Deficiența mintală

Lect. Dr. Camelia Voicu

 Să ne amintim
 Dezvoltarea psihică…..
 Educabilitatea……
 Randamentul școlar…….
 Întârziere în dezvoltarea psihică (sau retard de dezvoltare) – termen mai larg ce implică
orice abatere regresivă (de rămânere în urmă) de la parametri considerați normali ai
dezvoltării în raport cu vârsta biologică a copilului; are impact major asupra adaptării
școlare și sociale și, de regulă, implică disfuncții ale sistemului nervos central.
 Capacități adaptative (pt. integrarea și funcționarea de zi cu zi): de comunicare, de
autoîngrijire și autoservire, deprinderi sociale, deprinderi de menținere a sănătății proprii,
deprinderi legate de decizie și realizarea activităților, cunoștințe academice de bază
(scris-citit/socotit etc.), deprinderi legate de muncă și utilizarea resurselor comunității (de
integrare socială), independența economică
 Deficiența mintală

Termeni asociați: retardul mintal, debilitate mintală, insuficiență mintală, arierație

mintală, oligofrenie, etc.
Definiții:
 cf. DSM V si CIM 10 = funcționare intelectuală semnificativ sub medie (IQ ≤ 70),
însoțită de limitări semnificative ale capacităților adaptative și debut în perioada
de dezvoltare (de regulă în primii ani, anteriori școlarizării).
 Deficienţa mintală sau de intelect reprezintă o „insuficienţă globală ce vizează
intreaga personalitate, structură, organizare, dezvoltare intelectuală, afectivă,
psihomotrică, comportamental-adaptativă, de natură ereditară sau caştigată in
urma unei leziuni organice sau funcţionale a sistemului nervos central, care se
manifestă din primii ani de viaţă, in grade diferite de gravitate in raport cu nivelul
mediu al populaţiei, cu urmări directe in ceea ce priveşte adaptarea
socioprofesională, gradul de competenţă şi autonomie personală şi socială.”
(Radu Gh. 1999 apud. Verza E., 2011. p.102)
 Etiologie
 Factori endogeni (interni)
A) Factori genetici - gene care determină constituirea și funcționarea deficitară a organismului si
a intelectului și care se regăsesc în codul genetic al persoanei (deci sunt transmise ereditar) –
ex. sindromul X fragil, fenilcetonuria, boala Tay-Sachs, mixedemul, hipoparadiroidismul etc.
B) Aberații cromozomiale apărute în perioada dezvoltării timpurii a sarcinii - ex. sindromul Down,
sindromul Edwards, sindromul Turner, sindromul Klinefelter
C) Factori intrauterini care produc modificări în structura morfologică și funcțională a
embrionului: - factori infecțioși; - traume fizice și psihice ale mamei; - disfuncții ale placentei,
carențe nutriționale ale gravidei, - incompatibilitate de RH (5% din cuplurile: tatăl RH pozitiv şi
mama RH negativ – apar copii deficienţi mintali). Deficienţa mintală provocată de
incompatibilitatea factorului RH este insoţită de pronunţate tulburări ale motricităţii (coreo-
atetoze).
 Factori exogeni (factori de mediu):
- care pot acționa în timpul nașterii, numiti factori perinatali ( complicații la naștere - asfixie,
utilizarea forcepsului etc.), sau imediat după (complicații ale prematurității, icter nuclear etc.)
- care pot acționa în primele luni de viață: toxici – alcool, droguri, medicamente, alimente,
radiații, metale (intoxicații cu mercur, plumb), infecțioși – infecții (după naștere) cu
viruși/bacterii care provoacă rubeola, sifilis, meningite, encefalite etc.; carențe nutriționale ale
ale copilului în primele luni de viață (carențele de iod, calciu, seleniu, etc.)
 Diagnoză/evaluarea complexă
 Examinare medicală (anamneză, examen fizic, consult clinic și paraclinic - mai ales
pentru diagnostic diferențial-, )
 Evaluare psihologică (anamneză, teste psihometrice pt. măsurarea IQ, pt. măsurarea
anumitor funcții intelectuale, teste de personalitate)
 In raport cu IQ, identificăm:
- deficiență mintală ușoară (IQ 50-69/65)
- deficiență mintală moderată (IQ 35-49),
- deficiență mintală severă (IQ 20-34),
- Deficiență mintală profundă (IQ sub 20)
 Evaluare pedagogică – măsura în care copilul poate/nu poate să realizeze sarcinile
prevăzute de programele școlare
 Evaluare psihosocială și socială – identificarea limitărilor de activitate și a restricțiilor de
participare
 Particularităţi psihologice

 Heterocronia (R. Zazzo) - decalajul fundamental dintre creşterea fizică şi cea mintală,
dintre dezvoltarea somatică generală şi dezvoltarea generală, dintre vârsta cronologică
şi cea mintală. In consecinţă apare un sistem de echilibru particular, cu trăsături specifice,
fiind vorba de o veritabilă structură (caracterizată de integrare dizarmonică a ritmurilor de
dezvoltare asincronă)
- Ritmul de dezvoltare mentală a debilului mintal este mult mai lent, iar decalajul dintre
varsta cronologică şi cea mintală creşte progresiv
 Heterogenitatea (H.Pieron) - proporţia inversă care există intre dezvoltarea diferitelor
aptitudini şi nivelul global mediu al deficienţilor mintal. Indicele de heterogenitate se
poate explica prin relativa independenţă a unor aptitudini in raport cu inteligenţa.
Particularităţi psihologice

 Vâscozitatea genetică –( Barbel Inhelder) folosit pt. explicarera raţionamentului deficientului şi

stabilirea diferenţei intre conduita cognitivă a acestuia şi cea a normalului, vâscozitatea fiind o
caracteristică a dinamismulului intelectual;
se caracterizează prin:
 lentoare in trecerea de la un stadiu la altul,
 prin tendinţa de plafonare,
 de regresare la un stadiu inferior atunci cand intampină dificultăţi,
 precum şi prin dificultatea de a depăşi stadiul “operaţiilor concrete”. Comparând dezvoltarea
mintală a copilului normal cu cea a deficientului, B.Inhelder nu găseşte forme noi de
raţionament.
 Incapacitate de reversibiliate, de gândire abstractă și generalizare, de deducție, inducție
incompletă etc.
 Evoluţia gandirii deficientului mintal tinde spre un “fals echilibru” caracterizat prin vascozitatea
raţionamentului, prin incapacitatea de a părăsi un anumit punct de vedere pentru altul,
nefiind capabil de a efectua operaţii. Aceste “false echilibre” reflectă “vascozitate genetică”
şi, in consecinţă, nu pot incheia construcţiile operaţionale.
 Particularități psihologice

 Inerție mintală (A.R.Luria)- caracteristica esenţială a deficienţei mintale = lentoarea în

funcționare( in procesare la nivelul cunoştinţelor, cat şi la nivelul deprinderilor); opusul –
mobilitatea. Deficienții mintali invață greu dar și se dezvață greu!
 Rigiditate mintală (K.Lewin şi reluată de Goldstein); = fixism; = rezistenţa la schimbare sub
toate formele, incluzand ideea de fixare, perseverare. Fenomenul de rigiditate mintală
conduce la dificultăţi de adaptare la situaţii şi idei noi.
 Perseverarea (R. Zazzo) - lipsă de fluenţă a ideaţiei, aderenţă la o idee, atitudine,
conduită. Perseverarea este o repetare sau o continuare a unei activităţi care persistă
odată ce s-a declanşat; fenomenul persistă atunci cand cauzele “reale” au dispărut.
 Zona proximei dezvoltări îngustă și foarte îngustă; – incapacitatea de a învăța singuri.
 Caracteristici ale funcționării cognitive
 Sensibilitate scăzută (pragurile absolute crescute); Imagini primare senzoriale slab
calitative; Imagini perceptive cu volum informațional redus , slabă diferențiere între
imagini asemătătoare.
 Dificultăţi de discriminare a formelor complexe de recunoaştere a similitudinilor, de
diferenţiere, constituie mai puţin o lacună de discriminare perceptivă şi mai mult o
inaptitudine a funcţiilor de judecată, de formulare verbală.
 Capacitate scăzută de categorizare, mai ales multicriterială; incapacitate/capacitate
scăzută de abstractizare și generalizare, de deducție, inducția limitată;
 Gândire concretă, situativă, bazată pe clişee verbale, pe limitarea mecanică a
acţiunilor şi imbajului celor din jur; Incapacitate de previziune, de creativitate, de lipsă de
iniţiativă şi de originalitate pozitivă. Incapabili să ajungă la conexiuni (sau le percep
greşit); incapabil să sintetizeze şi să structureze formele şi structurile parţiale in ansambluri;
raţionamente incomplete, plecand de la date parţiale, subiective, fără semnificaţie.
 S.I. Rubinstein - trei caracteristici de bază ale gandirii debilului mintal:
1) concretismul gandirii
2) lipsa de coerenţă a gandirii
3) caracterul necritic al raţionamentului
 mari dificultăţi in reprezentarea realităţii prin simboluri şi semnificaţii, deci, in geneza
simbolurilor
Caracteristici ale funcționării cognitive
 Atenţia lipsită de tenacitate, in genere instabilă; cele mai afectate
caracteristici ale atenţiei sunt selectivitatea şi concentrarea; cel mai bun
factor terapeutic in cadrul atenţiei debilului mintal este trezirea curiozităţ ii
şi a atenţiei involuntare, care nu consumă multă energie şi nu duce la
apariţia oboselii.
 Memoria - capacitate de reţinere relativ bună, bazată insă pe o
memorizare mecanică; penuria continuativă a informaţiilor reţinute de
către deficienţii mintal in comparaţ ie cu normalii; fidelitatea memoriei este
slabă, lipsa de precizie in procesul de evocare, omiterea detaliilor.
 (Pseudo)imaginaţia are loc sub forma unor manifestări de
pseudocreativitate bazate pe mecanismele pseudocompensatorii. Acest
fenomen de pseudocompensare şi pseudocreativitate se manifestă
adesea in comportamentul cotidian sub forma unor modele negative de
conduită
 Vocabular sărac, dificultăți în învățarea limbajului, exprimare greoaie,
simplistă,
 Caracteristici ale funcționării cognitive
 J.B. Carrol (1979, apud. Verza 2011) arăta că intarzierea in dezvoltarea limbajului
la deficienţii mintal este direct proporţională cu gravitatea deficitului intelectual şi
se manifestă de timpuriu:
- apariţia ganguritului abia in jurul varstei de 20 de luni (față de numai 4 luni, in mod
obişnuit), a primelor cuvinte in jurul varstei de 34 de luni (faţă de 12 luni la copilul
normal), iar folosirea primelor propoziţii legate, in jurul varstei de 89 de luni, deci la 7
ani şi jumătate (față de numai 20 de luni in mod obişnuit).
 Fazele procesului de invăţare a limbii debutează cu 2-5 ani mai tarziu decat la
normal. Dezvoltarea acestor microprocese ale invăţării limbii are loc fără suportul
ideativ.
 Subsistemul afectiv
 Este afectat de nivelul disfuncției cognitive și al afectării funcțiilor executive și de control
ale lobului frontal
 Slabă capacitate a autocontrolului reacțiilor emoționale comportamentale, slab
management al emoțiilor datorat problemelor cognitive, mai ales întârzierilor în
dezvoltarea limbajului (lbj având rol esențial în autogestionarea emoțiilor); de aceea,
sub impactul frustărilor acumulate, deficientul mintal poate prezenta: fixarea exagerată
pe figurile parentale, nevoia de protecţie, lipsa de autonomie, sugestibilitate, tendinţe
agresive, rigide, minciună, hoţie, delincvenţă.
 In formele grave ale deficienţei mintale poate fi manifestată o Intensitatea exagerată a
stărilor afective primare: agitaţie motorie, ţipete, automutilare, manie, furie, teamă, mai
ales.
 Infantilism afectiv: persistenţ a unui comportament care marchează o oprire in procesul
de dezvoltare normală către o autonomie afectivă: timiditate, stangăcie, capricii
alimentare, fuga de responsabilitate.
 Inversiunea afectivă: reacţii paradoxale, ca ura faţă de părinţi
 Carenţă relaţional-afectivă: sugestibilitate, sentiment de devalorizare, absenţa
sentimentului de identitate, deficienţe relaţionale, insatisfacţie afectivă.
 Poate prezenta, in raport cu gravitatea deficienței, mare labilitate, irascibilitate, explozii
afective, lipsă de control cortical.
 Subsistemul motivaţional și volitiv
 Este dominantă motivația extrinsecă, bazată pe condiționarea reflexă.
 Nivelul de aspiraţie pentru activităţii intelectuale este scăzut, în raport invers cu
gradul deficienței (grad mare – nivel scăzut).
 Pe măsură ce stimularea şi recompensarea sunt de ordin practic-concret și
competitiv-social, mobilizarea fluxului motivaţional este mai puternică şi nivelul
de aspiraţie mai ridicat.
 Motivația este labilă și îngustă, sugestibilitate crescută, conformism specific
”bunelor relații”(Kohlberg).
 Specific pentru deficientul mintal este că el nu ştie ce vrea şi noi (terapeuţi şi
educatori) ii direcţionăm spre un nivel de aspiraţii.
 este mai eficientă motivarea pozitivă (prin recompense) decat cea negativă
(punitivă)
 Vointa slab dezvoltată, redusă ca intensitate si durată, sau lipseste cu desăvârșire
în formale mai grave ale deficienței;
 Eul
 Debilul mintal se raportează insuficient la realitatea pe care o reflectă şi se
raportează insuficient chiar şi la propria persoană.
 De aceea, şi imaginea de sine poate fi la debilul mintal incoerentă,
neconcordantă cu realitatea, necritică. El nu-şi analizează propriul comportament
şi de aceea nici imaginea de sine nu va fi bine elaborată.
 Segregarea instituțională a deficientului mintal confirmă a imagine de sine ce
contrazice flagrant capacitățile acestuia; dar și integrarea școlară în colective
discriminatorii si fără oferirea asistentei psiho-pedagogice necesare va afecta
negative perceptia sinelui și a celorlalți colegi.
 Eul este fragilizat și de eșecurile repetate în realizarea sarcinilor.
 Imaginea si stima de sine pot fi polarizate (fie accentuat negative, fie accentuat
pozitive)
 Slabă cenzură a supra-eului, risc de dominare a ID-ului
 Moralitatea heteronomă (Piaget) – realismul moral – dependența imuabilă de
norme și reguli impuse din exterior
Sistemul personalității

 Din analiza principalelor trăsături de specificitate la deficienții mintal rezultă

că, la aceştia, se organizează structuri de personalitate cu insuşiri diferite
faţă de cei normali. Acestea işi pun amprenta asupra sistemului
personalităţii dizarmonice, plină de dezechilibre şi contrarietăţi.
Bibliografie

 Emil VERZA, Florin Emil VERZA. 2011. Tratat de psihopedagogie specială.

București, Ed. Universității din București
 Buică Cristian. 2004. Bazele defectologiei. București: Ed. Aramis