Influenta mediului in dezvoltarea copilului cu C.E.S.

1. Introducere in tema
Un subiect major abordat in ultima perioada atat in domeniul psihologiei, mai precis al
psihologiei speciale, cat si al educatiei este cel integrarii in societate din toate punctele de
vedere al peroanelor cu C.E.S.(cerinte educative speciale). Exista in acest sens o sustinere si o
deschidere din ce in ce mai mare in ceea ce priveste integrarea eficienta a acestora in toate
domeniile de activitate ale comunitatii si valorificarea in ansamblu a fondului uman de care
societatea dispune. Conceptul crearii de comunitati in care orice individ are un statut egal cu
ceilalti este o perspectiva de valoare si modificarea perceptiei generale in legatura cu
specificitatea persoanelor cu C.E.S. este un pas important pe calea structurarii unei societati a
acceptarii diferentelor dintre membrii ei si a comunicarii eficiente si armonioase.

2. Tratarea subiectului in lucrari de specialitate

Conceptul de persoana cu cerinte educative speciale este o sintagma care a intrat in
terminologia UNESCO in anii 90 si care face referire la cerintele in plan educativ ale unor
categorii de persoane, cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala,
senzoriala, psihomotrica, fiziologica; aceste cerinte plaseaza persoana intr-o stare de
dificultate in raport cu ceilalti din jur(A. Ghergut, bibl. 1, pg. 22).
In intelegerea oricarui fenomen este important sa se studieze cauzele care au
determinat o anume manifestare si factorii care influeneaza transformarile specifice. In cazul
pesoanelor cu C.E.S. este importanta studierea modului in care actioneaza factorii de mediu,
asupra dezvoltarii persoanei cu C.E.S. si care sunt masurile ce pot cum pot influenta
ameliorarea sau recuperarea deficientei.
Pornind de la definirea conceptului de dezvoltare si anume dezvoltarea este un
ansamblu de etape determinate temporal care conduc un organism viu dintr-un stadiu primitiv
catre unul mai elaborat si mai complex, provizoriu sau definitiv. (G. Sion, bibl. 2, pg.13),
este important sa se sublinieze faptul ca dezvoltarea umana implica modificari pe mai multe
niveluri structurale: dezvoltarea fizica care include modificari in lungime si greutate,
modificari ale organelor interne, ale scheletului; dezvoltarea cognitiva care presupune
modificari ce apar la nivelul senzatiilor, perceptiilor, reprezentarilor, gandirii; dezvoltare
psiho-sociala ce include modificari ale personalitatii, trairii afectelor si ale relatiilor sociale.
Este important de subliniat in acest context faptul ca organismul unei persoane cu C.E.S. are
tendinta de de a parcurge aceleasi stadii ale dezvoltarii(E. Verza, bibl. 3, pg. 21) ca orice
organism uman. Procesul de dezvoltare este un proces dinamic ce angreneaza in situatii de
afectare a anumitor procese mecanisme de compensare- In fata unor eventuale bariere, a
unor afectiuni aparute pe parcursul acestui proces, organismul afectat reactioneaza spontan,
mai mult sau mai putin eficient, dar, de regula, energic, prin mecanisme compensatorii,
menite sa refaca, fie si numai partial, procesul ca atare, cat mai aproape de parametrii sai
obisnuiti (E. Verza, bibl. 3, pg. 21).
Printre factorii care influenteaza dezvoltarea si care sunt intr-o relatie de
interdependenta, fara a se putea stabili o ierarhie in ceea ce priveste importanta lor se numara
ereditatea, mediul si educatia. Acesti factori directioneaza si conditioneaza sub aspect
cantitativ si calitativ dezvoltarea oricarei persoane, inclusiv a persoanelor care prezinta
anumite deficiente de natura organica, functionala sau de evolutie(A. Ghergut, bibl. 1, pg.
68).
Persoanele cu C.E.S prezinta abateri peste standard in procesul de adaptare la mediu,
insuficiente, retard in dezvoltare, abateri comportamentale, afectiuni fizice(E. Verza, bibl. 3,
pg. 13) ceea ce implica faptul ca procesul de integrare a lor in orice structura sociala, de la
familie pana la comunitate, poate intampina dificultati si este astfel necesara cunoasterea
aprofundata a specificitatii structurale si de manifestare a acestora.
Mediul este definit in literatura de specialitate ca fiind totalitatea elementelor si
conditiilor de viata cu care interactioneaza individul, direct sau indirect, pe parcursul
dezvoltarii sale(A. Ghergut, bibl. 1, pg. 70). Actiunea mediului reprezinta impactul pe care il
au asupra individului toate elementele bioclimatice, sociale, economice, culturale pe care
acesta le intalneste in medile sociale in care acesta traieste si isi desfasoara activitataea,
pronind de la mediul familiar, scolar si prescolar, grupul de prieteni, comunitatea din care face
parte si pana la societate in ansamblul ei. Influenta mediului asupra individului, pe ansamblu
aleatoare, poate fi in egala masura o sansa a dezvoltarii atunci cand conditiile de mediu sunt
favorabile, dar si o frana sau chiar un blocaj al dezvoltarii in cazul in care individul se
dezvolta intr-un mediu un mediu ostil, insecurizant sau alienant.

Mediul familial este cadrul in care copilul deprinde primele reguli de cominicare
sociala si are o importanta foarte mare, cunoscut fiind faptul ca indiferent ce ajunge copilul,
el reprezinta o functie combinata a zestrei genetice si a mediului individual(G. Sion, bibl. 2,
pg.14). Un mediu familial viciat este mediul in care parintii sunt fie dezinteresati fata de
dezvoltarea optima a copilului, fie sunt superprotectivi, ori exista din partea lor o toleranta
excesiva, nivelul material si cultural este unul scazut, regimul zilnic al copilului nu este unul
organizat, exista tulburari si carente afective, volitive, comportamentale . Datorita limitarilor
pe care le impune un mediu familial viciat, generator de frustrari afective permanente,
dezvoltarea copiilor devine distorsionata, iar deficientele sau tulburarile care apar ca urmare a
influentei unui astfel de mediu pot fi asemanate cu cele ale unei ereditati afectate. Acesta este
cazul copiilor care se nasc cu un potential normal si care sub influenta unui mediu familial
deficitar ajung sa prezinte la varsta scolara retard intelectual sau tulburari de comportament.

Studiile de specialitate au subliniat importanta mediului familial in dezvoltarea

copilului atat pe palier fizic, psihic, afectiv cat si social. Influenta asupra dezvoltarii copilului
se exercita atat direct de catre parinti in cadrul nucleului social pe care il constituie familia,
cat si indirect prin influenta pe care parintii o primesc la randul lor din mediu- familia exist
ca o structur relativ independent n sistemul social, dar n acelai timp ea rspunde
presiunilor de tip social, economic, religios i ale mediului cultural-educaional(G. Sion,
bibl. 2, pg.170).

Interventia timpurie in sensul normalizarii conditiilor de mediu, in primul rand ale

mediului sociofamilial, poate determina revenirea spre o stare obisnuita si spre o adaptare
eficienta a copiilor cu abateri initiale de la traseul normal al acestui proces. In acest proces
sunt identificati cat mai devreme copiii care prezinta anumite deficiente in scopul de a se
facilita accesul lor in sistemul de diagnosticare si la serviciile de interventie recuperatorie.

3. Concluziile personale
Familia si mediul prescolar au un rol hotarator in formarea individului fie ca strucruta
cu potential si manifestare completa si complexa pe axa psiho-sociala, fie ca individ cu o
capacitate redusa de adaptare si de raspuns corect in fata diverselor situatii de manifesatre
socio-umana si socio- profesionala pe care acesta le va aborda in viata.
Este importata constientizarea cat mai profunda a rolului esential pe care familia si
mediul prescolar in care copilul intra in realtie de socializare mai complexa il au in definirea
sa cat mai valoroasa si dezvoltarea potentialului nativ sau compensarea unor deficiente
ereditare pe care acesta le are, realizand astfel o concretizare a conceptelor valoroase despre
acceptare sociala, integrare si incluziune. Afirmatia J.J. Rousseau in lucrarea Emile aduceti-
va aminte ca lectiile voastre trebuie sa constea fara exceptie mai mult in actiune decat in
cuvantari; caci copiii uita lesne ce au spus si ce li s-a spus, dar nu ceea ce au facut si ceea ce li
s-a facut este edificatoare in ceea ce priveste influenta mediului si tiparele functionale si
pozitive pe care copiii le pot vedea si insusi din mediul in care traiesc.

Bibliografie:

1. Ghergut, Alois (2013), Psihopedagogie speciala, Editura Polirom, Bucuresti;

2. Sion, Gratiela (2009), Psihologia varstelor, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti;
3. Verza, Emil (1994), Psihopedagogia speciala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti.