.Rolul factorilor endogeni si exogeni n modificarile morfofunctionale ale sistemului nervos central, ale analizatorilor si ale aparatului fonoarticulator.

Etiologia starilor de handicap consecutiv deficientei mintale este deosebit de complexa si variata. Factorii cauzalise gasesc n trei domenii fundamentale: -zestrea genetica - ereditatea, adica ceea ce este mostenit; n aceasta categorie intra: a) factorii genetici nespecifici (care dau nastere deficientei mintale endogene); b) factorii genetici specifici (aberatii cromozomiale, deficiente specifice ale genelor: disfunctii metabolice, disfunctii endocrine etc.); -mediul si educatia, adica ceea ce este dobndit, n aceasta categorie intrnd factorii etiologici prenatali, perinatali, postnatali, si psihoafectivi. Cnd factorii respectivi provoaca leziuni ale sistemului nervos central si determina o stare de deficienta mintala, aceasta deficienta este considerata exogena. *O clasificare a factorilor etiologici n cazul deficientelor senzoriale consta n: -factori predispozanti a caror actiune ncepe n primii ani de viata si determina vulnerabilitatea persoanei fata de agenti etiologici care mai trziu vor nsoti aparitia bolii; -factori precipitanti care se produc cu putin timp nainte de debutul unei tulburari pe care o induc; -factori de ntretinere care prelungesc cursul unei tulburari, dupa ce a fost provocata; -factori de stres. In general , factorii cauzali actioneaza n sisteme dinamice, n lanturi cauzale si sunt favorizati n actiunea lor de anumite conditii. Unii autori identifica 3 nivele ale sistemului etiologic: -primul nivel e reprezentat de relatia cauzala dintre deficienta si diferitele lezari sau disfunctii ale analizatorilor; -al doilea nivel e reprezentat de factorii cauzali care determina afectiunile analizatorilor; -al treilea nivel este reprezentat de factorii de natura sociala, economica, psihologica, educationala care conditioneaza aparitia si manifestarea cauzelor relevate la primele doua nivele.

2.Consideratii privind frecventa anumitor tipuri de deficiente. Astfel, n acelasi timp, n spatii geografice diferite, att cauzalitatea ct si frecventa surditatii pot prezenta modificari esentiale. Aceeasi constatare se remarca si pentru acelasi spatiu, dar n etape de timp diferite. De altfel, ei nu atrag atentia numai pentru ca sunt circa 50% din totalul copiilor deficienti, ci si pentru faptul ca, n ordinea acestora, ei sunt, spre exemplu, de 15 ori mai numerosi dect surdo-mutii si de 35 de ori mai numerosi dect nevazatorii Referindu-se la frecventa n populatia infantila a copiilor cu deficienta mintala, literatura de specialitate evidentiaza si faptul ca aceasta frecventa este inegal raspndita de-a lungul anilor de scolarizare, existnd o anume dinamica ascendenta dinspre clasele mici spre clasele mari. Initial, la nivelul vrstei prescolare proportia este redusa, fiind evidente doar cazurile de deficienta profunda sau severa, pentru ca, la debutul scolar, sa-si faca simtita prezenta si cazurile de deficienta moderata. Deficienta mintala usoara este decelata, de regula, la nivelul claselor primare, n timp ce cazurile de limita se reliefeaza mai adesea abia n momentul trecerii din ciclul primar spre prima clasa gimnaziala. Pentru nuantarea afirmatiei cu privire la inegalitatea frecventei copiilor cu deficienta mintala de-a lungul anilor de scoala, reamintim datele procentuale prezentate de Mariana Rosea (1967), dupa P. Baton (1962). Conform acestor date, proportia deficientilor mintal, mpreuna cu cazurile ndoielnice, variau ntre 4,2% din populatia investigata la nivelul vrstei de 8 ani, cu alte cuvinte, n primul an dupa debutul scolar, si 15,9% la nivelul vrstei de 11 ani, adica la trecerea din nvatamntul primar spre treapta urmatoare de scolarizare. cauze se impart in functie de forma si perioada cand apar: 1.Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii, citam:diferite intoxicatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stressuri, framantari interioare, spaime, care isi pun pecetea asupra dezvoltarii functionale a fatului. 2.Din categoria cauzelor care actioneaza in perioada nasterii, le mentionam pe urmatoarele: nasterile grele si prelungite, care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidente mecanice s.a. 3.A treia categorie o constituie cauzele care actioneaza dupa nastere; ele alcatuiesc grupa cea mai mare.Acestea pot fi impartite in trei categorii: a) Cauze organice Acestea pot fi de natura centrala sau periferica. Exemplu: lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor; disartie; dislalie periferica; anomaliile dento-maxilo-faciale nu permit o participare sincronizata a tuturor elementelor necesare realizarii procesului vorbirii. O asemenea situatie are loc si in prognatism si progenie ca si in macroglosie sau microglosie. O anumita frecventa o au infectiile si intoxicatiile cu substante chimice,

medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, organic sau functional, mscanismele neurofiziologice ale limbajului. Si unele boli ale primei copilarii, ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot determina tulburari de limbaj, atat pe cale centrala, cat si periferica. b) Cauze functionale Aceste cauze pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala, cat si cea motorie. Cauzele functionale pot afecta oricare din componentele pronuntarii: expiratie, fonatie, articulatie. Astfel, apar dereglari ale proceselor de excitatie si inhibitie, de nutritie la nivelul cortexului, insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, insuficiente ale auzului fonematic, putand incetini dezvoltarea sa sau pot crea dificultati in parcurgerea traseului normal al limbajului. c) Cauze psihoneurologice Influenteaza mai cu seama pe acei subiecti care congenital au o constructie anatomo-fiziologica fragila sau cu tendinte patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiectii cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care se supraapreciaza-infatuatii, aceste manifestari influentand negativ structurarea personalitatii si a limbajului. 4. cauzele psiho-sociale nu sunt lipsite de importanta. efactele lor negative impieteaza nu numai asupra dezvoltarii limbajului, ci si asupra intregii dezvoltari psihice a omului. Din aceasta categorie fac parte unele metode gresite in educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie, incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul parintilor, ce duc la formarea unor obisnuinte deficitare, imitarea unor modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictuale, stressante, suprasolicitarile, care favorizeaza oboseala excesiva, III ) Factorii dezvoltarii psihice Pot fi diferentiate cteva pozitii teoretice n acest sens: -pozitia care considera ca dezvoltarea individului se face, n ansamblu, sub influienta unui singur factor; astfel, teoriile biologiste apreciaza ca ereditatea este factorul esential si exclusiv de influientare a dezvoltarii; conform acestei pozitii, procesele si nsusirile psihice ale personalitatii ar fi transmise pe cale ereditara, mediul constituind o conditie accesorie care faciliteaza sau nu manifestarea unor functii psihice preformate, nscrise n "programul genetic"; -pozitia care concepe ca dezvoltarea psihica se datoreaza ndeosebi influientei mediului; aceasta conceptie explica performantele dezvoltarii psihice exclusiv pe baza mediului economic, social si cultural n care s-a nascut si trait copilul; astfel, mediul ar decide n mod absolut asupra dezvoltarii intelectuale si morale a personalitatii;

-pozitia care sustine ca educatia ar putea crea, dupa modul n care ea este conceputa si exercitata, capacitati psihice deosebite, chiar genii. Tuturor acestor pozitii li se opune teoria psihologiei moderne care porneste de la premisa ca dezvoltarea psihica este un proces foarte complex care se realizeaza n cadrul unitatii organism-mediu, ca o consecinta a influientelor active a conditiilor externe prin intermediul conditiilor interne (ereditatea), educatia constituindu-se ca un factor conducator n raport cu ceilalti, care ia n considerare si valorifica contributia specifica a acestora. Ereditatea este rezultatul nsumarii influientei conditiilor de mediu de-a lungul generatiilor si reprezinta proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. La om ereditare sunt doua categorii de trasaturi: conservatoare si variabile. Mediul reprezinta totalitatea factorilor externi care actioneaza asupra organismului, determinnd reactiile acestuia si influientnd dezvoltarea sa. Raportul organism-mediu la om este foarte complex si are caracteristici proprii fata de celelate animale, fiind, n esenta, exprimat prin raportul om-societate. Mediul social, ca factor al dezvoltarii, se afla ntr-o continua dinamica, n interiorul acesteia dezvoltndu-se anumite relatii sociale, anumite reguli morale, o anumita structura a familiei etc. Educatia este o componenta a mediului social dar se opune influientelor ntmplatoare ale mediului prin caracterul constient, sistematic, planificat, de exercitare a influientelor formative ntr-un cadru institutionalizat, printr-un personal pregatit n acest sens. 2.Etapele dezvoltarii ontogenetice si caracterizarea lor n plan psihosomatic (vrsta anteprescolara, prescolara si scolara). Primul an de viata : Activitatea copilului pna la un an este mai ales instinctiva, manifestata prin reflexe (supt, apucare, miscare), adica prin manifestari ale trebuintelor si emotiilor sale primare. Copiii dispun de resurse interne (native) de stimulare si de intrare n contact, prin aparatele lor senzoriale, cu stimulii din mediul nconjurator - hrana, lumina, caldura La aceasta vrsta copiii se caracterizeazaprin: potentialul activ, tendinta de a recepta si combina stimulii, tendinta de miscare si explorare a mediului. Vrsta anteprescolara. Semnificative pentru aceasta perioada sunt doua evenimente: nvatarea mersului si dezvoltarea limbajului.Mersul permite cucerirea spatiului apropiat ceea ce accelereaza ntreaga evolutie mintala a copilului. Limbajul l ajuta la cucerirea "spatiului social". . Perioada prescolara Aceasta perioada reprezinta a doua si cea mai autentica copilarie. Etapa prescolara se caracterizeaza pin: sistematizarea si integrarea abilitatilor motorii n diverse tipuri de activitate, cresterea accelerata a abilitatilor lingvistice si a celor cognitive, consolidarea comportamentelor sociale,

Vrsta scolara mica :Trecerea de la joc la nvatatura (ca activitate dominanta) marcheaza obtinerea unor progrese constante n toate compartimentele dezvoltarii copilului. au loc restructurari la nivelul cognitiei, sunt antrenate si exercitate capacitatile senzorial-perceptive care devin mai eficiente. se dezvolta sensibilitatea discriminativa, capacitatea de orientare spatiala, mai ales la nivelul spatiului mic (foaia de hrtie) dar si n privinta spatiului geografic. reprezentarile se mbogatesc si cstiga n precizie. Vrsta scolara mijlocie (preadolescenta) : atentia este mai stabila, memoria din predominant mecanica devine logica, se dezvolta gndirea abstracta, critica, logica. Elevii sunt capabili sa faca analiza, sinteza, generalizari, abstractizari. Se dezvolta operatiile formale, capacitatea de a rationa ipotetico-deductiv. Limbajul se dezvolta att cantitativ (creste vocabularul stiintific ca urmare a studiului sistematic a disciplinelor scolare) ct si calitativ - este mai bine stapnita structura gramaticala. Elevii pot surprinde relatii complexe ntre obiecte, cauze, conditii, consecinte. Vrsta scolara mare - are loc perfectionarea si maturizarea perceptiei, spiritului de observatie, atentiei, memoriei. gndirea, devenind logica, creeaza posibilitatea de sistematizare si generalizare a cunostintelor, atitudine critica, argumente logice. adolescentul nu accepta dect ceea ce este ntemeiat logic.