Ce este deficitul intelectual?

Dezvoltarea intelectuala sub media generala care rezulta sau este asociata cu afectarea comportamentului adaptativ si se manifesta in perioada de dezvoltare , deci pana la18 ani. Functia intelectuala se evalueaza prin intermediul testelor standardizate de inteligenta, calculandu-se IQ-ul. Dezvoltarea rezulta din interactiunea dintre maturizarea sistemului nervos central, a aparatului neuromuscular si a sistemului endocrin, iar pe de alta parte, influentele de mediu (ex. parintii si profesorii care pot sa ingreuneze sau sa compromita atingerea de catre copil a intregului potential de dezvoltare). La 85% din persoanele cu retardare mintala, conditia este usoara si pot fi considerati educabili, avand posibilitatea de a ajunge pana la nivelul clasei a sasea, putand ajunge in clasa a doua. Aproximaiv 10% au retardare mintala moderata fiind considerata antrenabila; 3-4% au tip sever si 1-2% tip profund. Care sunt cauzele?

Ereditatea- anomalii cromozomiale (sindrom Down, trisomia 21, etc.) Factori prenatali- rubeola, sifilisul, toxoplasmoza, herpesul simple, SIDA, sindrom fetal alcoolic) Factori perinatali- hemoragii intracraniene, ischemia cerebrala, greutatea la nastere, boli psihice ale parintilor. Factori psihosociali- retardarea mintala usoara este cauzata frecvent de absenta cronica a stimularii.

Cum se pune diagnosticul? Se obtin date precise despre evolutia sarcinii, eventualele suferinte ale mamei, chiar aparent minore, nastere, dezvoltarea psihomotorie cu accent pe achizitia deprinderilor elementare, ne vor interesa daca au existat antecedente familiale de tip retardare mintala, vom evalua ambianta socioculturala. Evaluarea psihica vizeaza abilitatile verbale, inclusiv limbajul receptiv, expresiv, motilitatea, distractibilitatea, calitatea memoriei. Examenul fizic isi propune cautarea si evidentierea unor stigmate somatice, mai ales neurologice, care semnifica tulburari de natura genetica. Examenul psihologic utilizeaza teste ce cuantifica IQ-ul, cele mai utilizate pentru copii sunt scalele StanfordBinet si Wechsler. Functionarea intelectuala sub medie este definita ca un IQ de aproximativ 70 insa o deteriorare semnificativa in capacitatea de adaptare este de multe ori mai reprezentativa pentru diagnosticul de retardare mentala. Functionarea adaptativa se refera la cat de eficient fac indivizii fata exigentelor comune ale vietii si cat de bine satisfac ei standardele de independenta personala, asteptate de la grupul sau de varsta, fondul sociocultural si conditia comunitatii lor. Nu exista un comportament sau un tip de personalitate caracteristic. Este frecventa o stima de sine scazuta. Gandirea tinde sa fie concreta si egocentrica. O treime pana la doua treimi au tulburari mentale concomitente.

Cum se clasifica?

1. Retardarea mintala usoara ( IQ: 50-70) Cel mai intins segment (aprox 85%), categoria celor educabili

Dezvolta aptitudini sociale si de comunicare in perioada prescolara (0-5 ani), pana la sfarsitul adolescentei pot achizitiona aptitudini scolare aproximativ nivelului clasei a sasea; au o deteriorare minima in ariile senzoriale si motorii adesea nu se disting de copiii fara aceasta boala diagnosticul se pune in perioada scolara; in perioada adulta acumuleaza aptitudini sociale si profesionale adecvate pentru un minim de autointretinere, dar pot necesita supraveghere, indrumare si asistenta in special in conditii de stress economic sau social inhabitual. 2. Retardare mintala moderata (IQ: 35-55)- aprox 10% antrenabili

Achizitioneaza aptitudini de comunicare in prima copilarie Beneficiaza de antrenament in aptitudinile sociale si profesionale, pot participa la propria ingrijire; Nu depasesc insa nivelul de pregatire al clasei a 2-a; Pot invata sa mearga prin locuri familiare; Majoritatea sunt capabili sa presteze munci necalificate sau semicalificate, sub supraveghere in ateliere protejate sau in cadrul fortei de munca generale. Etiologia este de multe ori organica (ex epilepsia, autismul infantil, boli neurologice) 3. Retardarea mintala severa (IQ: 20-40)-3-4%

Evidentiabila in perioada prescolara, in mica copilarie ei achizitioneaza foarte putin sau deloc din limbajul comunicativ, dezvoltare deficitara motorie si a limbajului Beneficiaza numai in mica masura de educatie pe teme prescolare, cum ar fi familiarizarea alfabelului si numaratului, dar isi pot insusi aptitudini ca invatarea cititului la prima vedere a unor cuvinte de supravietuire In perioada adulta pot fi capabili sa efectueze sarcini simple sub supreveghere stricta; Cei mai multi se adapteaza in colectivitate, in camine sau in familiile lor, exceptand cazurile in care au asociat un handicap care necesita un nursing specializat. 4. Retardarea mintala profunda IQ < 20 ( 1-2% din persoanele cu retardare mintala)- idiotenia

In cursul micii copilarii prezinta deteriorari considerabile in functionarea senzomotorie; Majoritatea au probleme motorii cu imobilizare la pat si incontinenta sfincteriana, comunicarea este exclusiv nonverbala; Sunt incapabili de autoingrijire, chiar autoalimentare, necesitand supraveghere permanenta Dezvoltarea motorie, autoingrijirea si comunicarea se pot ameliora de un antrenament corespunzator. 5. Retardarea mintala de severitate nespecificata Cand adolescentii, copiii sau adultii sunt fie prea deteriorati fie prea necooperanti la testare ca in cazul sugarilor .

Indivizii cu retardare mintala au o prevalenta a tulburarilor comorbide estimata la pana de 3-4 ori mai mare decat in populatia generala. In unele cazuri aceasta poate rezulta din aceeasi etiologie care este comuna

Elemente asociate

Retardarea mintala si tulburari asociate ( ex. Traumatismul cranian poate duce la retardare mintala dar si la o tulburare de personalitate). Poate exista orice tulburare mentala, insa diagnosticul tulburarilor comorbide este mult ingreunat de faptul ca exista deficit de comunicare ceea ce face anamneza dificila. Date de laborator asociate: In afara testelor psihologice specifice, nu este niciun alt test modificat caracteristic in retardarea mintala. Poate iesi la iveala conditia medicala generala de acompaniament (ex. Anomalii genetice) Datele somatice Nu exista date specifice retardarea mintala insa atunci cand este parte a unui sindrom, apar modificarile fizice specifice acelui sindrom. Cu cat este mai severa retardare mintala, in special cand e severa sau profunda, cu atat este mai mare probabilitatea de aparitie a fenomenelor neurologice ( ex.crize epileptice).

Cu ce trebuie diferentiata?

1.

Tulburarea de invatare si comunicare (neasociate cu retardare mintala)-atunci cand este afectat doar un domeniu specific ( lexia, limbajul expresiv) insa nu exista o deteriorare generalizata in dezvoltarea intelectuala si functionarea adaptativa 2. In tulburarea de dezvoltare pervaziva exista o deterioare calitativa in dezvoltarea interactiunii sociale reciproce si in dezvoltarea aptitudinilor de comunicare verbala si nonverbala. Retardarea mentala acompaniaza adesea tulburarea de dezvoltare pervaziva.

3. Dementa- diagnosticul de dementa trebuie pus cand deteriorarea memoriei si alte deficite cognitive reprezinta un declin semnificativ la cel mai inalt nivel de functionare
anterior. Deoarece e foarte dificil sa se precieze nivelul de functionare anterior al copiilor, diagnosticul de dementa este pus abia cand copilul implineste 18 ani si numai daca nu este caracterizata satisfacator de diagnosticul de retardare mintala. 4. Intelect laminar- IQ-ul este mai mare, intre 71 si 75. Poate exista o eroare de masurare de aproximativ 5 puncte la testele specifice, deaceea, este posibil sa se diagnosticheze reatrdare mintala si la cei cu IQ intre 71 si 75 daca prezinta deficiente semnificative in comportamentul adaptativ care satisfac criteriile de retardare mintala.

Care este tratamentul?

Tratamentul este alcatuit din preventia primara, secundara si tertiara.

Preventia primara- actiunile care au ca scop reducerea sau indepartarea conditiilor care pot duce la dezvoltarea bolii; Preventia secundara- tratarea in cel mai scurt timp posibil a unor boli care pot fi asociate retardarii ; Preventia tertiara- tratarea in cat mai mare masura a handicapurilor consecutive Interventiile farmacologice se refera la pe de o parte la bolile somatice asociate acute sau cronice, pe de alta parte la sindroame psihiatrice ce apar in cursul vietii.- agitatia, agresivitatea si crizele nervoase raspund adesea la tratament cu antipsihotice ( risperidona, olanzapina, sunt preferate pentru ca au posibilitate mica de dezvoltare a sindromului extrapiramidal si diskinezie). Medicamentele de doza mica, cu potenta ridicata (ex. Haloperidolul) sunt preferate fata de doza mare, cu potenta joasa ( Clorpromazina) care sunt deprimante din punct de vedere cognitiv; Litiul este util in comportamentele agresive sau auto-abuzive ; Carbamazepina, valproatul si Propranolul pot fi incercate pentru comportamentul agresiv si crizele nervoase. Eficacitatea lor este mai putin dovedita decat a Litiului si antipsihoticelor Tratamentul psihologic- terapie comportamentala; consiliere parenterala si familiala; psihoterapie suportiva individuala- constientizarea inadecvarilor poate sa duca la scaderea stimei de sine: Persoane cu deficit usor, cu abilitati verbale bune, pot sa beneficieze si de alte psihoterapii pentru tulburari concomitente. Activitati de grup imbunatatesc socializarea.

Care este evolutia retardarii mintale? Este progresiva, retardarea mintala nu se vindeca, in cel mai bun caz se imbunatateste nivelul de adaptare. Reatardarea mintala severa si profunda inregistreaza o rata crescuta a mortalitatii si o durata de viata redusa.