PRECIZAREA CONCEPTELOR DE PSIHOPEDAGOGIA INVATAMANTULUI

SPECIAL, EDUCATIE SPECIALA SI PSIHOPEDAGOGIA

INTEGRARII SI NORMALIZARII

Activitati cu privire la normalizarea si integrarea persoanelor cu handicap au fost

declansate prin anii ’60; astfel, “Conferinta Generala UNESCO” a elaborat la cea de-a
20-a sesiune o DECLARATIE DE PRINCIPIU, in 1979, ceea ce poarta azi denumirea de
psihopedagogia invatamantului special.
Psihopedagogia invatamantului special este o stiinta sintetica, interdisciplinara, la
intersectia dintre psihopedagogie, defectologie, medicina, sociologie etc.
Se au in vedere doua aspecte fundamentale, si anume:

• aspecte psihologice, legate de problemele dezvoltarii psihice a copiilor care

devin problema de asistenta sociala;
• aspecte ale problemelor pedagogice care vizeaza procesul de instructie a
acestor categorii de copii.

Formula traditionala “invatamant special “tinde sa fie inlocuita de aceea de

“educatie speciala”. In acelasi timp se delimiteaza o alta formulare, cea de
“psihopedagogia integrarii si normalizarii”, ca ramura a psihopedagogiei speciale.

CONTINUTUL NOTIUNILOR DEFECT, DEFICIENTA, INCAPACITATE SI HANDICAP

Defectul (boala) conduce la determinarea:
• etiologiei
• patologiei
• manifestarilor
Vindecarea poate fi:
• vindecare totala = disparitia totala a manifestarilor
• vindecare partiala = manifestarile persista (sechele). Ele constituie
handicapul.
Deci defectul, din perspectiva medicala reprezinta un fel de boala si este tratat ca
atare (interventii medicamentoase, chirurgicale etc).
Deficienta = orice pierdere sau anomalie a structurii sau functiei psihologice,
fiziologice sau anatomice.

Intre defect (fenomen organic) si deficienta (tulburare a relatiei cu mediul)

deosebirea este de natura psihologica si sociala. Pe noi nu ne intereseaza defectul ca
atare, ci omul care reprezinta o anumita deficienta sau defectivitate.

Incapacitate = orice restrictie sau lipsa a capacitatii de a efectua o activitate in

cadrul a ceea ce se considera normal pentru fiinta umana.

Handicap = un dezavantaj social pentru o persoana, rezultand dintr-o deficienta

sau o incapacitate, care impiedica indeplinirea unui rol care este normal, depinzand de
varsta, sex , factori sociali si culturali, pentru aceea persoana.
CLASIFICAREA INTERNATIONALA A DEFICIENTELOR, INCAPACITATILOR SI
HANDICAPURILOR

A. Clasificarea deficientelor:

1. Deficiente intelectuale:
a) deficiente de inteligenta;
b) deficiente de gandire;
c) deficiente de memorie

2. Deficiente de exprimare si de vorbire:

a) deficiente de exprimare;
b) deficiente de vorbire

3. Deficiente auditive:
a) deficiente de acuitate auditiva;
b) deficiente de discriminare vocala;
c) deficienta functiei vestibulare si de echilibru

4. Deficiente ale aparatului ocular:

a) deficientele acuitatii vizuale;
b) deficienta campului vizual

5. Deficiente ale scheletului si aparatului de sustinere:

a) deficiente ale regiunii capului si ale trunchiului;
b) deficiente mecanice si motrice ale membrelor;
c) alterarea membrelor

6. Deficiente estetice:
a) deficiente estetice ale capului si ale trunchiului;
b) deficiente estetice ale membrelor
etc

B. Categorii de incapacitate:

1. Incapacitati privind comportamentul:

a) incapacitate privind constiinta;
b) incapacitate privind relatiile
2. Incapacitati privind comunicarea:
a) incapacitate privind comunicarea orala;
b) incapacitate privind auzul;
c) incapacitate privind vederea

3. Incapacitati privind ingrijirea corporala:

a) incapacitate privind functiile de excretie
b) incapacitate privind igiena corporala;
c) incapacitate privind imbracatul;
d) incapacitate privind alimentatia

4. Incapacitati privind locomotia:

 a) incapacitate privind diferite tipuri de mers;
b) incapacitate care duc la restrictie in deplasari
etc

C. Clasificarea handicapurilor:

1. Handicapuri de orientare:
a) alterarea orientarii bine compensate ( utilizarea continua a unui ajutor-
vaz, auz);
b) tulburarea intermitenta de orientare (vertij, sindromul Meniere,
diplopia);
c) tulburare de orientare partial compensate (medicamentatie);
d) pierderea orientarii
e) dezorientarea
etc

2. Handicapuri de independenta fizica:

a) indepenta asistata (ajutor sau aparat, membru artificial, proteze)
b) indepenta prin adaptare
c) dependenta in anumite situatii( dificultatea de a iesi din propria
locuinta)
d) dependenta fata de o asistenta apropiata
etc

2. Handicapuri de mobilitate:
a) reducerea variabila a mobilitatii (bronsite);
b) mobilitate deficitara (nesiguranta de sine- timp indelungat de
deplasare)
c) mobilitate limitata la locuinta( cardiaci, orbi);
d) mobilitate redusa la camera;
e) mobilitate redusa la fotoliu;
f) reducerea totala a mobilitatii.

3.Handicapuri de integrare sociala

4 .Handicapuri privind ocupatiile

5. Handicapuri de independenta economica

CADRUL LEGISLATIV CU PRIVIRE LA INVATAMANTUL SPECIAL

Legea nr. 53\1992 aduce elemente noi cu referire la accesul liber si egal in
institutiile de invatamant a tuturor persoanelor cu cerinte educative speciale, posibilitati
de pregatire la domiciliu a celor nedeplasabili cu varsta de pana la 30 de ani. Totodata
acum se defineste conceptual persoane handicapate- acele personae care “datorita
unei deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra, prin propriile lor
posibilitati, in viata sociala, necesitand masuri de protectie sociala”.
Dictionarul de Sociologie defineste notiunea de integrare sociala, astfel:
“procesualitatea interactiunilor dintre individ sau grup si mediul social specific sau
integral, prin intermediul careia se realizeaza un echilibru functional al partilor”.
Scolarizarea copiilor cu cerinte educative speciale se desfasoara atat in institutii
ale invatamantului special, cat si in scolile generale ale invatamantului de baza, prin
clase speciale sau individual. Acestea din urma, trebuie sa fie in masura sa acorde
asistenta speciala acestora.
Exista urmatoarele tipuri de institutii de invatamant special:
- scoli pentru copii cu deficiente mintale
- scoli pentru copii cu deficiente fizice
- scoli pentru copii cu deficiente senzoriale
- scoli pentru copii cu tulburari socio- afective si de comportament
- scoli pentru copii cu deficiente associate
- centre logopedice.
Pentru copiii cu deficienta mintala, organizarea scolarizarii speciale se va face pe
niveluri de handicap, atat in institutii ale invatamantului special, cat si pe grupe sau clase
din aceeasi institutie scolara speciala.
In vederea integrarii copiilor cu cerinte educative speciale in institutiile
invatamantului de baza s-a initiat organizarea de structuri de invatamant special integrat
prin grupe sau clase speciale ce functioneaza in incinta scolilor respective, in
interactiune cu aceste

STRUCTURA EDUCATIEI SPECIALE

A. Gradinite si scoli speciale

a) Gradinitele - cuprind copii in varsta de 3-7 ani cu handicap mintal, de auz

si/sau visual
b) Scoli speciale generale cu clasele I-VIII, pentru elevi cu handicap mintal
moderat- usor; scoli pentru surzi; scoli pentru nevazatori; scoli pentru deficienti motori;
scoli pentru copii cu tulburari de comportament

B. Scoli sau clase din spitale (sanatorii,preventorii sau institutii pentru copii cu
tulburari neuropsihice)

C. Programe si elemente de educatie speciala in institutiile de ocrotire

D. Centrele logopedice interscolare

E. Clase speciale constituite pe langa scoli obisnuite

F. Structuri experimentale: clase pentru copii autistic, clasa speciala de tip

Waldorf etc
 O conditie esentiala a educatiei acestor categorii de copii este ca ei sa fie
depistati cat mai de timpuriu si de a li se acorda educatie speciala imediata, intensive, in
unitati specializate si cu personal cat mai competent, instruit in vederea obtinerii unei
maxime reusite in procesul de recuperare.
Conceptiile diversiloe specialisti cu privire la modalitatile de realizare a procesului
recuperarii acestor deficiente, sunt impartite;
Unii pledeaza pentru o educatie a deficientelor in invatamantul general, alaturi de
ceilalti copii, altii pentru o educatie in institutii
Specializate, cu cadre didactice formate in acest sens.
Acesti copii sunt clasati intr-o categorie sau alta dupa urmatoarele criterii:
-gravitatea deficientei
-capacitatea de asimilare mintala si de acomodare la solicitarile mediului
scolar
Prin structura lor,scolile speciale conditioneaza o anumita izolare a copiilor
deficienti fata de ceilalti copii, de mediul social obisnuit.
Deficientul se simte opus celorlalti copii, ceea ce il face sa devina invidios,
neincrezator, considerandu-se neindreptatit fata de ceilalti, iar societatea nu este
suficient pregatita pentru a-l intelege pe acesti deficienti.

PRINCIPIILE INVATAMANTULUI SPECIAL

1. Principiul preventiei declansarii deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor
mintale, senzoriale, fizice, comportamentale si de limbaj, atunci cand acestea apar drept
consecinte negative biofizice, psihologige sau sociale.
2. Principiul educatiei precoce bazata pe depistarea timpurie a dezabilitatilor, a
asigurarii unei terapii adecvate varstei.
3. Asigurarea structurilor de sprijin si a tuturor serviciilor necesare unei educatii
speciale pentru fiecare copil cu cerinte speciale.
4. Depistarea tuturor dezabilitatilor , la copilul aflat in dificultate.
5. Egalizarea sanselor presupunand accesibilitatea la mediul cultural, fizic, in
conditii de locuit, de transport, servicii sociale si de sanatate, dreptul la educatie pentru
persoanele cu deficiete sau handicap indifferent de forma, tipul sau severitatea acestora.
6 .Instituirea unei educatii scolare care sa atinga calitatile similare celei oferite
copiilor normali.
7. Cooperarea cadrelor didactice si a specialistilor cu institutiile si autoritatile care
au responsabilitati in educatia copiilor cu cerinte educative speciale.
 PREVENIREA DEFICIENTELOR, INCAPACITATILOR SI HANDICAPURILOR

1. PREVENTIA PRIMARA
1.1. Preventia prenatala
Cele mai importante masuri de prevenire a deficientelor incep cu ameliorarea
igienei, a sistemului de ingrijire medicala pentru toate categoriile de populatii, in special
in regiunile rurale.
1.2. Rolul geneticii
Informarea mamei cu privire la riscurile posibile si prevenirea lor, fie
intreruperea sarcinii daca riscurile sunt grave si inevitabile.
1.3. Supravegherea atenta asupra dezvoltarii copilului
1.4. Crearea mediului de viata favorabil:
- necesitati nutrionale
- nevoi afective
- nevoi elementare de somn, de liniste, calm, igiena corporala
1.5. Preventia la copii si adulti
Este necesar sa se asigure familiilor o educare si o orientare adecvata acolo
unde deficientele au disparut. Vaccinarile sunt de o importanta vitala.
1.6. Preventia inadaptarilor scolare
In acest sens se impune munca unui colectiv de specialisti in domeniu(psihologi
scolari, logopezi, educatori etc.)

2. PREVENTIA SECUNDARA
-ceea ce trebuie sa fie identificat este deficitul si o anume practicaeducative
(educatia precoce a surdului, a abilitatilor nevazatorului)
- aceasta identificare trebuie sa fie facuta acordand cea mai mare atentie
limitelor sale .

3. PREVENTIA TERTIARA
Presupune:
-actiuni terapeutice: regresia deficitului, stabilizarea si franarea;
-formarea personala: reeducarea vocatiei palliative sau compensatorii
- ajutoare tehnice: auditive , de vedere, ambulatorii;
- adaptarea cadrului de viata.

PROTECTIA SOCIALA A COPIILOR HANDICAPATI IN ROMANIA

Protectia sociala urmareste reintegrarea in viata normala a persoanelor si
grupurilor aflate in dificultate atat prin stimularea fortelor active, a cresterii capacitatilor
de a face fata problemelor, prin scaderea perioadelor de criza, prin evitarea instalarii
starii cornice de dependenta.
Esecul pietei libere in a asigura resurse economice a condus la idea constituirii
unui sistem de protectia sociala care sa acorde sprijin si ocrotire tuturor indivizilor aflati
in dificultate.
In astfel de situatii se recurge la doua modalitati de asigurare a sprijinului:
- sistemul asigurarilor sociale;
- sistemul asistentei sociale.
 DEFICIENTE MOTRICE SI
PSIHOMOTORII

Motricitatea- demunirea globala a reactiilor musculare prin care se efectueaza

miscarea corporala. Motricitate se refera cu deosebire la reorganizarea in contractie si
relaxarea muschilor, la modificarile de pozitie, la deplasare si acte coordonate de
interventie in ambianta.
Deficienta- anomalie ce nu reprezinta ceva patologic. Se disting deficiente
senzoriale, motorii si mintale. Prin extensiune, se vorbeste si despre deficienta morala.
Psihomotricitatea- este o funcie complexa care integreaza si subsumeaza
manifestarile motrice si psihice ce determina reglarea comportamentului individual
incluzand participare diferitelor procese si funcii psihice care asdigura atat receptia
informatiilor, cat si executia adecvata a actului de raspuna.

Deficientele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, in forma si functiile

fizice ale organismului, care tulbura cresterea normala si dezvoltarea armonioasa a
corpului, modifica aspectul exterior, reduc aptitudinile si puterea de adaptare la efortul
fizic si diminueaza capacitatea de munca productiva a individului.

deficientele fizice se caracterizeaza prin modificari morfologice mai mult sau mai
putin accentuate, produse in forma si structura corpului si manifestate printr-o
crestere excesiva, printr-o tulburare a dezvoltarii sau o dezvoltare disproportionata,
prin deviatii, deformatii sau alte defecte de structura, urmate sau precedate de
tulburari functionale.

deficientele fizice se contituie, deci, ca invaliditati corporale care slabesc puterea si
mobilitatea organismului prin modificari patologice exterioare sau interioare
localizate la nivelul intregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale.
Categoria respectiva de handicap cuprinde atat infirmii motorii sau locomotori (de
motricitate), cat si pe cei care sufera de unele boli permanente- cronice(boli
respiratorii, cardiopatiile, diabetul, etc) ce influenteaza negativ capacitate fizica a
individului. In aceasta categorie pot fi incadrate si persoanele cu afectiuni
senzoriale( surzii si orbii), tinand cont de particularitatile lor specifice deosebite.

deficientele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglari morfo-functionale ce
duc la intalarea unor dezechilibre si evolutii nearmonioase. Trebuie subliniat ca, in
lipsa unor anomalii, deficientii fizic sunt normali d.p.d. vedere al capacitatilor
intelectuale dar prin situatia lor de exceptie si intr-un mediu nefavorabil,
personalitatea lor poate deveni fragila cu pronuntate note de frustrare si de
anxietate, cu conflicte si tensiuni intrerioare, cu dificultati de relationare cu cei din
jur si de integrare in viata social profesionala.

Etiologia si simtomatologie in deficienta / handicapuli fizic

In general se manifesta ca invaliditati corparale care reduc puterea si
mobilitatea organismului prin modificari patologice exterioare sau intrioare ce pot
fi localizate la nivelul intregului corp sau numai la nivelul unor segmente.

Cauzele hanicapurilor/ deficientelor fizice

Cauze interne care sunt determinate de procesele de crestere de
dezvoltare de natura functiilor somatice , organice si psihice.

Cauze cu actiune directe( intereseaza elementele proprii ale deficientei) sau
indirecte( produc o afectiune ori o deficienta morfologica functionala). Ele pot
sa afecteze intregul organism si sa produca deficiente globale sau totale ori
sa se limiteze la anumite regiuni, segmente sau portiuni ale corpilui si sa
determine deficiente regionale, segmentare sau locale, mai mult sau mai
putin profunde.

Cauze predispozante si favorizante care sunt raportate la ereditate.
Descendentii prezinta, de regula, asemanari morfologice si functionale cu
ascendenti si colateralii (fratii, surorile si rudele apropiate). In grupa cauzelor
predispozante pot fi incluse si influentele nocive pe care le sufera organismul
fatului in viata intrauterina. Debilitatea congenitala si imaturitatea, nastera
prematura si accidentele obstreticale pot constiui baza unor deficiente care
se pot manifesta nu numai imediat dupa nastere, ci si mai tarziu, cu
repercursiuni in evlutia exterioara in planul somatic si psihologic.
Printre cauzele favorizante pot fi amintite

Factorii care influenteaza in sens negativ starea de sanatate si functionarea
normala a organelor in perioada de crestere si de dezvoltare activa a
copilului ( conditii inadecvate de igiena, lipsa de organizare a activitatii si
repausului, regim alimentar necorespunzator, nivelul scazut de aer si lumina
in locuinta, dormitul in paturi moi, cu perne multe tari si incomode care nu
faciliteaza odihna normala). Acseste cauze slabesc rezistenta organismului,
 determina scaderea capacitatii functionale a aparatului de sprijin si miscare si
micsoreaza rolul reglator al sistemului nervos central.

Bolile cronice, convalescentele lungi, interventiile chirurgicale dificile,
debilitatea fizica si tulburarile cronice/organice si psihice), unele anomalii ale
vazului si auzului pot favoriza aparitia si evolutia raida a handicapurilor fizice.
Factorii declansatori

Perioada intrauterina – datorita unor infectii cu caracter cronic (sifilis,
tuberculoza) sau intoxicatiilor lente si (alcoolism, medicamente, saruri
radioactive) apar malformatii si deformari congenitale, care se produc prin
nedezvoltarea sau dezvoltarea anormala a corpului intreg sau a unor portiuni.
In acesta perioada ele pot fi generate si de cauze care privesc actiunea
mediului extern nefavorabil organismului matern: temperatura prea joasa sau
prea ridicata, umiditate excesiva, actiunea razelor X, traumatizarea
abdomenului gravidei, conditii de viata si de munca necorespunzatoare,
varsta inaintata a parintilor.

In perioada nasterii, eforturile excesive depuse de mama favorizeaza
instalarea unor congestii si hemoragii, cu urmari foarte grave pentru copil. De
asemenea interventiile traumatizante ca: manevrele gresite de degajare a
capului copilului se pot solda cu consecinte grave pentru structura si
functionarea membrului superior, leziuni ale articulatiilor si oaselor, mai
frecvente la nivelul membrelor inferioare si superioare.

In perioada copilariei sunt o serie de cauze ce au o actiune defavorabila
asupra dezvoltarii copilului. Astfel, sunt o serie de boli si accidente care
produc anomalii morfologice si functionale, cel mai frecvente intereseaza
aparatul locomotor (oase, articulatii, muschi, nervi). Fracturile vicios
consolidate, osteomielitele, tuberculoza osoasa stau la baza celor mai grave
infirmitati. Mobiltatea prea mare sau prea mica a articulatiilor, miscarile
anormale, pozitia incorecta in banci pot favoriza aparitia unor deficiente ca:
cifoza si spatele cifotic, lordoza si scolioza, spatele rotund. Modificarile
patologice in structura si funnctiile muschilor, pot produce o categorie de
deficiente ca de exemplu: scaderea volumului, tonusului si fortei musculare
ca in antonii si hipotonii, sau exagerarea tonusului ca in cazuri de contractii si
rigiditate. Ele apar pe fondul oboselii sistemului nervos central, scade
capacitatea de contrl a scoartei si astfel se favorizeaza producerea unor
 atitudini defectuoase. Afectiunile neuro-musculare sunt determinate si de
poliomielite, encefalite si meningite.

Clasificarea handicapirilor fizice

Se disting doua categorii mari de handicapuri fizice.
1. morfologice sau de structura
2. functionale sau de activitate.

Dupa intinderea si profunzimea afectiunii, pot fi grupate in:

- globale ( generale sau de ansamblu)
- partiale (regionale sau locale)

A) Deficiente / handicapuri morfologice globale:

a) de crestere, reprezentate de hiposomie si nanosomie (statura foarte mica)
hipersomie si gigantosomie (statura foarte inalta, exagerata), dizarmonii
(cand subiectii sunt inalti si slabi, subtiri sau scurti si grasi), disproportionalitati
(intre dimensiunile in lungime, inaltime si vlum, intre cap si trunchi.
b) de nutritie: obezitate (tesut adipos abundent sau exagerat), debilitate fizica
(dezvoltare sub normal a somei, insotita de dezechilibru nutritiv).
c) Deficiente de atitudine tonus exagerat , cifoza, scolioza, lordoza
d) Tegumente caracterizate ca fiind palide, cianotice( vinetii) uscate sau umede
cu pete, cicatrice sau eczeme, hipertricoz( abundenta parului pe intregul corp)
e) De musculatura cu tonus muscular crescut sau scazut
f) De vase ce pot fi subtiri sau groase, lungi sau scurte, cu sechele traumatice,
rahitism.
g) Articulatii ce pot fi deformate cu mobilitate redusa sau exagerata.
h) De comportament inhibat, apatic, astenic, instabil
B)deficiente morfologice partiale
a) deficiente ale capului, fetei, gatului
-cap macrocefal( mai mare decat cel normal)
-cap microcefal( mai mic decat cel normal)
-brahicefal(fara proeminenta occipitala)
-hidrocefal(cap exagerat de mare, cu o culoare specifica a pielii), cu asimetrie ,
cu infundari ale fontanelor, cu proeminente ale foselor.
 -fata ovala, alungita sau latita: asimetrica cu malformatii, cicatrice, pareze,
afectiuni ale ochilor (strabism, infndatii, apropiati, etc), ale nasului sau ale
urechilor, dinti vicios implantati, bolta palatina infundata.
-gatul poate fi lung sau scurt, subtire sau gros, cifotic, lordotic, scoliotic, inclinat
sau rasucit, cu relief tiroidian accentuat sau asimetric.
b)Deficiente ale trunchiului
-toracele lung sau scurt, ingust sau larg, bombat,plat, largit la baza sau la varf,
asimetric cu stigmate rahitice, cu stern infundat, in forma de palnie.
-abdomenul poate fi proeminent
-spatele poate fi plan,cifotic, lordotic, scolitic, rotund, asimetric
c) Deficienta ale membrelor superioare
- in totalitate inegale(lungime si grosime), asimetrice, proiectate inainte sau
ramase inapoi
- umerii pot fi largi sau ingusti, cazuti sau teposi, asimetrici
- coatele pot fi si in paranteza, „O” sau in valg „X”
- degetele cu anomalii congenitale, cu deviatii, retractii
- omoplatii apropiati sau departati, coborati sau ridicati, lipiti
d) Deficiente ale membrelor inferioare
- deficiente date de coapsa cu sechele de paralizii sau traumatisme
- solduri cu relief accentuat( depuneri adipoase), asimetrice(luxatii sau
subluxatii congentitale,semianchiloze sau anchiloze in pozitii vicioase).
- genunchie cu sechele traumatice sau paralitice
- gambele cu sechele de paralizii,asimetrice, inegale in lungime sau in grosime
- degetele strambe, suprapuse, cu deformatii

C) Deficiente functionale
a)deficiente ale aparatului neuromotor- ce cuprind diferite forme si grade de
paralizie, tulburari de mers, coordonare, ritm, etc
b)deficiente si tulburari ale aparatelor si marilor functiuni
-deficiente si tulburari ale aparatului respirator
-deficiente si tulbulari ale aparatului cardio-vascular (insuficienta circulatorie)
-deficientele aparatului digestiv si ale funciilor de nutritie
-deficientele sistemului endocrin
-deficiente ale organelor de simt.
 Terapii corectic –recuperative si problemele protezarii
Terapiile pot fi
- medicale ce privesc mijloacele culturii medicale si se aplica simultan sau
consecutiv tratamntului medical ,ele cuprind exercitii fizice , masaj ,
fizioterapie , balneoterapie , etc
- psihopedagogice
Foarte important este
- imbinarea ambelor terapii
- sa se respecte demersul gradarii si dozarii efortului , a spiralei de la usor
la greu , de la cunoscut la necunoscut , a consolidarii rezultatelor obtinute
prin exersare
- imbinarea tuturor mijloacelor
- alcatuirea unui regim igienic de munca si viata , dirijarea regimului de
alimentatie , prevenirea suprasolicitarilor si instalarii oboselii , folosirea
factorilor de mediu –apa, aerul ,soarele –si a exercitiilor fizice
Activitati pentru formarea si dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de
culoare
-exercitii de recunoastere a culorilor de baza si de denumire a lor la obiectele cu care
intra in contact perceptiv direct .Se prezinta copiilor o lamaie ,o frunza verde,o floare de
mac,grau copt,etc.Se precizeaza ca aceste obiecte sunt colorate astfel in mod
natural.Se cere copiilor sa ia fiecare obiect in mana si sa repete numele culorilor
respective.
-Se deseneaza obiectele enumerate mai sus si se cere copiilor sa le coloreze
adecvat,avand obiectele naturale in campul perceptiv.
-Se cere copiilor sa coloreze aceleasi imagini fara a avea suportul perceptiv ( in
absenta obiectelor )
-Se prezinta copiilor o plansa cu figuri geometrice (cercuri)colorate in multe culori.Li
se cere sa denumeasca si sa arate culorilor cunoscute.
-Ordonarea unor jetoane colorate diferit dupa criteriul culoare.
-se prezinta copiilor un set de jetoane ( fasii ) de hartie colorata in culorile de baza si
2-3 nuante ale acestora.Se cere sa le grupeze in ordinea intensitatii culorii si sa le
numeasca.

Activitati pentru formarea si dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de forma

 -Identificarea diferitelor forme ale obiectelor din mediul ambiant.Se cere copiilor sa
observe,sa pipaie,sa manipuleze obiecte diferite si sa pronunte cuvintele ce denumesc
formele respective
-Exercitii de grupare a unor piese de forme si marimi diferite dupa criteriul forma.
-Se prezinta copiilor o plansa pe care sunt desenate obiecte de forme diferite.Li se
cere sa denumeasca fiecare imagine si sa spuna ce forma are.Apoi copiii sunt solicitati
sa uneasca cu o linie imaginile care au aceeasi forma.
-Exercitii cu incastre-se incepe cu formele cunoscute
patrat,dreptunghi,triunghi,cerc,apoi se complica cu forme din ce in ce mai complexe.
-Exercitii de ordonare si clasare a obiectelor dupa criteriul forma.Se utilizeaza piese
„logi” precum si jetoane ce ilustreaza diferite obiecte cu forme
asemanatoare(ex:para,bec,ardei)

Activitati pentru formarea si dezvoltarea structurilor perceptiv motrice de marime.

- Exercitii de comparare si apreciere a diferitelor marimi,obiecte din mediul ambiant
si apropiat de experienta cognitiva a copiilor.Se incepe cu obiecte a caror diferenta
de marime este foarte evidenta.
- Exercitii de instruire a copiilor dupa ordinea inaltimii.
- Exercitii de comparare a marimilor unor obiecte a caror diferenta de marime este
greu de sesizat,decat prin suprapunere si masurare.
- Exercitii de comparare a marimii unor imagini ale obiectelor.Se prezinta copiilor o
plansa cu imagini diferite.Se cere copiilor sa compare imaginile,sa spuna care obiect
este cel mai mare,cel mai mic si apoi sa le ordoneze dupa marimi.
- Se prezinta copiilor doua planse.Li se cere sa examineze pe rand si cu atentie
imaginile:
a)sa compare pe rand fiecare pereche de imagini si sa spuna care dintre ele este cel
mai mare.
b)sa decupeze imaginile si sa le ordoneze dupa criteriul marime.
Structurarea temporara.
Presupune perceperea ordinii si succesiunii evenimentelor si durata intervalelor,ritmul de
reluare ciclica a unor perioade de timp ( zi,luna,anotimp).Orientarea temporara are ca
reper timpul propriu ca si orientarea spatiala care are ca reper spatiu propriu.Vor fi
solicitati si exersati termenii intai,prima data,a doua oara,apoi dupa aceea,ultima data
mai intai si mai inainte.Povestioare scurte cu mai multe actiuni se scrie ordinea in care s-
a citit,actiuni cotidiene,sa deseneze ceva simplu si sa verbalizeze ordinea.
Jocul este recunoscut pentru importanta lui in dezvoltare sanatoasa a copilului si
exista numeroase teorii despre jocul copiilor.
Jocul in toate formele lui este placut dar stim ce este de fapt jocul?

Jocul –Importanta si Rolul

 Este principala activitate a copilului
 Este o cale prin care copilul asimileaza noi informatii
 Este un proces spontan, activ in care gandirea si activitatea se disting daca sunt
separate de frica de esec sau alte consecinte dezastruoase. Este foarte
important ca copilul care se joaca sa fie liber sa inventeze, sa creeze
 Confera placere, surpriza, intensitate, concentrare, libertate de a exploata si de a
crea, de a afla cum functioneaza lucrurile si oameni i
 Umple golul dintre realitate si dorinta
 Prin joc copilul are curajul de a gandi, a vorbi, a avea initiative, de afi el insusi
 Ofera relaxare, bucurie, eliberare de stress si de anxietate
 Poate perfectiona deprinderile sociale
 Poate recupera intirzieri in dezvoltare
 Poate dezvolta diverse abilitati: comunicare, socializare, imaginatie, creativitate
Rolul adultului este de a pune la dispozitia copilului cat mai multe si mai variate
oportunitati stimulative pentru diferitele tipuri de joc.
Jocuri de miscare : dezvolta coordonatele miscarilor, forta musculara, deprinderi
motorii grosiere si fine, consum de energie, relaxare, socializare, invatarea regulilor.
Exemplu; mersul peste obstacole, alergatul, balansul, ,,v-ati ascunselea’’, cu cercul,
trotineta, mingea, coarda leaganul
Jocul de imaginatie si creativitate: dezvolta coordonarea fina, gandirea abstracta,
creativitatea, capacitatea de a-si exprima trairile, emotiile, frustrarile.
 Jocul de rol (jocul symbolic) – scop: exprimarea sentimentelor, rezolvarea conflictelor,
exprimarea dorintelor etc.
Exemplu: -,, de-a mama si de-a tata, ,,de-a scoala\ grdinita ,’’ de-a doctorul’’
Jocuri exploratorii: dezvoltarea capacitatii intelectuale, capacitatea de a rezolva
probleme, constientizarea mediului inconjurator.
Exemple : jocuri cu nisip, apa, boabe de fasole, mazare, jocuri de masurat si cantarit,
excursii in natura drumetii.
Jocul social: are rolul de : comunicare, socializare, colaborare
Exemple : ,,telefonul fara fir’’, ,, baba oarba’’, jocuri pe muzica( copilul este sensibil la
ritm, melodie). Jucarii: telefoane, obiecte de vesela\gospodarie, puzzle, creioane groase,
foarfece cu varfuri boante,cuburi, seturi de carti: animale, flori, legume.
Jocuri de manipulare: jocul de manipulare e specific prescolarilor de grupa mica. Sub
influenta educatiei aceasta etapa poate fi depasita relative rewpede. De cele mai multe
ori jocul manipulkativ se manifesta ca un joc imitative autentic.
Cand copiii persista in practicarea jocurilor de manipulare ar putea fi vorba de o anumita
intirziere in dezvoltarea lor intelectuala. Jocul de manipulare nu poate fi conceput in
absenta materialelor si obiectelor-jucari ( papusi, animale-jucarii, carucioare, masinute,
avioane, pe care le poate manui cu placere, dupa preferinta). Copilul invata sa raporteze
actiunile la materiale- jucarii, sa efectueze operatii motrice si mentale, invata sa se
joace. Pentru a trece de la jocul de manipulare la jocul imitative adultul trebuie sa
indrume jocul sis a se transpuna efectiv in lumea jocului.
Jocul imitative: jocul imitative pur nu are o durata lunga. El se afla in asociatie cu cel
de manipulare. Prin educatie inde sa se transforme intr-un joc de creatie autentic.
Indrumarea atenta a jocului este ceruta de tendinta cpoiilor de a petrece mult timp cu
jucaria preferata, de a repeata o actiune care il atrage in mod deosebit, precum si de
situatiile in care se simte nevoia de a imbina si complica actiunile ludice. Un mod aparte
de manifestare a jocului imitative il constituie reproducerea (imitare) miscarilor,
gesturilor, glasului sau sunetelor unor obiecte din natura sau mijloace de locomotive.
Adultul e mereu printre copii, urmareste atent preocuparile acestora, le ofera sprijinul la
nevoie, se integreaza in jocul copiilor si actioneaza din interior cu discretie. Copilul
trebuie condus cu tact in timpul jocului,fara sa fie apostrofat sau contrazis in mod fatis in
timp ce greseste. In indrumarea jocurilor imitative accentual trebuie sa se pun ape
activizarea prin modalitati diferite a comprtamentului copiilor. Materiale si jucariile prin
simpla lor prezenta nu sugereaza reactii, atitudini, actiuni variate. Acestea trebuie
sugerate prin diferite mijloace de expresie, in special prin intermediul cuvantului si prin
demonstrarea, din mers, a anumitor actiuni si fapte. Procedandu-se in acest mod, jocul
imitative poate fi transformat sufficient de repede intr-un joc evoluat, intr-un joc de
creatie.
Jocul simbolic:Jocurile simbolice evolueaza treptat folosindu-se spre varsta de 3-4 ani
obiectele simbolice (telefon) ele coexista cu cel de manipulare si de imitatie. La aceeas
varsta cronologica pot exista diferente semnificative in ceea ce priveste evolutia jocului
symbolic de la un copil la altul, in functie de dimensiunile si profunzimea cunoasterii,
motivatiilor, abilitatilor, de caracteristicile mediului din care provin copiii, iar in cadrul
aceluias mediu, de natura concreta a circumstantelor educationale.Terapeutul
antreneaza copii la jocuri ,, de-a mama’’, jocuri cu actiuni simple, cu reguli elementare,
dar care pot insemna mult mai mult decat ceea ce este jocul de manipulare sau jocul de
imitatie. Copii mai mici trebuie ajutati sa aleaga subiectul jocului, sa complice continutul
acestuia in functie de rolul asumat, sa intre in relatii firesti cu partenerii de joc. Copiii
invata si cum sa respecte anumite reguli elementare de convietuire sociala. O teama
poate fi sustinuta sau schimbata rapid, poate fi inspirata de realitate sau complet
imaginata. Jucand diverse roluri, copiii nu numai ca incep sa inteleaga ce si cum simt
ceilalti, cum percep ei lumea, cum vad realitatea, ci se identifica si cu propriul rol in
cadrul familiei. Cel ce se joaca este liber sa fie inventive si creative. Jocul este o cale de
a asimila noi informatii, un process ce duce la schimbarea copilului ca personalitate si la
schimbarea viziunii asupra problemelor din jurul lor. Procesul jocului le da senzatia unei
autonomii sporite. La 3-4 ani jocul singular elaborate, de tip simbolic: teme comlexe,
bazate pe adaugarea de simboluri noi obiectelor utilizate, parteneri imaginary, mascare.
Joc de cooperare in diferite roluri sociale ( nunta,

scoala, tabara, spectacol). Joc bazt pe o lume miniaturala cu personaj solitara.

Calitatile terapeutice ale acestui joc
Prin joc copiii isi pot exprima diferitele sentimente. Unii copii au prieteni imaginari care ii
ajuta si ii salveaza de vinovatie, teama, anxietate. Este un joc ,, compensator’’, copilul se
preface ca s-a intamplat ceva cand nu se intampla nimic, sau din contra pretinde ca nu
s-a intamplat nimic atunci cand a avut o experienta negative. Uneori prin joc copii
accepta situatiile dificile, neplacute. Fanteziile copiilor, jocurile imaginative reflecta
experienta propriilor trairi, sentimente. Rolul terapeutului este de a afla care sunt acele
experimente marcante. Fantezia si realitatea sunt voalate in mintea unui copil mai mic
de 5 ani. Figurile predominante raman cele ale adultilor care ii influenteaza. Jocul
copiilor are un character repetitive. Prin repetitivitate copilul ajunge sa inteleaga
semnificatia jocului si capata independenta. Prin repetarea anumitor evenimente sub o
forma simbolica, are loc descarcarea prin joc de propriile sentimente si fantezii, iar pe de
alta parte copiii isi pot exprima liber mania si agresivitatea fara sa deranjeze alte
personae sau sa-si faca rau siesi. Cand sentimental de anxietate este inlaturat si
armonia interioara este refacuta copilul este gata sa invinga lupta cu evenimente
realitatii sis a si le insuseasca. Jocul impreuna cu alti copii poate ave calitati terapeutice.
Prezenta celorlalti ii apropie de lumea reala. Copii sunt prinsi in negocieri si colaborari in
diverse jocuri interactive. Trebuie sa intelegem procesul evolutiei emotionale, al
maturizarii treptate de la nastere si pana in perioada respective, pentru a indica un
anumit tip de joc, de a-i aprecia importanta si contibutia in dezvoltare.

MOTRICITATE FINA

Scopul exercitiilor
Exercitiile de motricitate fina vizeaza sa amelioreze ,sa regleze si sa instaleze o finete
mai mare a tuturor gesturilor copilului permitandu-i astfel sa lucreze cu mai multa
precizie,cu mai multa usurinta si mai multa relaxare

Exercitii de motricitate fina

1. Sa faca cu bratul drept cercuri in spatiu , apoi cu cel stang intr-un sens apoi in
celalalt.
-Sa reia exercitiul pe muzica
-Sa reia exercitiul cu o minge mica tinuta cu trei degete dar cu pumnul relaxat.
2. Sa faca cercuri doar cu pumnul apoi cu palma intinsa
-Bratele lipite de trunchi
-Mici cercuri tinand o minge
3. Sa faca cercuri alternative,cand cu bratul,cand cu pumnul
-Mai repede sau mai incet
-De doua ori repede, de doua ori incet
4. Sa execute miscarea de rotatie cu bratele intinse in fata sau lateral.
5. Sa picteze:
-Cu palma,cu dosul palmei
-Sa utilizeze fiecare falanga,pumnul,unghiile,etc
-Sa traseze linii curbe,oblice,drepte,etc
6. Cu pensula:
-sa traga linii groase,apoi din ce in ce mai subtiri
-sa picteze forme,puncte mai mari,mai mici,etc
7. Cu plastilina:
-sa faca mingiute utilizand ambele maini
-sa fasoneze mingiute cu varful fiecarui deget
-sa intinda plastilina pe o foaie presand cu fiecare deget.
8. Activitati de imbracare:
-sa faca funde
-sa coasa nasturi
-sa monteze fermoare
-sa puna manusi cu sau fara degete.
9. Sa decupeze forma respectand exact conturul imaginei.Verificati prinderea
corecta a foarfecelor.

10. Sa piloteze,sa ruleze,sa ajureze,sa desire o hartie

11. Sa lipeasca scobitori,bucatele de lana astfel incat sa reprezinte un desen.
12. Sa gaureasca cu acul conturul formelor.
13. Sa mototoleasca si sa intinda o foaie de hartie cu o singura mana.
14. Sa isi atinga varful degetului mare pe rand cu varful celorlalte degete de la o
mana apoi sa repete cu cealalta mana din ce in ce mai repede
15. Sa urmareasca cu degetul linii desenate cercuri din ce in mai mici
16. Sa prinda doar cu doua degete un obiect mic de pe masa.EX : o margea,un
nasture,un bold,o scobitoare,etc.
17. Sa prinda si sa puna la loc obiecte (nasturi,margele,cuisoare de plastic).
18. Sa rostogoleasca o minge de ping-pong cu toate degetele.Sa foloseasca cu
mana dreapta apoi cu mana stanga
19. Sa insire margele de diferite marimi la intamplare sau respectand o anumita
secventa.
20. Sa inlantuie trompete-jucarii unele in altele.
21. Sa mute margelele dintr-un loc in altul folosindu-se de o penseta.
22. Sa lanseze o bila tinuta cu doua degete doar prin presiune si alunecare.Acest
exercitiu se poate face pe o masa sau pe jos si sa devina un joc cu
castigator.Cel care a reusit sa lanseze cele mai multe bile intr-un anumit loc
castiga.
23. Folosind varful degetului mare de la picior sa impinga o rigla in linie dreapta pana
la un punct dat
24. Sa prinda o minge de ping-pong cu degetele de la picior si sa efectueze miscari
de rotatie cu ambele picioare.
25. Sa roteasca un creion cu degetele de la o mana apoi sa foloseasca in acelasi
scop ambele maini.
26. Cu palma mainii intinsa pe tabla sa deseneze cercuri din ce in ce mai mici apoi
sa le deseneze cu creta.Creta sa fie tinuta cu trei degete apoi sa tina creta cu
doua degete fara ca mana sa atinga tabla.
27. Sa urmareasca traiectorii facute de profesori:traiectorii mai groase,mai
fine,traiectorii orizontale pe suprafete mari si mici,traiectorii verticale.
28. Cu creionul pe hartii mai mari : sa faca spirale cu rotatie normala,spirale mai
mici,mai mari,spirale alungite,verificati modul de prindere al creionului si sensul
de scris.
29. Sa rostogoleasca o minge in doi cu mainile sau cu picioarele.
30. Sa tina un obiect intr-o mana in timp ce cealalta atarna.
31. Sa tina palma intinsa pe masa si sa ridice alternativ cate un deget.
 TULBURARILE DE LIMBAJ. LOGOPEDIA

Conform lui Vigotski, limbajul constituie alaturi de gandire, cheia pentru

intelegerea constiintei. Astfel limbajul si inteligenta se afla in relatii de interactiune si
interdeterminare, tocmai datorita faptului ca definirea inteligentei incepe odata cu
structurarea limbajului, ca o conditie de depasire a stadiului animal. Prin limbaj se
comunica rezultatele finite ale productiei intelectuale, de aceea de exemplu deficientii
mintali au o conduita verbala simplificata/neorganizata.
LOGOPEDIA se poate defini ca o stiinta interdisciplinara, deopotriva teoretica
prin elucidarea problemelor limbajului dar si practica datorita educarii limbajului tulburat.
In ce priveste istoricul ei: Inca din Antichitate au existat preocupari pentru vorbirea
corecta si coerenta (oratorie), primele cercetari datand insa din secolul XIX (Kusamaul:
cauzele nevrotice ale balbaielii); ca si stiinta putem vorbi insa doar din secolul XX
(Hermann Gutzman: Metodele corectarii vorbirii tulburate) cand la inceput sa pus
accentul pe foniatrie, pentru ca mai tarziu sa aiba loc I Congres al Societatii
Internationale de Logopedie si Foniatrie unde deja sa evidentiat caracterul dublu al
logopediei: 1. cel psihopedagogic, care vizeaza metodele de studiere si tratare a
tulburarilor de limbaj. 2. medical, care priveste etiologia. In contemporaneitate, la
acestea sa adaugat ca obiectiv si educarea si restabilirea echilibrului psihofizic in planul
personalitatii umane.
In Romania, primul document despre “tratarea gangaviei” dateaza din 1835, urmand
legalizarea practicii logopedice in 1949, primele cabinete functionand in incinta
policlinicilor si spitalelor de neuropsihiatrie, apoi pe langa gradinite si unitati speciale
pentru persoane cu handicap.
Rolul si functiile logopediei: Prevenirea si inlaturarea tulburarilor de limbaj
(aplicativ) iar educativ se vizeaza formarea omului, itegrarea armonioasa in societate.
Etiologia tulburarilor de limbaj:
Stabilirea etiologiei se efectuaza in scopul prevenirii dar si in vederea adoptarii unei
metodologii stiintifice corespunzatoare. Astfel se evidentiaza:
Peioada intrauterina: Intoxicatii, infectii, incompatibilitatea factorului Rh, carente nutritive,
traume mecanice, psihice
Perioada nasterii nasteri grele, prelungite, asfixii, traume
Dupa nastere:
 a) cauze organice: traumatisme mecanice (ex. Lezarea timpanului, anomalii
dento-maxilo-faciale); infectii (bolile primei copilarii); intoxicatii cu substante chimice,
medicamentoase
b) cauze functionale: Insuficiente ale auzului fonematic, dereglari ale proceselor
de excitatie-inhibitie, insuficientele sistemului nervos central
c) cauze psiho-neurologice: structuri anatomo-fiziologice stabile, tendinte
patologice (asociere cu alte tipuri de handicap), tendinte de supraapreciere (infatuatii): d)
cauze psihosociale: Metode gresite de educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului in
ontogeneza timpurie, incurajarea copilului pentru folosirea unei vorbiri incorecte,
bilingvismul (fortarea copilului sa invete mai multe limbi deodata), trairea unor stari
conflictuale, stresante.
Clasificarea sintetica a tulburarilor de limbaj:
-Tulburari de pronuntie (dislalie, rinolalie, disartria)
-Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia,
aftongia, tulburari pe baza de coree, tumultus sermonis)
-Tulburari de voce (afonia, disfonia, fonastenia, mutatia patologica)
-Tulburari polimorfe (afazia/alalia)
-Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, electiv sau voluntar, retard in
dezvoltarea generala a vorbirii, disfunctii verbale din autismul infantil de tip kanner, din
sindroamele handicapului de intelect
-Tulburari ale limbajului bazat pe disfunctiile psihice (dislogia, jargonofazia, ecolalia,
bradifazia)
-Tulburari ale limbajului scris citit (dislexia-alexia; disgrafia-agrafia)

Definirea sintetica a principalelor tulburari de limbaj:

1.Tulburari de articulatie sau pronuntie: DISLALIA: Cea mai frecventa forma a
tulburarii de limbaj si consta in abaterea de la vorbirea standard prin pronuntia incorecta
a unor sunete si silabe si chiar cuvinte. Apar omisiuni de sunete si silabe, substituiri sau
inlocuiri si inversari ale sunetelor si pronuntie deformata. Astfel in dislalia simpla partiala,
monoforma, este afectat un singur sunet sau grupa de sunete ale acestei categorii. In
dislalia polimorfa sunt afectate majoritatea sunetelor limbii respective, de regula nefiind
afectate vocalele. In dislalia generala sau totala sunt afectate toate sunetele limbii,
inclusiv vocalele. Ele mai pot fi gupate dupa criteriul etiologiei ca fiind: dislalii organice-
dislogii, determinate de anumite deficiente anatomo-fiziologice de la nivelul aparatului
fonoarticulator ca amplasarea deficitara a dintilor, frenul lingual prea scurt, despicaturile
maxilo-velo-palatine (“gura de lup”, “buza de iepure”), lezarea aparatului auditiv, polipii
(vegetatii adenoide) sau dislalii functionale generate de unele intarzieri de dezvoltare
intelectuala , imitarea vorbirii deficitare a persoanelor din jur.
RINOLALIA: Se manifesta in plus de dislalie printro emitere nazala sau de
rezonanta, de fonatie sau chiar de voce ceea ce determina ingreunarea inteligibilitatii
vorbirii si ii imprima o nota dezagreabila. Are o cauza organica, fiind provocata de
vegetatiile adenoide (polipi), despicaturile maxilo-velo-palatine.
DISARTRIA: cea mai grava dintre tulburarile de pronuntie si are la baza
afectiunea cailor centrale si ale nucleilor nervilor care participa la pronuntie. Se
caracterizeaza printro vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu rezonanta nazala si
pronuntie neclara.
2. Tulburari de ritm si fluenta: BALBAIALA:
Este cea mai frecventa tulburare din aceasta categorie si se manifesta prin
repetarea de sunete si silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, aparitia unor pauze ce
intrerup fluxul normal al vorbirii, aparitia unor spasme la nivelul aparatului fonoarticulator,
care implica desfasurarea ritmica si cursiva a vorbirii.
LOGONEVROZA: Implica manifestarile caracteristice balbaielii, dar de o
intensitate mai mare si cu implicatii in planul personalitatii. Logopatul devine temator,
neincrezator, suspicios, negativist, nesociabil, necooperant in activitate.
TAHILALIA: Se manifesta printro vorbire intr-un tempo prea rapid
BRADILALIA: se manifesta printro vorbire intr-un tempo exagerat de rar.
3.Tulburarile de voce
Ele se manifesta prin scaderea intensitatii si timbrului vocii pana la pierderea lor totala.
MUTATIA PATOLOGICA: Apare pe fondul unor transformari de la nivelul sistemului
endocrin cu efecte in functionalitatea laringelui, determinand modificari ale vocii care
poate imbraca un pronuntat caracter infantil sau o tonalitate care frizeaza cu varsta
subiectului: FONOASTENIA: Este cauzata de oboseala, coardele vocale nu mai avand
capacitatea de a imprima o intensitate normala vorbirii; DISFONIA: Pierdere partiala a
vocii, a expresivitatii si intonatiei; AFONIA: Disparitia totala a vocii pe fondul
hipersensibilitatii sau fragilitatii sistemului nervos central.
4.Tulburarile limbajului scris-citit: DISLEXIA: cuprinde ansamblul dificultatilor pe care le
intampina copilul in invatarea cititului . Aceasta intrucat actul grafic presupune maturitate
afectiva, dar si incredere in sine si organizarea limbajului verbal. AGRAFIA: este
incapacitatea relativ totala a invatarii semnului grafic; PARAGRAFIA: Incapacitatea de
dispunere a literelor pentru a scrie cuvintele; DISGRAFIA: Se manifesta prin confuzii
intre grafeme (p-b, c-g, f-v, s-z, s-j, t-ce-ci, r-l, b-d, m-n), omisiuni, inlocuiri de grafeme,
dizabilitati in combinarea cuvintelor in propozitii. La copii cu o disgrafie accentuata,
grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii, sunt inegale ca marime si textul are o
randuire dezordonata.
Tulburari polimorfe: ALALIA: Pesupune imposibilitatea achizitiei limbajului;
AFAZIA: consta in pierderea capacitatilor verbale , folosirea pentru comunicare a unui
limbaj simplificat (cuvinte mono si bisilabice)
6.Tulburari de dezvoltare a limbajului: Determina dificultati in comunicare, in
exprimare si in intelegerea vorbirii celor din jur, RETARDATUL VERBAL PROPRIUZIS:
se manifesta prin vocabular sarac, slaba capacitate de exprimare corecta si logica;
MUTISMUL PSIHOLOGIC, ELECTIV SAU VOLUNTAR: Refuz partial sau total din
partea copilului de a comunica cu cei din jur pe perioade limitate sau extinse.
Tulburarile limbajului bazate pe disfunctii psihice
Se manifesta prin dezordini generale de formulare, expresie verbala si intelegere a
comunicarii(fenomene de logoree si exprimare incoerenta)

Diferente intre tulburarile de limbaj ale copilului normal si cele ce se desfasoara

pe fondul sau in asociere cu alte tipuri de deficiente:

-Dislalia deficientului mintal se produce fara nici o regula, intamplator si este de

regula centrala (disartria), fiind caracterizata de prezenta perseverarii tulburarilor (ca in
balbaiala)
- La deficientii de auz sunt deficitare mai ales intonatia, ritmul si debitul, confuziile
frecvente intre siflante si suieratoare, omiterea inceputului sau sfarsitului cuvintelor,
dificultati in articularea combinatiilor de consoane, in structurarea gramaticala a vorbirii,
nerespectarea accentului, lipsa de sonoritate, prelungire, multiplicare sunete etc.
-La deficientii de vedere, intarzierile in dezvoltarea limbajului se datoreaza
intarzierilor de pe planul dezvoltarii motricitatii. Astfel pot surveni: deficiente in receptia si
intelegerea unor nuantari ale limbajului (datorita lipsei expresivitatii comunicarii),
impreciziuni, vocabular sarac, deformarea sunetelor si omisiunea lor. Uneori nevazatorii
in producerea unor sunete se folosesc de alte organe decat cele care ar trebui (de ex
formeaza L cu buzele in loc de limba)

Relatia dintre tulburarile de pronuntie si tulburarile limbajului scris-citit

Astfel formele dislaliei partiale (sigmatism, rotacism) se pot transpune frecvent in
limbajul scris citit.
METODE SI PROCEDEE PENTRU CORECTAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ

Acestea sunt fundamentate pe o serie de principii logopedice ca de exemplu:

Principiul interventiei timpurii, parteneriatul in interventia logopedica, respectarea
particularitatilor de varsta si individuale, exercitii de scurta durata ( pentru a preveni
oboseala, mai ales la copii), utilizarea sunetelor ajutatoare (derivarea din alte sunete
asemanatoare corect emise) prin respectarea principiului gradatiei, folosirea
autocontrolului auditiv (a reperelor de genul modelul logopedului sau oglinda). Fiind
bazate pe principiile de mai sus, interventiile logopedice pot fi:

1. Generale:
-gimnastica generala, fonoarticulatorie si respiratorie
-educarea auzului fonematic si a personalitatii

2. Specifice:
-demonstratii articulatorii in fata oglinzii logopedice
-folosirea instrumentelor ajutatoare : reportofon, oglinda, jucarii specifice ( in care se
poate sufla de exemplu), spatule pentru pozitionarea corecta a limbii( in special
lanevazatori sau cei care nu pot imita)
-trecerea treptata de la emiterea sunetului singular la consolidarea, diferentierea si
automatizarea acestuia prin incadrarea in cuvinte, apoi propozitii si fraze.

Exemple concrete pentru corectarea dislexiei unui copil din clasa a 2 a:

1. Din cuvintele urmatoare lipseste cate o litera – care poate fi un “n” sau un “r”.
Adauga tu litera corecta, apoi copiaza (cu scris de mana) pe linia de mai jos, cuvantul
astfel obtinut:
M O T O_ M U _T E C A _ T E M A R I N A_

2. Citeste cu voce tare urmatoarele perechi de cuvinte. Observa ca ele difera

printr-o singura litera. Incercuieste aceste litere care fac diferenta.

P LIN–PRIN LENEA-NENEA
 DEFICIENłELE DE AUZ

I SURDOLOGIA:
Disciplină psihopedagogică este alcatuită din 2 componente:
# surdopedagogia - componentă a psihologiei speciale care se ocupă cu
studiul problemelor şi legitaŃilor educaŃiei şi instrucŃiei deficienŃilor
auditivi;
# surdopsihologia – componentă a psihologiei speciale care studiază
particularitaŃile şi legităŃile specifice ale dezvoltării psihice a deficienŃilor
auditivi, precum şi aspectele psihologice ale procesului de instrucŃie şi
educare a acestora.

Obiective generale:
# realizarea demutizării copiilor surdomuŃi;
# conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au
dobandit surditatea după ce au asimilat limbajul.

Sarcini:

identificarea particularităŃilor psihopedagogice ale deficientului de auz;

adaptarea conŃinutului invaŃămantului la posibilităŃile reale ale
deficienŃilor de auz;

organizarea procesului de învăŃare pornind de la specificul şi
consecinŃele în plan psihic determinate de tulburările de auz;

valorificarea celor mai eficiente metode şi procedee – de la caz la caz – în
activităŃile didactice cu deficienŃii de auz;

formarea şi dezvoltarea funcŃiilor psihice prin dezvoltatea limbajului;

familiarizarea deficienŃilor de auz cu activităŃile productive în scopul
adaptării şi integrării sociale

asigurarea suportului psiho-afectIv necesar unei structuri armonioase
a personalităŃii.
Din punct de vedere al dezvoltarii psihofizice si al particularitaŃilor
psihopedagogice, pot fi identificate urmatoarele trasături ale deficienŃilor de auz:

# dezvoltarea fizica generală este normală in condiŃii de alimentatie si ingrijire

corespunzătoare; dezvoltarea componentelor motrice( mişcarile, mersul, scrisul,
etc)prezintă o uşoară intarziere datorită absenŃei vorbirii si stimulului
emoŃional afectiv;

# orientarea de bază este diminuată sau chiar inexistentă, iar simtul

echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afectiunilor de la nivelul urechii
interne;

# gradul deficientei auditive diferă in functie de cauza, tipul , locul,

profunzimea leziunii componentelor structurale ale analizatorului auditiv;

# gesturile si mimica se insuşesc in mod spontan in comunicarea

deficientului de auz, constituindu-se treptat intr-un limbaj caracteristic
acestor persoane; insuşirea limbajului verbal se face intr-un mod organizat,
prin activitati de demutizare cu sprijinul specialistului surdolog şi al familiei;

# dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate, determinată de gradul

exersării proceselor cognitive si de particularitaŃile limbajului mimico-
gesticular lipsit de nuanŃe si o topică simplistă, generatoare de confuzii in
înŃelegerea mesajului;

# primul nivel de semnalizare (senzorio-perceptiv) este influenŃat de

specificul limbajului mimico-gesticular si al reprezentărilor generalizate pe
baza achiziŃiilor senzoriale si senzorial motrice ( in special vizual - motrice),
instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste inaintate,
condiŃionand astfel caracterul concret al gândirii sale;
 # gândirea surzilor nedemutizati operează in special cu simboluri iconice (
imagini generalizate sau reprezentari), comparativ cu surzii demutizati la varste mici
si a caror gândire foloseşte simboluri verbale saturate de elemente vizuale;
operaŃiile logice ( analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparaŃia)
se desfăşoară de obicei la un nivel intelectual scăzut şi in prezenŃa suportului
intuitiv, cu implicaŃii negative asupra imbogăŃirii nivelului de cunoştinŃe;

# funcŃiile mnezice sunt aproximativ asemănătoare cu cele ale unui auzitor

cu deosebirea ca memoria cognitiv-verbală se dezvoltă mai lent, in timp ce
memoria vizual-motrică şi afectivă au o dezvoltare mai bună;

# imaginea şi capacitatea de a creea noi reprezentări dovedesc, la rândul

lor, evidente influente ale dominaŃiei vizual-motorii in asimilarea
informaŃiilor, cu limite de realizare determinate de nivelul de senzorialitate si
de particularitaŃile judecăŃii si raŃionamentelor saturate de vizualitate;

# intârzierea invaŃării vorbirii, pierderea perioadei optime de însuşire a

limbajului verbal măresc decalajul in dezvoltarea psihică între elevul surd şi
cel care aude, fapt care afectează relaŃiile sale sociale, adaptarea la cerinŃele
şcolii, integrarea intr-un grup profesional, determinând conduite de izolare,
sentimente de inferioritate, stări depresive, lipsă de interes, descurajare,
eşecuri in plan şcolar, si profesional.

II SISTEMUL AUDITIV; ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA URECHII

Urechea este un organ extrem de sensibil şi complicat care preia, prelucrează
şi transmite spre creier informaŃiile acustice din mediul ambiant. În comparaŃie cu alte
fiinŃe, spectrul sonor al omului este cel mai sărac:
- omul : 16 - 20.000 Hz;
- oaia: 20 – 40.000 Hz;
- câinele: 15 – 50.000 Hz;
- ariciul: 250 – 60.000 Hz;
 - liliacul: 1.000 – 120.000 Hz.
Aparatul auditiv cuprinde 5 părŃi pe care unda sonoră le străbate în drumul ei de la sursa
sonoră la creier:
• urechea externă – pavilionul, muşchii auriculari, canalul auditiv extern;
• urechea medie – timpanul, lanŃul de oscioare, fereastra ovală;
• urechea internă – melcul sau cohleea;
• nervul auditiv;
• zona auditivă din creier;

1. URECHEA EXTERNĂ: este formată din pavilionul urechii (pinna),

care include o cavitate de rezonanŃă numită concha şi canalul auditiv extern, ce
duce la membrana timpanică.
Canalul auditiv extern are cili şi glande sebacee care secretă cerumenul, ambele
cu rol în protejarea urechii de praf şi corpuri străine. Pinna şi concha au rol
important în susŃinerea olivei.
Urechea externă are o parte cartilaginoasă şi una osoasă. Cilii din treimea
externă a canalului, îndepărtează particulele de praf care pătrund în canal. Urechea
externă este importantă în localizarea sunetelor, proeminenŃele pavilionului ajutând
ascultătorul să-şi dea seama din ce direcŃie vine sunetul.

2. URECHEA MEDIE: este o cavitate mică, plină de aer, ce se

întinde de la timpan la fereastra ovală, situată în peretele osos ce separă
urechea mijlocie de cea internă.
Timpanul este o membrană elastică de care este strâns legat lanŃul de oscioare:
cican, nicovală şi scărită, ce formează urechea medie.
Ciocanul este fixat de timpan, nicovala se articulează pe de o parte cu ciocanul
iar pe de altă parte cu scăriŃa, care, la rândul ei se fizează de fereastra ovală.
Fereastra ovală este o membrană flexibilă care separă urechea medie de cea
internă. Una din funcŃiile lanŃului de oscioare este aceea de a exercita presiune asupra
ferestrei ovale, lucru important pentru funcŃia urechii interne.
Peretele urechii medii are o deschidere spre trompa lui Eustache făcând legătura cu
nasofaringele; acest canal este în mod obişnuit închis, el se deschide în timpul deglutiŃiei
sau suflării nasului, permiŃând egalizarea presiunii în urechea medie.
Rolul urechii medii este de a transmite unda sonoră primită de la timpan la
urechea internă.

Urechea externă şi cea medie formează calea de transmisie. Când o

sursă emite sunete, determină vibraŃii în mediul înconjurător.Sunetul este o formă de
energie, produsă ori de câte ori un obiect vibrează. Când unda sonoră ajunge la
ascultător, ea se loveşte de pavilionul urechii, care o direcŃionează prin
canalul auditiv extern până la timpan. Acesta este pus ăn mişcare ca urmare a
variaŃiilor de presiune, transformând energia sonoră în vibraŃie mecanică, pe
care o transmite prin intermediul oscioarelor spre fereastra ovală.

3. URECHEA INTERNĂ: este un aranjament extrem de complicat.

O parte a urechii interne, numită cohlee, este responsabilă de auz iar cealaltă
parte formată din canale semicirculare, este responsabilă de echilibru.
Cohleea se află în mijlocul urechii interne, având forma unei cochilii de melc
formată din 2 spire şi jumătate. Fereastra ovală este situată în peretele
exterior al carcasei sale osoase. In peretele urechii interne, mai jos de
fereastra ovală se află fereastra rotundă. Cohleea este împărŃită în 3
compartimente distincte:

rampă vestibulară;

rampă timpanică;

rampă cohleară sau medie.

Rampa vestibulară porneşte de la fereastra ovală, iar rampa timpanică

porneşte de la fereastra rotundă.Ele comunică prin helicotremă, orificiu situat în vârful
spiralei. Ambele conŃin perilimfa, un lichid asemănător lichidului
cefalorahidian.
Rampa cohleară este un compartiment între cele 2 camere, care conŃine
endolinfa, asemănătoare lichidului intercelular. Nu există legătură directă între
endolimfă şi perilimfă. Rampa cohleară conŃine terminaŃii le nervoase ale
nervului acustic, incluse în 2 membrane: membrana bazilară şi membrana
tectorială. Aranjamentul cililor pe membrana bazilară şi structura celei de a
doua membrane contribuie substanŃial la discriminarea de intensitate în
rampa cohleară.
Sunetele mai înalte sunt descompuse de fibra nervoasă apropiată de fereastra
ovală, iar sunetele mai joase, de către fibrele situate către helicotremă. Toate
terminaŃiile nervoase pe măsură ce părăsesc cohleea se unesc sub formă de
buchet şi formează nervul acustic, care conduce informaŃia spre cortex în
zona auditivă.
VibraŃiile transmise prin fereastra ovală determină vibraŃii ale
perilimfei din camera vestibulară şi sunt preluate prin membrana lui Reissner
de endolimfă.Prin membrana bazilară apoi ajung în rampa timpanică de unde
se transmit ferestrei rotunde.VibraŃiile ferestrei rotunde se transmit o
fracŃiune de secundă mai târziu în direcŃie opusă cu cele ale ferestrei ovale.

Undele sonore ajunse în perilimfă vor pune în vibraŃie membrana bazilară iar cilii
celulelor senzoriale auditive vor suferi comprimări sau întinderi în funcŃie de frecvenŃa
undelor sonore propagate prin perilimfă
În mecanismul auzului sunt implicate deci atât mişcări mecanice sau vibraŃii cât şi
activitatea nervoasă.

# Orice impediment în transmiterea vibraŃiilor de-a lungul structurilor

urechii externe sau medii va da naştere unei deficienŃe de auz de transmisie.
DiferenŃa dintre pragurile transmiterii aeriene şi cele ale transmiterii osoase
se numeşte interval aer-os şi reprezintă un indicator al gradului deficienŃei de
transmisie.

# Tulburările de auz ce rezultă în urma afectării urechii interne

(cohleei), nervului auditiv, sau centrilor superiori din creier se numesc
deficienŃe de auz de percepŃie (neuro-senzoriale).Majoritatea acestor
deficienŃe sunt de origine genetică.
III. DEFICIENłELE DE AUZ:
Fac obiectul surdopsihologiei, ştiinta interdisciplinară care studiaza
particularitaŃile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfunctii auditive,
stabileste cauzele si consecintele pierderii auzului, mijloacele de recuperare,
compensare si educare in vederea structurarii persoanlitatii si integrarii lor in
viata sociala si profesionala, principiile si modalitatile prin care deficientii de
auz pot fi integrati in sistemul scolar si profesional, activitatea relationala cu
familia, factorii sociali si educationali.
Depistarea precoce a tulburarilor auditive este o condiŃie fundamentală
pentru evoluŃia ulterioară a copilului, datorită pericolului aparitiei mutităŃii,
adică neinsusirea limbajului ca mijloc de comunicare şi instrument
operaŃional al gandirii. Altfel spus, deficienŃa auditivă nu este atat de gravă prin tipul,
forma de manifestare, gradul de pierdere a auzului, cat mai ales prin influenŃele
negative asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare formării si dezvoltării
normale a vorbirii, limbajului, gandirii copilului deficient.
Este o regulă cunoscută în literatura de specialitate care afirmă că un copil mic
cu pierderi mari de auz, fară o protezare precoce, inevitabil va deveni şi mut.De
asemenea, disfunctiile auditive cu cat sunt mai grave, cu atat vor influenŃa mai mult
aparitia si dezvoltarea normală a vorbirii, fapt evidentiat prin frecvenŃa crescută a
tulburărilor de vorbire la copii cu grade diferite de hipoacuzie. In plus, datorită absenŃei
comunicarii prin limbaj, un copil surd este mai dezavantajat, sub raportul structurării
operatiilor cognitive, decat un copil orb, dar in ambele cazuri se produc modificari
esenŃiale ale proceselor de recepŃie, analiză şi răspuns pentru varietatea stimulilor din
mediul înconjurator, iar prin intervenŃia proceselor de compensare se produc
transformări majore în structurarea dominanŃelor perceptive şi de prelucrare a datelor la
nivel cerebral care conferă anumite particularitati modului de manifestare a vietii lor
psihice atat din punct de vedere calitativ cat şi din punct de vedere cantitativ.
Deficientele de auz sunt, de cele mai multe ori, consecinta unor malformaŃii sau
dereglari anatomo-fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv.
Din această perspectivă, deficienŃele de auz pot fi clasificate astfel :
Clasificare:
1. Surditate de transmisie sau surditatea de conducere - se instalează
datorită dificultăŃilor aparute în calea undelor sonore la trecerea lor de la
exterior spre urechea internă, prin malformatii ale urechii externe sau medii,
defecŃiuni ale timpanului, obturarea sau blocarea canalului auditiv extern (de
exemplu în urma prezentei unor corpuri straine sau dopuri de ceara)sau prin
aparitia unor afectiuni la nivelul structurilor urechii mijlocii (de exemplu, în
urma unor otite, mastoidite, infectii însotite de secretii purulente care
blochează transmiterea undelor sonore şi au un efect distructiv asupra
structurilor osoase şi cartilaginoase de la acest nivel).
2. Surditate de percepŃie - este provocată de leziuni la nivelul urechii
interne, nervului auditiv, sau centrilor nervoşi de la nivelul scoartei cerebrale
(surditate centrala), fiind urmată de pierderea funcŃiei organului receptor din
urechea internă sau a nervului auditiv.
3. Surditate mixtă - include atat elemente ale surdităŃii de transmisie
cat si ale celei de percepŃie, consecutive unor afecŃiuni de tipul
otosclerozei, sechele operatorii, traumatisme etc.

Conform clasificării utilizate de BIAP, (1996) media pierderii de auz se

calculează, în audiometria tonală, pe frecvenŃele clasice, adoptate de OMS:
500, 1000, 2000 şi 4000 Hz, suma fiind împărŃită la 4. Toate frecvenŃele
nepercepute sunt socotite la 120 dB pierdere. Calculul se face pentru fiecare
ureche separat şi deficienŃa auditivă este definită pornind dela cifra obŃinută
pentru urechea mai bună.

O clasificare mai riguroasă este propusă de Rondal şi Comblain (2001):

 AUDIłIA NORMALĂ: pierdera auditivă medie este mai mică de 20 dB; nu
se pun probleme de înŃelegere a limbajului vorbit şi nu are deci nici
consecinŃe sociale;
  DEFICIENłA AUDITIVĂ LEJERĂ (hipoacuzie uşoară): pierderea auditivă
medie se situează între 21 şi 40 dB. La intensitate normală, vorbirea este
percepută, dar anumite elemente fonice îi pot scăpa copilului; sunt percepute
zgomotele familiare;
 DEFICIENłA AUDITIVĂ MEDIE (hipoacuzie medie): pierderea auditivă
medie se situează între 41 şi 70 dB. Rondal şi Comblain fac distincŃie între 2
nivele diferite: pierdere tonală medie între 41 şi 55 dB şi pierdere tonală
medie între 56 şi 70dB. Perceperea vorbirii la intensitate normală este dificilă;
mesajul verbal este perceput dacă este rostit cu voce tare, aproape de ureche.
În absenŃa protezării, există dificultăŃi de înŃelegere, sunt însă percepute
zgomotele familiare. Este necesară o protezare şi recuperare ortofonică.
 DEFICIENłA AUDITIVĂ SEVERĂ (hipoacuzie severă): pierderea auditivă
medie se situează între 71 şi 90 dB. Mesajul verbal nu este perceput decat la
intensitate foarte mare, foarte multe elemente acustice nefiind însă
perceptibile; sunt percepute doar zgomotele puternice. Protezarea şi
recuperarea ortofonică sunt indispensabile. Autorii disting şi aici 2 niveluri
diferite: pierdere tonală medie cuprinsă între 71 şi 80 dB şi pierdere tonală
medie cuprinsă între 81 şi 90 dB. PrezenŃa resturilor de auz permit un anumit
control al vocii.
 DEFICIENłA AUDITIVĂ PROFUNDĂ (hipoacuzie profundă): autorii disting
trei nivele diferite: pierdere tonală medie între 91 şi 100 dB, pierdere tonală
medie între 101 şi 110 dB şi pierdere tonală medie între 111 şi 119 dB.
Necesită protezare dar şi aportul labiolecturii.
 COFOZA (surditate totală) este rară (între 2 şi 4%), însemnând absenŃa
resturilor auditive începând cu 500 Hz, la o intensitate de 120 dB.

În functie de lateralitate, putem întalni :

# deficienŃe unilaterale ;
# deficiente bilaterale.
Dupa momentul apariŃiei deficienŃei, întalnim :
# deficienŃe ereditare (anomalii cromozomiale,transmitere genetica) ;
# deficienŃe dobandite ;
 # sau deficienŃe prenatale ;
# deficienŃe perinatale (neonatale) ;
# deficienŃe postnatale.

IV. ETIOLOGIA TULBURĂRILOR DE AUZ dobÂndite poate fi prezentat pornind de la

momentul apariŃiei lor astfel:
a. în perioada prenatală :
- infecŃii virale sau bacteriene ale mamei(în special cu citomegalovirus si rubella -
pojar german) ;
- ingerarea de substante toxice, alcool sau a unor medicamente din grupul
tranchilizantelor ;
- tentative de avort prin consumul de substanŃe ca:chinina, apa de plumb, ergotina
sau prin administrarea în exces de antibiotice;
- iradieri ale mamei în timpul sarcinii ;
- inconpatibilitate Rh între mama si făt ;
- traumatisme în timpul sarcinii.
b. în perioada neonatală(perinatală) :
- traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragii în ureche internă sau la
nivelul scoarŃei cerebrale;
- anorexie sau asfixie albastră, urmată de insuficientă oxigenare a structurilor
nervoase cerebrale ;
- blirunemia sau icterul nuclear.
c. în perioada postnatală:
- boli infectioase de tipul:otita, mastoidita, encefalită,rujeolă, febră convulsivă,
oreon, etc;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- abuz de antibiotice si alte substanŃe medicamentoase ;
- traumatisme sonore- acestea pot determina si unele boli profesionale ;
- stări distrofice, intoxicaŃii, afectiuni vasculare, etc .

# în functie de localizarea la nivelul urechii putem identifica urmatoarele cauze :

 A. la nivelul urechii externe :
- absenta pavilionului urechii sau malformaŃii ale acesteia ;
- obstrucŃionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceara sau cu alte corpuri
straine ;
- excrescendente osoase ;
B. la nivelul urechii medii :
- otite, mastodoite, corpuri straine ;
- inflamarea trompetei lui Eustachius ;
- leziuni sau malformaŃii ale oscioarelor, otoscleroza ;
- perforarea membranei timpanului, etc ;
C. la nivelul urechii interne :
- leziuni sau deformari ale labirintului cohlear ;
- leziuni ale organului lui Corti, membranei bazilare si nervului auditiv.

V.PROGRAME DE DEPISTARE PRECOCE A TULBURĂRILOR DE AUZ SI LIMBAJ:

sunt acte de interventie care pot permite orientarea acŃiunilor de
prevenire constand in :
- sfaturi date parinŃilor;
- utilizarea informaŃiilor care provin de la medic;
- dialoguri cu educatorii;
- programarea unui control ulterior.

poate furniza sugestii pentru orientarea actiunilor de intervenŃie
incepand cu cele de examinare.

programul cuprinde mai multe probe ce se repartizează in 4 capitole ce
vor corespunde cu cele 4 plaje ale profilului care va rezulta in urma
examinarii:
a. Depistarea tulburarilor de auz:
- screening auditiv;
- reproducerea unei propozitii;
- proba GASP.
b. Probe pentru evaluarea limbajului oral:
- inŃelegerea pe baza intrebărilor;
 - expresie pe baza analizei enunŃurilor.
c. Probe de articulaŃie şi de vorbire:
- repetitie de logatomi;
d. Probe instrumentale:
- reproducerea ritmului, desene, completare de imagini,
scriere, etc.

VI. EXAMINAREA DEFICIENłELOR DE AUZ:

Examinarea funcŃiei auditive este un demers esenŃial pentru luarea in sarcina
a copilului cu deficit auditiv. Acest demers nu poate fi insa separat de
examinarea psihologică cu rol in selectarea tipului de examinare audiometrica
si in interpretarea rezultatelor acesteia. Vârsta cronologică reprezintă un
factor important dar insuficient pentru alegerea metodei de investigatie a
starii functiei auditive. Cunoscand varsta mintală a subiectului putem stabili
gradul de credibilitate al rezultatelor investigatiilor ,mai ales cand fac parte
din categoria celor „ subiective ”. Examinarea complexă , a funcŃiei auditive si
cea psihologică permite realizarea diagnosticului diferenŃiat intre cazurile de
deficienŃe auditive si cele care se traduc prin manifestari lingvistice si
comportamente similare : anumite forme de deficienŃă mintală insoŃite de
perturbari ale dezvoltarii limbajului, afazie, audio-mutitate.

VI.1 EXAMINARI OBIECTIVE :

VI.1.1 Examenul timpanometric - permite cunoaşterea stării de presiune din
urechea medie prin modificarea presiunii aerului din conductul auditiv extern prin
inregistrarea grafica a impedantei timpanului. Aceasta investigatie permite si cercetarea
pragului reflexului staspedian. Permite estimarea nivelului auditiei şi integritatea
sistemului reflex cu origine in bulbul rahidian.

VI.1.2 Electrocohleografia - este o metoda standardizată de catre Michael

Portmann. Această metodă permite surprinderea activitaŃii electrice globale a
ansamblului neuro-senzorial al urechii interne. Nu dă informaŃii despre ce se intamplă pe
căile nervoase auditive sau la nivelul bulbului rahidian.
VI.1.3 PotenŃiale auditive evocate (PEA). PotenŃialul evocat este foarte complex, el
conŃine răspunsul nervos al urechii, din regiunea bulbară şi din protuberanŃă.

VI.2 EXAMINARI SUBIECTIVE:

Metodele audiometriei permit prin aflarea pragului auditiv (cel mai slab
stimul auzit) şi a pragului de disconfort (dincolo de care apare senzaŃia de
durere) o apreciere exactă a câmpului auditiv.

VI.2.1 AUDIOMETRIA TONALĂ:

- măsoară cu ajutorul tonurilor sau zgomotelor produs de un generator de
frecvenŃe, modul de funcŃionare a aparatului auditiv;
- scopul testării – de a stabili tipul şi gradul pierderii de auz, aducând în
acelaşi timp informaŃii utile pentru dezvoltarea unor programe de recuperare;
- Pragul auditiv este acel nivel al sunetului sub care subiectul nu mai percepe
sunetele sau altfel spus, este nivelul minim la care se obŃin cel puŃin 2
răspunsuri la 3 sau 4 prezentări ale stimulilor auditivi
- sunt mai multe varianate în funcŃie de vârsta subiectului examinat sau scopul
examinarii.
- Audiometria tonală permite obŃinerea curbei aeriene si osoase pentru fiecare
ureche.Audiogramele rezultate servesc la aplicatii audioproteice, stabilirea
gradului de pierdere auditivă, aprecierea evoluŃiei surdităŃii, realizarea
prognosticului auditiv.
- Se impun reluari periodice ale examinarii audiometrice tonale, întrucat curba se
precizeaza o data cu varsta.
- audiometria liminară tonală: permite stabilirea pragului minim de
percepere a sunetelor dintr-o gama auzibila.
- audiometria supraliminară: permite surprinderea unor distorsiuni ale
înalŃimii, ale senzaŃiei de intensitate si punerea în evidenŃă a sunetelor.
- audiometria infantilă: este un demers aparte care vizează populaŃia
infantilă; este constituit din teste de screening auditiv. Necesită condiŃionarea copilului.
 VI.2.2 AUDIOMETRIA VOCALĂ: constă în măsurarea gradului de
inŃelegere a cuvantului rostit, a cărui intensitate poate fi reglată cu ajutorul
unui audiometru.
- prin aplicarea audiometriei volale se stabilisc 3 praguri diferite:
a. pragul de detectabilitate (subiectul percepe ceva dar nu recunoaşte
despre ce este vorba);
b. pragul de audibilitate (recunoaşte sunetele, dar nu le înŃelege
semnificaŃia);
c. pragul de inteligibilitate (aude şi înŃelege cuvântul)
- audiometrie vocală infantilă: se foloseşte un material accesibil
copilului; se recomandă folosirea cuvintelor bisilabice fiind mai bine percepute decat cele
monosilabice. Materilul verbal poate fi transmis copilului examinat prin intermediul
audiometrului, fie direct de catre examinator, cu trei niveluri de intensitate ale vocii.
- metodele fonetice: constau in utilizarea unui material verbal care nu
este influentat de nivelul de dezvoltare al limbajului copilului.
- materialul utilizat permite realizarea unui inventar al elementelor fonetice percepute si
reproduse. in acest scop sunt folosite silabele sau asociatii de sunete fara semnificatie:
logatomii.

VI.2.3 Alte metode de investigatie a funcŃiei auditive:

- fonetograma Suzannei Borel-Maisonny: este o metodă bazată pe
spectrul acustic;permite investigarea zonelor utile si necesare pentru recunoasterea
sunetelor vorbirii. Nivelul acustic este limitat la trei grade de intensitate: inalta,
obisnuita, şuşotită.
- metoda verbo-tonală a lui Peter Guberina : constă in aplicarea
unui material vocal (consoane si vocale) cu o anumita dominanta acustica.
- testul fonetic al lui Jean Claude Lafon: contine liste de serii a cate
10 cuvinte alcatuite din trei foneme. Florin Constantinescu – 1964 – a fost cel care a
intocmit liste de cuvinte echilibrate fonetic pentru limba romana.
- testul fonetic masoară recunoaşterea structurilor fonetice elementare, corespunzand
din punct de vedere articulatoriu perceperii fonemelor. Acesta metoda poate fi folosita
pentru aprecierea perceperii vorbirii si pe alte cai decat cea auditiva.
 VI.2.4 Investigarea labiolecturii :
# in contextul preocuparilor actuale pentru depistarea, diagnosticarea
precoce a deficientului senzorial auditiv in scopul interventiei adaptate pentru
evitarea sau limitarea deficienŃei, se inregistrează o serie de cercetări care au
condus la scăderea mediei de vârstă la care este cunoscut deficitul auditiv al
copilului;
# se afla in curs de evaluare teste semiautomate sau complet automatizate
pentru programe de screening neonatal (B. Mc Cormick, 1994); printre
metode mai noi amintim RETC si inregistrarea emisiilor acustice.

VII. FORME ALE INTERVENłIEI COMPENSATOR RECUPERATORII IN

DEFICIENłELE AUDITIVE.
IntervenŃiile compensator-recuperatorii, in deficienŃe de auz sunt de trei feluri:
chirurgicale, protetice, psihopedagogice.
# Chirurgicale: au drept scop remedierea sau ameliorarea deficienŃelor cu
origine organică precizată, ceea ce înseamnă că posibilităŃile de intervenŃie
sunt limitate şi depind de o serie întreagă de factori . In principiu surdităŃile
de transmisie sunt operabile daca nervul auditiv este idemn iar procesele
inflamatorii sau degenerative otice lipsesc; intervenŃia chirurgicală este
recomandată si in cazul implantului cohlear este mai eficient la persoanele cu
surditate dobandita şi nu mai devreme de 3 – 4 ani.
# IntervenŃiile protezice constau fie în metoda de mai sus amintită a
implantului cohlear, fie în purtarea unei proteze, tipul şi configuraŃia acesteia
fiind stabilite în urma unui consult de specialitate.
- IntervenŃiile psihopedagogice : ele trebuie imbinate intr-o strategie
compensator-recuperatorie.
Fundamental în ceea ce priveşte intervenŃiile psihopedagogice, este
sistemul de activităŃi cunoscut sub numele de demutizare.
Demutizarea se defineşte - un ansamblu de activităŃi de invăŃare (de
dezvoltare a comunicării prin limbaj) a copiilor cu insuficienŃe grave de auz -
aceste activităŃi fiind individuale şi de grup, cu conŃinuturi şi cu tehnici de
lucru specifice şi diferenŃiale, ce se desfaşoară pe tot parcursul programului
zilei, in context situaŃional variat, in orele de clasă şi in afara acestora in
scoala şi in familie.

VIII. PROTEZE SI PROTEZARE:

Purtarea de aparater (proteze) auditive este indicată în toate cazurile
de deficienŃă de auz care nu poate fi ameliorată medicamentos sau
chirurgical.
- Scopul esenŃial al protezarii – restabilirea cat mai complexă a
capacităŃilor de comunicare a persoanelor cu deficienŃe de auz; acest
scop nu poate fi atins atunci când protezarea nu se face la timp ( în cazul copiilor
cu cât protezarea se face mai timpuriu cu atât rezultatele sunt mai bune) sau se
face defectuos.

VIII.1 Structura aparatelor auditive:

- sunt constituite din : receptor de sunet (microfon), un amplificator (circuit de
amplificare), un emiŃător de sunete;
- receptorul transformă sunetul in impulsuri electrice, acestea vor fi apoi prelucrate in
amplificator in funcŃie de amplitudine şi frecvenŃă înainte de a fi din nou transformate în
semnal acustic de catre emiŃător;
- pe lângă microfon, aparatele auditive pot fi dotate şi cu o bobină pentru receptarea
undelor electromagnetice;
- în plus aparatele auditive pot avea şi o intrare galvanică directă pentru conectarea la
surse externe cum ar fi sistemele de transformare fără cablu – exemplu: frecvenŃele FM
-;
- intrarea audio este un accesoriu indispensabil pentru o cât mai bună recuperare a
copiilor cu deficienŃe de auz.

VIII.2 Tipuri de proteze:

După FORMĂ şi MODALITĂłI de purtare:
- aparate auditive retroauriculare;
 - aparate auditive intreaauriculare; (nu sunt recomandate copiilor, pentru
aceştia este indicat implantul cohlear),
- aparate auditive cu procesare analogă a sunetului: cu reglare manuală şi
cu programare automată.

Protezarea nu se rezumă doar la aparate auditive; o bună protezare

înseamnă pe lângă nivelul tehnic al aparatului auditiv şi adaptarea, reglarea
individuală a protezei auditive de care trebuie să se ocupe un acustician
specializat.
Atunci când trebuie să realizăm protezarea unui copil cu deficienŃe de auz, trebuie să se
parcurgă următoarele etape:
1.Consilierea părinŃilor: conştientizarea importanŃei pe care o are o
protezare adecvată pentru dezvoltarea armonioasă a copilului cu deficienŃă
de auz; se va discuta problemele legate de deficienŃa de auz, prezentarea
posibilităŃilor de protezare, explicarea modului de folosire şi de întreŃinere
corectă a acesteia.
2.Otoscopia: constă in examinarea conductului auditiv extern cu
ajutorul otoscopului pentru a vedea dacă acesta este curat şi liber ( un dop
de cerumen care blochează canalul auditiv extern poate duce la pierderea de
auz de până la 30 dB) dacă timpanul este inflamat sau perforat;
3. Audiometria tonală:
- prin conducŃia aeriană şi osoasă se stabileşte pragul auditiv (nivelul de
intensitate sub care individul nu mai percepe sunetul), se determină apoi
gradul deficienŃei ( uşoară, moderată, severă sau profundă) şi a tipului de
deficienŃă (de transmisie, de percepŃie sau mixtă) Tot prin investigaŃie
audiometrică se stabileşte şi proagul de intensitate neconfortabilă -
important pentru reglarea protezei.
4. Audiometria verbală: urmăreşte stabilirea pragului de inteligibilitate
şi a pragului de distorsiune fiind important pentru controlul ulterior
protezării; se alege şi se reglează aparatele auditive care se va face în urma
stabilirii amplificării necesare prin anumite formule de calcul;
 5. Amprentare:(luarea mulajului) se realizează în vederea
confecŃionării olivelor. Calitatea plivelor depinde în bună măsură de
corectitudinea amprentării.
5.ConfecŃionarea olivei: trebuie să respecte anumite cerinŃe, astfel încât oliva
să fie confortabilă, bine mulată, uşor de montat şi de scos. Se poate
confecŃiona din material moale sau tare, pentru copii fiind recomandate
olivele din material moale.
6. Control periodic: urmăreşte să evidenŃieze dacă protezele sunt
eficiente în viaŃa de zi cu zi, dacă sut necesare ajustări sau dacă se impune
schimbarea protezelor. Trebuie luate în considerare observaŃiile părinŃilor şi
ale pedagogilor şi desigur, trebuiesc umărite reacŃiile copilului.O bună
protezare impune munca în echipă şi colaborarea între specialişti, cadre
didactice, părinŃi şi copii.

IX.Forme de comunicare în procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de

auz:
a. Comunicare verbală: orală şi scrisă; are la bază un vocabular dirijat de
anumite reguli gramaticale;labiolectura este un suport important în
înŃelegere;
b. Comunicare mimico-gestuală – este cea mai la îndemană formă de
comunicare , de multe ori folosită într-o manieră stereotipă şi de
auzitori;
c. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor – are la bază un sistem de semne
manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite
reguli gramaticale, în ceea ce priveşte topica formulării mesajului;
d. Comunicarea bilingvă – comunicare verbală împreună cu comunicarea
mimico-gesticulară şi comunicarea verbală împreună cu comunicare cu
dactileme;
e. Comunicarea totală – folosirea tuturor tipurilor de forme de comunicare,
în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a
mesajului.
 DEFICIENTELE MINTALE

Delimitari conceptuale .
Includerea deficientelor mintale in sfera extrem de larga a bolilor psihice , a
impiedicat pentru o buna perioada de timp orice effort systematic orientat in directia
identificarii adevaratilor factori raspunzatori de dereglarile constatate in planul gandirii
silogistice . J.E.D.Esquirol( 1818 ) . In opinia lui , idiotia nu este o boala in sine , ci o “
stare “ de nedezvoltare a facultatilor intelectuale , ireversibila , observabila de la varsta
cea mai frageda , care nu trebuie confundata cu alterarea mintala din demente ( ce
reprezinta o dereglare a normalitatii intelectuale anterioare ) .
“ Idiotia nu este o boala , este o stare in care facultatile intelectuale nu s-au
manifestat niciodata sau nu au putut sa se dezvolte in asa masura incat idiotul sa poata
capata cunostinte referitoare la educatie pe care le capata indivizi de varsta sa si care
sunt plasati in aceleasi conditii ca el . “
J.E.Esquirol caracterizeaza notiunea de deficienta mintala prin doua aspecte
fundamentale : originea esentiala a deficitului intellectual si irecuperabilitatea . Aceasta
conceptie va avea o mare influenta asupra conceptiilor ulterioare , inclusiv asupra
acelora care se refera la starile superioare de deficienta mintala .
Cf.C.Paunescu .
In acceptia autorului , “ handicapatul intelectual “ se deosebaste de cel mintal ,
care constituie o patologie de evolutie , pe cand cel intelectual are o organizare mintala
normala , dar care in fata unei agresiuni patogenice sau suprasolicitari nu poate depasi
anumite limite de adaptare sau de invatare . Definitia ne impune limitarea folosirii
termenului doar la tulburarile de relatie si de invatare , sensul fiind acela de dezavantaj
rezultat in urma unui deficit cignitiv ce afecteaza constant capacitatea de invatare si
relationare sociala a copilului . Considerat astfel , handicapul intelectual afecteaza circa
14 -20 % dintre elevii cu asec scolar .
Deficitul cognitiv poate avea cause intrinseci ( disfunctii ale senzorialitatii , tulburari
mnezice , ) sau , cel mai adesea , extrinseci ( apartinand mediului familial , scolar ,
socio-cultural ) .
Handicapatul intelectual nu implica o organizare mintala perturbata , ci o structura
de tip normal , iar prin adaptarea procesului de invatare la ritmul si intensitatea
functional-intelectuala a subiectului , acesta poate avea o evolutie ascendentala ,
incadrandu-se in normalitatea standard .

ETIOLOGIE SI CLASIFICARE IN DEFICIENTELE MITALE .

In toate formele de handicap , ca si in cel intelectual , exista o intreaga diversitate
de factori .
Factorii etiologici actioneaza in diferite perioade ale evolutiei individului ( prenatala
, perinatala , postnatala ) si determina forme mai grave sau mai usoare , forme singulare
sau associate ( in care , de obicei , una este predominanta , iar cealalta secundara ) .
Cele mai frecvente cause :
***leziuni si disfunctionalitati ale sistemului nervos central care determina forme
de handicap denumite de unii autori ca find exogen , patologic , dizarmonic ;
***factori ereditari , concretizati in aberatii cromozomiale ce duc la asa numitele
forme endogene ;
***varsta prea frageda sau prea inaintata a parintilor si scaderea functiei de
procreatie ;
***tulburarile degenerative si metabolice care influenteaza dezvoltarea normala a
sistemelor cerebrale ;
 ***bolile infectioase aparute in ontogeneza timpurie , conduc la stagnarea
functionala in circuitele nervoase sau impiedica dezvoltarea craniocerebrala ;
***traumele fizice de la nivelul craniului , cu efecte negative asupra sistemului
nervos central ( SNC ) ;
***intoxicatiile alcoolice sau cu diferite substante chimice ce au efecte negative si
asupra evolutiei sistemului nervos ;
***factorii stresanti si oboseala exagerata a gravidei ;
***factorii socio-economici , prin neasigurarea alimentatiei suficiente ;
***privarea afectiva a copilului la varste mici , care impiedica achizitiile in plan
afectiv si intelectual si nu stimuleaza dezvoltarea psihica ;
***radiatiile , care exercita o actiune negativa asupra dezvoltarii generale a
organismului s.a.

In raport de etiologia descrisa apar grade diferite ale deficientei mintale , pe baza
masurarii coeficientului de inteligenta , a coeficientului de dezvoltare psihica , a
gradului de formare a autonomiei personale , de elaborare a comportamentelor
comunicationale si relationare cu cei din jur :
1. intelectul de limita sau laminar , cu un Q.I. intre 85 – 90 , marcheaza
granite intre normalitate si handicap ;
2. debilitatea mintala ( numita si handicap de intelect usor sau lejer ) ,
cuprinsa intre 50 – 85 Q.I. , ceea ce corespunde unei dezvoltari normale
a varstei cronologice intre 7 si 12 ani ;
3. handicapul de intellect sever ( IMBECILITATE ) are un Q.I. cuprins intre
20 – 50 , corespunde unei dezvoltari normale a varstei cronoogice de la
3 la 7 ani ;
4. handicapul de intelect profound ( IDIOTIE ) , cu un Q.I. sub 20 ,
corespunde varstei cronologice normale de pana la 3 ani .

Sunt cunoscute mai multe sindroame ale handicapului de intelect din care se pot
desprinde structuri fizice si psihice caracteristice pentru sindromul respectiv dar si
pentru categoria din care face parte :

SINDROMUL DOWN , cunoscut si sub denumirea de MONGOLISM :

majoritatea indivizilor cu acest sindrom se incadreaza in categoria de handicap
sever . Ei sunt usor de diagnosticat si datorita structurilor morfologice ce sunt
evidente inca de la nastere , dar devin tot mai pregnante , odata cu inaintarea in
varsta .
- cele mai semnificative aspecte structurale privesc : craniul mic si
brahicefalic , protuberanta occipitala neconturata , fantele palpebrale au un
aspect oblic si sunt orientate spre exterior , limba este fisurata , cu un
aspect lat si hypotonic sau ingust si ascutit , buzele ingrosate si fisurate
transversal , prezenta frecventa a anomaliilor maxilarelor si dintilor ,
absenta libilor la urechi , degetele la maini sunt scurte si adeseori prezinta
sindactilie ( unul sau doua degete in plus ) ;
- aceste caracteristici sunt tipice pentru sindromul descris , daca se gasesc
in combinatie la acelasi individ ; izolat , ele pot fi intalnite si in alte forme de
handicap si chiar la persoanele normale .
- in plan psihic sunt slab dezvoltati ; gandirea concreta nu permite decat
achizitia unor elemente cu caracter de stereotipie , vorbirea este infantila si
cu tulburari de articulatie, calculul elementar si citit – scrisul se insusesc
 greu si la un nivel scazut , memoria este predominant mecanica si
intiparirea de scurta durata , reproduce cu greu si numai in prezenta
situatiilor concrete ;
- este relativ dezvoltat simtul ritmului , ceea ce face sa ii placa muxica , sunt
veseli si afectuosi cu persoanele cunoscute , docili ; manifesta mai cu
seama , comportamente imitative .

OLIGOFRENIA FENILPIRUVICA .
- o forma grava a handicapului de intelect , imbracand forme profunde si
severe ,
- nivelul intelectual este extrem de scazut , dar se pot elabora unele
comportamente elementare de autoservire , mai cu seama de tipul celor
bazate pe formarea reflexelor conditionate ;
- acest sindrom se datoreste absentei unei enzime din organism , fapt care
duce la acumularea exagerata de fanilalanina ce capata un caracter toxic .
- prin transformarea fenilalaninei in acid fenilpiruvic , acesta patrunde in
urina copiilor , ceea ce face posibila diagnosticarea timpurie ;
- la precizarea diagnosticului contribuie si prezenta unor caracteristici
morfologice , cum ar fi aspectul de blond accentuat , ochi pronuntat albastri
si pielea foarte sensibila ;
- oligofreniile sunt definite drept “ stari de nedezvoltare psihica sau de dezv.
psihica incompleta , care au ca trasatura principala afectarea proceselor
intelectuale , a gandirii ( mai ales a abstractizarii si generalizarii ) , dar si a
celorlalte functii psihice ( afectivitate , caracter , personalitate ) .

IDIOTIA AMAUROTICA .
- are o frecventa mai redusa ;
- la nastere copilul da impresia ca este normal , ca la 3 – 6 luni sa devina
apatic , cu o motricitate ce nu evolueaza in mod normal ;
- nu poate apuca obiectele , nu poate tine capul ridicat , ulterior se
instaleaza convulsiile si paraliziile ;
- copilul este hipersensibil la luminasi la zgomote ca apoi sa i se degradeze
progresiv vazul pana la orbire ;
- caracterul ereditar al acestei anomalii face posibila aparitia ei la diferite
varste dar indivizii respective au o durata de viata scurta ;
- la nivel psihic , dezvoltarea este extreme de redusa , dar prin exercitii
repetate este posibila elaborarea de comportamente si activitati cu
caracter stereotip .

ARIERATIE MINTALA .
- se refera la intreaga varietate mintala de forme de nedezvoltare a gandirii ;
- in sens restrans , ia in considerare doar formele grave , delimitandu – se
de categoria debilitatii mintale ( care le include pe cele usoare si medii ) ;
- termenul este folosit mai ales in psihopatologia francaza ;
- desemneaza intarzierea relativa in dezvoltarea mintala , o valoare scazuta
a Q.I.;
- disfunctii ale senzorialitatii si motricitatii ( carente developmentale ) .
 DEBILITATE MINTALA .
“ Se considera debilitate mintala situatia unei dereglari a relatiilor de adaptare la
mediul inconjurator precum si la standardele sociale si culturale . Se pune astfel in
evidenta efectul de handicapare prin deficit intelectual , senzorial , comportamental si in
special al viatii de relatie . “

( E.Verza , 1997)

PSIHODIAGNOZA DEFICIENTEI MINTALE .

Analizand deficitul intelectual in contextual personalitatii , putem constata o serie

intreaga de alterari si modificari ( in raport cu normalitatea ) ce contureaza un tablou
simptomatologic complex . Sunt destule cazurile in care fascinatia exercitata de usurinta
cuantuficarii performantelot la test si de versatilitatea prelucrarilor statistice duce la
absolutizari ale valorilor coeficientilor de inteligenta , mergand pana la categorizari
abuzive ale subiectilor .
Criteriul psihometric ramane criteriul principal nu numai in clasificarea dar si in
descrierea formelor de deficienta mintala .
Deficitul intelectual se asociaza in marea majoritate a cazurilor cu tulburari ala
celorlalte functii , procese si stari psihice , determinand un profil de personalitate
decompensat sau , acolo unde afectarea este mai grava , lipsa unei structuri psihice
superior integratoare .

MIHAI PREDESCU ( 1994 ) recomanda respectarea urmatoarelor principii in

diagnoza deficientei mintale :
1. dezvoltarea psihica a deficientului mintal are loc succesiunii stadiilor si
etapelor psihogenetice intalnite si in dezvoltarea persoanelor normale ;
examenul psihologic va determina , prin urmare , particularitatile de dinamica
, sens ( progress , stagnare , regres ) si ritm ale dezvoltarii , inclusive limitele
acesteia ;
2. tablourile simptomatologice ale def. mintale se particularizeaza in raport cu
etiologiile care le determina ;
3. nivelul de manifestare a potentialului cognitiv real al subiectului indica gradul
( profunzimea ) deficientei , indifferent de prezenta sau absenta altor
deficiente associate ;
4. structura psihica a deficientilor mintal este diferita de structura psihica a
subiectilor normali , avand aceeasi varsta cronologica ;
5. structura psihica a deficientilor mintal este diferita de structura psihica a altor
categorii de deficienti
6. capacitatea de relationare sociala a deficientilor mintal este perturbata , motiv
pentru care se impune instituira unei asistente sociale calificate , alaturi de
alte forme de asistenta ( psihopedagogica , psihoterapeutica ,medicala ,
juridica ) ;
7. alcatuirea programului de interventie personalizat pe datele diagnozei .

Criteriile diagnostice avute in vedere de standardul DSM ( tulburari de

dezvoltare , axa II ) sunt :
1. activitatea intelectuala generala semnificativ sub medie ;
2. deficite sau deteriorari concomitente ale adaptarii ( eficacitatea persoanei in
satisfacerea cerintelor expectate pentru varsta ori nivelul de educatie atinse
 in ari precum aptitudini sociale , responsabilitate comunicare , autonomie
personala si economica , etc. ) ;
3. debut inainte de varsta de 18 ani .

Examinarea cuprinde in principiu , trei momente :

1. Examinarea medicala – consta in examenul somatic si cel neurologic .
Explorarile paraclinice au drept scop identificarea facrorilor etiologici
raspunzatori pentru dezechilibrele biochimice neonatale sau pentru alte
tipuri de afectiuni ( de regula , cu caracter ereditar ) .
2. Examinarea psihologica - calcularea Q.I. si evaluarea nivelului dezvoltarii
mintale , probe de performanta ( pentru evaluarea psihomotricitatii ,
perceptiei vizuale si auditive , atentiei , memoriei , limbajului , afectivitatii ,
creativitatii ) , teste de parsonalitate ( chestionare , probe proiective ) .
Instrumentele vor fi alese in functie de varsta si capacitatea subiectului de a
intelege instructajul si de a se antrena in sarcina .
“ Deficienta mintala poate fi considerata o tulburare
complexa a personalitatii , ceea ce presupune ca examinarile in vederea
stabilirii diagnosticului defectologic – fundamental stintific al selectiei
defectologice si al atientarii scolare a copiilor deficienti – sa aiba un caracter
complex . “ ( I. SIMA , 1998 )
3. Examinarea psihopedagogica – depaseste cadrul psihodiagnozei de stare ,
punand accent pe probele formative . I.DRUTU sublinia faptul ca in timp ce
diag. medical defineste in primul rand defectul primar , diag. defectologic
urmareste sa determine tipul , forma , gradul deficientei mintale , precum si
potentialul instructiv si compensatoriu al deficientului mintal .
4. Examinarea sociala – anamneza cazului si ancheta sociala trebuie sa ofere
acele date care sa identifice sau sa excluda factorii familiali si culturali
implicate in etiopatogenia deficientelor mintale .

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL :
- analfabetismul si subculturalitatea extrema ( mai ales cand se asociaza cu
patternuri comportamentale infantile ,stereotipe sau deviante ) ;
- pseudodebilitatea mintala ( prin sesizarea discrepantelor dintre
performantele la probele verbale comparativ cu cele neverbale , dar si prin
investigarea atenta a mediului de provenienta a subiectului ) ;
- intarzierea in dezvoltarea mintala din deficiente senzoriale , simple sau
associate ( cecitate , surdocecitate ) , datorata carentelor de perceptie si
limbaj ;
- tulburarile de dezv . a personalitatii , cu deficit in aria operationalitatii
mintale sin u anivelului de inteligenta ;
- starile defectuale de tip psihopatoid ( autism infantil ) ;
- sindroame neurasteniforme , de epuizare , stari reactive , in care tulburarile
de performanta sunt functionale , reversibile sub tratament ;
- alte stari deteriorative in care dezv. psihica este normala pana la data
imbolnavirii ( cazul afectiunilor toxice , traumatice , degenerative , etc. ) .

Obiective ale recuperarii persoanelor cu deficienta mintala .

- atingerea unui nivel satisfacator al autonomiei personale si sociale care sa
permita ceea ce Zazzo denumea metaforic ca find “ pierderea “ deficientilor
 mintal printre cei normali ( adica atenuarea inabilitatilor de actiune si
relationare sociala ) ;
- formarea unor deprinderi functionale de autocontrol comportamental ;
- formarea unor deprinderi functionale de comunicare verbala ( orala si
scrisa ) ;
- definirea unei imagini de sine corecte , concomitant cu formularea unor
interese realiste , ce iau in considerare atat potentialul cat si limitele
propriilor abilitati ;
- consolidarea unei personalitati coerente , stabile si rezistente la
destabilizarile factorilor externi ( ambientali , sociali ) sau interni ( pulsiunile
existente ) .

Fireste , nu toate obiectivele pot fi atinse in cazul deficientei mintale , dar , la

persoanele cu debilitate mintala usoara ele sunt acesibile in mare masura .
Ideea de baza este acea ca nu deficientul trebuie subordonat obiectivelor , ci
acestea din urma trebuie adaptate la posibilitatile lui reale si la contextual de viata
cotidiana in care urmeaza sa se adapteze .
Recuperarea se face prin invatare , psihotrapie si terapie ocupationala (
adaugand ergoterapiei activitati specifica de ludoterapie , stimulare polisenzoriala , etc. )

ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE ORGANIZARII UNITATILOR

SPECIALE .

In conceptia specialistilor se cehiculeaza tot mai des notiunile de integrare ,

socializare si normalizare . Integrarea si socializarea presupun formarea unor abilitati
comportamentale si social – profesionale in asa fel incat orice persoana handicapata
mintal sa poata desfasura o activitate sis a duca o viata alaturi de persoanele normale
sau cat se poate de aproape de acestea .
**in unitatile pentru handicapati sever si profund obiectivele fundamentale ale
procesului educational recuperativ sunt axate pe dezvoltarea unorcapacitati practice de
autoservire , de relationare cu cei din jur , de abilitare motrica , de dezvoltare a unor
insusiri senzoriale , de insusire a unor deprinderi manuale si profesionale , de formare a
unor comportamente de comunicare , affective , motivationale ;
**pentru cei cu handicap lejer sau usor , se urmaresc obiective centrate pe
educatie si instructie , structurate atat pe ideea formativa cat sip e cea informtiva .
**Obiectivele invatamantului special trebuie sa fie , in principiu , asemanatoare cu
cele ale inv. de masa , dar adaptate la specificul particularitatilor psiho – individuale ale
copiilor cu care se lucreaza .

!!Specialistii care sustin ncesitatea inv. special separat aduc urmatoarele

argumente :
**prin inv. separat se realizeaza o mai buna omogenizare a grupelor de elevi ,
ceea ce face posibila aplicarea unor metodologii instructiv –educative adaptate la
conditiile lor ;
**prin intermediul programelor aplicate in scolile speciale se au in vedere , in
exclusivitate , nivelul si interesele elevilor , capacitatile lor de asimilare si potentialul de
care dispun ;
 **prin toate programele instructiv- educative in scoala speciala se formeaza si se
dezvolta insusiri psiho – fizice care sunt fundamentale pentru intgrarea socio –
profesionala de mai tarziu ;
**prin efectivul restrans de copii , in scolile speciale se organizeaza activitati care
raspund mai efficient obiectivelor educationale urmarite ;
**invatamantul special dispune de cadre specializate , abilitate si cu experienta
pentru dezvoltarea maxima a capacitatilor copiilor cu deficiente mintale .

PRINCIPALELE TRASATURI DE
SPECIFICITATE .

Deficientele mintale , dincolo de formele clinice extreme de variate sub care se

prezinta , au o serie de caracteristici commune care determina specificitatea acestui tip
de handicap atat in cea ce priveste incadrarea taxonomica , cat si strategiile corectiv –
recuperatorii necesare .
Aceste trasaturi de specificitate sunt :
*rigiditatea
*vascozitatea genetica
*heterocronia
*fragilitatea conduitei verbale
*fragilitatea constructiei personalitatii .
Rigiditatea reprezentarilor mintale , a operatiilor gandirii ori a reactiilor emotionale ,
verbale sau comportamentale constituie una din cele mai evidente manifestari , capatand
, in formele extreme , conotatii psiho-patologice .
Aceasta rigiditate reflecta disfunctionalitati sistemice correlate in deficiente
senzoriale , insuficiente perceptive / cognitive ale reprezentarii , tulburari mnezice ,
distorsiuni la nivelul complexului afectiv – volitional , comportamente vicioase , tulburari
de personalitate .
La deficientul mintal , inertia oligofrenica se concretizeaza intr-o rigiditate a
reactilor adaptative si comportamentale , in insuficienta adecvare a acestor reactii la
schimbarile permanente ce se produc in mediul inconjurator .

VASCOZITATEA GENETICA .
Exprima o incetinire obiectiva a derularii proceselor psihice , fapt ce creeaza
impresia existentei unor “ mecanisme impotmolite , a unor curgeri vascoase la nivelul
procesului gandirii “ , ceea ce duce la scaderea performantelor intelectuale .
Se concretizeaza in dificultatea deficientului mintal de a progresa la niveluri
superioare in stadiul operatilor gandirii .
Fenomenul devine si mai accentuat la nivelul integrator al personalitatii ,
concretizandu – se intr-un profil dizarmonic si decompensat .

CONCEPTUL DE FRAGILITATE A CONDUITEI VERBALE .

Neputinta de a exprima logico – grammatical continutul situatiilor semnificative , de
a se mentine la nivelul unui progres continuu si de a-si adapta conduita verbala la
schimbarile ce apar in diverse imprejurari .
Caracterul precar al limbajului la deficientul mintal intereseaza in mod special
nivelul profund alprelucrarii semantice , adica acel palier al elaborarii , organizarii si
ierarhizarii reprezentarilor verbale necesare operatiilor intellective de tip formal .
Neputinta de a lua in consideratie ansamlul imaginilor denota incapacitatea
acestor copii de a lega logic-verbal imaginile .
 Distosiunile morfosintactice si semantice sunt determinate nu numai de
insuficienta procesului de abstractizare si generalizare ci si de disfunctiile perceptiei ,
atentiei , memoriei si motivatiei .
Frazele folosite sunt scurte si defectuos alcatuite , cu multe dezacorduri , greseli
de topica sau omisiuni . Vorbirea copiilor cu deficienta mintala are un fals caracter de “
economicitate “ .
Precaritatea limbajului si a comunicarii este amplificata de handicapul socio –
cultural si de institutionalizarea timpurie .
Lipsa unor deprinderi de comunicare fiabile , in contexte sociale cat mai variate ,
blocheaza initierea si cultivarea unor relatii interpersonale de calitate , mentinandu – i pe
copiii cu deficiente mintale intr – o perpetua stare de izolare .
Imaginatia debilului mintal este practice aproape inexistenta , ea fiind mai degraba
de tip fabulatoriu . Poate aparea in starile de tip oniric , insa este vorba de manifestari
inconstiente de tip fantasmatic , care –si cauta rezolvarea simblica .
Afectivitatea deficientilor mintal poate fi de obicei caracterizata ca fiind imatura .
Cu cat nivelul de inteligenta este mai scazut , cu atat frecventa tulburarilor affective este
mai ridicata .
Reactile affective disproportionate ale debililor mintal se datoreaza imaturitatii
generale a sistemului psihic cat si insuficientei dezvoltari a mecanismelor de autocontrol .
In schimb , acesti copii rezoneaza afectiv foarte bine la starea emotionala a celor din jurul
lor .
Educarea afectivitatii este posibila doar in situatii de relaxare si de incredere in
sine si in terapeut .

AUTISMUL .
Termenul autism infantil precoce a fost lansat de Leo Kanner in 1943 si definit de
A.S.Reber ca un sindrom patologic aparut in copilarie , caracterizat printr-o stare de
instrainare / retragere , o lipsa de raspuns social si / sau interes fata de cei din jur ,
dificultati de comunicare si de limbaj , imposibilitatea de a dezvolta un atasament normal
.
Unii psihologi , printre care , E. Bleuler si Eugen Minkowski , considerau aceasta
tulburare ca un simptom secundar al schizofreniei , in care se observa o “ predominanta “
a vietii interioare si detasare activa de lumea exterioara .
**cauzele care determina aparitia acestor tulburari nu sunt clar precizate , dar se
presupune ca poate exista o predispozitie ereditara , fie un complex de factori care
determina o serie de afectiuni la nivelul creierului ;
**existenta unui determinism de natura psihogena , mai ales la copiii lipsiti de
confort afectiv in primii ani de viata , ca o reactie la atitudinea si comportamentul
parintilor fata de nevoile lor ;
**literatura de specialitate mentioneaza in explicarea autismului si asa-numita “
teorie comportamentala “ , care considera ca acest sindrom comportamental ce
influenteaza toate sferele personalitatii subiectului ( afectiva , cognitiva , actionala ,
volitiva , motivationala , limbajul ) apare ca urmare a unui sir de comportamente invatate ,
care se formeaza in urma unor serii de recompense si situatii , aparent intamplatoare .
**carcetarile efectuate nu permit totusi o departajare clara intre originea organica
si cea psihogena a autismului “
**important este , ca pentru o buna dezvoltare a functiilor cognitive si a capacitatii
de relationare cu cei din jur , copilul sa fie stimulat si sa exerseze o diversitate mare de
experiente senzorio-afective cu adultul si in apecial cu mama .

In anul 1961, CREAK prezenta noua puncte definitorii in diagnosticarea autismului:

 **existenta unor bariere accentuate si constante in relatiile emotionale cu cei din
jur ;
**aparenta lipsa de vointa in structurarea propriei identitati ;
**preocupare patologica fata de anumite obiecte sau caracteristici ale acestora ,
dar fara preocupare fata de functionalitatea lor ;
**rezistenta acentuata fata de schimbarile mediului sau de viata si preocupare
exagerata pentru refacerea si coservarea caracteristicilor initiale ale mediului respectiv ;
**experienta perceputa anormal ( fara existenta unor tulburari de natura organica )
** anxietate acuta , excesiva , apparent ilogica ;
** vorbirea poate fi pierduta sau neansusita sau poate degenera pana la un nivel
specific copilului mic ;
** evidentierea unor distorsiuni in modelele de mobilitate care i-au fost oferite ;
** evidentierea unor “ insule “ de functii intelectuale normale , apparent normale
sau exceptionale , pe un fundal de retard mintal .
Cu toate acestea , diagnosticul autismului infantil este foarte dificil de stabilit , in
fixarea lui fiind interesate si simptome specifice altor categorii patologice ( deficitul de
intelect , mutismul , tulburari de auz , schizophrenia infantila , etc. ) .
Kanner considera ca acesti copii prezinta o incapacitate innascuta de a stabili
relatii affective cu cei din jur .

Din punct de vedere clinic , se pot desprinde urmatoarele caracteristici ale copilului
autist :
** perturbarea relatiilor cu mediul inconjurator ;
** nu stabileste contact vizual , nu se lasa luat in brate , absenta relatiilor affective
putarnic deteriorata ;
** absenta concordantei afectelor ( copilul zambaste spontan , fara sa transmita
nimic , afiseaza un zambet rece ) ;
** preferinta mai mare pentru stimuli tactili si olfactivi dacat pentru cei vizuali si
auditivi , atentie deosebita pentru mediul neanimat , absenta fricii in fata pericolelor reale
** lipsa identitatii personale , nu se identifica pe sine , tendinta de izolare , absenta
jocului authentic , preocupat de jocuri caudate , activitati stereotipe , rituale , lipsa de
inhibitie in comportamentul general ;
** miscari ritmice de pendulare a capului , rotirea in jurul axului propriu , stari de
anxietate extrema , apparent ilogica ;
**stereotipii verbale ,
**intarziere in dezvoltare psihica , rigiditate in gandire , IQ de limita sau usor sub
limita , dificultati specifice in rezolvarea de probleme ;
**rezistenta patologica la schimbare , rezistenta la orice invatare , atasament
anormal fata de anumite obiecte .

!! se poate spune ca problematica autismului se refera la dificultatea copilului de a

comunica si de a parcurge in mod firesc amplul proces de socializare ;
!! nu reuseste sa-si puna in concordanta dorintele cu situatia de moment ;
!! comportamentele tandre alterneaza cu cele agresive si de autoagresiune , cu
treceri bruste de la o stare la alta , de regula neadecvate ;

Datorita imposibilitatii de a anticipa reactiile si comportamentul copilului autist ,

interventia psihopedagogica de recuperare , educare si intstruire devine foarte dificila .
Alcatuirea prognosticului evolutiei sale este dependenta de contextul relational si
de disponibilitatea terapeutului in identificarea unor alternative de comunicare cu copilul
autist .
 Deficientele mintale .
Indicatorul de dezvoltare intelectuala este reprezentat prin coeficientul de
integigenta IQ , introdus in literature de specialitate de W. STERN pentru a completa
notiunea de varsta mintala ( VM ) ,folosita de A. BINET in interpretarea testelor de
inteligenta .
Ca unitate de masura psihologica , IQ reprezinta raportul dintre varsta mintala VM
sivarsta cronologica VC , exprimata in luni .

IQ exprima raportul dintre doua performante : performanta reala a subiectului (VM)

si performanta asteptata in functie de varsta sa biologica ( VC ) .

- peste 140 : inteligenta extreme de ridicata ;

- 120 – 140 : inteligenta superioara ;
- 110 – 119 : inteligenta deasupra nivelului mediu ;
- 90 – 109 : inteligenta de nivel mediu ;
- 110 – 119 : inteligenta deasupra nivelului mediu ;
- 8o -89 : inteligenta sub medie ;
- 70 – 79 : intelienta de limita ( intelect liminar ) ;
- 50 – 69 : deficienta mintala usoara ( debilitate mintala ) ;
- 20 – 49 : deficienta mintala majora ( imbecilitate ) ;
- o – 19 : deficienta mintala profunda ( idiotie ) .

Deficienta mintala de gradul I sau DEBILITATE MINTALA :

- insuficienta mintala ( Dupre )
- IQ intre 50 si 69 , corespunzator varstei cronologice intre 7 si 9 ani ;
- Subiectii sunt incapabili de achizitii scolare corespunzatoare varstei ,
pot ajunge la un grad de autonomie personala sociala ,
- dificultati ale proceselor de analiza si sinteza ;
- ingustimea campului perceptiv , ceea ce afecteaza foarte mult
orientarea inspatiu si capacitatea de a stabili relatii intre obiectele din jur ;
- eficienta scazuta a memoriei ;
- capacitate scazuta de organizare si coordonare a actiunilor in
conformitate cu o comanda verbala , ceea ce explica un grad scazut de
constientizare a actiunilor effectuate ;
- lipsa flexibilitatii activitatii cognitive , gandire reproductiva , absenta
elementelor de creativitate , gandire inapta de abstractizari ;
- imaturitate afectiva destul de accentuata , evidentiata in principal prin
caracterul exploziv si haotic al trairilor affective , capacitate scazuta de a
controla expresiile emotionale ;
- activitatea voluntara prezinta disfunctii in toate momentele
desfasurarii sale .

Deficienta mintala de gradul II sau IMBECILITATEA .

- sunt capabili de achizitii minime dar insuficiente pentru o scolarizare
corespunzatoare si pentru asigurarea unei autonomii personale ;
- vocabularul este restrans la cuvinte uzuale , vorbirea este imperfecta ,
cu numeroase agramatisme , frecvante tulburari de articulatie ;
 - gandirea lor este concreta , situationala , cu lumitari la rezolvari de tip
mecanic ;
- atentia se caracterizeaza printr-un grad crescut de instabilitate , iar
memoria , de regula , este diminuata , insa , uneori , poate aparea
hipermnezia , ca in cazul asa – numitilor “ idioti – savanti “ ;
- afectiv prezinta un grad accentuat de imaturitate si labilitate ,
manifastate prin grade de plans , negativism fata de anturaj , indiferenta ,
izolare , puerilism , ostilitate , mare nevoie de un mediu securizat ;
- prezinta conduite reactive , pe fondul carora se pot dezvolta structuri
mintale obsesive , fobice sau hipocondrice , deliruri de revendicare ,
depresii anxioase ;
- avand in vedere particularitatile vietii lor affective , se poate aprecia ca
integrarea lor sociala , sub asoectul relatiilor interpersonale ,este destul de
dificila sin u lipsita de riscuri .

Deficienta mintala de gradul III sau IDIOTIA .

- forma cea mai grava de deficienta mintala , defineste persoana
incapabila sa se autoconduca , sa se apere de eventualele pericole sau
chiar sa se hraneasca , avand o permanenta nevoie de ingrijire si
supraveghere ;
- din punct de vedere psihometric , idiotul este definit printr-un nivel
mintal inferior varstei de 2 ani si un IQ sub 20 ;
- termenul de idiot este introdus de Ph. Pinel in 1809 si preluat apoi de
Jean Esquirol in 1818 ;
- mortalitatea in cadrul acestei categorii este foarte mare datorita
rezistentei scazute la infectii si la alte categorii de factori patogeni ;
- structura psihomotrica rudimentara , nediferentiata ;
- nu poate comunica prin limbaj cu cei din jur , cunostintele sale nu
depasesc prima copilarie , functiile sale intelectuale nu sunt dezvoltate ;
- relationarea cu factorii de mediu si cu cei din jur este redusa doar la
primul system de semnalizare ( senzatii , perceptii , dar si acestea prea
putin differentiate ) ;
- viata afectiva este redusa la trairea impulsurilor primare , cu crize
acute de plans , autoerotism , automutilare , apatie , maleabilitate ;
- idiotul complet : persistenta reflexelor primare , existenta pur
vegetativa , afectere cronica sau a unei parti din sistemul nervos , absenta
totala a comunivarii , varsta mintala de 1 an , tulburari neurological grave ,
cu putine sanse de supravietuire ;
- idiotul incomplet : afectarea partiala a sistemului nervos , deficiente
senzoriale destul de accentuate , comunicare prin cuvinte monosilabice ,
grave afectiuni psihomotrice , miscari stereotipe , varsta mintala de 2-3 ani,
poate achizitiona un numar de actiuni motorii elementare .
 DEFICIENTELE VIZUALE

DeficienŃele vizuale au ca principali indici funcŃionali acuitatea vizuală şi câmpul

vizual.
Acuitatea vizuală = capacitatea omului de a distinge corect forma, mărimea şi
detaliile obiectului situat la distanŃă, precum şi a discrimina două obiecte apropiate între
ele.
Câmp vizual = aria vizuală a unui ochi ce priveşte fix un reper.
Acuitatea vizuală centrală este dată de celulele cu conuri din regiunea centrală a
zonei retiniene. SenzaŃia de lumină depinde de lungimea de undă şi de lungimea
radiaŃiei incidente.
Tiflologia este o ramură a învăŃământului special ce studiază problemele
speciale de ordin psihologic, pedagogic, sociologic, medical şi de asistenŃă socială ale
copilului cu deficienŃe vizuale apărute în urma cecităŃii sau ambliopiei.
Termenul cecitate desemnează acele persoane a căror vedere centrală este
nulă sau inferioară, sub 20% normalităŃii (care nu văd nimic sau care au foarte puŃine
senzaŃii vizuale).
Ambliop este cel a cărui vedere este slabă. Se poate vorbi de: a) ambliopie
funcŃională (o diminuare a capacităŃii vizuale fără leziuni organice), care este
ameliorabilă, handicapul fiind redus şi curabil; b) ambliopie organică (se caracterizează
printr-o diminuare considerabilă a acuităŃii vizuale globale).
Tiflologia are două subramuri: tiflopsihologia şi tiflopedagogia. Tiflopedagogia
cuprinde şi o parte specială, denumită tiflometodică, care are în vedere metodologia
predării disciplinelor de studiu cuprinse în programa şcolară. Tiflopsihologia asimilează
tiflotehnica cu problematica teoretico-practică a construirii şi folosirii materialului didactic
şi a aparaturii utilizate în instrucŃia handicapaŃilor de vedere.

Tiflologia face parte integranta din psihopedagogia speciala (defectologia) si

studiaza handicapurile de vedere de la cele partiale(ambliopia) si pana la cele totale
(orbirea sau cecitatea).

Tiflologia are 2 subramuri:

 tiflopedagogia = cuprinde si o parte speciala, numita tiflometodica care are in
vedere metodologia predarii disciplinelor de studio cuprinse in programa scolara;
 tiflopsihologia = asimileaza tiflotehnica cu problematica teoretico-practica a
construirii si folosirii materialului didactic si a aparaturii utilizate in instructia
handicapatilor de vedere.

Etiologia si clasificarea handicapurilor de vedere

Cauzele care determina handicapul de vedere trebuie raportate la gravitatea
handicapului si la factorii care favorizeaza aparitia unor disfunctionalitati intr-o
anumita perioada de dezvoltare a finite umane.
Etiologia cecitatii si ambliopiei:

• raportata la localizarea agentului patogen in diferitele segmente ale organului

visual sau a anexelor sale se refera la:
a) tulburarile refractiei oculare (ametropiile) – impiedica formarea imaginilor
retiniene normale si transparenta adecvata a mediilor refrigente.
Ochi cu refractie normala = emetrop
Anomalii al ochiului = ametropii
 Din categoria ametropiilor fac parte: miopia, hipermiopia si astigmatismul.
Miopia – anomalii morfo-functionale ale ochiului ce determina formarea focarului
razelor de lumina in fata retinei, iar imaginea retiniana devine neclara. Miopul percepe
corect obiectele din apropiere dar sunt vazute difuz obiectele la distanta. In forma de
miopie beligna, evolutia deficientei este lenta si de obicei minora pana la varsta de circa
20 ani; in schimb in forma de miopie maligna, miopia este prograsiva si grava.
Hipermetropia este o afectiune de refractie care determina perceperea difuza a
obiectelor din apropiere. Fenomenul respectiv se datoreaza unei malformatii oculare.
Astigmatismul are la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza,
adeseori, cu o ambliopie nascuta.
b) Opacitatile mediilor refrigente sunt determinate de afectiunile corneei insotite
de traumatisme grave, procese inflamatorii, distrofii ireversibile, uscarea corneei
si de factori congenitali.
c) Tulburarile retinei (retinopatiile) pot fi congenitale sau dobandite. Ele
diminueaza acuitatea vizuala centrala, vederea cromatica si diurna ca si
acuitatea vizuala periferica, vederea crepusculara, cu pastrarea relativa a
acuitatii vizuale centrale. Retinopatiile dobandite privesc deslipirile de retina,
afectiunile vasculare ale ochiului, boli generale cu accidente retiniene si tumorile
maligne ale retinei.
d) Tulburarile functionalitatii nervului optic si a cailor optice intracraniene pot
fi localizate in interiorul globului ocular, la nivelul papilelor optice, inapoia
ochiului.
e) Tulburarile cecitatii corticale se refera la disfunctionalitatea centrilor vizuali
superiori, prin instalarea unor asa-numite pete oarbe, fenomene de oscilare
optica, cecitate psihica si altele.
f) Glaucomul este o tulburare grava ce apare, in principal datorita cresterii
tensiunii intraoculare si constituie, adeseori, o cauza a orbirii la varsta adulta.
Afectiunea are un caracter progresiv deoarece leziunile aparute sunt ireversibile.
g) Traumatismele oculare se manifesta sub forma de contuzii, plagi si arsuri.
Aceasta categorie constituie, in epoca moderna, cauza majoritara a multor
handicapuri vizuale.
h) Strabismul se datoreaza dezechilibrului in coordonarea lobilor oculari si priveste
nu numai estetica fetei dar si existenta handicapului usor sau grav.
Toate aceste cauze pot fi prevenite in buna masura, atat prin inlaturarea unor
conditii negative cu actiune patologica, cat si prin unele interventii medicale sau de ordin
psihologic, corectiv-recuperative, de formare a atitudinilor de igienizare si de viata
decenta.
Tinand seama de criteriul etiologic si corelandu-l cu gravitatea handicapului
vizual, localizarea si dinamica handicapului si a perioadei declansarii acestuia, in
tiflologie au fost adoptate unele clasificari care subliniaza:
 diminuarea acuitatii vizuale centrale sau periferice;
 ori pierderea totala a acesteia.
Prin urmare, handicapul vizeaza o pierdere totala a capacitatii vizuale
determinand orbirea sau o pierdere partiala, producand ambliopia in grade diferite.
In determinarea gradului handicapului vizual se iau in considerare, pe langa
acuitatea vizuala si unele fenomene ce privesc capacitatile vizuale de ansamblu,
manifestate printr-o scadere a campului vizual binocular.
Clasificarea dupa perioada instalarii handicapului se concretizeaza in
paradigmele de elaborare a programelor recuperativ-educationale, deoarece asemenea
momente privesc conservarea sau compensarea unor functii, cum ar fi cele senzorial-
perceptive, a reprezentarilor, a imaginilor, etc.
 Dupa criteriul instalarii handicapului, se pot desprinde:
 Handicapuri congenitale (nevazatorii nu au reprezentari vizuale, experienta
optica e nula)
 Handicapuri survenite (tardive); dupa circa 4 ani se pastreaza unele imagini
vizuale, care au o influenta deosebita asupra particularitatilor psihologice si a
dezvoltarii activitatii psihice.

CARACTERISTICILE FUNCłIILOR ŞI PROCESELOR PSIHICE

Componenta vizată nemijlocit este aceea a percepŃiei vizuale. Ea prezintă o
serie de caracteristici care depind de gradul şi forma handicapului, vârsta şi dezvoltarea
psihică a subiectului. Chiar atunci când se păstrează unele percepŃii imaginile sunt
lipsite de precizie, neclare, fragmentate, frecvent distorsionate. Apar dificultăŃi în
actualizarea lor spontană ca şi interpretarea şi conştientizarea imaginii, ceea ce
determină o scădere a randamentului mental sau acŃional. O anumită scădere a analizei
şi sintezei optice se corelează cu existenŃa unor retarduri în planul gândirii şi al achiziŃiei
operaŃiiolr instrumentale. PercepŃia vizuală poate fi, totuşi, antrenată şi poate fi
perfecŃionată prin măsuri legate de compensare.
Antrenarea şi reeducarea percepŃiei vizuale se corelează în primul rând cu cea
tactil-kinestezică, invocându-se , ori de câte ori este posibil, experienŃa optică
anterioară a subiectului.
Şi reprezentările sunt dependente de integritatea analizatorilor. Dacă la
nevăzătorii congenitali imaginile vizuale sunt legate de componentele auditive, la
nevăzătorii tardivi sau ambliopi se iau în consideraŃie şi urmele păstrate, stimulându-se
verbal imaginile mentale existente. Cantitatea şi calitatea reprezentărilor prezintă un
decalaj în raport cu cunoştinŃele verbale. Acest decalaj se accentuează pe măsura
dezvoltării limbajului, a comunicării în genere. În acest context nu se indică suplinirea
lipsei de reprezentări bazate pe intuiŃie prin metode care să stimuleze verbalismul şi
operarea excesivă cu ,,scheme” mentale. Un asemenea procedeu stimulează numai
parŃial gândirea, deoarece ea e lipsită de suportul intuitiv. Dat fiind că atenŃia este
relativ bine dezvoltată la handicapaŃii de vedere, activitatea mentală se poate orienta
spre acele paliere ce privesc audiŃia şi acordarea de semnificaŃie extinsă limbajului.
Limbajul are un rol considerabil în compensarea handicapului de vedere, constituindu-se
în principala formă de transmitere şi îmbogăŃire a experienŃei cognitive.
Memoria handicapaŃilor de vedere este deseori considerată ca având calităŃi
superioare văzătorului. Ea se valorifică prin actualizarea unui volum imens de date
acumulate, handicapatul fiind nevoit să facă apel în mod frecvent la această capacitate.

SPECIFICUL PROTEZĂRII ŞI COMPENSĂRII

În unele forme de ambliopie acuitatea vizuală se remediază parŃial, prin folosirea
ochelarilor. Pe lângă aceste elemente de protezare, specialiştii au manifestat şi o
preocupare pentru construirea unor maşini speciale de scris sau a altora, menite să
realizeze un ,,citit” codificat, prin folosirea unor stimuli verbali; în fine, confecŃionarea
unor ochelari, bazaŃi pe celule fotosensibile care transformă sursa de lumină în sunet, cu
scopul de a facilita orientarea handicapatului în condiŃiile de mediu.
AcŃiunea recuperatorie se mai bazează şi pe capacitatea organismului de a se
echilibra şi de a compensa în raport cu condiŃiile de mediu. CompensaŃia se poate
realiza prin regenerarea organică (refacerea unor Ńesuturi), suplinirea şi restructurarea
funcŃională. Specific formelor de compensare este fenomenul de transfer al unor funcŃii,
de la nivelul unui organ afectat la nivelul organului sănătos sau a restructurării
funcŃionale prin preluarea unor funcŃii de către organele sănătoase. În compensare şi în
recuperarea socială devin fundamentale pentru adaptare: procesul învăŃării, formarea
unor stereotipuri acŃionare şi exersarea unor funcŃii.
Un exemplu de compensare, manifestat la nivelul funcŃiiolr psihice, îl poate
constitui dezvoltarea imaginilor mintale pe baza proceselor senzoriale auditive, tactil-
kinestazice etc., prin organizarea structurilor psihice desprinse din calităŃile perceptiv-
verbale. În acest caz, efortul nevăzătorului este centrat pe exersarea şi dezvoltarea
funcŃiilor mnezico-verbale, contribuind nu numai la compensarea psihică, ci şi biologică.

ORGANIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV PENTRU

HANDICAPAłII DE VEDERE
Recuperarea şi educarea handicapaŃilor de vedere comportă, ca toate tipurile de
handicap, un anumit specific.InstrucŃia intelectuală, învăŃarea psiho-motrică şi psiho-
comportamentală determină o evoluŃie apropiată sau similară persoanelor cu vedere.
Există sisteme de învăŃământ de toate gradele, inclusiv superior, care facilitează
adaptarea socială şi calificarea profesională.

1. Problematica psihopedagogică a învăŃării scris-cititului în BRAILLE

În 1826 francezul LOUIS BRAILLE, el însuşi nevăzător în urma unui accident, a
inventat acest sistem, recunoscut şi utilizat de către nevăzătorii din toată lumea.
Principiul la care răspunde acest cod este cel al punctelor în relief trasate prin
înŃeparea unei hârtii speciale percepute de către cel ce le decodifică pe cale tactilă, prin
atingerea cu vârful degetelor. La însuşirea scris-cititului Braille participă 4 analizatori de
bază: auditiv, verbo-kinestezic, tactil şi kinestezic.
Alfabetul, semnele de punctuaŃie, cifrele etc. se realizează prin combinarea a 6
puncte, care reprezintă grupul fundamental. Fiecare celulă a plăcii de scris conŃine
aceste 6 puncte dispuse câte 3 în două coloane paralele (s-a constatat că un stimul
complex tactil care cuprinde mai mult de 6 elemente prezintă dificultăŃi deosebite pentru
reuşita unei operaŃii de analiză şi sinteză şi nu poate fi perceput decât succesiv, prin
numărare). Acest câmp de 6 puncte permite 63 de combinaŃii de puncte – un număr
suficient pentru a reda literele şi semnele oricărei limbi în mod clar şi diferenŃiat. Vom
numerota astfel:
punctul 1 – cel din dreapta sus;
punctul 2 – cel din dreapta mijloc;
punctul 3- cel din dreapta jos;
punctul 4 – cel din stânga sus;
punctul 5 – cel din stânga mijloc;
punctul 6- cel din stânga jos.
Alfabetul Braille este alcătuit pe principiul decadelor:
Decada I cuprinde literele: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j. Ele se realizează prin combinarea
punctelor 1, 2, 4, 5.
Decada a II-a cuprinde literele: k, l, m, n, o, p, q, r, s, t. Acestea se formează din literele
primei decade prin adăugarea punctului 3.
Decada a III-a cuprinde literele: u, v, x, y, z (restul de 5 semne ce alcătuiesc decada nu
sunt folosite în alfabetul Braille românesc). Semnele sunt obŃinute prin adăugarea
punctelor 3 şi 6 la grafemele corespunzătoare din decada I.
Decada a IV-a cuprinde în alfabetul Braille românesc literele: ă, â, î, ş, Ń, w, care se
formează prin adăugarea punctului6 la semnele corespunzătoare din decada I.
Sporirea vitezei de scris şi de citit se bazează pe exerciŃiu, păstrarea sensibilităŃii
tactile şi pe calităŃile hârtiei de scris. Volumul hârtiei de scris este mult mai mare decât
foaia obişnuită alb-negru, datorită grosimii şi spaŃiilor mai largi dintre grafeme.
 Bibliotecile în Braille conŃin lucrări din toate domeniile ştiinŃei şi artei, elaborate cu
ajutorul unor maşini şi tipografii speciale.
În aceste condiŃii, limbajul devine modalitate instrumentală de compensare a
handicapului şi influenŃează favorabil dezvoltarea psihică, asigurând
totodatărecuperarea naturală a subsistemului psihic aflat în stare critică.

2. Dezvoltarea funcŃiilor de orientare spaŃială şi în timp la handicapaŃii de vedere

Subiectul handicapat este nevoit să-şi restructureze schemele de cunoaştere,
bazându-se pe analizatorul auditiv şi tactil-kinestezic, fapt ce dă o notă specifică
orientării spaŃiale, în funcŃie de factori consideraŃi nesemnificativi pentru omul normal.
Astfel, prin compensare se dezvoltă armonia mişcărilor şi sensibilizarea faŃă de unii
stimuli, cum ar fi mişcarea aerului în spaŃiile largi, perceperea unor zgomote prin
apropierea de obiecte sau obstacole etc.
În aprecierea orientării spaŃiale şi a comportamentelor adaptative este necesar
să se Ńină seama de:
spaŃiul apropiat, localizat la nivelul întinderii de mână;
spaŃiul mijlociu, până la întinderea unei lungimi de baston;
spaŃiul îndepărtat, perceput prin deplasare şi mişcare amplă.

Orientarea în spaŃiu presupune:

- cunoaşterea caracteristicilor elementelor în care se deplasează;
- particularităŃile dezvoltării psihice şi experienŃa individului (capacitatea de interpretare,
de corelare, de ierarhizare a informaŃiiolr primite).

MulŃi specialişti au încercat să explice modul în care se orientează în spaŃiu

handicapaŃii de vedere, localizarea unor obstacole, prin existenŃa unui simŃ în plus (cel
de al şaselea simŃ), ce ar fi caracteristic pentru nevăzători. În realitate, este vorba de o
dezvoltare remarcabilă a analizatorilor sănătoşi şi de o antrenare motivantă a acestora,
care le facilitează adaptarea la mediu.
Dereglările posibile ale orientării spaŃiale se pot datora atât unor factori individuali
(oboseala, slaba capacitate de concentrare a atenŃiei, diminuarea auzului, a tactului,
kinesteziei, slaba experienŃă personală, teama, slabul interes), cât şi a unor facori
extraindividuali, ce se manifestă prin apariŃia unor condiŃii mai puŃin obişnuite (zgomote
puternice şi variate, dimensiunile reduse sau exagerate ale unor obiecte, plasarea unor
obstacole în locuri mai puŃin obişnuite etc.). SoluŃia este aceea a mobilităŃii şi stimulării
dorinŃei de cunoaştere, de mişcare, de dezvoltare a curajului şi de stimulare a întregii
activităŃi psihice.
3. Specificul integrării socio-profesionale
HandicapaŃii de vedere sunt consideraŃi ca ,,oameni ai ordinii”, datorită faptului
că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate., pentru a
putea fi uşor găsite. Totodată, ei sunt disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de
comportamentele proprii, în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din
jur.
În Ńara noastră, handicapaŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi
speciale; sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma chiar şi o instituŃie de
învăŃământ superioară.S-au înregistrat performanŃele obŃinute de uni handicapaŃi în
profesii ca: masori, asistenŃi medicali, prelucrători mobilă, telefonişti, radiofonişti,
racordori instrumente muzicale, confecŃioneri de piele, nuiele, mături etc. Dar şi mai
edificatoare sunt performanŃele celor care au o pregătire universitară şi care s-au afirmat
ca matematicieni, fizicieni, dascăli cu reale calităŃi psiho-pedagogice.
 HANDICAPURILE CONSECUTIVE UNUI DEFICIT ORGANIC
((SOMATOPEDIA)

Este o subramura a invatamantului special care se ocupa, pe de o parte, de

infirmii motorii sau locomotorii, iar pe de alta parte, de bolnavii cronici care prezinta
tulburari ale aparatelor: respirator, cardiovascular, digestiv, excretor toate avand
influente mai mult sau mai putin grave asupra capacitatilor fizice si psihomotorice.
Handicapuri consecutive epilepsiei.
Epilepsia este un nume dat unei grupe de maladii nervoase caracterizate prin
manifestari convulsive.
Aceasta actiune a fost identificata inca din antichitate, in sensul unor crize care
intreceau uneori imaginatia cand apareau in cursul unor adunari populare tulburand
acesta reuniuni ce trebuiau sa se desfasoare sub semnul zeilor, astfel ca de aici i s-au
tras tot felul de denumiri : rau comitial sau rau sacru.
Dupa “dictionarul de psihiatrie Larousse” o epilepsie este constituita din
repetarea de crize epileptice in cursul unei lungi perioade de timp si ca o criza unica sau
cateva crize repetate in mod accidental (criza eclampisica la o femeie gravida sau crize
convulsive hipertermice la copii) nu constituie o epilepsie.
Criza denumita Grand Mal ( criza majora) este forma cea mai cunoscuta si
raspandita, avand etapele urmatoare :
Aura : semnalul prealabil, caracteristic unui subiect ( rau, senzatie de vid,
angoasa, durere, vomari, idei fixe, senzatii de iluminare sau de stralucire), dar de foarte
scurta durata.
Strigat initial insemnand debutul crizei.
Pierderea constiintei si caderea.
Perioada inconstiintei se divide in trei etape:
- faza tonica : contracturi musculare generalizate ( cateva secunde)
- faza clonica: secunde convulsive, tremuraturi ( aproximativ 30 de secunde)
- faza de coma postcriza: relaxare musculara, respiratia devine ampla si
zgomotoasa ( aproximativ 15 minute)
Revenirea constiintei se face in mod treptat, progresiv trecand printr-o
faza confuzionala iar functiile normale fiind revenite apare o scurta perioada de uitare.
 Epilepsiile partiale sunt aproape intotdeauna secundare, provocate de leziuni
cerebrale localizate avand si semne neurologice ‘in focar’ . Cauzele sunt multiple :
traumatice, infectioase, tumorale, vasculare.
Se mai poate semnala si o epilepsie posttraumatica, ce apare in cursul unui
traumatism cranian de intensitate variabila, instalandu-de dupa un anumit timp de
incubatie si raspunzand apriori unei leziuni cauzate de acest traumatism.
Crizele de epilepsie care pot surveni in minutele, orele sau zilele care urmeaza
unui traumatism cranian nu fac parte din epilepsia posttraumatica ; ele sunt in relatie cu
perturbarile fizico-chimice. Traumatismele craniene benigne nu sunt nici de cum
epileptogene.
Epilepsia posttraumatica cere mai mult o prevenire a ei, fie prin tratament
medicamentos, fie prin evitarea traumatismelor.
Tratamentul in epilepsie se refera mai cu seama la unul medicamentos, dar
trebuie sa se respecte si anumite reguli precise, constituindu-se in respectarea a trei
componente :
-medicatia (barbiturice)
-igiene vietii zilnice ( somn, repaus, regularitate) si de alimentatie ( evitarea
excitantilor si a bauturilor alcoolice)
-evitarea dramatizarii bolii de catre subiect si de catre familie, ajutor in vederea
unei integrari in grupurile sociale.
Integrarea socio-profesionala este prin ea insasi incadrata intr-o retea de
contraindicatii sistematice interzicandu-se epilepticilor accesul la numeroase activitati
profesionale.
Integrarea in scoala prezinta un anumit numar de dificultati pe care trebuie sa se
stie cum pot fi surmontate. Unele constau in faptul de a se distinge absenta din situatia
de criza minora cu atitudinile dezinvolte pe care regulamentele scolare le sanctioneaza
uneori ad literram, fara a se tine seama de situatia unei crize ca atare.

TIPURI SI FORME ALE RECUPERARII IN DEFECTOLOGIE

Prin recuperare se urmareste, pe de o parte, sa se valorifice la maximum
posibilitatile individului handicapat, iar pe de alta parte, functiile psiho-fizice neafectate
trebuie astfel antrenate incat sa poata suplini activitatea functiilor deficiente pentru a se
ajunge la formarea unor abilitati ce ii permit persoanei o integrare activ eficienta in viata
profesionala si sociala. Metodologia in recuperare combina atat tratamentul
medicamentos sau chirurgical, cat si terapiile specifice defectologiei; aceasta
metodologie implica o terapie complexa realizata cu ajutorul mai multor specialisti din
diferite domenii (tinandu-se cont de natura deficientei si de nevoile specifice pe care le
implica).
Formele recuperarii sunt:
1. Recuperarea prin invatare; acasta presupune adaptarea continuturilor si
metodelor la specificul deficientei si la particularitatile psihoindividuale. Acest tip
de recuperare trebuie realizat la nivel institutionalizat dar si prescolar.
Recuperarea prin invatare (cognitiva, accentul pus pe latura afectiva) este
conditie esentiala pentru socializare. Participarea afectiv empatica reprezinta o
conditie esentiala a invatarii sociale, cu precadere la deficientii mintali.
2. Recuperarea prin psihoterapie: se refera la diminuarea si pe cat posibil
inlaturarea trairilor afecive negative, a sentimentelor de frustrare si inutilitate, a
complexelor de inferioritate. Scopul principal al acestei tehnici este de a
imbunatatii imaginea de sine a persoanelor cu handicap. Formele cele mai
eficiente sunt psihoterapia sugestiva si psihoterapia de relaxare. Efectele cele
mai rapide sunt observabile in cazul debililor mintali. Conditia esentiala a
succesului acestei tehnici este de a-i intretine copilului cu deficienta convingerea
ca schimbarea se produce datorita alegerilor proprii, motivatiei sale intrinseci; de
aici succesul terapeutic la copii si adolescenti se realizeaza mai ales in cadrul
terapiei de grup.
3. Recuperarea prin terapie ocupationala: pleaca de la premisa ca activitatea
practica are efect terapeutic si homeostatic atat in plan psihic cat si in cel al
adaptarii la mediu. Scopurile terapiei ocupationale privesc formarea deprinderilor
de autoingrijire si igiena personala,cultivarea autocontrolului si expresivitatii
personale, educarea capacitatii de reactie la diverse situatii din viata, educarea
capacitatii de actiune in functie de resurse si de limitarile impuse de mediu,
cultivarea deprinderilor de munca, formarea imaginii de sine pozitive si
stimularea increderii in propria persoana. In cazul persoanelor cu handicap, cele
mai eficiente forme de terapie ocupationala sunt ergoterapia, ludoterapia,
meloterapia si artterapia – acestea detinand un loc foarte important in realizarea
cu succes a tehnicii. Actualmente sunt preferate tehnicile de terapie combinata,
aceasta reprezentand „ un program de activitati structurate care implica sesiuni
 de terapie prin muzica si cantec, miscare, jocuri, circuite de gimnastica, arta si
lucru manual, joc imaginativ, povesti, teatru si teatru de papusi.
Progresele sunt sesizabile in formarea unei autonomii personale, satisfacatoare,
in insusirea acelor deprinderi necesare practicarii unei ocupatii sau meserii salarizate,
etc.