Sunteți pe pagina 1din 9

1. Deficienta intelectuala: definitie, clasificare, etiologie. Definitii.

Deficienta intelectuala determina o incapacitate sociala, care in cazurile cele mai grave poate justifica instituirea unei tutele. . Ca urmare a deficitului de inteligen, ntrziatul mintal este inadaptat n societate. Lipsit de discernmnt, naiv i influenabil, el se dovedete uneori incapabil de a-i satisface nevoile i de a avea grij de dnsul. Deficientul mintal nu sufer de o boal propriu-zis, ci pur i simplu este un individ care nu reuete s se adapteze n mod armonios grupului su social datorit insuficienei sale intelectuale. Ion Dutu arat ca d.i. reprezinta o insuficienta globala si un functionament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifesta printr-o stagnare, incetinire sau lipsa de achizitie in dezvoltare determinate de factori etiologici - biologici sau de mediu- care actioneaza din momentul conceptiei pana la incheierea maturizarii si care au consecinte asupra comportamentului adaptativ. D.m se refera la fenomenul lezarii organice si sau al afectarii functionale a SNC, cu consecinte negative asupra procesului maturizarii mintale al dezvoltarii sub diferite aspecte la individul in cauza si al diminuarii drastice a eficientei sale intelectuale si adaptative. Clasificare Dupa A. F. Tredgold : foloseste termenul de amenta in sensul de d.m. sau lipsa inteligentei. Amentie primara este ereditata si poate fi intriseca sau endogena Amentie secundara se datoreaza conditiilor de mediu si are origina exogena si extrinseca. Amentie mixta se datoreaza atat unor cauze primare cat si secundare Amentie nediferentiata- nu se stie cauza. b) dupa E Verza: intelect de limita sau linear are un C.I estimat intre 85 si 90 si marcheaza granita dintre normalitate si handicap debilitate mintala cuprins intre 50-85 cu un C.I ce corespunde unei dezvoltarii normale la varsta cronologica intre 7-12 ani. Handica de intelect sever (imbecilitate) cu C.I cuprins intre 20 si 50 si corespunde unei dezvoltari mintale cuprinsa intre varsta de 3-7 ani Handicapul de intelect profund (dementie si idiotenie) are un C.I sub 20 (pana la 3 ani) c) Gh. Radu considera utila urmatoarea clasificare in raport cu gravitatea. d.m profunda CI<29 d.m sever 30 <C.I<49

d.m moderata 50<CI<64 d.m usoara 65<CI<74 Intre Ci, reprezentand limita superioara a d.m si CI reprezentand limita inferioara a d.m considerand normal exista un interval de 5 pana la 20 de puncte corespunzator zonei de limita cu starea de normalitate care cuprinde mult mai multi copii decat toate subategoriile d.m propriu-zise la un loc. Etiologie Etiologia d.m consta in acele stari de deficienta si sau incapacitate mintala care determina scaderea randamentului intelectual si adaptativ al individului in cauza sub nivelul cenrintelor minime al contextului social dat. Factorii cauzali fundamentali se situeaza in acele sectoare de baza care determina in general, evolutia socio-umana a oricarui individ: zestrea genetica a individului (ereditatea) ceea ce mosteneste mediul si influentele educationale- ceea ce dobandeste in interactiunea dintre organismul propriu si conditiile sale de existenta biologica si sociala. Ereditatea este insusirea fundamentala a materiei vie de a transmite, de la o generatie la alta, mesajele de specificitate sub forma codului genetic. Luminita Iacob subtine ca in stadiul actual al cunoasterii si stapanirii mecanismelor ereditatii se poate afirma ca rolul sau de dezvoltare mai ales in dezvoltareqa psihologica este de premisa naturala. Aceasta premisa poate oferi individului o sansa (ereditate normala) sau o resansa ( ereditate tarata). Mediul. Ca factor al dezvoltarii umane este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza direct sau indirect pe parcursul dezvoltarii sale. Este foarte important de stiut ca o interventie timpurie in sensul normalitatii conditiilor de mediu, in primul rand al mediului socio-familial poate determina revenirea spre o stare obisnuita si spre o adaptare eficienta. Mariana Rosca prezinta o clasificare in functie de momentul in care actioneaza factorii cauzali. a) Cauze prenatale care actioneaza in perioada intrauterina, cand dezvoltarea fatului este nemijlocita. b) Cauze perinatale care actioneaza la nasterea copilului. c) Cauze postnatale care actioneaza dupa nastere de regula in prima copilarie.

1. Particularitatile proceselor de cunoastere primare la d.i

Senzatiile din cauza afetarii a segmentului central al analizatorului sensibilitatea este scazuta pe fondul unor praguri sensoriale ridicate. Ca timp de reactie, la stimulii senzoriali se constata fie latenta fie precipitarea. La alternarea stimulilor medii cu cei periferici sensibilitatea creste (legea adaptarii senzoriale) Dinamica proceselor corticale inhibitie-ezibitia este dereglata = eficienta negativa a activitatilor senzoriale ( legea interactiunii senzoriale) Perceptia este procesul cognitiv primar de reflectare a obiectivelor si fenomenelor actioneaza asupra analizatorilor nostri. Activitate perceptiva lenta, rigida, dezorganizata ca urmare a lentoarei cu care se desfasoara in cortez operatiile de analiza si sinteza. Reprezentarile sunt un proces cognitiv-senzorial de semnalizare in formarea unor imaginii unitare, dar schematice a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor, in absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Un bagaj limitat de reprezentari, pierderea totala a reprezentarilor si chiar deformarea lor.

2. In ce consta sistemul central ologrofemic. Cum se manifesta la nivelul gandirii. Dm. Este o categorie foarte eterogena din punct de vedere al etiologiei si al formelor de manifestare al gravitatii fenomenului inclusiv al caracterului, duratei si al modalitatilor prin care trebuie sa poata fi acordat sprijinul necesar. Trasatura principala comuna atat a exogenelor cat si a endogenelor o reprezinta capacitatea limitata de abstractizare si mai ales de generalizare, aceasta caracteristica constand dupa M.S. Pevzner simpomul central al sindromului oligrofrenic. Concecinta majora a acestui simtom central consta in situarea deficientei mintale a celor in cauza sub nivelul minim necesar pentru adaptarea la exigentele mediului de provenienta. In etapa copilariei si adolecentei, este vorba in primul rand de exicentele scolare, carora elevii cu handicap de intelect independent de etiologia individuala nu le fac fata inregistrand un esec global de adaptare. Intre cele doua categorii etiologice exista si diferente importante, cunoasterea carora poate fi facilitata optim pentru programele de instruire si de educatie si interventie terapeutica. Palierul cognitiv al persoanei umane este format din: cognitia primara-senzatii, perceptii avand ca produsreprezentarile acestea din urma fiind si veriga de legatura cu cognitia superioara care consta in notiuni si concepte. Gandirea se defineste ca proces cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului care prin intermediul abstractizarii coordonate in actiunii mintale extrogene si prelucreaza informatii despre relatiile categoriale si determinative in formarea conceptelor, judecatiilor si rationameltelor. (P. Popescu Neveanu) Inertia patologica a gandirii este in stranssa legatura cu simpomul central al sindromului ologrofemic care dupa M S. Pevzner consta in dificultati accentuate de abstractizare si generalizare gasindu-se explicatia in diminuarea capcacitatii corticale de analiza si sinteza. Unele din cele mai frecvente manifestarii ale acestui simtom central adica a diferentei de abstractizare si generalizare consta in concretismul excesiv al gandirii in incapacitatea accentuata a scolarului cu d.m de a se desprinde de concretul nemijlocit de situatia traitqa in momentul dat, de a se face generalizare si de a verbaliza propria experienta. Scolarii se caracterizeaza printr-un scazut spirit de obervatie, printr-o insuficienta curiozitate, prin slaba manifestare a interesului cognitiv, ceea ce influenteaza negativ procesul antrenarilor in activitate.

Exista si pararea ca fara a elimina ideea abordarii timpului in caz de nevoie, niciodata nu este prea tarziu pentru a incerca o modificare in bine, o ameliorare a starii de handicap

3. Explicati in ce consta dereglarea specifica a raportului intre sistemele de semnalizare, ca si inertia si rigiditatea reactiilor ca expresie a dereglarii dinamicii corticale.

Inertia ologrofemica este un fenomen patologic, ce se concretizeaza intr-o puternica lipsa de mobilitate a reactiilor cu consecinte negative pentru procesul de adaptare la conditiile variate ale mediului inconjurator. Astfel d.m manifesta adesea, incetineala, reactii intarziate si insuficiente adaptate la stimuli receptionali din mediul inconjurator. Notiune de rigiditate a debilului mintal este nuantata de N Werner care descrie rigiditatea sindrominala si anormala. Prima ar exprima relatiile dintre doua regiuni intre care exista o fuziune cvasicompleta ceea ce ar conduce la un raspuns nediferentiat la stimuli. Acest stimul este caracteristic copilului mic si d.m. rigiditatea anormala ar exprima cazul unei suparai complexe adoua regiuni cu prevalenta in functie de caz, a uneia asupra celuilant, aceasta situatie s-ar concretiza intr-un raspuns stereotip adesea inadecvat. Manifestarea inertiei la d.m nu se limiteaza la reactii intarziate, la incetineala si la apatie ca expresie a unei insuficiente angajari fata de solicitari. Inertia se manifesta frecvent si prin reactii precipitate insuficient supuse controlului constient care isi gaseste explicatia in stagnarea, peste limitele neceare, a unor focare de excitatie in scoarta cerebrala. Un aspect important este acela ca particularitatile activitatilor corticale la d.m nu se reduc doar la ienrtia patologica. Particularitatile evidente se constata si in sensul diminuarii la acesti deficienti a fortei proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia cat si in sensul dereglarii echilibrului dintre procesele respective. M.S. Pevzner distinge doua subcategorii. Subcategoria celor care pe fondul predominarii inerte a proceselor inhibatorii se oberva o stare generala de apatie, o incetineala in reactii, o lipsa de interes si de initiativa in activitatea la care participa. Subcategoria celor care pe fondul prebominarii inerte a proceselor de excitare se oberva o stare generala de nestapanire o precipitare in reactii, o antrenare impusiva in activitate, o accentuata lipsa de control. O trasatura a d.m o reprezinta fenomenul distorsionarii dinamice corticale careia ienrtia patologica i se subsumeaza, dar trebuie subliniat ca manifestarile handicapilor mintali cum ar fi reactiile rigide, stereotipie neadecvate conditiilor concrete nu-si gasesc aproape niciodata o unica explicatie in lipsa de mobilitate a proceselor nervoase, sau cu alte cuvinte in manifestarea inertiei patologice, ci de regula pot fi invocate mai multe fenomene cauze. Un fenomen de luat in considerare il reprezinta fuga de efort in fata sarcinilor mai dificile, el se afla in stransa legatura cu inertia patologica. Aceasta fuga de efort nu este un act constient al d. m ci reprezinta consecinta unei indelungate experiente a esecului in activitatea organizata de invatare.

4. Caracterizati fenomenele de vascozitate genetica, caracterul restrans al proximei dezvoltari si heterocromia patologica a dezvoltarii ca expresia a dereglarii dinamici dezvoltarii la d.m Termenul de vascozitate genetica a fost introdus in literatura de specialitate de catre B Inthelder care a pornit de la ideea ca debilul poate atinge stadiul gandirii formale, iar in cazurile cele mai usoare el ajunge doar in pragul acestui stadiu.

Vascozitatea gentica se refera la incapacitatea d.m de a se desprinde rapid si definitiv de stadiile precedente ale dezvoltari mintale. De asemenea se refera la incetinirea si chiar stagnarea acestei dezvoltari inainte ca stadiile superioare sa fie atinse. Astfel dezvoltarea ramane neterminata ducand la dificultati in achizitiile instrumentale si de adaptare E Verza. Vascozitatea genetica nu se manifesta numai in activitatile de invatare ci si in orice alta activitate care necesita gandire. B. Inhelder a reusit sa evidentieze faptul ca d. m este capabil totusi sa proceseze logic si sa rationalizeze singur, acest lucru se petrece mai tarziu comparativ cu copilul normal. Caracteristicile ce reis din vascozitate sunt: avansul lent; poticnirile, plafonarea undeva la nivelul unei etape intermediare a procesului maturizarii si a eficientei mintale. Aceste caracteristici pot fi insumate cu cele ale zoneo prozimei dezvoltari rezultand un tablou opus determinismului dezvoltarii mintale. Caracterul restrans al proximei dezvoltari. L.S Vgotski realizeaza o serie de dezvoltari cu privire la specificul dezvoltarii psihice a copilului in care el evidentiaza o zona acutala a dezvoltarii la nivelul careia copilul actioneaza eficient cu forte proprii fara ajutor si o zona proxima la nivelul caruia el poate actiona doar daca este dirijat, daca beneficiaza de ajutor din exterior, din partea adultului. Tot el evidentiaza diferentele dintre copilul normal si cel cu d.m; copilul cu intelect normal se caracterizeaza printr-o zona proxima larga, dinamica, eficienta sub aspectul realizarii noilor achizitii cognitive dar si a celor din domeniul afectivitatii, al comportamentelor, al comunicarii. Copilul cu d.m prezinta zona proximei dezvoltarii limitata , lipsita de dinamism operational si putin eficienta sub aspectul achizitiilor posibile, cu atat mai restransa cu cat gravitatea d. m este mare. Acest lucru se refiefeaza in faptul ca deobicei in momentul in care nu se descurca singur in rezolvarea unei sarcini de invatare acest deficient nu solocita ajutorul adultului si nu site cum sa foloseasca sprijinul primit. Caracteristicile zonei proximei dezvoltarii se modifica in sens pozitiv sau negativ, ele formandu-se treptat in special sub influenta mediului socio-cultural in care traieste. Prin urmare obicetivul major al activitatilor de invatare formativa si de terapie complexa il reprezinta modelarea zonei proximei dezvoltari, largirea dimensiunilor si mai ales apropierea de caracteristicile zonei proximei dezvoltari la normali. Heterocromia dezvoltarii. O alt caracteristic a dinamicii distorsionate a dezvoltrii psihointelectuale la deficienii mintal, o reprezint fenomenul heterocroniei, evideniat de ctre psihologul Rene Zazzo i colaboratorii si (1960). Ghe. Radu face o sintez a ideilor pe care le-a susinut R. Zazzo, i afirm c heterocronia specific deficienilor mintali este acea caracteristic prin care aceti

deficieni nu sunt nu numai ntrziai n dezvoltarea lor, ci sunt i dizarmonici n structura personalitii, ceea ce nseamn c ntrzierea n dezvoltare se manifest inegal la nivelul diferitelor paliere. Fenomenul heterocroniei se poate remarca cel mai evident ntre creterea fizic i creterea mental, ntre dezvoltarea somatic i dezvoltarea cerebral. Fenomenul de heterocronie fundamental, explic celelalte fenomene heterocronice ale debililor mintali, printre acestea evideniindu-se inegalitatea ntre ritmurile de cretere a capacitii de organizare spaial i a randamentului n plan psihomotor. i la copii cu intelect normal pot fi constatate anumite diferene ntre ritmurile de dezvoltare a diferitelor elemente care intr n componena profilului psihologic. Dar, n timp ce la normal dezvoltarea unei funcii stimuleaz i evoluia alteia, la debilul mintal avansul unei funcii se poate realiza chiar n detrimetrul celorlalte. Ghe. Radu (1993) afirm c, printre cerinele majore pentru un model adaptat de lucru cu elevii handicapai mintal, ct i pentru concretizarea acestuia n modele personalizate se numr: modelarea analitic, individualizarea i personalizarea activitilor de nvare i activitilor terapeutice; evidenierea elementelor mai bine pstrate n profilul psihologic al fiecrui elev handicapat mintal, n perspectiva utilizrii lor ca puncte de sprijin n realizarea interveniei complexe; realizarea echilibrului individual optim ntre solicitrile viznd viteza de rezolvare i calitatea rezolvrii diferitelor sarcini de nvare. Aceste cerine i gsesc justificarea n analiza trsturilor de specificitate descrise de R. Zazzo, adic n heterocronia dezvoltrii i n dereglarea raportului normal dintre ritmul i calitatea executrii unei sarcini, inclusiv cognitive.