astfel ca
modelul traditional nu a disparut.
De cele mai multe ori valorile si credintele insuflate in familia de origine, mai ales cand
copilul este mic, vor ramane toata viata in comportamentul acestuia. Astfel ca, desi la maturizare,
copilul, fizic, paraseste casa parinteasca, el emotional nu o va putea parasi niciodata. Desi este
adult si a iesit din sistemul normelor si regulilor parentale, copilul va continua sa fie influentat de
sistemul de norme, valori sau credinte obtinute in copilarie.
Atractivitatea fizică este un factor important în selecţiile noastre de iubire şi căsătorie,
indiferent dacă recunoaştem sau nu acest lucru. Atracţia pentru celălalt poate fi provocată de
modalităţi erotice de expresie comportamentala şi de comunicare nonverbală: culoarea ochilor,
privirea, conturul buzelor, gestica, intuirea dorinţelor, aşteptărilor celuilalt etc.
Dar sunt şi alţi factori ce pot pune în plan secundar frumuseţea fizică: inteligenţa,
caracterul, comportamentul („frumuseţea sufleteasca”). Este importantă compatibilitatea
emoţională în alegerea partenerului conjugal.
Pentru cei mai mulţi oameni, relaţiile de cuplu, vor fi singurul mod de a fi fericiţi într-o
lume nefericită, singurul loc în care se vor simţi iubiţi, înţeleşi, ocrotiţi şi valorizaţi. Cu o
condiţie, promovarea adevăratelor valori moral-spirituale: dragoste, căci dacă dragoste nu e,
nimic nu e (Sf. Apostol Pavel), fidelitate, sinceritate, credinţă, speranţă, optimism, bunătate.

39
 BIBLIOGRAFIE

1. Akhtar, S (ed.) (2006), Interpersonal Boundaries:Variation and Violations, New

York:Jason Aronson.
2. Amiel, T. & Lee Sargent, S. (2004). Individual Differences in Internet Usage
Motives. Computers in Human Behavior, 20, pp. 711–726.
3. Baker, A. (2007). Expressing Emotion in Text: Email Communication of Online
Couples. În M. Whitty, A. Baker, & J. Inman (eds.). Online Matchmaking (pp. 97–111).
Basingstoke, UK: Palgrave MacMillan.
4. Baker, A. (2007). Expressing Emotion in Text: Email Communication of Online
Couples. În M. Whitty, A. Baker, & J. Inman (eds.). Online Matchmaking (pp. 97–111).
Basingstoke, UK: Palgrave MacMillan.
5. Bock, G. (2002). Femeia in istoria Europei. Din Evul Mediu pana in zilele noastre.
Iasi, Polirom.
6. Bradeanu, A. Dragomir, O. Roventa-Frumusani, D. Surugiu, R. (2002). Femei,
cuvinte si imagini. Perspective feministe. Iasi, Polirom.
7. Brusset, B. (2009), Psihanaliza relaţiei, Ed. IRI, Bucureşti.
8. Bulai, A. si Stanciugelu, I. (2004). Gen si reprezentare sociala. Bucuresti, Politeia-
SNSPA
9. Dorrzapf, R. (1999). Satana din nadragi. O istorie a culturii raporturilor dintre barbati
si femei. Bucuresti, Punct.
10. Franz Ruppert, Traumă, ataşament, constelaţii familiale. Psihoterapia traumei, 2012
11. Giddens, A. (2000). Transformarea intimităţii. Bucureşti: Editura Antet.
12. Godeanu, A. S. (2010), Alegerea partenerului. Mituri, secrete, repetiţii, Ed. SPER,
Bucureşti.
13. Godeanu, A. S. (2011), Cuplul: stop cadru transgeneraţional, Ed. SPER, Bucureşti
14. Ilut, P. (2005). Sociopsihologia si antropologia familiei. Iasi, Polirom
15. Jinaru, A., Jinaru, A. R. (2008), Alegerea partenerului conjugal din perspectivă
transgeneraţională, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 42, Ed. SPER

40
 16. Kernberg, F.,O. (2009), Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie, Ed. Trei,
Bucureşti
17. Milcu, M., Psihologia relatiilor interpersonale,Editura Polirom, Iasi, 2006
18. Mitrofan, I. (1989). Cuplul conjugal, armonie si dizarmonie. Bucuresti, Editura
stiintifica si enciclopedica
19. Mitrofan, I., Ciuperca, C., (2002). Psihologia si terapia cuplului. Bucuresti: Editura
Sper
20. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2005), Analiza transgeneraţională în Terapia Unificării. O
nouă abordare experienţială a familiei, Ed. SPER, Bucureşti
21. Moreau André, (2007), Psihoterapiile. Metode şi tehnici, Editura Trei, Bucureşti
22. Nuţă, Adrian, Psihologia comunicării în cuplu, Bucureşti, Ed. Sper, 2002
23. Rich, H .Kravitz, M. (2006) Căsnicia perfectă, Ed.Teora. Bucureşti
24. Tudose, C. (2005). Gen si personalitate, psihologie feminine si psihologie masculina.
Bucuresti, Tritonic
25. Vasile Diana Lucia. (2007). Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie, Ed.
a 3a Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

41
 ANEXE

Anexa 1.

CHESTIONAR

Informația colectată în urma completării acestui chestionar va fi folosită pentru realizarea

unui studiu din cadrul lucrării de licență privind Alegerea partenerului - elemente de gen.
Multumesc anticipat tuturor celor care vor acorda câteva minute din timpul lor pentru
completarea acestui chestionar!
1. Considerați ca pentru a fi fericit este nevoie de partener?
1.1 Da
1.2 Nu
1.3 Nu pot aprecia

2. Ce părere aveţi în ideea de căsătorie?

2.1 Nu vreau să mă căsătoresc niciodată
2.2 E bine să te căsătoreşti după 30 de ani ( cariera este pe primul loc )
2.3 Căsătoria e un pas important in viaţă şi in acelaşi timp unul dintre cele mai
frumoase momente din viaţa unui om.
2.4 Alta:______________________________________________

3.Ce părere aveţi despre tinerii care trăiesc în concubinaj?

3.1 Sunt prea libertini (li se da prea multă libertate sau aceştia nu ţin cont de
părerea părinţilor)
3.2 Sunt indecenti (nu este moral să trăiesti alături de cineva fără a fi căsătorit/ă
cu el/ea)
3.3 Sunt norocoşi deoarece au şansa de a se cunoaşte mai bine aşa dându-şi
seama dacă sunt compatibili sau se înţeleg
3.4 Alta_______________________________________________

4. Considerați că reprezintă o problemă faptul că:

DA NU NU POT APRECIA
4.1 partenerul aparține
unei alte etnii
4.2 partenerul aparține
unei alte rase

42
 4.3 partenerul aparține
unei alte religii
4.4 partenerul provine
din alta zonă

5. În ideea alegerii partenerului conjugal în ce măsură sunteți de acord cu următoarele :

Dezacord Nici Acord

dezacord
nici acord
5.1 Aranjarea căsătoriilor de către
părinți
5.2 Menținerea tradiției logodnei timp
de un an
5.3 Existența contractelor prenupțiale

6. Sunteţi de părere că situaţia financiară a partenerilor înainte de căsătorie are influenţă

asupra hotărârii de a oficializa relaţia ?
6.1Cu siguranţă, de multe ori acest moment este amânat din cauza unei situaţii
financiare modeste
6.2.Nu cred că existenţa unei situaţii financiare modeste influenţează hotărârea
partenerilor de a întemeia o familie
6.3. Nu pot aprecia

7. În ce măsură sunteţi de acord cu următorul citat : „ Căsătoria este un izvor de griji, o

ştim cu toţii , se cuvine totuşi să ne căsătorim din spirit cetăţenesc.”?
7.1 În mare măsură
7.2 În egală măsură
7.3 În mică măsură

8. Ține-ți cont de părerile din reviste legate de dragoste și alegerea partenerului?

8.1 Întotdeauna
8.2.De cele mai multe ori
8.3.În anumite cazuri
8.4. Deloc

9. Consideraţi că legătura monogamă ar fi forma cea mai raţională a relaţiilor dintre sexe?
9.1 Da
9.2 Nu
9.3 Nu ştiu

10. Cât de important este pentru dvs. vârsta partenerului?

10.1 Foarte important

43
 10.2 Important
10.3 Neimportant

11. Este important pentru dvs. statutul profesional al partenerului?

11.1 Da.De ce?
11.2 Nu. De ce?
11.3 Nu pot aprecia

12. Crede-ți că bărbații sunt mai atrași de femeile “ greu de cucerit ” ?

12.1 Da. De ce?
12.2 Nu. De ce?
12.3 Nu pot aprecia

13. Crede-ți că opoziția părinților față de alegerea partenerului copilului lui îi face pe
aceștia ca să își consolideze relația?
13.1 Da. De ce ?
13.2 Nu. De ce?
13.3 Nu pot aprecia

14. Credeți că au șanse de reușită astfel de relații?

14.1 Da
14.2 Nu
14.3 Nu știu

15. Cât de importante sunt aspectele prezentate mai jos pentru dvs. în ceea ce privește
alegerea partenerului?

Atenția Frumusețea Frumusețea Iubirea Înțelegerea Respectul Situația

exterioară interioară financiară

15.1 Foarte
important

15.2
Important
15.3
Neimportant

16. Sexul :

16.1 Feminin
16.2 Masculin

17. Vârstă

44
 17.2 Între 18 şi 25 ani inclusiv
17.3 Între 26 şi 35 ani inclusiv
17.4 Între 36 şi 45 ani inclusiv
17.5 Peste 45 ani

18. Studii :

18.1 Gimnaziale
18.2 Şcoală Profesională
18.3 Studii Liceale
18.4 Studii Superioare

45
Anexa 2. Tabele de frecvenţă

Tabel nr. 1. Nevoia unui partener pentru a fi fericit

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 94 4 2 100
% 94 4 2 100

Tabel nr. 2. Părerea despre ideea de căsătorie

VARIANTE DE RĂSPUNS

nu vreau să mă e bine să te căsătoreşti căsătoria e un alta Total

căsătoresc după 30 de ani pas important
niciodată in viaţă
Abs. 2 25 68 5 100

% 2 25 68 5 100

Tabel nr. 3. Percepţia despre tinerii care trăiesc în concubinaj

VARIANTE DE RĂSPUNS

sunt prea sunt au şansa de a se cunoaşte mai alta Total

libertini indecenţi bine
Abs. 8 12 70 10 100

% 8 12 70 10 100

Tabel nr. 4. Posibilitatea ca etnia să influenţeze relaţia de cuplu

VARIANTE DE RĂSPUNS

da nu Nu pot aprecia Total

Abs. 15 70 15 100
% 15 70 15 100

46
Tabel nr. 5. Posibilitatea ca rasa partenerului să influenţeze relaţia de cuplu

VARIANTE DE RĂSPUNS

da nu Nu pot aprecia Total

Abs. 48 35 17 100
% 48 35 17 100

Tabel nr. 6. Posibilitatea ca religia partenerului să influenţeze relaţia de cuplu

VARIANTE DE RĂSPUNS

da nu Nu pot aprecia Total

Abs. 18 74 8 100
% 18 74 8 100

Tabel nr. 7. Posibilitatea ca provenienţa partenerului dintr-o altă zonă geografică să influenţeze
relaţia de cuplu

VARIANTE DE RĂSPUNS

da nu Nu pot aprecia Total

Abs. 12 52 36 100
% 12 52 36 100

Tabel nr. 8. Măsura în care sunteţi de acord cu aranjarea căsătoriilor de către părinţi
VARIANTE DE RĂSPUNS
dezacord nici dezacord nici acord Total
acord
Abs. 60 20 20 100
% 60 20 20 100

47
Tabel nr.9. Măsura în care sunteţi de acord cu menţinerea tradiţiei logodnei timp de un an

VARIANTE DE RĂSPUNS
dezacord nici dezacord nici acord Total
acord
Abs. 70 20 10 100
% 70 20 10 100

Tabel nr. 10. Măsura în care sunteţi de acord cu existenţa contractelor prenupţiale
VARIANTE DE RĂSPUNS
dezacord nici dezacord nici acord Total
acord
Abs. 25 18 57 100
% 25 18 57 100

Tabel nr. 11. Influenţa situaţiei financiare a partenerilor asupra deciziei de a se căsătorii

VARIANTE DE RĂSPUNS
moment situaţia financiară nu pot Total
amânat influenţează luarea unei aprecia
decizii
Abs. 40 40 20 100
% 40 40 20 100

Tabel nr. 12 Măsura în care sunteţi de acord cu următorul citat : „ Căsătoria este un izvor de
griji, o ştim cu toţii , se cuvine totuşi să ne căsătorim din spirit cetăţenesc.”

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare măsură în egală măsură în mică Total
măsură
Abs. 5 10 85 100
% 5 10 85 100

48
Tabel nr. 13. Frecvenţa influenţei sfaturilor din reviste asupra alegerii unui partener

VARIANTE DE RĂSPUNS

întotdeauna de cele mai în anumite cazuri deloc Total

multe ori
Abs. 2 2 6 90 100

% 2 2 6 90 100

Tabel nr. 14. Considerarea legăturii monogame ca fiind forma cea mai raţională a relaţiilor dintre
sexe

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. 90 4 6 100
% 90 4 6 100

Tabel nr. 15. Importanţa vârstei partenerului într-o relaţie.

VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte important important neimportant Total
Abs. 8 45 47 100
% 8 45 47 100

Tabel nr. 16. Importanţa statutului profesional al partenerului

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 30 58 12 100
% 30 58 12 100

49
Tabel nr. 17. Considerarea că bărbaţii sunt mai atraşi de femeile „greu de cucerit”

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 40 10 50 100
% 40 10 50 100

Tabel nr. 18. Influenţa opoziţiei părinţilor faţă de alegerea partenerului copilului în consolidarea
relaţiei de cuplu

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 20 65 15 100
% 20 65 15 100

Tabel nr. 19. Şansele de reuşită a unei relaţii în care părinţii se opun

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. 20 20 60 100
% 20 20 60 100

Tabel nr. 20. Importanţa atenţiei în ceea ce priveşte alegerea partenerului

VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 63 28 9 100
% 63 28 9 100

Tabel nr. 21. Importanţa frumuseţii exterioare în ceea ce priveşte alegerea partenerului

50
 VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 53 28 19 100
% 53 28 19 100

Tabel nr. 22. Importanţa frumuseţii interioare în ceea ce priveşte alegerea partenerului
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 26 62 12 100
% 26 62 12 100

Tabel nr. 23. Importanţa iubirii în ceea ce priveşte alegerea partenerului

VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 58 32 10 100
% 58 32 10 100

Tabel nr. 24. Importanţa înţelegerea în ceea ce priveşte alegerea partenerului

VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 22 53 25 100
% 22 53 25 100

Tabel nr. 25. Importanţa respectul în ceea ce priveşte alegerea partenerului

VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 74 18 8 100
% 74 18 8 100

51
Tabel nr. 26. Importanţa situaţiei financiare în ceea ce priveşte alegerea partenerului

VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 24 58 18 100
% 24 58 18 100

Tabel nr. 27. Distribuţia pe sexe a subiecţilor

VARIANTE DE RĂSPUNS
feminin masculin Total
Abs. 55 45 100
% 55 45 100

Tabel nr. 28. Distribuţia pe vârste a subiecţior

VARIANTE DE RĂSPUNS

între 18 şi 25 între 26 şi 35 între 36 şi 45 ani peste 45 ani Total

ani inclusiv ani inclusiv inclusiv
Abs. 55 30 10 5 100

% 55 30 10 5 100

Tabel nr. 29. Nivelul de şcolarizare a subiecţilor

VARIANTE DE RĂSPUNS

gimnaziale şcoala studii liceale studii Total

profesională superioare
Abs. 5 20 25 50 100

% 5 20 25 50 100

52
Anexa 3.Tabele de corelaţie

Tabel de corelaţie nr. 1

Corelarea variabilei sex cu alte variabile (%)

sex Masculin Feminin Total

variabile %cod %cod
45% 55%
nu mă căsătoresc 100 - 2=100
Ce părere aveţi despre ideea niciodată
de căsătorie după 30 de ani 80.00 20.00 25=100
un pas important 26.47 73.53 68=100
alta 100 - 5=100
partenerul aparţine 16.66 83.34 12=100
Consideraţi că reprezintă o altei etnii
problemă faptul că partenerul aparţine 46.87 53.13 64=100
altei rase
partenerul aparţine 31.25 68.75 16=100
altei religii
partenerul provine 100 - 8=100
din altă zonă
da 42.55 57.45 94=100
Consideraţi că pentru a fi nu 75.00 25.00 4=100
fericit este nevoie de un nu pot aprecia 100 - 2=100
partener
100 5=100
În ce măsură sunteţi de acord în mare măsură -
cu citatul” căsătoria este un 40.00 60.00 10=100
izvor de griji, o ştim cu toţii, în egală măsură
se cuvine să ne căsătorim din 49.41 50.89 85=100
spirit cetăţenesc” în mică măsură
66.66 33.33 30=100
Este important pentru dvs. da
statutul profesional al 34.48 65.52 58=100
partenerului? nu

41.66 58.34 12=100

nu pot aprecia

53
 Tabel de corelaţie nr. 2
Corelarea variabilei studii cu alte variabile (%)

studii Gimnaziale Şcoala Studii Studii Total

profesională liceale superioare
variabile %cod %cod %cod %cod
5% 20% 25% 50%
100 - - - 2=100
Ține-ți cont de întotdeauna
părerile din de cele mai multe 50.00 50.00 - - 2=100
reviste legate de ori
dragoste și în anumite cazuri 33.33 33.33 33.34 - 6=100
alegerea
partenerului? deloc - 18.90 25.55 55.55 90=100

partenerul aparţine 41.66 58.34 - - 12=100

Consideraţi că altei etnii
reprezintă o partenerul aparţine - 12.50 35.94 51.56 64=100
problemă faptul altei rase
că partenerul aparţine - 31.25 12.50 56.25 16=100
altei religii
partenerul provine - - - 100 8-100
din altă zonă

În ce măsură în mare măsură 60.00 40.00 - - 5=100

sunteţi de acord
cu citatul”
căsătoria este un în egală măsură 20.00 70.00 10.00 - 10=100
izvor de griji, o
ştim cu toţii, se
cuvine să ne - 12.95 28.23 58.82 85=100
căsătorim din în mică măsură
spirit cetăţenesc”
Da 3.33 22.22 24.45 50 90=100
Aprecieri asupra Nu - - - 100 4=100
monogamiei Nu ştiu 33.33 - 50.00 16.67 6=100
foarte important 62.50 25.00 12.50 - 8=100
Importanţa vârstei important - 90.00 10.00 - 20=100
într-o relaţie neimportant - - 46.80 53.20 47=100
Bărbaţii sunt mai Da 5.00 5.00 37.50 52.50 40=100

54
 atraşi de femeile Nu 20.00 10.00 30.00 40.00 10=100
„greu de cucerit”? Nu pot aprecia 2.00 34.00 14.00 50.00 50=100

55