Tulburari produse de leziuni cerebrale

Efecte ale leziunii cerebrale

Leziunile cerebrale provoaca doua tipuri de tulburari psihocomportale specific si

nespecifice.

Cele specifice se circumscriu , unele functii individualizate, senzoriale, motorii, memoriei,

gindirii, limbajului fiind relative usor de evaluat. Gravitatea lezarii functiilor poate fi totala
sau participa, acest gen de tulburari se grupeaza in citeva sindroame principale:

 Agnozii
 Apraxii
 Afazii
 Alexii
 Agrafii
 Amuzii
 Asimbolii

Tulburarile nespecifice mai sunt numite globale generale si se disting prin faptul ca nu se
circumscriu unei functii particulare ci au un character generalizat si difuz. Ele se exprima
printr-o gama vasta de simptome:

 Reducerea nivelului tonusului psihic (apatie)

 Scaderea capacitatii de concentrare si de lucru
 Incetinirea ritmului si tempoului proceselor mintale interne si al reactiilor motorii
externe
 Scaderea capacitatii de invatare
 Scaderea potentialului intellectual general.
 Reducerea initiative
 Dezorganizarea mecanismelor de autocontrol si de autoreglare a comportamentului.

Simptomele apar pe fondul unor leziuni difuze extinse situate la nivelul marelor zone
associative anterioare si posterioare al modurilor conexionale dintre lobii cerebrali.
Dezvoltarea functiilor psihice superioare se leaga indeosebi de dezvoltarea scoartei
cerebrale.

La om corticalizarea devine aproape absoluta neextinsa practico functie reflexa

elementara care sa nu fie reprezentata si controlata de scoarta cerebral.
Scoarta este acel mechanism informational care asigura asimilarea de catre individ in
cursul evolutiei sale ontogenetice a experientei socioculturale elaborate istoric. Ea devine
organul care face posibila socializarea si umanizarea in plan psihocomportamental al
individului de aceea afectiunile difuze sau focar ale scoartei cerebrale provoaca ce;e mai
severe tulburari ale proceselor psihice superioare si ale calitatilor comportamentului
specific uman.

In analiza tulburarilor de tip cortical e necesar de a tine seama de unele aspect importante,
explicate de Lebedinski ca fiind desemnate ca parametrii psihologici ai disontogenie

a) localizarea leziunii caracterul sau modalitatea, intensitatea sau gravitatea tulburarii

b) tipul lezarii
c) legatura dintre tulburarea primara si secundara
d) interrelationarea functional in procesul sitemogenezei anormale.

A) Leziunea in dependent de localizarea epecreier, produce doua feluri de tulburari:

partiale si totale.

Dereglarile partiale se exprima prin deficitul unor functii gnostice praxice a limbajului.
Ele sunt circumscrise in interiorul scoartei cerebrale, functii care apar in perioada
evolutiei ontogenetica sunt legere si se pot compensa datorita pastrarii functiilor altor
sisteme megiese.

Tulburarile totale au natura lezionala cortico-subcorticala, in acest caz apar tulburari din
partea activismului psihic care sunt elaborate de partea subcorticala si tulburari ale
functiilor cognitive a programarii, a controlului si reglarii activitatii dirijate de cortex.
Tulburarea totala limiteaza capacitatea compensatorie a functiilor.

Caracterul tulburarilor este determinat de localizarea si gradul de extindere a leziunii pe

creier, ele au un character dinamic in dependent de focarul care le-a provocat astfel pot
debuta intr-o forma flustra si trepat se accentuiaza si se agraveaza asa cum se intimpla in
tumori se pot manifesta violent cu maxima intensitate ca in cazul traumatizmelor
cerebrale. Luindu-se in considerare cazul unor leziuni compensabile fie prin tratament
medicamentos fie neurochirurgical in dinamica tulburarilor psihocomportamentale putem
releva 3 momente principale:

1. Debutul
2. Faza maximal (apogeul)
3. Faza de remisie.
Orice functie psihica reclama pentru a fi compensate un program special de reeducare, de
instruire.

B) Timpul lezarii. Caracterul decurgerii tulburarilor este in dependent de tipul lezarii

anume cind a avut loc lezarea, sistemele functionale care au durata scurta de
dezvoltare sunt supuse mai des lezarii, acestea sunt sistemele functionale
subcorticale formarea carora in ontogeneza se incheie timpuriu.
Functiile corticale ce au o perioada mai lunga de construire sub influenta factorului
pathogen ori se dezvolta partial ori nu se dezvolta total, sau ar putea fi retinere in
dezvoltare pe o perioada de timp. Timpul lezarii mai revendica un aspect al
tulburarii functiilor pe parcursul evolutiei fiecare functie intr-un anumit moment
trece dintr-o perioada senzitiva care se caracterizeaza nu numai prin intensitate
acceleratiei dezvoltativa dar si prin vulnerabilitate si instabilitate fata de factorul
lezionar.

Majoritatea sistemelor psihofizice se gasesc in stare senzitiva si perioada de repaus

caracterizate printr-o stabilitate considerabila. Perioadele sensitive sunt specific atit
pentru dezvoltarea separate a functiilor psihice cit si pentru dezvoltarea
psihocomportamentala generala a copilului.

In copilarie peroade sensitive se considera virsta de la 0-3 ani si 11-15 ani in aceste
perioade copilul este foarte susceptibil si probabilitatea aparitiei unei tulburari psihice
este ridicata. Perioada 4-11 ani se caracterizeaza printr-o stabilitate, relaxarea functiilor
psihice iar rezistenta la diversi factori patogeni este mai inalta.

Instabilitatea functiilor psihice caracteristica perioadelor sensitive poate determina

fenomenul reglesului adica intoarcerii functiei la un nivel de virsta precoce. Regresul
poate fi temporar de character functional si stabil si de character pathologic.

C) orice leziune aricit ar fi de précis localizata sau circumscrisa in interiorul suprafetei

scoartei cerebrale provoaca doua genuri de tulburari:
 Tulburari primare – legate de vatamarea zonei proprui zise care participa direct la
integrarea verigei corespunzatoare a functiei psihice complexe
 Tulburari secundare- produse de intreruperea unor circuite de comprimarea
zonelor invecinate sau chiar mai indepartate. Ambele genuri de tulburari trebuiesc
luate in consideratie, in evaluarea dificitului general. Ele nu pot fi confundate si nici
puse pe acelasi plan.

Autorii Vigotkii si Arsenii vorbind despre legatura existent intre tulburarea primara sic ea
secundara vin cu recomandari in vederea recuperarii tulburarilor. La inceput se lichideaza
factorul pathologic, mai apoi se orienteaza atentia asupra tulburarilor secundare.
Tulburarile secundare sunt o cinsecinta frecventa a deprivatiei sociale (izolati de societate)

D) Interrelationarea functional in procesul sistemogenezei anormale.

In antogeneza normal se evidentiaza 3 tipuri de relatii international.

 Relatii de independenta temporara

 Relatii asociationiste
 Relatii ierarhice

Fenomenul independentei temporal a functiilor se atesteaza la etapele timpurii ale

ontogenezei

De ex: la pina 2 ani memoria si limbajul se dezvolta separate mai triziu aceste doua functii
se dezvolta completindu-se un ape alta incepindu-se o noua forma de dezvoltare numita
interfunctionala.

Tipuri relatiilor asociationiste se explica cu ajutorul principiuleui complementaritatii

stimulei de modalitate diferita se asociaza complementindu-se reciproc. Tipuri de relatii
ierarhice se formeaza in procesul complicarii activitatii obiectuale si a comunicarii.

Dezvoltarea conditioneaza supra etajarea functiilor constituirea de noi nivele mai

complexe decit precedentele in baza acestora. Dereglarile prezente la nivelul primar fie ca
stopeaza, fie ca retin dezvoltarea de mai departe a functiilor.

In sistemogeneza normal aceste 3 tipuri de relatii interfunctionale reflecta nivelurile de

organizare functional a proceselor psihice.

Schimbarea si complicarea acestor relatii are loc intr-o consecutivitate cronologica

determinate de legea heterocronica adica dezvoltarea diferitor functii in diferite perioade
de timp constiuirea precoce a unor functii si tradiva a altor functii.

Ex: la etapa timpurie d edezvoltare a psihicului perceptia si limbajul anticipeaza

dezvoltarea praxiei.. In patologie are loc dereglarea heterocronizmului astfel ca apare o
disproportionalitate in dezvoltare numita asinhronie relevata prin retardatie, acceleratie,
si combinarea primelor.

Independent temporal in evolutia patologica a functiilor se transforma in izolare. Orice

functie izolata care e ocolita de influentele altor functii se stereotipizeaza, se inchisteaza.
Ex: se atesta o memorie mecanica buna si un limbaj dezvoltat insa posibilitatea folosirii lor
este foarte limitata deoarece este tulburata gindirea. Ca urmare memoria mecanica si
limbajul se dezvolta izolat iar gindirea ramine la niveluri primitive ale dezvoltarii.

AGNOZIA- este definite ca un deficit a recunoasterii in absenta tulburarilor de perceptive

si lingvistice. Ea apare in urma afectiunilor sistemelor sinetezei aferente si eferente.

In adnozie este profund compromisa activitatea integrative nu a zonelor de proiectie

primara ci a celor associative secundare in dependent de sfera de extensiune a agnoziei. Se
delimiteaza unimodale:

 Vizuale
 Auditive
 Tactile…

Plurimodale (sau mixte)

 Vizual si auditiv
 Chinestezic si tactile …

Care la rindul lor se subdivizeaza.

Agnozia vizuala- este timpul cel mai fregvent diagnosticat la persoanele incapabile de a
recunoaste un obiect la prezentare vizuala dar il recunoaste imediat la prezentarea tactile
sau la auzirea zgomotului lui characteristic.

Localizarea anatomica a leziunilor responsabile diagnozie vizuala se refera mereu la lobul

occipital. Insa persista un dubiu in ceea ce priveste extinderea anterioara si bilateralitatea
afectarii cerebrale.

Se cunosc urmatoarele barietati de agnozii vizuale:

 Aperceptiva
 Asociativa
 Static
 A culorilor

Cea asociativa se manifesta prin tipurile afazie optica, alexie agnozica, prosopagnozie etc.

Agnozia auditiva- se refera la dificultatea de a recunoaste stimuli auditivi termenul de

agnozie auditiva a fost intrebuintat pentru a desemna o tulburare mai intinsa cumprinzind
incapacitatea de a recunoaste sunetele nonverbal, muzica si melodiile.
Agnozia auditiva se subdivizeaza in diferite entitati. Dupa natura stimulilor:

 Verbala
 Nonverbala
 Muzicala
 Afectiva

Agnozia verbala auditiva se refera la dificultatea de comprehensiune a limbajului oral fara

tulburari de comprehensiune la scris si fara dificultati pentru limbajul expresiv

Agnozia auditiva nonverbal se refera la incapacitatea de a percepe sau de a recunoaste

semnificatia zgomotelor an absenta deficitului de acuitate auditiva

Agnoziile pentru muzica implica un deficit de recunoastere a melodiilor a tonalitatilor sau

a ritmurilor uneori ramine intact capacitatea de a cinta la un instrument sau de a realize o
dictare muzicala.

Agnozia efectiva pentru intonatie emotioanala consta in greutati de distingere a frazelor

pronuntate cu diferite intonatii emotionale.

Agnozia tactila este mai purin studiata decit cea vizuala si auditiva, problema agnoziei
tactile se complica prin faptul tratamentul la nivelul cortexului senzorio-motor presupune
un anumit grad de integrare senzorio-motorie.

Studiile clinice au aratat ca miscarilenexploratoriin(cercetare) amelioriaza mult

recunoasterea. In fata unei tulburari de recunoastere trebuie sa consideram interactiunea
complexa intre dezordinile perceptive si aspecetele lingvistice ale identificarii stimulelor.

Agnoziile sunt acum recunoscute ca entitati separate in neurologien si psihologie si studiul

lor contribuie la intelegerea functiilor cerebrale superioare.

Aproxia- definite clinic ca o perturbare a miscarilor propozitionale sau voliotionale si a

agilitatii motorii castigate care nu poate fi atribuita unei turlburari motorii primare nici
unul deficit de comprehensiune.

Conceptul de apraxie a fost recent extins la studiul multor altor tipuri de miscari si anume
la analiza miscarilor elementare fara semnificatie.

In lucrarile neuropsihologice recente in acest domeniu la apraxii se refera miscari

semnificative si nonsemnificative, component gestuale, verbale si nonverbal, miscari
monoarticulate si paliarticulate, miscari elementare ale memrelor.si actiuni complexe
realizate la comanda si de imitatie miscari arbitrare si de utilizare a obiectelor.
Aceste diverse abordari demosntreaza complexitatea problemei. Intr-adevar pentru a
indeplini ceva elaboram programe actionale motorii corespondente unei scheme logice de
executie.

Apraxia apare in cosecinta a dezorganizarii acestei scheme de executie pentru a se

produce o apraxie este necesar existent a doua sau mai multe leziuni localizate bilateral, o
singura leziune chiar daca se localizeaza in zona principal nu provoaca asemenea
sindroame.

Lobii frontali si aria premotorie au fost considerate ca arii motorii associative fiind
importante in programarea miscarilor cu toate acestea leziuni care sa afecteze izolat
aceste zone sunt rare si pacientii prezentind leziuni in aceste regiuni au in general o
afectare mai larga si mai profunda.

Corpul calos joaca un rol major in apraxie, in majoritatea cazurilor de apraxie caloasa
leziunile privesc treimea medie a coprului calos sectionarea corpului calos in chirurgie
epilepsiei determina o apraxie a miinii stingi.

Alte studii au demosntrat o apraxie a memrelor stingi la comanda verbal la pacientii cu os

ectiune complexa a coprului calos pe cind acesti pacienti nu aveau dificultati in proba de
emitatie sau daca trebuia sa execute un gest cu mina dreapta. Coordonarea bimanuala
insa era perturbata. Localizarea cea mai interesanta se refera la pacientii cu apraxie
ideomotorie, de la moderata la severa pentru leziuni relativ mici localizate subcortical in
principal in lobul frontal, pacientii aveau afazii nonfluente severe cu heniplegie dreapta si
nu executa ordine decit de partea stinga. In alte cazuri de asemenea leziunea era mica dar
mai posterioara.

Pacientul avea o afazie Wernike si se stabilize ca lobul parietal era deconecta de ariile
vizuale associative prin leziunile subcorticale intinse la nivelul lobului occipital si a
leziunilor caloase impedicind informatia vizuala cu continut gestural sa atinga ariile
parietale unde sunt elaborate modelele viziachinestezice.

Gradul de profunzime a apraxiei este diferit astfel se distinge o apraxie superficiala care
afecteaza schemele motorii noi abia elaborate si inca neconsolidate si o apraxie de
adincime in care sunt dezorganizate schemele motorii puternic consolidate pe de alta
parte apraxiile se diversifica in functie de segmental corporal pe care-l include schema
executiv motorize

Aparxie unilateral
Apraxie bilateral
Apraxie globala
Apraxia se refera numai la tulburarilor programelor de executie a actiunilor motorii
voluntare invatate si nu la cele reflexe neconditionate sau inascute

Lepmann deosebeste apraxii ideomotorii, ideatorii si ideochinetice

Apraxia ideomotorie este tipul cel mai des asociat cu afazia poate fi observant intr-o
situatie de comunicare interpersonal, prezentind o afazie motorize prin incapacitatea de a
face “ la revedere” cu mina stinga nu are capacitatea la comanda verbal dar va executa
aceasta miscare dupa plecarea examinatorului.

Apraxia ideatorie a fost interpretata ca o amnezie de utilizare, aceasta tulburare este

observata in cazul executarii unei actiuni complexe si atribuirea acestui fenomen unei
dezordini in planul de actiune. In cosecinta ea este explorata prin manipularea mai mult
de un obiect intr-o segvennta gestuala cum ar fi a agata un tablou de un perete a indoi o
hirtie, apune un timbre pe un plic, apregati o ceasca de cafea…

Apraxia verbal este descrisa prin:

1. Tatonari laboriaose pentru a adopta posture articulatorii corecte associate uneori cu

grimace.
2. Consoanele mai afectate decit vocalele
3. Erori articulatorii instabile
4. Substituiri adaosuri si repetitii mai putini distorsiuni sau misiuni.
5. Erori de transpozitie sau de anticipatie.

Apraxia verbal cu toate ca apare superficial ca o dezordine motorize este de fapt o

perturbare la nivelul interactiunii complexe asupra intentiei de comunicare transcrisa
intr-o functie motorize programata cu feet-back

AFAZIA- o alterare dobindita a limbajului ca urmare a unor leziuni organice cu conservare

intact a aparatelor periferice de receptive sau de executie.

Deci nu sunt considerate afazii efectele dobindite ale limbajului oricare le-ar fi cauza ca:
leziuni precoce sau dezvoltarea cerebral insuficienta.

Distinctia dintre afazii si alte tulburari de limbaj se face prin originea periferica sau
subcorticala, afazia altereaza inainte de toate comunicarea posibilitatea unui individ de a
se face inteles de catre semenii sais au de al intelege.

Luria reprezinta afazia ca o dereglare de system a limbajului care apare in leziuni organice
ale creierului cumprinzind diferite niveluri organizationale ale vorbirii, influentind asupra
legaturii cu alte procese psihice conducind la dezintegrarea intregii sferei psihologice a
omului dereglind intii de toate functia comunicativa a limbajului.

Afazia cuprinde patru componente:

1. Dereglarea vorbirii si a comunicarii verbale.

2. Dereglarea altor procese psihice
3. Deformari ale personalitatii.
4. Reactii individuale la boala

Aparitia afaziei reclama organizarea intermisferica a proceselor limbajului

interrelationarea, neomogenitatea si ierarhia functional a partilor participante ale
creierului.

Reesind din dersurile psihologice si lingvistice se diferentiaza 2 tipuri de tulburari ale

limbajului:

1. Sintagmatice – apar in leziunea partii anterioare a creierului, se exprima prin deficit

articulatoriu se de fluenta verba.
2. Paradigmatice – se exprima prin dificultati de unirea a sunetelor in cuvinte, a
cuvintelor in propozitie, a frazelor si apar in leziuni a zonelor modal specifice
posterioare.

Alalia – termenul provine de la grecescul “alalos” care inseamna fara vorbire mutenia
consta in incapacitatea subiectului de asi folosi vorbirea ca mijloc de comunicare.

Este vorba de lipsa sau nedezvoltarea limbajului la copii in prezenta auzului si a

abilitatilor mintale in unele cazuri usoare pot fi emise anumite sunete si cuvinte simple.
Fiind afectata atit latura expresiva a vorbirii cit si partial cea impresiva si ca urmare a
nefolosirii limbajului apare un retard mintal usor.

Clasificarea alaliei se face dupa aspectele lezate ale limbajului diferentiindu-se:

 Alalie motora
 Alalia senzoriala
 Alalia mixta

Alexia – este o numire a tulburarilor de citire aparute in urma unor leziuni cerebrale.
Etimologia sugereaza ca alexia corespunde unui deficit total, iar dyslexia unui deficit
partial.

Tulburarile de lectura dobindite ca urmare a unor leziuni cerebrale pot rezulta dintr-o
proasta functionare a unei parti a sistemului visual sau a unei parti a sistemului lingvistic.
Se deosebesc doua mari categorii de alexia:

I. Legate de o leziune a sistemului visual numite alexia periferice.

II. Legate de o leziune a sistemului lingvistic numite alexia centrale.

Alexiile periferice mai deosebesc trei tipuri:

 Pura (alexia fara grafice)

 Prin neglijenta
 Atentionala

Alexia centrala se subdivide in urmatoarele varietati:

 Fonologica
 De suprafata
 Asemantica
 Profunda

Agrafia – reprezinta o tulburare de scriere dobindita ca urmare a unor leziuni cerebrale.

Scrisul fiind o inventive cultural nu poseda un sistem cerebral inascut dar se sprijina pe
seistemul cerebral vizual auditiv si lingvistic

Tulburarile scrierii de natura lingvistica sunt numite agrafii central cele care rezulta
dintr-o leziune a sistemului de executare motorize sunt numite agrafii periferice.

Amuzia- e uun concept introdus in a doua jumatatea a sec XVIII ce semnifica pierderea sau
dificitul functiilor musicale ca urmare unei leziuni cerebrale localizate in temporalul drept
aria 22 este o abolire a aptitudinilor de a recunoaste si areproduce o melodie cunoscuta
sau audiata, o imposibilitate de a deosebi o melodie de alta. Este studiata mai mult la
muzicieni mai ales daca obtin foarte putine observatii clinice de amuzie cu adevarat
precise in literature.

Asimbolia – consta in alterarea functiilor de simbolizare fiind o tulburare a structurilor

cognitive superioare fiind afectata in primul rind gindirea, operatiile de decodificare a
semnificatiei semnelor, operatii de combinare a semnelor in vederea obtinerii unei
structure informationale cu character generalizat abstract, operatii de categorizare de
elaborare a constantelor mintale.

Complexitatea si diverisitatea acestor structure fac ca tulburarea lor sa nu fie legata de

lezarea unei singure zone, ci de mai multe in deosebi din lobii parietali si frontali.
Acalculia- tulburari de calcul care sunt determinate de insasi topografia procesului
lezional cortical. Expresia de calcul are un dublu sens, pe deoparte inseamna numararea
pentru a stabili cantitatea si orinduirea lor pe de alta parte operatiile de calcul.

Acalculia prezinta forme specifice si nespecifice, se evidentiaza 3 forme de de acalculie:

1) Deficitul de recunoastere optica a semnelor

2) Tulburare de gnozie acustica, tulburare de sinteza spatial a calcului.
3) Organizarea logica

Functia de calcul poate sa fie afectata prin orice leziune vasculara la nivlul emisferei stingi.