UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

BUCURESTI, 2023- 2024

Cauze frecvente responsabile de aparitia deficientelor senzoriale dobandite

Prin deficienta mintala se intelege reducerea semnificativa a capacitatilor psihice care

determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la
conditiile in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standardele de convietuire
sociala dintr-un anumit areal cultural, ceea ce plaseaza individul intr-o situatie de incapacitate si
inferioritate. Deficienta mintala este inteleasa ca o deficienta globala care influenteaza
semnificativ adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie sociala si
personala, afectand intreaga personalitate.

Etiologia deficientelor mintale impune o sistematizare a categoriilor de factori care

influenteaza aparitia tulburarilor organice si functionale ale sistemului nervos central si stabilirea
unor corelatii intre sindroamele clinice si cauzele care le produc. Astfel intr-o prima clasificare
pot fi sintetizate urmatoarele tipuri de deficienta:

- deficienta mintala de natura ereditara;

- deficienta mintala de natura organica, urmare a unor leziuni ale sistemului nervos central;

- deficienta mintala cauzata de carente educative, afective, socioculturale ;

- deficienta mintala polimorfa, cu o mare varietate tipologica.

Pe de alta parte, Tredgold stabileste, pornind de la factorul etiologic, patru grupe de

deficienta mintala:
- deficienta mintala primara - determinata de factori ereditari;

-deficienta mintala secundara - determinata de factori extrinseci, de mediu;

-deficienta mintala mixta - deteterminata de combinarea factorilor ereditari cu factorii de mediu;

- deficienta mintala fara o cauza direct decelabila.

Un alt aspect foarte important este reprezentat de momentul in care diversi factori etiologici
(genetici sau exogeni) actioneaza asupra sistemului nervos central. In aceasta directie putem
identifica:

- etapa de progeneza, cand au loc maturizarea celulelor sexuale si fecundatia, moment in care
pot aparea tablouri patologice in urma unor gametopatii, tablouri patologice ce se diferentiaza
greu de celelalte tulburari genetice sau exogene;

- etapa de embriogeneza - 0-3 luni - in care au loc formarea foitelor germinative si desavarsirea
formarii organelor primitive si care, prin perturbari de natura endogena sau exogena, poate
conduce la aparitia unor afectiuni denumite embriopatii;

- etapa de fetogeneza - 4-9 luni - in care au loc procesele de morfogeneza si histogeneza, supuse
acelorasi factori de risc, responsabili de aparitia si varietatea fetopatiilor.

Deficientele senzoriale sunt determinate de unele disfunctii sau tulburari la nivelul

principalilor analizatori (vizual si auditiv), cu implicatii majore asupra desfasurarii normale a
vietii de relatie cu factorii de mediu, dar si a proceselor psihice ale persoanei, avand o rezonanta
puternica in conduita si modul de existenta al acesteia. Datorita particularitatilor celor doi
analizatori, auditiv si vizual, precum si rolului fiecaruia in structurarea proceselor psihice este
nevoie de o abordare separata a tulburarilor care pot interveni la nivelul lor. Astfel au aparut
surdologia si tiflologia, cele doua discipline responsabile de studierea, descrierea si cunoasterea
deficientelor de auz, respectiv de vedere.

Deficientele de auz fac obiectul surdopsihopedagogiei, stiinta interdisciplinara care studiaza

particularitatile dezvoltarii psihofizice ale persoanelor cu disfunctii auditive, stabileste cauzele si
consecintele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare si educare in vederea
structurarii personalitatii si integrarii lor in viata sociala si profesionala, principiile si modalitatile
prin care deficientii de auz pot fi integrati in sistemul scolar si profesional, activitatea relationala
cu familia, factorii sociali si educationali.

Etiologia tulburarilor de auz dobandite poate fi prezentata, pornind de la momentul aparitiei

lor, astfel:

a) in perioada prenatala : infectii virale sau bacteriene ale mamei; ingerarea de substante toxice
sau narcotice, alcool; tentative de avort prin consumul unor substante de tipul: chinina, apa-de-
plumb; iradieri ale mamei in timpul sarcinii; diabetul; factori endocrini si metabolici cu
complicatii in functionarea unor glande ; tulburari ale circulatiei placentare; incompatibilitate Rh
intre mama si fat; traumatisme in timpul sarcinii.

b) in perioada neonatala (perinatala): traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragii in

urechea interna sau la nivelul scoartei cerebrale; anoxie sau asfixie albastra urmata de
insuficienta oxigenare a structurilor nervoase cerebrale

c) in perioada postnatala: boli infectioase de tipul: otita, meningita, encefalita,rujeola, oreion;

traumatisme craniocerebrale; abuz de antibiotice si alte substante medicamentoase ;traumatisme
sonore.

In functie de localizare la nivelul urechii, putem identifica urmatoarele cauze:

a) la nivelul urechii externe : absenta pavilionului urechii sau malformatii ale acestuia;
obstructionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceara sau alti corpi straini.

b) la nivelul urechii medii: otite, corpi straini; inflamarea trompei lui Eustache; leziuni sau
malformatii ale oscioarelor; perforarea membranei timpanului.

c) la nivelul urechii interne: leziuni sau deformari ale labirintului membranos sau cohlear; leziuni
ale organului Corti si nervului auditiv .
d) la nivelul nervului auditiv si scoartei cerebrale : leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale
zonei de proiectie din scoarta (surditate corticala).

Deficientele de vedere sunt incluse in cadrul deficientelor senzoriale, fiind studiate prioritar
de tiflopsihopedagogie. Prin varietatea tipologica si prin consecintele asupra vietii psihice si
sociale a individului, aceasta categorie de deficiente are o puternica influenta asupra calitatii si
specificitatii relatiilor pe care persoana deficienta le stabileste cu factorii din mediu, in conditiile
afectarii partiale sau totale a aportului informational de la nivelul analizatorului vizual,
principalul furnizor de informatii la nivelul structurilor cerebrale superioare.

Etiologia tulburarilor de vedere este foarte variata si include o diversitate de factori de risc
care, in functie de locul si perioada cand actioneaza, determina forme si grade diferite de
deficienie ale analizatorului vizual. 0 clasificare etiologica generala a deficientelor vizuale
include urmatoarele grupe cauzale: boli ale anexelor globului ocular; tulburari ale refractiei
oculare (miopia, astigmatismul); afectiuni ale cristalinului; afectiuni ale corpului vitros;
accidente si traumatisme oculare; alterari ale campului vizual; tulburari ale vederii binoculare;
alterari ale simtului cromatic ; tulburari de adaptare la intuneric si lumina.

O sistematizare operativa a cauzelor deficientelor de vedere include :

a) malformalii congenitale: anomalii ereditare - genopatii (mutatii cromozomiale); anomalii

neereditare - gametopatii (lezarea celulelor germinale inainte de fecundare), blastopatii (leziuni
produse in perioada blastogenezei - primele 15 zile dupa conceptie), embriopatii (leziuni produse
intre saptamanile 2 si 12 de sarcina), fetopatii (leziuni in perioada fetala, incepand cu luna a 4 de
sarcina si pana la nastere).

b) cauze care actioneaza perinatal sau postnatal, in diferite perioade ale existentei persoanei: boli
infectioase - tuberculoza, sifilisul, infectii pe traiectul nervului optic; intoxicatii cu diferite
substante (de exemplu, alcool metilic); traumatisme, arsuri produse de accidente sau explozii;
cauze diverse (iradiatii, dezlipire de retina).

Un loc important in etiologia deficientelor de vedere este rezervat numeroaselor boli care se
pot manifesta in perioada copilariei si a caror neglijare sau netratare poate conduce la urmari foarte
grave in dezvoltarea si functionarea structurilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. Din
aceasta perspectiva pot fi identificate :

- boli neurologice - pot determina atrofii ale nervului optic, paralizii ale muschilor globului
ocular;

- boli ale pielii - pot afecta tesuturile dermice oculare prin ulceratii, afectiuni ale cristalinului sau
corneei;

- boli ale sangelui - pot provoca atrofii retiniene sau ale nervului optic, tumori;

- infectii microbiene sau virotice (gripa) - pot sa provoace complicatii la nivelul anexelor
globului ocular (pleoape);

- boli infectioase si boli venerice - pot provoca afectiuni mai ales la nivelul tesuturilor
conjunctive sau retiniene;

- boli endocrine (hipersecretia tiroidiana) - pot determina aparitia glaucomului infantil;

- traumatisme ale globilor oculari in diferite circumstante de viata ale copiilor (joaca, accidente
la diferite activitati scolare sau extrascolare, agresiuni fizice).

Bibliografie:

Avramescu, M.D., Defectologie si logopedie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2014

Anca, M., Psihologia deficientelor de auz, Cluj-Napoca, 2001

Mircea, S., Psihopedagogia copiilor cu handicap de vedere, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1999