TEMA

ROLUL TATĂLUI ÎN EDUCAȚIA COPIILOR

REALIZAT : SPETEȚCHI EUGENIA

În ultimii ani, după cercetări
avansate, oamenii de ştiinţă
au început să realizeze cât de
mult contează taţii. Aşa cum
se întâmplă și cu femeile în
cazul maternității, și trupul
tatălui răspunde la
paternitate, stilul de a fi
„tată” afectează copiii la fel
de mult ca stilul de a fi
„mamă”.
Decenii întregi, psihologii au scos în evidenţă rolul
fundamental al mamei pentru copii, subliniindu-l ca
fiind cel mai important în viaţa copiilor. S-a realizat
astfel un focus asupra acestei relaţii şi de fiecare dată
când copilul era analizat, mama era lăudată sau, după
caz, blamată pentru insucces în educaţie. Dacă mama
este pentru copil cea care îi satisface nevoile primare
ale vieţii (îi oferă căldură, calm şi linişte, dragoste
necondiţionată, este mereu la dispoziţia copilului),
tatăl reprezintă factorul de siguranţă în familie, este
cel care o sprijină pe mamă. De relaţia tată-mamă
depinde echilibrul psiho-afectiv al copilului. Imaginea
pe care o are sau o prezintă mama despre tată
influenţează percepţia copilului despre funcţia
paternă în general, imaginea despre relaţia cu
autoritatea (acceptată necondiţionat, respinsă,
contestată, acceptată realist etc.).
Tot tatăl este cel care va permite desprinderea copilului de
mama sa (cordonul ombilical psihologic) şi favorizarea
evoluţiei copilului spre autonomie, dezvoltarea încrederii în
forţele proprii. In mod tradițional, mama era cea responsabilă de
creșterea copiilor, eventual și de educația lor. Dar astăzi, lumea s-a
schimbat, mama, ca și tatăl, merge la serviciu, și astfel creșterea și
educarea copiilor devine o misiune pe care cei doi parinți o au de
împărțit. Care este de fapt rolul tatălui pe parcursul întregului proces
al dezvoltării copilului din scutec pâna la tinerete? În primul rând,
rolul biologic este de necontestat. Este nevoie de o celulă a tatălui in
egală masură cu cea a mamei pentru ca o noua ființă să ia viață.
În primul an de viață, rolul tatălui în
creșterea copilului este mai mult indirect,
prin suportul oferit mamei. Acest suport
este foarte important, căci bebelușul are
multe nevoi cărora mama trebuie să le
raspundă, dar și mama are nevoi, și de
acestea se ocupă tatăl.
Dupa ce copilul împlinește un an, in mod
ideal tatăl ar trebui să devină mai activ în
relația cu acesta. Rolul tatălui începând cu
această vârstă este de a-l introduce treptat
pe copil în viața sociala. Pas cu pas tatăl
obișnuiește copilul cu regulile jocului, ale
familiei, ale societății. El este cel care
trebuie să pună limite copilului, să îi
interzicaâă anumite lucruri (cu temei!), să
îl obițnuiască să respecte unele reguli, la
început simple apoi din ce în ce mai
elaborate pe masura ce copilul are vârsta
potrivită pentru a se adapta acestora. Este
important sa i se și explice aceste reguli.
A deveni tată de fată sau de băiat
sunt două lucruri speciale ce
implică lucruri diferite. Pentru o
fetiță tatăl este primul model
masculin pe care îl are în viață, iar
pornind de aici ea iși va proiecta
pentru viitor imaginea bărbatului
potrivit pentru ea. Un tată
preocupat de creșterea fetiței
va ȋncerca să îi insufle ȋncredere în
propriile forțe, să o detemine să fie
o fire ambițoasă și independentă.
O relație frumoasă ȋntre cei doi va
fi extrem de favorabilă, cu avantaje
de ambele părți. .Astfel spus, fetiţa
de azi va deveni pe viitor o femeie
ce nu va fi ușor de manipulat.
În ce privește conexiune tată-fiu
lucrurile stau un pic alfel. Băieții văd
de obicei ȋn tată un erou. De aceea ei
tind să-i copieze obiceiurile și
comportamentul. Ideal ar fi ca cei doi
să petreacă cât mai mult timp
ȋmpreună, acest lucru sporind stima
de sine a copilului. Trebuie spus că
nici aportul mamei ȋn această situație
nu este de neglijat, sentimentele de
prețuire și admirație pentru soțul ei se
vor răsfrânge mai târziu și asupra
fiului (sădind ȋn el ȋncrederea și
respectul față de sexul opus dar și în
propria persoană)
Ȋn general părinții ideali sunt cei iubitori și afectouși, iar un astfel
de tată va oferi un mediu sigur, dar plin de provocări pentru cei
mici, care vor învăța cum să interacționeze cu lumea și oamenii
din jurul lor. Aceștia vor reuși la rândul lor să stabilească relații
frumoase cu frații și surorile lor, ȋnțelegându-se bine chiar și cu cei
de o seamă cu ei. Raporturile, conexiunile care se leagă ȋntre
părinți și copii (tată-copil) pot fi fabuloase, dar necesită multă
muncă și răbdare. Doar un tată implicat și hotărât poate contribui
la educația și creșterea celui ce va deveni cândva adult. Absența
acestuia va da societății un fiu sau o fiică fără ȋncredere ȋn propriile
forțe, nesiguri pe deciziile lor, iar uneori chiar cu probleme de
personalitate. Un copil reprezintă o responsabilitate uriașă și trebuie
tratată cu cea mai mare seriozitate.
Bibliografie
• Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru
părinţi, traducere din limba rusă de preot Nicolae Creţu, Editura
Sophia, Bucureşti, 2012,
• http://lastrada.md/files/resources/3/Suport_Informational__Relati
i_Armonioase_In_Familie_.pdf
• https://ru.scribd.com/doc/118930335/Familia-parentala-versus-fa
milia-monoparentala
• https://www.mamaplus.md/ro/proiecte/tata/rolul-tatalui-educare
a-copilului-primul-de-viata
• http://prodidactica.md/wp-content/uploads/2017/07/1001-
idei_RO.pdf