Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marica
CURS 2
TULBURĂRILE DIN SPECTRUL AUTISMULUI
De ce TSA și nu autism?
Tulburarile din spectrul autismului – acest nou nume (care inlocuieste tulburarile pervazive
de dezvoltare) reflecta consensul specialistilor in privinta faptului ca tulburarile anterior separate
(autismul, sindromulAsperger, Sindromul Rhett, PDD-Nos) constituie o
singura entitate diagnostica, acoperind mai multe nivele de severitate si o mare variabilitate
comportamentala.
CAZ
Am considerat întotdeauna că fiul nostru este altfel decât alți copii cunoscuți, dar am crezut că
această situație există din cauza diferențelor care se remarcă între fete și băieți. Era un copil care
nu făcea probleme, în sensul că prefera să stea singur pe perioade lungi de timp, chiar și atunci
când era mic.
Ne-am făcut probleme în ceea ce privește auzul lui în momentul în care avea 18 luni și nu
întorcea capul când îl strigai pe nume.
De asemenea, nu te lăsa să-l iei în brațe sau să-l alinți, făcând tot posibilul pentru a se depărta
de tine.
CAZ
Fata noastră a fost precoce și a început să vorbească de la o vârstă fragedă. La un an știa
alfabetul și număra.
Recita și-și amintea fiecare cuvânt pe care îl întâlnea în orice carte. Noi am crezut că e deșteaptă.
Nu am fost în stare să o fac să intre în contact cu alți copii și avea de foarte puține ori contact
vizual.
A început să facă crize și să își concentreze atenția asupra unor subiecte ciudate pe perioade
lungi de timp
CAZ
Nu aveam comunicare și nici contact vizual cu fiul nostru.
Se holba la ventilatoarele montate pe tavan, la pereții din cărămidă, la ușile de garaj.
De asemenea, avea obiceiul de a se da cu capul de diverse obiecte, mergea pe vârfuri și nu
suporta nisipul,iarba sau apa rece.
Era în stare să meargă ore în șir pe aleea din spatele casei, privind ușile garajelor.
Se îndepărta frecvent de noi și era hiperactiv, fiind în stare să alerge fără întrerupere.
DIVERSITATE
1. Izolarea autistă
În timp ce copiii tipici prezintă un interes accentuat pentru alți copii, cei diagnosticați cu TSA
prezintă un interes accentuat pentru obiecte.
Sunt solitari și detașați de ceea ce se întâmplă în jurul lor, având manifestări repetitive,
adeseori ciudate.
Nu se folosesc de limbajul corpului pentru a arăta ce anume își doresc.
Nu împărtășesc și altora ceea ce fac (uită-te la mine!)
Contactul vizual este limitat sau absent
Expresia facială nu se modifică și nu trădează empatie
Majoritatea copiilor vin pe lume pregătiți să devină experți în oameni, dar copiii care
suferă de autism nu dispun de această calitate. Ei sunt pregătiți să devină experți în obiecte,
în mediul înconjurător lipsit de viață. Fred Volkmar – director la Yale Child Study Center
2. Limitarea comunicării
Există copii care pot să nu vorbească, să vorbească relativ târziu sau să aibă o comunicare
ciudată, repetitivă.
S-a estimat că 40% dintre copiii diagnosticați cu TSA nu vor vorbi deloc.
Este posibil însă ca, chiar dacă vorbesc, să nu poată iniția sau întreține o conversația.
Timbrul este ciudat, pițigăiat, prozodia monotonă.
Micuțul nu poate participa la jocuri care implică o comunicare nonverbală sau verbală.
Ce este atipic în TSA?
3. Interese restrânse sau nevoia de imutabilitate
Jocuri repetitive foarte diferite de ale celorlalți copii, absența unei imitări cu caracter social,
nici un joc de rol.
Rezistență la cea mai mică schimbare de mediu sau de orar – orice încercare de acest fel poate
duce la manifestări disruptive.
ETIOLOGIE
§ numeroase studii
§ nu s-au stabilit cauzele exacte ale TSA
§ peste 60 de entităţi diferite (genetice, infecţioase, toxice) – correlate cu TSA
În ultimul timp, rolul factorilor de mediu în mecanismul de apariţie a tulburărilor din spectrul
autist a fost tot mai mult luat în discuţie.
„Se consideră în prezent că ele sunt rezultatul combinaţiei dintre o susceptibilitate
genetică/biochimică şi reducerea mecanismelor organismului de epurare a metalelor grele
(plumb, mercur, aluminiu, cadmiu, arsen, antimoniu), în condiţiile creşterii expunerii la un mediu
poluat.
Expunerea la metale grele în anumite perioade critice de dezvoltare a fătului susceptibil genetic la
astfel de tulburări poate produce modificări ale ADN-ului său (Dr. Florina Rad – interviu)
Pista genetică se confirmă de la o oră la alta.
Argumente:
- riscul de apariție a tulburării (de 45 de ori mai mare) în cazul fraților decât în populația
generală.
- niveluri ridicate ale concordanței pentru autism la gemeni.
- asociere relativ frecventă a autismului cu alte afecțiuni de origine genetică
DEBUTUL
1. Rapid în primul an de viaţă:
Primele săptămâni: “soft signs”
• dificultăţi de supt, înghiţit
Profiluri atipice de dezvoltare S. Marica
CURS 2
TULBURĂRILE DIN SPECTRUL AUTISMULUI Page 3
• hipoton sau hipertonie accentuată
Primele luni:
• atenţie bună, fixează obiecte
• atent la sunete deşi uneori pare surd
• zâmbeşte la stimulare
După 6 luni:
• nu se mai dezvoltă limbajul (vocalizează)
• scade interesul pentru persoane
• devine mai interesat de obiecte
• dispare zâmbetul social şi nu mai urmăreşte stimulii
DEBUTUL
Între 6 – 12 luni
absenţa dialogului tonic devine manifest:
absenţa braţelor întinse când copilul este luat în braţe
fie hipoton (“păpuşă de paie”),
fie hiperton, rigid (“ca o bucată de lemn”)
părând să refuze contactul;
absenţa mimicii, în special absenţa ritualului de întâmpinare la trezire;
DEBUTUL
2. Insidios, în primii 2 ani
La naştere: pare normal dezvoltat
La 1-1,6 ani:
• dezvoltat normal din puct de vedere motor, al limbajului şi reciprocităţii sociale şi emoţionale
2 ani:
• devin mai tăcuţi, retraşi
• mai puţin ataşaţi emoţional
În timp:
• se retrage tot mai mult
• faţa nu mai exprimă emoţii
• nu mai este interesat de alte persoane
• dezvoltă comportamente stereotipe
DEBUTUL
3. Relativ brusc, după o dezvoltare normală, atât din punct de vedere cognitiv (achiziționează
limbajul, în limitele vârstei biologice), dar și al interacțiunii sociale și intereselor.
Se înregistrează un regres în toate ariile, limbajul dispare, copilul devine din ce în ce mai
retras, nu se mai joacă funcțional, nu mai interacționează, are interese tot mai restrânse și
stereotipe.
Semne precoce
Semnalizarea senzaţiei de foame - diferită faţă de normal:
„pare că nu-i este foame niciodată, că nu simte gustul mâncării, nu se bucură că mănâncă”
după vârsta de 6 luni refuză alimentele noi sau le acceptă pasiv, apetitul lor fiind
idiosincrazic
Manifestări clinice
2. Deficit în comunicare
lipsa sau întârziere totală în dezvoltarea limbajului expresiv, neacompaniat de mijloace
alternative de comunicare
nu răspunde atunci când este strigat pe nume
poate lăsa impresia că nu aude sau că nu se aşteaptă ca cineva să-i vorbească
zâmbet discret sau faţă prietenoasă, dar fără adresabilitate clară, este prietenos cu toată lumea
poate fi neaşteptat de liniştit şi tăcut
uneori limbajul este dezvoltat dar poate să prezinte o deteriorare semnificativă a capacităţii de
a iniţia sau a susţine conversaţii
pare a nu fi interesat să comunice cu alte persoane
răspunde inadecvat la întrebări, relatează evenimente petrecute cu mult timp în urmă şi pe care
la momentul respectiv parcă nici nu le-a observat, are dificultăţi semantice şi alterări ale structurii
gramaticale
nu înţelege umorul, ironia sau sensul implicit al cuvintelor Pragmatica limbajului
Înțelegerea vorbirii figurative şi a umorului reprezintă doar un subset al pragmaticii sau al
folosirii limbajului corespunzător contextului social (Tager-Flusberg, 2000).
Pragmatica include următoarele aspecte:
*ajustarea vorbirii cuiva la nevoile ascultătorului și adaptarea conținutului vorbirii cuiva la ceea ce
ascultătorul ştie sau crede că ştie déjà
* a rămâne focalizat pe subiect și a-l ajuta pe ascultător să te urmărească atunci când a survenit o
schimbare a subiectului.
Pragmatica limbajului
Aproape fiecare aspect la pragmaticii implică sensibilitatea la stările mentale ale vorbitorului şi
ale ascultătorului, şi de aici lectura stărilor mentale, deşi este important de notat faptul că
pragmatica implică deopotrivă şi contextul.
Rezultă – legătura cu TOM (una dintre paradigmele explicative în autism).
limbaj stereotip şi repetitiv sau limbaj vag:
solilocvia într-o manieră stereotipă,
verbalizări - respectiv emite sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj,
ecolalia imediată şi întârziată,
dificultatea de a-şi însuşi exprimarea la persoana I,
pedanterie accentuată
melodicitate particulară în limbaj
Limbajul nonverbal – gestual
are probleme în a imita sau în a comunica nonverbal (prin
gesturi sau mimică)
nu indică ceea ce doreşte, folosește brațul adultului ca pe un instrument pentru a obține ceea ce
dorește
nu face gestul pentru „pa-pa”
3. Probleme comportamentale
preocupări circumscrise pentru patternuri repetitive şi stereotipe de comportament şi interese,
anormale ca intensitate şi focalizare
aderenţă inflexibilă la rutină şi ritualuri nonfuncţionale
manierisme motorii repetitive şi stereotipe: mers pe vârfuri, fâlfâitul braţelor, legănat, învârtire
în jurul propriului ax (semnul titirezului), diverse grimase, gesturi, posturi, dintre care unele sunt
bizare
preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor: învârte la nesfârşit rotiţa unei maşinuţe,
elicea, o sfoară între degete, un pix, băț, etc.
Manifestări clinice
manifestă disconfort sau se zbate atunci când este luat în braţe
perseverează în unele activităţi, manifestă rezistenţă atunci când se încearcă schimbarea
rutinelor (de alimentație, de traseu, de culcare, de baie etc)
explorează mediul în maniere improprii: miros, lins, pipăit
Are dese crize (de afect), mai ales autoagresive, rareori heteroagresive
Tantrum vs meltdown
Tantrumul (pandaliile) specifice și copilului tipic – se trântește pe jos, țipă, lovește – au rol de
comunicare (prin manipulare).
Profiluri atipice de dezvoltare S. Marica
CURS 2
TULBURĂRILE DIN SPECTRUL AUTISMULUI Page 7
Copilul dorește ceva – un obiect, un aliment etc
Copilul dorește atenție
Copilul vrea să înceteze o activitate care nu-i face plăcere
Manifestări clinice
Criza tantrum este ca un joc pentru deţinerea controlului pe care îl joacă copilul, el fiind o
fiinţă încă imatură emoţional.
Ceea ce poate adultul face pentru a-şi păstra autoritatea este să ignore comportamentul
copilului şi să îi redirecţioneze atenţia spre o altă activitate.
A ceda crizei copilului şi a-i oferi ceea ce el doreşte nu face decât să îl înveţe pe copil că este
corect să se comporte aşa pentru a primi ceva, pentru a-şi satisface dorinţele.
Manifestări clinice
Criza de tip Meltdown (emotional break-down) este determinată de un nivel ridicat al
stressului pe care organismului copilului cu TSA nu îl poate gestiona altfel.
Spre deosebire de criza de tip tantrum, criza de tip meltdown are următoarele caracteristici:
- nu este orientată spre atragerea atenţiei adultului;
– nu poate fi numită „comportament”;
- aparent, nu este motivată, dar poate fi indusă sau declanşată de nenumăraţi factori:
Manifestări clinice
o suprastimulare senzorială (atingeri, mirosuri, aglomeraţie de persoane, sunete, lumini,
adică prea mulţi stimuli care nu pot fi gestionaţi corespunzător. Nu se filtrează informaţiile
senzoriale şi nu sunt integrate într-un tot. Creierul devine suprasolicitat, nu poate procesa toate
informaţiil primite şi organismul intră în panică.)
prea multe informaţii de procesat în timp scurt.
(copilul cu TSA are de multe ori o viteză de procesare mai lungă. Atunci când se află în situaţii în
care are de procesat repede un număr ridicat de informaţii, creierul nu face faţă şi creşte nivelul de
stres.)
Manifestări clinice
schimbări bruşte sau neaşteptate apărute în mediu Copilul cu TSA are nevoie să cunoască
tot ce urmează
să se întâmple. Schimbările ce au loc brusc, fără ca el să aştepte acest lucru, îi produc o stare de
anxietate care este foarte dificil de gestionat pentru el.
lipsa unei căi de comunicare, de exprimare a nevoilor (produce foarte multă frustrare şi devine
copleşitoare din punct de vedere emoţional).
- copilul este de neconsolat
- criza este însoțită de manifestări vegetative puternice și acestea cer timp spre a se reduce (în
tantrum, imediat ce copilul primește ceea ce dorea, el iese din criză)
- acestea nu trebuie ignorate (copilul se poate lovi foarte tare), nici pedepsite (ele scapă
complet controlului copilului) și NU sunt moduri de manipulare!
Manifestări clinice
Comportamentele de stimming
Sunt comportamente de autostimulare, repetitive,
stereotipe, care nu par a servi altă funcție decât satisfacția senzorială.
Funcții:
- principala funcție este de a oferi satisfacție, copiii cu autism negăsind nimic interesant în
mediul înconjurător.
Mai mult decât atât, se pare că plăcerea obținută este similară celei pe care o putem obține prin
consumul unui drog!!! ---greu de învins
-a doua funcție, ca și la comportamentele disruptive, este de reducere a frustrării și stresului.
Comportamentul respectiv pare a servi funcției de calmare a copilului și de a bloca sursa frustrării.
De ce există rutine?
Pentru persoanele cu autism lumea este o mare necunoscuta.
Multe dintre lucrurile usoare pentru oamenii din jur, par misterioase si de neînteles pentru ei.
Pentru a se simti confortabil, ei se bazeaza pe rutine.
Se pare că cei cu TSA suferă de diverse distorsiuni senzoriale – atingerea poate fi percepută ca
o violare, unele sunete de o anumită frecvență sau intensitate îi sperie – astfel încât au nevoie de
rutine liniștitoare și rigide.
Manifestări clinice
Multe manifestări care sunt normale la copiii tipici, pot fi considerate anormale la copilul cu
autism (fie perseverative, fie idiosincratice).