Conferința științifică internațională a studenților

ACTIVITĂȚI DE TERAPIE OCUPAȚIONALĂ LA COPII CU AUTISM

Dobîndă Artiom, student

Cebotaru Nina, drd., asist. univ., Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport,
Chișinău

Abstract. Spectrum Disorder (ASD) is a neurodevelopmental disability characterized by

poor social interaction and social communication, as well as the presence of restrictive and
repetitive behaviors that affect how people perceive their environment and interact with others.
Keywords: children with autism, occupational therapy, integration.
Actualitatea lucrării.
Tulburarea din spectrul autist (TSA) este o dizabilitate de dezvoltare neurologică
caracterizată prin deficiența interacțiunii sociale și a comunicării sociale, precum și prin prezența
comportamentelor restrictive și repetitive, care afectează modul în care oamenii își percep mediul
înconjurător și interacționează cu ceilalți. Specialiștii spun că autiștii văd și aud totul, doar că nu
înţeleg nimic sau percep altfel lumea, o lume a lor. Pentru ei, unele obiecte, comportamente sau
înșiși oamenii sunt lipsiți de vreun sens, iar înțelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi
durerea sau tristețea, este o necunoscută. Respectiv, autiștii nu pot stabili relații de prietenie cu
copiii de aceeași vârstă, iar cele mai mult ore din viața lor le petrec în gândurile și lumea lor.
În peste 70% de cazuri, autismul este asociat cu una sau mai multe stări comorbide. În anul 2018,
Centrul de Control al Bolilor estima că, la nivel mondial, incidența acestei tulburări este de 1 la 59.
În Republica Moldova în 2019 se estimează o cifră de 246 persoane. Cercetările au arătat ca pâna la
49% dintre copiii incluși în programe de intervenție timpurii și intensive (între 15 și 40 de ore
săptămânal) ajung să fie independenți si să facă progrese remarcabile. [5, p. 275]
Scopul cercetării constă în analiza eficienței activității de terapie ocupațională la copii cu
autism.
Ipoteza cercetării a presupus că kinetoterapia implicând metodele din Terapia
Ocupațională va avea o influență semnificativă asupra îmbunătățirii motricității fine. Acești copii
vor învața să interacționeze cu membrii familiei și vor dezvolta relații sociale cu alți copii și
parteneri de joc.
Obiectivele cercetării
- Sporirea la maximum a independenței funcționale și calitatea vieții copilului;
- Minimalizarea simptomelor de bază ale autismului;
- Facilitarea dezvoltării și învățării;
- Promovarea socializării;
- Dezvoltarea motricității fine;
- Reducerea comportamentelor maladaptative;
- Educarea și suportul familiei.
Metodele de cercetare:
207
 Conferința științifică internațională a studenților

- Studiul datelor generale privind literatura de specialitate în tulburarea din spectrul autist
(TSA);
- Expermentul kinetoterapeutic.
Organizarea cercetării:
Studiul s-a realizat pe o singură persoană de sex feminin, vârsta de 5 ani, diagnosticată cu
tulburare din spectrul autist (TSA), care nu era sociabilă, de asemenea având motricitatea
fină slab dezvoltată.
Locul de desfășurare
Cabinet de kinetoterapie specializat în recuperarea persoanelor cu TSA ,,MICUL GENIU,,
pe o perioadă de 30 zile. De la 25.02.2021 până la 25.03.2021
Activități de terapie ocupațională la copii cu autism
Terapia ocupațională este forma de tratament care utilizează activități și metode specifice pentru a
dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura activitățile necesare vieții individului, de a
compensa disfuncții și de a diminua deficiențele fizice. Terapiile ocupaționale sunt planificate și
realizate în așa fel, încât să contribuie la dezvoltarea următoarelor abilități:
 de motricitate fină;
 de motricitate grosieră;
 vizual-motorii;
 oral-motorii;
 de planificare motorie;
 de integrare senzorială;
 de autoadministrare.

Terapia Ocupațională
Iată cîteva activități de terapie ocupațională pe care le-am folosit în studiul nostru.
Floortime, o metodă obișnuită de terapie prin joc, cunoscută sub numele de Floortime, în care
tu, un profesor sau un terapeut, cobori pe podea pentru a te juca cu copilul tău în condițiile lui.
Te alături jucând în același mod în care se joacă copilul tău, apoi adaugi ceva jocului.
Ar putea fi o a doua jucărie sau câteva cuvinte pentru a introduce limbajul în joc. Scopul este de
a crea un joc care merge înainte și înapoi între dvs. și copilul dvs. pentru a încuraja comunicarea
sporită și a adăuga noi aspecte jocului lor. Ar trebui să-i ajute să crească emoțional și să învețe
cum să-și concentreze mai bine gândirea. Copilul dvs. se poate întâlni cu un terapeut până la 25
de ore pe săptămână pentru Floortime sau poate practica această metodă cu dvs. acasă. Studiile
au arătat că majoritatea copiilor care au terapie Floortime timp de 25 de ore pe săptămână timp
de 2 ani sau mai mult se îmbunătățesc în toate domeniile de dezvoltare.
Metoda JASPER vă poate ajuta copilul să-și îmbunătățească abilitățile de atenție comună, ceea
ce înseamnă că se poate concentra asupra unei jucării și a unei persoane în același timp. Astfel se

208
 Conferința științifică internațională a studenților

poate îmbunătăți modul în care se joacă cu ceilalți. Programul JASPER vă poate ajuta, de asemenea,
copilul să se implice într-un joc mai pretențios, să extindă modul în care se joacă cu jucăriile, să
vorbească mai mult cu ceilalți și să îmbunătățească alte abilități sociale. Copiii care primesc terapie
JASPER se întâlnesc adesea individual cu un terapeut, dar JASPER este uneori oferit în medii
preșcolare la care participă studenții cu TSA. Copiii pot urma acest tip de terapie până la 25 de ore
pe săptămână. Este posibil să observați că copilul dvs. dobândește noi abilități în doar câteva
săptămâni. Fie vorbesc mai mult în timp ce se joacă, „conduc” mașini pe o rampă, în loc să rotească
roțile, sau să facă alte progrese. Este posibil să aibă nevoie de acest tip de terapie luni sau ani, în
funcție de nevoile lor.
Interpretarea rezultatului obținut
Terapia ocupaţională este o metodă complementară kinetoterapiei, care utilizează exerciţii,
procedee fizice din sfera activităţilor umane obişnuite, urmărind adaptarea unei persoane la
handicapul pe care l-a dobândit în urma unei boli sau a unui accident.
Mijloacele utilizate în Terapia Ocupațională sunt: activități artizanale, creative din viața
cotidiană, manipularea unor obiecte simple, modelare, mănuitul marionetelor sau obiectelor de
diferite dimensiuni, mutarea obiectelor ( creoanelor, jucăriilor moi, constructor sau blocks) dintr-un
loc în altul.
Lucrul în paralel cu pacientul a fost eficace, deoarece a stimulat spiritul de competiție și
copilul a fost mult mai mult motivat să execute metodele propuse, fapt important.
În urma evaluării finale, copilul poate să-și spele mânile de sine stătător, el este mai sociabil
și mai încrezut, s-a dezvoltat motricitatea fină, ceea ce deja îi permite să-și coloreze propriile mâini,
lucru ce nu putea fi realizat la început. Dacă la început copilul nu era cointeresat de activitățile de
TO, spre sfârșitul expermentului copilul dădea dovadă de mai mult interes față de activitățile de TO
și nu ceda până nu executa, totodată putem menționa faptul că copilul a început să fie mai emotiv
față de părinți și kinetoterapeut. Aceste rezultate se datorează atât muncii depuse de kinetoterapeut,
precum și efortului depus de părinți
Concluzii și recomandări
Rezultatele obținute au demonstrat că recuperarea kinetică folosind metode din TO au un
efect eficient asupra recuperării TAS, fapt ce permite în final recuperarea în bune condiții a
pacientului.
Metodele Floortime și Jasper pot ajuta copilul să-și îmbunătățească abilitățile de atenție
comună, ceea ce înseamnă că se poate concentra asupra unei jucării și a unei persoane în același
timp. Astfel, pot îmbunătăți modul în care se joacă cu ceilalți.
Referințe bibliografice
1. Cornelia Bodorin, Ivan Puiu, Angela Cracea, Oxana Turcu, Intervenția timpurie în copilărie. Suport de curs,
Chșinău, 2019, 298 p.

209