Psihopedagogie specială

Metodica
 Capitolul I
Specificul metodicii psihopedagogiei speciale
Obiect de studiu
 Studierea stării de normalitate și a stării patologice
 Include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea, educarea
școlară și profesională, integrarea socială și monitorizarea ulterioară a persoanei aflate în
dificultate
Didactica: ramură a pedagogiei care studiază modalitățile de predare – explicare – evaluare –
autoevaluare
Didactica generală: principiile aplicate procesului de învățământ prin obiective, conținuturi și
metodologii specifice
Didactica specială: metodica predării unei discipline
 Scopul metodicii

Învățarea, educarea, reabilitarea, recuperarea, adaptarea și integrarea școlară,

profesională și socială a elevilor cu CES
Metodologiile sunt adaptate tipului și gradului dizabilității și potențialului
individual:
 Centrare pe elev
 Învățare prin joc
 Stimulare senzorială
 Terapia tulburărilor de limbaj
 Educație fizică
 Kinetoterapie
 Structura învățământului special
a) grădinițe speciale (care pot cuprinde și grupe de intervenție timpurie);
b) grupe de grădiniță specială organizate în școlile speciale;
c) școli speciale pentru toate tipurile și gradele de deficiențe/dizabilități;
d) grupe/clase de copii/elevi cu tulburări din spectrul autist;
e) unități de învățământ special profesional;
f) licee speciale;
g) centre școlare speciale;
h) clase/școli postliceale speciale;
i) centre de zi din centre școlare pentru educație incluzivă;
j) centre de educație specială;
k) centre de pedagogie curativă;
l) grupe/clase de copii/elevi cu deficiențe senzoriale multiple (surdocecitate);
m) școli de reeducare pentru elevii cu deficiențe comportamentale;
n) clase organizate în spitale, preventorii și penitenciare;
o) centre de zi pentru educație/dezvoltare timpurie;
p) ateliere protejate.
 Învățământul integrat

 a) grupe de grădiniță specială integrate în grădinițele de masă;

 b) clase speciale compacte integrate în școlile de masă;
 c) grupe de elevi cu CES integrate în școlile de masă;
 d) elevi cu CES integrați individual în școlile/grădinițele de masă;
 e) clase speciale de profesionalizare integrate în școli de masă, în licee și în grupuri școlare din
învățământul de masă;
 f) grupe/clase de copii/elevi infestați cu virusul HIV;
 g) centre județene logopedice;
 h) centre școlare pentru educație incluzivă;
 i) centre județene de asistență psihopedagogică;
 j) centre județene de resurse pentru educație incluzivă;
 k) centre județene/al municipiului București de resurse și de asistență educațională.
 Scopul procesului de învățământ

Elucidarea cazurilor și a formelor de manifestare a anomaliilor prezente în

dezvoltarea persoanelor, stimularea proceselor compensatorii și fundamentarea
intervențeiei educativ-terapeutice
Responsabilitate a tuturor persoanelor, accesibilă, flexibilă, cu caracter național
Educația copiilor cu CES trebuie să corespundă nevoilor de dezvoltare ale
elevilor, să urmărească atingerea nivelului maxim posibil de dezvoltare
 Obiective

 Prevenirea sau depistarea precoce a deficienței

 Intervenția timpurie
 Abordarea globală și individualizată a copilului cu CES
 Accesul la educație al tuturor elevilor cu CES
 Egalizarea șanselor
 Asigurarea unei educații de calitate
 Asigurarea serviciilor și a structurilor de sprijin
 Cooperarea și parteneriatul în educația specială și specială integrată
 Cooperarea și parteneriatul între instituțiile care oferp servicii și autoritățile
locale
 Specificul procesului de învățământ
Predarea:
- timp și spațiu pentru învățarea individuală, evitarea segregării
- metode specifice și suport suplimentar de învățare
- asistență complementară (medicală, socială)
- mediu de învățare eficient (act. practice)
- climat de respect
- gruparea elevilor pe baza nevoilor de învățare
Învățarea:
- implicarea activă a elevilor
- utilizarea cunoștințelor ancoră
- susținerea curiozității prin studii de caz și a problematizării
- feed-back constructiv
- tratarea egală a tuturor
- atmosferă de colaborare
- sarcini de lucru relevante, practice
- empatie, înțelegere și respect reciproc (prin sarcini de lucru care cultivă aceste experiențe)
Evaluarea
- sistematică și continuă
- evaluarea de progres (în locul celei normative)
- standardele învățării să fie formulate în așa fel încât să asigure posibilitatea succesului
- angajarea elevilor în autoevaluare
 Avantaje învățământ segregat (Verza)

 Program specializat, înfuncție de categoria dizabilității

 Omogenizarea grupelor de lucru
 Efectiv restrâns de elevi
 Cadre specializate
 În înv. public elevii sunt ținta unor atitudini negative
 Neglijența cadrelor didactice pentru 2, 3 copii cu CES
 Elevii integrați nu beneficiază de sprijin complementar (costisitor)
 Condițiile normalizării sunt îndeplinite pentru cei care urmează programe
speciale de terapie (deficienții de limbaj, deficienții motori, cei cu nevoi
speciale reduse)
 Avantajele integrării/normalizării

 Programele sau metodologiile sunt o reluare simplificată a celor din înv. de

masă
 În activitatea cu elevii cu dizabilități grave, omogenizarea nu este posibilă
 Datorită solicitării reduse, cadrele didactice devin dezinteresate
 Integrarea stimulează performanța școlară
 Copiii tipici acceptă mai ușor dizabilitatea
 Variabile care influențează incluziunea

 Vârsta apropiată a elevilor

 Prezența la școala locală
 Participarea în comun la lecții
 Întemeierea prieteniilor și înțelegerea dezvoltării
 Metode pedagogice generale

 Construirea lecțiilor noi pe baza cunoștințelor anterioare

 Folosirea experiențelor zilnice
 Acordarea de funcționalitate învățării
 Trezirea interesului pentru conținut
 Raportarea la alte materii
 Folosirea excursiilor și a călătoriilor
 Jocurile
 Metode pedagogice specifice

 Învățarea prin cooperare (folosirea tutorelui)

 Învățarea prin colaborarea dintre profesorul clasei și alte persoane de sprijin
adulte
 Predarea pe bază de parteneriat între profesorii școlii
 Principiile didactice

 Set de norme generale care orientează și imprimă un sens funcțional

procesului de învățământ
Caracterul general normativ: vizează toate componentele procesului
Caracterul sistemic: exprimă cerințele fundamentale ale procesului
Caracterul dinamic deschis: determinat de progresele psihologiei
 Principiile specifice învățământului
pentru elevii cu dizabilități
 Unității/corelației dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract
 Accesibilității și tratării individuale, diferențiate
 Respectării particularităților de vârstă și individuale
 Sistematizării, structurării și continuității
 Integrării teoriei cu practica
 Participării conștiente și active a elevilor
 Însușirii temeinice a cunoștionțelor, priceperilor și deprinderilor
 Cunoștințe

 Rezultatul oglindirii în conștiința noastră, sub formă de reprezentări, noțiuni, percepții,

a obiectelor, fenomenelor, precum și a raporturilor dintre acestea, care evidențiază
caracterul sistemic al lumii.
 Cunoștințele profesorului sunt prelucrate la nivelul gândirii elevului, nu se transpun
automat.
 Ele continuă fondul de cunoștințe însușite anterior.
 Procesul continuă cu formarea abilităților
Aplicarea în practică a cunoștințelor:
 Rezolvări de exerciții și probleme
 Activitate practică efectivă
 Lucrări de creație
 Transpunerea în conduită a unor convingeri
 Abilități

 Însușirea/capacitatea de a efectua cu ușurință, precizie, finețe și eficient

operații sau acțiuni intelectuale/mintale sau practice/motorii.
Transferul: fenomenul prin care vechile achiziții influențează pozitiv formarea
noilor achiziții
Interferența: fenomenul de influențare reciprocă negativă intre vechile și noile
achiziții
 Deprinderi

Componente automatizate ale activității, elaborate inițial conștient și care funcționează după aceea automat
Clasificare:
 Senzorio-motorii (vorbit, scris, citit, exprimare corectă, poziție corectă în bancă)
 Intelectuale (calcul mental, utilizare tastatura calculator)
 Morale (salutul, comportare civilizată)
Etape în formarea deprinderilor:
- a) Familiarizarea cu acțiunea
 b) Organizarea și sistematizarea activității
 c) Automatizarea
 d) Consolidarea și perfecționarea deprinderii
Tipuri de exerciții în formarea depriderilor:
 Introductive - etapa a
 De bază – etapele b și c
 Paralele – etapa d
În funcție de natura sarcinii de lucru, exercițiile pot fi:
 Reproductive (solicită gândirea convergentă)
 Creative (solicită gândirea divergentă și creatoare)
 Aptitudini

Sistem de componente senzorio-motorii, cognitive, afectiv-emoționale și

voliționale care asigură desfășurarea cu succes a unei anumite activități.
 Aptitudinea generală – o îmbinare a disponibilităților fizice și psihice care îi
permite individului realizarea cu succes a unei sarcini și activități (ex: spiritul
de observație)
 Aptitudinea specială – îmbinare particulară care permite obținerea unor
performațe ridicate (ex: aptitudinea muzicală)
 Competențe

 Ansambluri integrate de capacități și abilități de aplicare, operare și transfer

al achizițiilor, care permit desfășurarea eficientă a unei activități.
 Competențele pot fi:
 Disciplinare
 Interdisciplinare
 Transversale
 Capitolul II
Conceptul de curriculum
 Ansamblul coerent de conținuturi, metode de învățare și evaluare a
performanțelor școlare, organizat în vederea atingerii unor obiective
determinate
 Reprezintă întreaga experineță de învățare-formare propusă de școală prin
activități școlare și extrașcolare
 Organizarea curriculumului

 Interdisciplinaritatea
 Intersectarea diferitelor arii curriculare
 Avantaje:
 Colaborarea directă între specialiști
 Centrarea pe elev, pedagogii active
 Comportamente flexibile și integrate
 Învățare durabilă și cu sens
 Favorizarea interacțiunilor și a corelațiilor
 Modularitatea
 Beneficii
 Focalizarea pe competențe predefinite
 Organizarea învățării
 Decelează mai bine reușitele și dificultățile de învățare
 Facilitează personalizarea traseeelor de învățare
 Curriculum diferențiat și adaptat
 Curriculum diferențiat și adaptat

Curriculum diferențiat: Se referă la modalitățile de selectare și organizare a conținuturilor,

metodelor de predare-învățare-evaluare, standardelor de performanță, mediului psihologic de
învățare, în scopul diferențierii experiențelor de învățare și de adaptare a procesului la
posibilitățile aptitudinale și de înțelegere ale elevului
 Se au în vedere: conținuturile, metodele, mediul psihosocial al clasei, standardele de performanță etc.
Curriculum adaptat: se potrivește mai bine în contextul educației integrate. Se poate realiza
prin:
- extensiune (introducerea unor activități suplimentare, la elevii la care nu este afectat
intelectul – Braille, limbajul mimico-gestual etc.)
- selectarea unor conținuturi din curriculumul general și renunțarea la altele mai complexe
- accesibilizarea componentelor prin introducerea copiilor cu CES în activități individuale
- folosirea unor metode și procedee preponderent intuitive
- folosirea evaluării care evidențiază evoluția și performanțele elevilor
 Planul cadru

 Document oficial în care se structurează conținutul învățământuluipe niveluri și

profiluri de școli.
 Se stabilește numărul de ore pe discipline și arii curriculare
 Reflectă filosofia și politica educațională a sistemului național
Curriculum nucleu – nr. minim de ore de la fiecare disciplină
Curriculum diferențiat – selectarea și organizarea conținuturilor etc. la posibilitățile
și stilul de învățare al elevului
Curriculum la decizia școlii – oferta proprie a școlii
- curriculum nucleu aprofundat
- curriculum extins
- curriculum elaborat în școală – disciplină nouă
 Programe școlare

 Acel document care configurează conținutul procesului instructiv educativ la

o disciplină de învățământ
 Instrumentul de la care se pornește în proiectare
 Indică obiectivele, temele și subtemele, timpul alocat pentru fiecare
Caracteristici:
 Decongestionarea
 Centrarea pe obiective și competențe
 Formarea unor atitudini și comportamente conforme societății actuale
Noul Curriculum național are un grad ridicat de flexibilitate, oferind posibilitatea
unor trasee curriculare diferențiate și personalizate.
 Manuale școlare

Reprezintă cel mai important instrument de lucru

Are trei funcții fundamentale:
 De informare, de selecție a informațiilor
 De structurare logică a învățării
 De ghidare a învățării în funcție de metodele și principiile didacticii
Funcții pedagogice:
 De informare
 De formare a cunoștințelor și capacităților vizate de obiective
 De antrenare a capacităților cognitive
 De autoinstruire
 Auxiliare didactice

 Suporturi materiale, incitatoare, care facilitează transmiterea unor

conținuturi
 Pot induce un anumit tip de motivație, de atracție

Exemplu: Apetența tinerilor spre calculator ar trebui ,,exploatată” didactic

 Alți termeni de referință ai
curriculumului național
 Arii curriculare – grupaj de discipline care au în comun anumite obiective și
metodologii
 Discipline – totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu
 Module – set coerent, independent și explicit de competențe de învățare
 Standarde curriculare – enunțuri sintetice pe baza cărora se poate constata în
ce măsură sunt atinse obiectivele de referință de către elevi
 Specificul curriculumului pentru
învățământul special și special integrat
 Diferențierea/individualizarea curriculară se poate realiza pentru unul sau
mai mulți elevi și presupune o evaluare inițială a distanței elevului respectiv
față de obiectivele instruirii
Cerințe:
 Evaluarea complexă a copilului
 Stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung
 Elaborarea activităților și stabilirea metodelor
 Alcătuirea echipelor interdisciplinare
 Stabilirea unor căi de cooperare și implicare a familiei
 Obiectivele educaționale

 Finalități educaționale care au un nivel redus de generalitate și de realizează

în intervale scurte de timp (lecții, secvențe de lecții)
 Operaționalizarea obiectivelor – transpunerea acestora în termeni de
comportament concret. Avantaje:
 Facilitează comunicarea pedagogică
 Constituie garanția repetării finalităților educației
 Permite o bună diagnoză a dificultăților de învățare
 Furnizează elaborarea instrumentelor de evaluare
 Sporesc responsabilitățile cadrului didactic
 Capitolul III
Proiectarea, organizarea și desfășurarea activității pentru elevii cu CES
Planificarea calendaristică

 Document administrativ formal care repetă modul de gestionare a timpului propus de programa
analitică
Etape:
- citim atent programa
- stabilim succesiunea de parcurgere a conținuturilor
- corelăm fiecare conținut în parte cu obiectivele de referință
- verificăm concordanța dintre traseul propus și oferta de resurse didactice
- alocăm timpul necesar pentru fiecare conținut
Proiectarea unității de învățare: Ce voi face, cu ce voi face, cum voi face, cum voi ști dacă ceea ce
trebuia făcut a fost făcut
 Proiecte de activități didactice

 Lecția mixtă
 Lecția de formare de priceperi și deprinderi
 Lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe
 Lecția de fixare, sistematizare, aprofundare sau recapitulare
 Activități de terapie ocupațională, îndeletniciri practice etc.

Anexa 2
 Alte tipuri de proiectare

 Intradisciplinară
 Forma tradițională de organizare a conținuturilor, pe discipline predate relativ
independent unele de altele
 Interdisciplinară
 Un nou cadru izvorât din necesitatea firească a cuprinderii integrale a fenomelelor
(Anexa 4)
 Transdisciplinară
 Formă de ântrepătrundere a mai multor discipline care conduce la apariția unui
nou areal de cunoaștere. Abordarea nu este centrată pe discipline, tema sau
subiecte. Ci dincolo (trans) de acestea
 Planul de intervenție personalizat - PIP

 Componentă a planului de servicii, document de planificare și coordonare,

instrument de lucru în realizarea obiectivelor din planul de servicii
 Planul de servicii fixează obiectivele generale și stabilește prioritățile iar PIP
precizează modalitățile concrete de intervenție

 Structura PIP in Anexa 5

 PIP completat Anexa 6
 Echipa multidisciplinară
 Rolul fundamental: conlucrează, proiectează, ia decizii, realizează activitățile, în interesul superior al copilului
 Membri:
 Invatatorul/profesorul clasei
 Alte cadre didactice
 Cadrul didactic de sprijin
 Asistentul personal
 Administrația școlii
 Psihologul
 Medicul sau alți specialiști în recuperare
 Asistentul social
 Părinții/tutorele
Condiții:
 Claritate în obiective
 Comunicare eficientă
 Participare activă
 Negocierea soluțiilor
 Decizii clare
 Proiectare creativă
 Proiectare detaliată
 Informare reciprocă
 Cultură de grup
Forme de organizare învățământ special
și special integrat
 Niveluri multiple de învățare – corelare cu particularitățile specifice
 Învățare individualizată, pe grupe mici de elevi
 Parteneriatul în predare-învățare
 Consultarea unui coleg cu experiență
 Rezolvarea unei probleme comune
 Predarea în colaborare
 Mijloace de învățământ

Ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate, echipamente și sisteme tehnice care susțin și
facilitează transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziții și realizarea
unor aplicații în cadrul procesului instructiv-educativ
1. Mijloace care cuprind mesajul didactic
 Obiecte naturale, originale (animale, ierbare, insectare etc)
 Suporturi figurative și grafice (hărți, planșe etc.)
 Mijloace tehnice audio-vizuale (diapozitive, filme etc.)
2. Mijloace care facilitează transmiterea mesajelor
 Instrumente de laborator
 Echipamente tehnice
 Instrumente muzicale si aparate sportive
 Mașini de instruit, calculatoare
 Jocuri didactice obiectuale
 Simulatoare didactice
 Caracteristicile mijloacelor de
învățământ
 Flexibilitatea sau adaptabilitatea
 Generalitatea
 Paralelismul (utilizare simultană)
 Accesibilitatea
 Siguranța și funcționarea
Eficiența procesului de învățare crește prin:
 Aprofundarea proceselor de analiză și sinteză
 Clarificarea aspectelor
 Asigurarea pătrunderii prin gândire a celor receptate
 Formarea unei viziuni de ansamblu
 Integrarea noilor cunoștințe în sistemul cognitiv
 Mijloace moderne audio-vizuale

 Permite modificarea înregistrărilor

 Continuă redarea sau o întrerupe
 Păstrează imagini și sunete pe un timp indefinit
Utilizarea calculatorului:
 Dezvoltă capacitatea de a opera cu semne și simboluri
 Antrenează, dezvoltă, exersează percepția
 Motivează elevul
 Dezvoltă creativitatea
Pentru deficienții de auz:
 Amplificatori acustici
 Dispozitive surdo-tehnice (osciloscop, spectroscop, indicator de siflante, de intonație, ochelari pentru citirea vorbirii,
videotelefonul)
 Dispozitive surdotehnice vibrotactile
 Mijloace surdotehnice de compensare polisenzorială (Aparatele Lucia, Suvag, Policompensatorul)
 Aparate și echipamente școlare (stații de amplificare, pupitre de comandă)
 Specificul relației profesor-elev

 Strategia de dominare – impunere ierarhică

 Negocierea – stabilirea limitelor libertăților
 Fraternizarea – alianță a profesorului cu clasa
 Strategia bazată pe rutină – standardizare și uniformizare
 Terapia ocupațională – sarcini frecvente
 Strategia de susținere morală – funcția moralizatoare a discuției
 Tipuri de relații specifice educației
speciale
 Prezintă unele particularități datorate dezvoltării mintale și psiho-sociale
 Se va ține cont de următoarele:
 Organizarea clasei – atmosfera plăcută
 Stabilirea obiectivelor – elevii să înțeleagă actul educațional
 Comportamentul profesorului – profesorul este model comportamental
 Reguli adecvate – set de reguli generale și particulare
 Relațiile părinți profesori – parteneri în educație
 Capitolul IV
Metode specifice psihopedagogiei speciale
 DPDV istoric:
 Tradiționale sau clasice
 Moderne
 După modalitatea de prezentare a cunoștințelor:
 Verbale
 Intuitive
 După gradul de angajare al elevilor:
 Expozitive sau pasive
 Activ-participative
 După forma de organizare a muncii:
 Individuale
 De grup
 Frontale
 Combinate
 După funcția didactică principală:
 De predare și comunicare
 De fixare și consolidare
 De apreciere și verificare
 În funcție de axa învățare prin receptare:
 Bazate pe învățarea prin receptare
 De descoperire dirijată
 De descoperire propriu-zisă
 Metode tradiționale

 Expunerea – prezentarea verbală monologată a informației

 Povestirea
 Explicația
 Prelegerea
 Conversația – valorificarea întrebărilor și a răspunsurilor
 Conversația euristică – descoperirea a ceva nou pentru elev
 Conversația examinatoare (catehetică)
 Conversația în actualitate – fragmente dirijate de către profesor
 Exercițiul – executarea repetată și conștientă a unei acțiuni
 Orale, scrise și practice
 De introducere într-un model dat, de însușire și consolidare a modelului dat, de legare a cunoștinșelor vechi cu cele noi, de creație sau euristice
 Demonstrația – mesajul de transmis către elev este concret, obiect sau acțiune
 Cu obiecte în stare naturală
 Cu acțiuni
 Cu substitutele obiectelor, fenomenelor, acțiunilor
 De tip combinat
 Cu mijloace tehnice
 Avantaje și limite la copiii cu CES
 Cerințe:
 Limbaj adecvat
 Prezentare clară, precisă
 Sistematizarea ideilor
 Materiale didactice intuitive
 Antrenarea elevilor prin întrebări de control
Avantaje și limite:
 Acordă prioritate instruirii
 Centrate pe conținut
 Pun accent pe predare
 Elevul este obiect al instruirii
 Neglijează munca independentă
 Sunt centrate pe cuvânt
 Orientate spre produs
 Abstracte și formale
 Puțin caracter aplicativ
 Conducere rigidă a învățării
 Control formal, aversiv
 Promovează competiția
 Motivație extrinsecă
 Relații rigide, autocratice
 Caracteristicile metodelor moderne,
activ-participative
 Acordă prioritate dezvoltării personalității elevilor
 Centrate pe activitatea de învățare a elevului
 Centrate pe învățarea prin descoperire, pe acțiune
 Orientare spre proces
 Flexibile, încurajează cooperarea
 Motivație intrinsecă
 Relație democratică, bazată pe respect și colaborare
 Metode moderne

 Modelarea didactică
 Elevul operează concret cu modelul
 Construirea modelului implică activizarea elevului
 Incită elevul la un efort de căutare
 Problematizarea
 Favorizează aspectul formativ al învățământului
 Sporește aplicabilitatea în practică
 Algoritmizarea
 Elevul își însușește cunoștințe sau tehnici de lucru prin parcurgerea unei căi stabilite
 Instruirea programată
 Principiul pașilor mici – materia se împarte pe fragmente
 Principiul confirmării imediate – după fiecare răspuns, se confruntă cu lista sau cheia de rospuns corect pentru a
continua
 Principiul ritmului individual – programul de învățare ăpoate fi individualizat
 Argumente pentru metodele activ-
participative
 Diversitatea – opinii libere
 Permisiunea – spontaneitatea
 Respectul – opinii libere
 Valoarea – implicare în învățare mai ridicată
 Ascultarea activă – se ascultă unii pe alții
 Încrederea – devin mai încrezători în forțele proprii
 Metode activ-participative

 Metoda învățării reciproce – relatarea într-o manieră proprie evenimentele și

ideile principale dintr-o poveste
 Mozaicul – fiecare elev răspunde la câte o întrebare din cadrul unei teme
comune. La final se află informații utile despre tema respectivă
 Pălăriile gânditoare – interpretare de roluri în funcție de pălăria aleasă
 Lotus (Floarea de nufăr) – o temă centrală, 8 idei secundare care vor deveni
teme principale pentru alte 8 flori de nufăr
 Învățarea prin descoperire – necesită dirijare exterioară. Este însoțită de
material concret, intuitiv
 Învățarea prin coperare

 Brainstorming – idei noi ce rezultă din discuții

 Știu/Vreau să știu/Am învățat
 Activitatea dirijată de citire-gândire – fragmentarea unui text, elevii fac predicții despre ce va urma
 Predicțiile în perechi – fiecare pereche va construi o compunere pe baza unor cuvinte date
 Gândiți/lucrați în perechi/comunicați – fiecare elev găsește un partener cu care discută ideile
 Rezumați/lucrați în perechi/comunicați – elevii citesc un text, rezumă textul în două fraze, prezintă unui coleg, elaborează în
comun un rezumat care va fi prezentat
 Interviul în trei etape – elevul se gândește singur la o soluție. Se interoghează în perechi. Perechile se alătură altor perechi
unde se prezintă soluțiile
 Turul galeriei – grup de 3 -4 elevi prezintă o lucrare în fața clasei. După expunere, fiecare grup examinează produsele celorlalte
grupuri
 Unul stă, trei circulă – grup gazdă de 3-5 elevi. Elevii se rotesc de la un grup la altul. Elevul gazdă prezintă elevilor oaspeți
produsul. La intoarcerea în grupul casă se finalizează produsul
 Linia valorilor – gradarea răspunsurilor între două extreme, alinierea răspunsurilor între acestea
 Masa rotundă/Cercul – transmiterea unei coli de hârtie cu o idee care va fi completată de ceilalți
 Creioanele la mijloc – elevul își semnalează contribuția punând creionul pe masă. El nu mai are voie să intervină până ce toate
creioanele sunt pe masă
 Metode și tehnici specifice
psihopedagogiei speciale
 Metoda imitației – presupune atenție, fixare, realizare, motivare sau recompensă. Are două funcții: de învățare
și socială
 Modelarea didactică
 Metode specifice de structurare și organizare spațio-temporală
 Metode de terapie comportamentală – condiționarea clasică și condiționarea operantă
 ABA (Applyed Behaviour Analysis) – în autism
 Give me 5 – în TSA
 PECS – comunicare prin pictograme
 ESDM (Early Start Denver Model) – recompensă socială
 PACT (Parental-mediated Comunication-focused Treatment) – în autism
 LEAP (Learning Experiences – an Alternative Program for Preschoolers and Parents) – în autism
 TEACCH – autism
 RPMT – nonverbali
 Scenariile sociale (C. Gray)
 Demutizarea

 Activitatea complexă de înlăturare a mutității cu metode și mijloace specifice

 Presupune însușirea celor 3 componente ale limbajului
 Componenta fonetică
 Lexicul
 Structura gramaticală

Fazele demutizării:
 Obișnuirea de a vorbi prin obiecte, cu indicarea lor
 Însușirea noțiunilor concrete
 Însușirea celorlalte noțiuni

Metode:
 Metoda orală
 Metoda gestuală
 Sistemul dactil
 Metoda grafică
 Comunicarea totală
 Metode specific ortofonice – pentru
deficiențele de auz
 Ortofonia – emisia corectă a sunetelor/fonemelor limbii. Are ca scop
învățarea pronunției de către elevii cu deficențe de auz
 Teste ortofonice – pag 338
 Labiolectura
 Condiții de percepție vizuală biune
 Abilități de identificare a emoțiilor
 Abilități de percepere și diferențiere a caracteristicilor vizuale ale fonemelor
 Completarea informațiilor cu altele din context
 Metode și procedee specific logopedice

 Etapa emiterii sunetului

 Metoda demonstrației articulatorii (cu oglinda)
 Metoda exercițiilor
 Metoda comparației
 Metoda derivării sunetelor afectate din sunete emise corect
 Etapa consolidării sunetelor
 Metoda exercițiilor
 Metoda comparației
 Metoda derivării
 Etapa diferențierii sunetelor
 Metoda exercițiilor
 Metoda comparației
 Etapa automatizării sunetelor
 Exercițiul
 Compunerea
 Povestirea
 Conversația
Sisteme de comunicare augmentativă și
alternativă – lipsa vorbirii
 Sistemul de comunicare prin imagini
 Sistemul pictografic Mayer – Johnson
 Sistemul Bliss
 Sistemul Makaton
 Signalong
 Pașaportul de comunicare
 Sistemul dactil
 Sistemul Braille
 Metoda fonetică analitico-sintetică

 Este impusă de particularitățile limbii române dar și de particularitățile copiilor de 6-7

ani
 Etapele metodei:
 Separarea propoziției din vorbire
 Împărțirea propoziției în cuvinte
 Separarea cuvântului care conține sunetul-țintă
 Despărțirea cuvântului în silabe
 Identificarea sunetului nou în cadrul silabei
 Izolarea sunetului nou
 Recompunerea silabelor din sunete
 Recompunerea cuvintelor din silabe
 Recompunerea propoziției din cuvinte
 Alte metode fonologice

 Metoda Elkonin – copilul primește cuvântul de analizat sub forma unei

ilustrații sub care se află o diagramă din căsuțe care reprezintă foneme
 Metoda reprezentării ideografice – cuvintele sunt reprezentate prin imagini,
iar cuvintele de legatură prin bețișoare
 Metoda Castiglioni – Spalton si Ehri
 Metoda Borel- Masonny
 Model de program terapeutic complex
Bâlbâiala
 Pag 355 - 358
 Formarea deprinderilor de citit-scris la
elevii cu dizabilități
 Proces complex care presupune preexistența funcțională atât aunor abilități
cognitive, mortice și affective, cât și a unot trăsături de personalitate
 Deficiența mintală conduce la tulburări în însușirea citit-scrisului
 Munca personalizată, până la individualizare, este o strategie care se impune
cu necesitate
 Exercițiile se vor desfășura sub forma unor jocuri
Formarea structurilor perceptiv-motrice
de bază
 Exerciții de educare a schemei corporale
 Coordonarea oculo-manuală
 Structura perceptiv-motrice de formă și mărime
 Structura perceptiv-motrice de culoare
 Structura perceptiv-motrice de spațiu
 Structuri perceptiv-motrice temporale
 Pregrafia
 Gestul rectiliniu
 Exersarea dezvoltării coordonării motrice
 Prelexia
 Recunoașterea literelor
 Asocierea literei cu sunetul
 Unirea literei în silabe
 Trecerea pragului de la silabă la cuvânt
 Stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziție
 Înțelegerea sensului
 Etapele însușirii citit-scrisului
 Perioada preabecedară
 Etapa abecedară
 Etapa postabecedară
Etapele metodei fonetico-analitico-sintetice:
- Conversații după diferite suporturi (imagini)
- Desprinderea propoziției în care se află un cuvânt care conține sunetul nou
- Separarea cuvântului
- Despărțirea cuvântului în silabe
- Separarea sunetului nou
- Exemplificări de cuvinte cu sunetul nou
- Jocuri de descoperire a sunetului nou în cuvinte
- Intuirea literei de tipar corespunzătoare sunetului
- Recunoașterea literei în abecedar și în alte surse
- Compuneri de cuvinte cu ajutorul alfabetarului
- Convorbiri pe baza ilustrației din manual
- Citirea coloanelor de cuvinte în șoaptă și cu voce tare
- Desfășurarea unei scurte convorbiri în vederea înțelegerii textului
- Citirea textului în șoaptă și cu voce tare
- Citirea textului de către elevi
- Redarea conținutului textului cu ajutorul întrebărilor
- Povestirea textului
- Citirea pe roluri
- Citirea model de către învățător
- Conversația de îmcheiere
 Metodologia predării – învățării limbii
române la elevii cu CES
 Metode expozitive
 Metoda conversației
 Algoritmizarea
 Analiza lingvistică
 Exercițiul
 Dramatizarea
 Jocul didactic
 Metodologia învățării citit-scrisului în
Braille
 Toate semnele se formează prin combinații de puncte în cadrul unui grup de 6
puncte (grup sau semn fundamental). Acest câmp permite 63 de combinații
 Combinațiile de puncte respectă principiul decadelor (caracter logic și
închegat)
 Se utilizează semne premergătoare (semne speciale)
 Universalitatea scrierii Braille. Poate fi citit, scris și tipărit.
 Tulburările din spectrul autist - TSA

 Tulburări pervazive de dezvoltare

 Învățarea-predarea va ține cont de următoarele cerințe:
 Folosirea suportului vizual
 Instrucțiuni clare și ușor de înțeles
 Repetiție
 Predictibilitate
 Formarea de rutine
 Adaptarea materialului didactic
 Crearea materialelor didactice adecvate
 Materiale didactice vizualizate
 Sisteme alternative de comunicare – PECS
 Planuri educaționale individualizate, orare individualizate vizualizate
 Capitolul V
Strategii de evaluare a rezultatelor
 La elevii cu CES, evaluarea se face individualizat
 Se asigură un timp mai mare
 La elevii cu deficiențe grave, se va utiliza evaluarea funcțională și se vor
utiliza calificative
 Elevii integrați susțin următoarele evaluări
 La final de clasă pregătitoare – raportul de evaluare
 La finalul clasei a II-a
 La finalul clasei a IV-a
 La finalul clasei a VI-a
 La finalul clasei a VIII-a. Evaluarea națională
 Funcțiile evaluării

 De constatare și diagnosticare a performanțelor

 De reglare și perfecționare continuă a instruirii
 De informare a părinților
 Motivațională
 De predicție
 De selecționare și clasificare a elevilor
 Funcția formativ-educativă
 De perfecționare și inovare a sistemului școlar
 Forme de evaluare

 Evaluare inițială
 Evaluare sumativă (periodic, la incheiere de semestru sau an școlar)
 Evaluare continuă (sumativă)
 Probe de evaluare

 Orale, de grup sau individuale

 Teste de cunoștințe
 Fișe de lucru individualizate
 Produse ale activității elevilor
 Parcurgerea și însușirea conținuturilor din PIP
 Stabilirea nivelului de dezvoltare socială Gunzburg
 Teste psihologice si grile de dezvoltare
 Metode și tehnici de autoevaluare

 Instruirea programată
 Teste de confirmări sau corectări imediate
 Teste de cunoștințe sau deprinderi
 Exerciții de autocontrol
 Autonotarea, autocorectarea, notarea și corectarea reciprocă
 Metode de evaluare tradiționale

 Probe orale
 Probe scrise
 Probe practice
 Testul docimologic
 Metode de evaluare complementare

 Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor

 Referatul
 Investigația
 Proiectul
 Portofoliul
 Autoevaluarea
 Specificul utilizării metodelor de
evaluare la elevii cu CES
 Caietul de observații
 Permite ordonarea datelor de observație sistematică
 Fișe de evaluare
 Se înregistrează date factuale despre evenimente. Cuprinde întreg arealul de
personalitate al elevului
 Scale de progres
 Indică frecvența apariției unui comportament
 Rapoarte de evaluare descriptive
 Cuprind descriptorii de performanță
 Elaborarea probelor de evaluare și a
itemilor
 Testul de evaluare se constituie ca o probă complexă, formulată dintr-un ansamblu de itemi, care în urma aplicării oferă informații
referitoare la modul de realizare a obiectivelor didactice, la progresul școlar etc.
 Clasificarea itemilor
 Itemi obiectivi
 Ietmi semiobiectivi
 Itemi subiectivi
Reguli în proiectarea itemilor:
 Formulare clară, scurtă și interesantă
 Să nu existe în item o cheie a răspunsului
 Opțiunile să fie plauzibile și paralele
 Să existe un singur răspuns corect
 Răspunsul să fie indiscutabil corect, iar distractorii – indiscutabil greșiți
 Ordinea răspunsurilor: numerică, alfabetică, ordine a dificultății
 Lungimea opțiunilor să nu fie indiciu de selectare a răspunsului corect
 Itemul trebuie să fie specificat
 Un item calitativ reflectă un element structural al cunoștințelor
 Enunțul nu se formulează prin negație
 Se evită utilizarea cuvintelor toți, orice, nici un
 Tipologia itemilor

 Itemul = întrebare+formatul acesteia+răspunsul așteptat

 Itemul cuprinde sarcina, formatul și schema de punctare
 În funcție de gradul de obiectivitate oferit, itemii sunt clasificați în:
 Itemi obiectivi
 Itemi cu alegere dublă (A/F)
 Itemi cu alegere multiplă
 Itemi de asociere
 Itemi semiobiectivi
 Itemi cu răspuns scurt/de completare
 Itemi de completare
 Întrebări structurate
 Itemi subiectivi
 Eseul structurat
 Eseul liber
 Rezolvarea de probleme
 Aprecierea rezultatelor școlare

 Notarea este un act de atașare a unei etichete, a unui semn, la un anumit

rezultat al învățării
 Funcțiile notei
 Rol de informare
 Rol de reglare
 Valoare educativă
 Catalizator al aspirațiilor elevului
 Rol terapeutic, dinamizator
 Rol patogen (induce stres)
 Tehnici de notare

 Notarea prin cifre de la 10 la 1 sau prin calificative

 Bareme de notare
 Notarea analitică
 Teste grilă – evaluare electronică
 Corectarea în echipă a lucrărilor scise
 Scale de evaluare folosite în examene orale
 Tehnici de evaluare

 Evaluarea prin chestionare

 Evaluarea prin lucrări scrise
 Evaluarea prin lucrări practice
 Evaluarea prin scări de apreciere
 Evaluarea prin teste de cunoștințe
 Evaluarea prin examene
 Factori perturbatori în apreciere și
notare
 Notarea invariabilă indiferent de rezultat
 Afirmarea capriciilor de moment
 Starea psihică neconfortabilă
 Favoritismul
 Autoritarismul
 Dezinteresul evaluatorului
 Utilizarea notei pentru intimidare
 Prejudecăți asupra valorii unei discipline
Ipostaze ale evaluării defectuoase:
- notarea strategică
- notarea sancțiune
- notarea etichetă
 Factori degenerativi ai distorsiunilor în
evaluare. Erori în evaluare
 Efectul Halo – generalizarea notării la toate disciplinele
 Efectul de ancorare – supraevaluarea unor rezultate
 Efectul Pygmalion – anticipațiile profesorului sfârșesc prin a se produce
 Ecuația personală a examinatorului
 Efectul tendinței centrale – evitarea extremelor scalei
 Efectul de similaritate – profesorul se ia drept reper
 Efectul de contrast – comparație cu rezultatul anterior
 Efectul de ordine – notarea cu aceeași notă
 Eroarea logică – înlocuirea performanței cu alte criterii (ex: efortul depus)
 Capitolul VI
Informatizarea și învățarea multimedia
 Integrarea TIC într-o strategie de instruire și autoinstruire bine gândită va
crește calitatea procesului instructiv-educativ, oferind soluții pentru
concretizarea aplicațiilor psihopedagogiei cognitive
 Sporește disciplina gândirii
 Asigură însușirea timpurie a unor concepte generale
 Apare ușurința in abordarea explicită a unor probleme
 Se deprind tehnici de îndreptare a erorilor
 Se scontează un plus de conștientizare a procesului de gândire
 Se așteaptă un devans al capacității de sistematizare
 Tendințe mondiale în proiectarea, utilizarea și
adaptarea tehnologiilor informatice la elevii cu CES

 Tendința tutorială – rol de meditator sau pedagog

 Tendința protetică – instrumente care pot suplini funcțiile deficitare
 Tendința reeducativă
 Tendința utilitară (tastatura economisește gestica scrisului)
 Tendința instrumentală (structurarea gândirii, plăcerea descoperirii)

Tehnologiile asistive pot fi:

1. Tehnologiile asistive hardware
a) Pentru nevăzători – afișaj, tastatura Brailla, periferice de intrare, imprimante Braille
b) Pentru ambliopi – magnificatoare electronice de birou sau portabile
c) Pentru persoanele cu mobilitate redusă – mouse operat cu piciorul, cu gura, cu capul, prin respirație
2. Tehnologiile asistive software
a) Cu caracter general – recunoaștere vocală, accesibilizare pagini web
b) Pentru nevăzători – cititor de ecran, sinteza vocală, conversia documentelor în fișiere audio
c) Pentru abliopi – sinteza vocală
d) Pentru persoanele cu mobilitate redusă – tastatura virtuală
Succes!