DEFICIENTA MINTALA

Prin deficienta mintala se intelege reducerea semnificativa a capacitatilor intelectuale

si psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare a
individului la conditiile in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standaredele
de convietuire sociala dint-un anumit areal cultural, fapt ce plaseaza individul intr-o situatie
de incapacitate si inferioritate, exprimata printr-o stare de handicap in raport cu ceilalti
membri ai comunitatii din care fac parte. Statisticile OMS arata ca deficienta mintala este
intalnita la un procent de 3-4% din populatia infantila, avand diferite grade de intensitate si
variate forme de manifestare clinica. Deficienta mintala reprezinta o deficienta globala care
vizeaza intrega personalitate a individului: structura, organizare, dezvoltare intelectuala,
afectiva, psihomotrica, comportamental adaptativa. Nota definitorie pentru deficienta
psihologica fiind de fapt o forma diferentiata de organizare a personalitatii.
Indicatorul de dezvoltare intelectuala este reprezentat prin coeficientul de inteligenta
(CI) sau, in varianta englezeasca, intelligence quotient (IQ). Ca unitate de masura psihologica,
coeficientul de inteligenta reprezinta raportul dintre varsta mintala si varsta cronologica,
exprimate in luni. Astfel spus, coeficientul de inteligenta exprima raportul dintre doua
performante: performanta reala a subiectului si performanta asteptata in functie de varsta sa n
functie de valoarea coeficientului de inteligenta exista urmatoarea clasificare: peste 140inteligenta extrem de ridicata; 120-140 inteligenta superioara; 110 119 inteligenta
deasupra nivelului mediu, 90 109 inteligenta de nivel mediu, 80-89 inteligenta sub
medie, 70-79 inteligenta de limita (intelect liminar), 50-69 deficienta mintala usoara
(debilitate mintala); 20-49 deficienta mintala severa sau mijlocie (imbecilitate); 0-19
deficienta mintala profunda sau grava (idiotie).
Etiologia starilor de handicap mintal se refera la problema mutatiilor genetice si a
aberatiilor cromozomiale care care stau la baza unor sindroame specifice ale deficientei
mintale. Factorii incriminati in etiopatogenia acestor afectiuni sunt:
1) Factorii endogeni (genetici) responsabili de aparitia a peste 1.800 de endopatii
metaboloce, constituie una dintre problemele majore ale medicinei si bioingineriei genetice.
n aceasta categorie pot fi incluse trei grupe majore:
a) deficienta mintala prin mecanism poligenic in aceasta categorie sunt incluse cazurile de
deficienta mintala fara patologie asociata, determinata de dominatia genelor nefavorabile
inteligentei;
b) deficienta mintala cu transmitere mendeliana - cauzate de gene majore mutante aparute in
urma unor tulburari ale metebolismului enzimatic sau fara un substrat biochimic;
c) deficienta mintala prin anomalii cromozomiale anomaliiale numarului si morfologiei
cromozomilor.
2) Factori exogeni, al caror efect asupra aparitiei deficientelor mintale depinde de
tipul agentului agresiv si de intensitatea agresiunii, au o influenta cu atat mai mare cu cat
actioneaza mai de timpuriu in viata copilului ( in perioada intrauterina sau in primii trei ani de
viata) n functie de etapa in care actioneaza aceste cauze asupra dezvoltarii si evolutiei
copilului se disting mai multe categorii de factori:
a) factorii prenatali care la randul lor pot fi clasificati in:

factorii progenetici procese involutive la nivelul ovarului; diabet zaharat, inanitii

cronice; socuri psihice grave suportate de parinti;
factorii embriopatici actioneaza in primele trei luni de sarcina si pot produce o serie de
tulburari ale metabolismului mamei si embrionului, nutritiei si circulatiei placentare. Aceste
efecte pot fi produse de urmatoarele cauze: iradieri cu raze X, substante radioactive,
intoxicatii cu diferiti compusi chimici (oxid de carbon, saruri de nichel, mercur, cobalt,
plumb); consumul unor medicamente care pot actiona insa din primele zile, producand fie

distrugerea omului, fie aparitia unor mutatii genetice si tulburari metabolice; boli infectioase
virotice ( rubeola, rujeola, gripa.); unele boli ale mamei ( tuberculoza, febra tifoida,
avitaminoze) si traumatinsme ale gravidei; tulburari endocrine ale mamei ( diabet, tulburari
tiroidiene), incompatibilitatea Rh intre mama si fat;
factorii fetopatici: intoxicatii cu alcool, monoxid de carbon, plumb, mercur; carente
alimentare, avitaminoze; infectii materne, traumatisme fizice;
b) factori perinatali intervin in timpul nasterii. Principalul indicator care ofera informatii cu
privire la starea clinica a nou-nascutului este scorul Apgar care se apreciaza la un minut, 5
minute si 10 minute dupa nastere. Simptomele urmarite pentru aprecierea acestui scor se
refera la culoarea pielii, tonusul muscular, respiratie, frecventa cardiaca, raspunsul la stimuli
iar informatiile culese pentru stabilirea scorului final au si o semnificatie pronostica pentru
nou-nascut.Principalele cauze care determina tulburari perinatale sunt:
prematuritatea noului nascut greutatea la nastere egala sau mai mica de 2,500 g, indiferent
de durata sarcinii;
postmaturitatea nou-nascutului determina hipoxia cronica a fatului, cu efecte asupra
structurilor nervoase superioare concretizate in sechele encefalopetice, care se manifesta prin
retard mintal psihomotor, tulburari comportamentale, convulsivitate accentuata;
traumatismele obstreticale - traume mecanice prin aplicare de forceps la extragerea fatului si
operatia cezariana care pot produce diferite leziuni ale scoartei cerebrale; hipoxia din timpul
nasterii (comperhensiunea cordonului ombilical, contractii uterine foarte slabe, fatul prea
mare);
encefalopatia bilirubinica - boala hemolitica a nou-nascutului, este determinata in invazia
anticorpilor de la mama la fat, prin placenta, urmata de cresterea acidozei la nivelul celulei
nervoase, datorita excesului de bilirubina neconjugata cu actiune citotoxica ce provoaca
alterari functionale si morfologice in special la nivelul nucleilor de la baza creierului;
c) factorii postnatali: boli inflamarorii cerebrale (encefalite, meningoencefalite, viroze, abcese
cerebrale); boli infectioase cu complicatii cerebrale ( gripa, hepatita epicemica, scarlatina,
variola, tuse convulsiva); boli parazitare cerebrale ( chist hidatic); boli generale cu efecte
degenerative la nivel cerebral ( acidoze, hipoxii, hipoglicemii, tulburari hidroelectrolitice);
intoxicatii acute si cronice ( cu plumb, oxid de carbon, alcool, fungicide); traumatisme craniocerebrale care pot produce traumatisme sau hemoragii cerebrale soldate cu manifestari
neurologice sistematizate si sechele neuropsihice de grade diferite; tulburari cronice de
nutritie ( mai ales in perioada 0-3 ani) carente prelungite de vitamine, eloctroliti, alimentatie
hipoproteica, disfunctii cerebrale; tulburari metabolice in special hipoglicemiile la copil pot
determina aparitia unor encefalopatii manifestate prin accese convulsive, pareze, retardare
intelectuala; tulburari circulatorii la nivel cerebral care pot culmina cu embolii sau leziuni
cerebrale grave;
d) factorii psihosociali: natura relatiilor afective intrafamiliale, mediul si conditiile economice
ale familiei, calitatea influentelor culturale si educationale care actioneaza asupra copilului
etc.
Teoria psihanalitica si psihosociologica explica aparitia deficientei mintale ca un
efect al lipsei de afectivitate (in special din partea mamei) in primii ani de viata ai copilului,
favorizand instalarea unei inhibitii accentuate, prin lipsa unor stimuli afectivi, si care pot
produce o nedezvoltare structural functionala a scoartei din cauza suprimarii aportului de
stimuli la acest nivel. Cu cat aportul de stimuli exigeni in primii ani de viata este mai mare, cu
atat creerul copilului va avea un grad mai ridicat de dezvoltare sau, cu cat stimularea timpurie
a copilului este mai intensa, cu atat sansele de dezvoltare intelectuala optima a copilului vor fi
mai ridicate
Intelectul de limita defineste o categorie eterogena de forme si grade de manifestare,
a caror trasatura comuna consta in fenomenul decompensarii scolare la varsta de 11-12 ani,

urmata de aparitia unor reactii nevrotice si comportamentale consecutive insuccesului scolar.

Din punct de vedere psihopedagogic, exista cateva elemente definitorii dupa care copii cu
intelect liminar pot fi usor identificati: raspunsurile sunt realizate intr-o maniera inegala,
adesea lacunara, care pot fi asemanate atat cu raspunsurile unui copil normal, cat si cu cele ale
unui copil cu deficienta mintala; are nevoie de un anumit interval de timp pentru a-si mobiliza
capacitatile sale intelectuale, fapt care explica realizarea in etape a unui raspuns corect cu
sprijinul unor intrebari suplimentare insotite de atitudinea deschisa a educatorului, dificultati
in insusirea scris-cititului si calculului aritmetic; alterarea structurii perceptiv motrice a
spatiului copilul nu respecta forma, marimea, proportia, orientarea, manifesta imprecizie in
intelegerea sarcinilor scolare, nu conserva cantitatile, ii este afectata reversibilitatea gandirii;
baraje ale gandirii sau lapsusuri, incetineala in gandire copilul cu intelect liminar rezolva
sarcinile numai pana la un anumit nivel de complexitate si abstarctizare; dificultati in
realizarea activitatilor de analiza si sinteza, comparatie, abstractizare, clasificare, cu continut
semantic si simbolic; dificultati de colaborare si de stabilire a unor relatii interpersonale.
Deficienta mintala usoara (de gradul I) se defineste prin coeficientul de inteligenta
cuprins intre 50-59, corespunzator mecanismelor operationale ale gandirii specifice varstei
mintale de 7-9 ani. Subiectii din aceasta categorie sunt capabili de achizitii scolare
corespunzatoare varstei lor mintale si pot ajunge la un grad de autonomie sociala, insa fara
posibilitatea asumarii totale a responsabilitatii conduitelor lor, fiind incapabili sa anticipeze
implicatiile si urmarile acestora. Persoanele care prezinta deficienta mintala usoara constituie
grupa deficientilor mintali recuperabili pe plan scolar, profesional si social, educabili,
adaptabili la exigentele intructiei scolare si ale vietii sociale. Caracteristici definitorii pentru
aceasta categorie de deficienti mintali: dificultati ale proceselor de analiza si sinteza;
ingustimea campului perceptiv, adica perceperea clara a unui numar mai mic de elemente pe
unitatea de timp, in comparatie cu un individ normal; constanta perceptiei formei, marimii,
greutatii si naturii materialului din care au confectionat un obict se realizeaza intr-un timp
foarte lent ; in planul gandirii se observa predominanta functiilor de achizitie comparativ cu
functiile de elaborare;
Dezvoltarea cu intarziere a limbajului, sub toate aspectele; capacitate scazuta de organizare si
coordonare a actiunilor in conformitate cu o comanda verbala; eficienta scazuta a memoriei;
lipsa de fidelitate a memoriei; imaturitatea afectiva destul de accentuata; disfunctionalitatea
activitatii voluntare; tulburari ale psihomotricitatii.
Forme clinice des intalnite:
a) deficienta mintala armonica - se manifesta cu: dificultati in activitatea de achizitie fara a
fi insotite de tulburari de natura motrice sau sociala. Prognoza profesionala este favorabila, iar
trasaturi ca harnicia, perseverenta ii fac sa fie educabili.
b) deficienta mintala dizarmonica - la care tulburarile sunt asociate cu tulburarile afective si
de comportament.
Deficienta mintala severa ( de gradul II ) care din punct de vedere psihomotric este
echivalenta cu varsta mintala cuprinsa intre 2 si 7 ani, corespunzator unui coeficient de
inteligenta intre 20 si 30 IQ. Deficientii mintali din aceasta categorie formeaza grupa
deficientilor recuperabili din punct de vedere profesional si social, partial educabili,
integrabili in societate in conditii protejate sau in conditii obisnuite in functie de exigentele
comunitatii. Caracteristici definitorii: sunt capabili sa achizitioneze un volum minim de
cunostinte; sunt instruibili pana la un anumit punct, majoritatea ajung sa-si insuseasca
limbajul; gandirea lor este concreta, situationala, cu limitari la rezolvari de tip mecanic;
atentia se caracterizeaza printr-un grad crescut de instabilitate, iar memoria este diminuata;
din punct de vedere afectiv, prezinta un grad accentuat de imaturitate si labilitate, integrarea
sociala a imbecililor, sub aspectul relatiilor interpersonale, este destul de dificila si nu lipsita
de riscuri.

Alaturi de formele tipice de imbecilitate, exista si forme clinice atipice cum ar fi:
a) arieratia autistica - o forma de insuficienta mintala severa caracterezata prin deficit
intelectual pronuntat, absenta comunicarii, posibilitati reduse de educare si instruire, capabili
doar de achizitia unor automatisme;
b) idiotii savanti capabili sa realizeze anumite operatii aritmetice rapide cu numere
formate din mai multe cifre, sa recite dupa o singura lectura sute de versuri sau fragmente cu
o structura complicata, sa reproduca desene sau fragmente muzicale comparabile cu originalul
sau sa discrimineze cu usurinta diverse mirosuri.
Deficienta mintala profunda ( gradul III) reprezinta forma cea mai grava de
deficienta mintala si defineste persoana incapabila sa se autoconduca, sa se apere de eventuale
pericole sau chiar sa se hraneasca, avand o permanenta nevoie de ingrijire si supraveghere.
Din punct de vedere psihomotric, deficienta mintala profunda este definita printr-un nivel
mintal inferior varstei de 2 ani si a coeficientului de inteligenta sub 20 IQ. Din cauza slabei
lor rezistente la infectii si alti agenti patogeni, mortalitatea in randul acestei categorii de
deficienti este foarte mare, media lor de viata fiind de apoximativ de 19-20 ani. Caracteristici
definitorii: structura psihomotrica rudimentara evidentiata prin balansari uniforme, grimase,
impulsuri motrice subite; nu pot comunica prin limbaj cu cei jur; viata afectiva este redusa la
trairea impulsurilor primare, cu crize acute de plans, automutilare, apatie, maleabilitate.
Din punct de vedere clinic, in raport cu gravitatea deficientei, se disting urmatoarele
forme: a) forma A (deficienta completa) se caracterizeaza prin persistenta reflexelor
primare, avand o existenta pur vegetativa, afectarea cronica sau a unei parti din sistemul
nervos, absenta totala a comunicarii, varsta mintala de un an, tulburari neurologice grave, cu
putine sanse de supravietuire; b) forma b ( deficienta incompleta) se caracterizeaza prin
afectarea partiala a sistemului nervos, deficienta senzoriala destul de accentuata, comunicare
prin cuvinte monosilabice, grave afectiuni psihomotrice, miscari stereotipe, varsta mintala de
2-3 ani; cel afectat poate achizitiona un numar de actiuni motorii elementare.
Scopul psihopedagogiei speciale este de a pregti persoanele cu handicap pentru via i
activitate. Pentru aceasta se folosesc mijloace, metode specifice adaptate, care sunt incluse n
procesul recuperator. Scopul este adaptarea funciile normale astfel nct s poat prelua
activitatea celor deficitare, n vederea formrii unor abiliti i comportamente care s-i
permit integrarea optim n viaa social. Recuperarea vizeaz i pregtirea psihologic
pentru crearea unei stri afectiv-motivaional corespunztoare prin trirea satisfaciei n
raport cu activitatea depus i meninerea unui confort psihologic prelungit prin intermediul
acesteia.
Pentru stabilirea metodologiei difereniate i specifice recuperrii este necesar s se porneasc
de la particularitilor psihofizice ale stadiului de evoluie a diferitelor funcii a perspectivei i
a pronosticului.
Metodologia utilizat poate fi: psihologic; pedagogic; medical.
Doar combinarea acestora ns asigur succesul, fiind necesar o terapie complex.
Accentuarea uneia dintre ele trebuie s in seama de:
form i gravitate;
evoluie i nivelul dezvoltrii funciilor neafectate;
posibilitile prelurii funciilor deteriorate de ctre cele normale;
starea psihic a subiectului;
vrsta cronologic i mental;
activitatea pentru care va fi pregtit;
Recuperarea trebuie s duc la ajustri, care s duc la un comportament care s asigure
succesul. Recuperarea se poate realiza prin:
nvare care este acumularea de cunotine selectate n funcie de contribuia la dezvoltarea
psihic a deficienilor mintali i n funcie de aplicabilitatea lor practic. Este un proces

instructiv, educativ; este n primul rnd formativ i n al doilea rnd informativ. nvarea la
deficienii mintali trebuie stimulat printr-o serie de ntritori aplicai cu consecven sau
sanciune verbal i material. Pentru a nelege i rezolva o problem, deficientul mintal are
nevoie de suport concret, de informaii anterioare prin care s pregteasc bagajul de
cunotine necesare pentru nelegerea ei.
n cazul deficienilor mintali trebuie evitat verbalismul ca o condiie de baz, iar din
materialul intuitiv trebuie eliminate elementele de prisos care ar orienta gndirea spre ceva
neesenial. Elementele nu trebuie prezentate deodat ci pe rnd. n cazul deficienilor mintali
factorul emoional este o condiie esenial pentru asigurarea reuitei nvrii i punerii
bazelor recuperrii.
- psihoterapie care are rolul de a nltura anxietatea, negativismul, de a activa
motivaia; la deficienii rezultatele cele mai bune prin psihoterapie de sugestie i de
relaxare.
Sugestiile trebuie s fie pozitive acionnd la nlturarea sau ameliorarea comportamentelor
aberante; psihoterapia are un rol important i n formarea atitudinilor pozitive; trebuie
stimulat dorina de a participa la viaa colectivitii; deficienii mentali sunt uor influenabili
i legai de cei din jur;
Psihoterapia de relaxare are rolul de a ameliora strile tensionale cu hiperexcitabilitate prin
activiti ludice prin care se creeaz dispoziii pozitive.
- terapie ocupaional urmrete realizarea unor foloase practice i estetice prin
activiti distractive i culturale orientate spre frumos spre plcut.
Poate fi aplicat cu succes n toate formele de deficienta mintala. Prin toate formele de terapie
ocupaional (ludoterapia, ergoterapia, artterapia) se consum energia i se formeaz unele
abiliti motrice i deprinderi ocupaionale; Este important meninerea interesului pentru
activitate i buna dispoziie iar orice solicitare trebuie adaptat la posibilitile fiecruia.
Organizarea unitilor speciale pentru deficienii mintal e conceput astfel nct aceasta s fie
pregtirea pentru dobndirea abilitilor care s le permit exercitarea unor profesii i
dezvoltarea unor componente care s le faciliteze adaptarea la condiiile concrete ale societii
care are ca rezultat integrarea n societate. Integrarea este un concept de baz al recuperrii,
instruciei, avnd ca scop asigurarea inseriei sociale ct mai aproape de normal i de a
valorificare la maxim.
Unitile sunt n funcie de deficienta mintala:
- cminele coal i cminele spital pentru deficienii severi cu obiective axate pe
dezvoltarea unor capaciti practice, autoservire, relaionrii cu cei din jur.
- colile speciale pentru deficienele uoare unde obiectivele sunt aceleai ca n
nvmntul normal dar adaptat la particularitile psihoindividuale. Obiectivul
general este modul n care se integreaz n societate.
- nvmntul profesional este reprezentat de coli profesionale n care se continu
activitatea de dezvoltare a trsturilor psihologice i fizice dar punndu-se accent pe
nvarea de meserii(la noi deficienii lejeri sunt pregtii pentru instalatori, tmplari,
zugravi, cresctori de animale, buctari, cofetari).
n ultimul timp n urma unor influene scandinave i americane s-a impus ideea de
normalizare adic condiii egale de educaie att pentru cei normali ct i pentru cei deficieni.
Conceptul a provocat ns controverse existnd dou orientri, prima optnd pentru integrare
i socializare susinnd necesitatea nvmntului special n timp ce a doua opteaz pentru
clase integrate ntr-o coal tradiional.

Bibliografie:
Milu, Ionel, Paunescu, Constantin, Recuperarea medico-pedagogica a
copilului handicapat mintal
Neamu, George, coordonator. Tratat de asistena sociala,
Ghergu, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerine speciale, Strategii
difereniate si incluzive in educatie,
Ghergu, Alois, Neamu, Cristina, Psihopedagogia Speciala